Analistul Petrişor Peiu despre îngroparea economiei naţionale

Deşi criza economică este descrisă de presă ca manifestându-se preponderent asupra populaţiei sărăcite, articolul de mai jos dovedeşte faptul că victima reală, zdrobită cu un imens efect de multiplicare în plan social, este ramura industrială.

Arată limpede articolul de mai jos faptul că soarta industriei nostre, câtă a rămas, se găseşte sub aspect energetic cu totul şi cu totul în mâinile guvernanţilor, care au rămas completamente pasivi la creşteri înzecite ale preţurilor la energie electrică şi gaze. Există un vid de comunicare guvernamentală şi pe această temă, impresia generală fiind a unui deficit absolut de competenţă, a unei imposibilităţi de a lua în considerare şi de a interveni măcar minimal, superficial, în ameliorarea crizei economice.

Prin raportare la tranziţia postcomunistă şi la dezindustrializarea ţării, publicul s-a obişnuit să considere irelevante şocurile economice suferite de ramura industrială, fie că vorbim de criza de materii prime, de pierderea unor pieţe, de perturbarea sau degradarea infrastructurii logistice. Însă criza preţurilor înzecite la energie, reprezintă un cu totul alt tip de vătămare, care se produce simultan, pe orizontală, în toată ramura economică asupra căreia ar trebui să vegheze statul şi pe care ar trebui să o protejeze.

Societatea românească este groggy, incapabilă de reacţie, de un minimal instinct de conservare, indiferent de planul în care se manifestă ameninţarea letală. În oglindă cu mesajul de o gravitate extremă al Avocatului Poporului, în care constată dispariţia fără cale de întoarcere pentru cei mulţi a drepturilor şi libertăţilor individuale, articolul domnului Petrişor Peiu descrie un abandon criminal al domeniului economic, spulberându-se încă un pilon de susţinere şi legitimare a statului român. Conjugat cu o îndatorare galopantă a statului, la dobânzi împovărătoare care închid precipitat orice orizont de speranţă, societatea românească rămâne inertă, catatonică, într-un moment de cumplită slăbiciune.

Deşi veştile rele sunt apăsătoare şi greu de parcurs, situaţia şocantă din economie impune un efort minimal de înţelegere şi de aducere la zi.

Gîndul.ro | Petrişor Peiu: Elefantul din sufrageria lui Klaus Iohannis

Se spune că, tulburată de frumusețea versurilor tânărului de geniu Serghei Alexandrovici Esenin, țarina  Alexandra Feodorovna l-a chemat la ea și l-a întrebat: ”De ce sunt versurile dumneavoastră aşa de triste?”. Iar răspunsul a marcat-o pe nepoata reginei Victoria :”Aşa e şi Rusia, majestate”. Aceeași este și explicația pe care o căutăm pentru că ne simțim  invadați de atmosfera tristă din presă și din discuțiile dintre oameni: Așa este și România, oameni buni! Tristă și chinuită.

Nordul Moldovei. Aici  se încăpățânează să lucreze unul dintre ultimii mari crescători de porci și de păsări din România, cu ferme care însumează peste 100.000 de porci și câteva milioane de păsări. Om care s-a ocupat, în absența statului care ar fi trebuit s-o facă, de reproducerea animalelor din fermele sale. Căci dacă România are o problemă uriașă în agricultură, aceea ține de pierderea a trei sferturi din efectivele de porci. Și de distrugerea cvasitotalității fermelor de reproducere.

Am spune că, în lipsa acestui om și a încă câtorva numărați pe degetele de la o mână, astăzi am importa întregul nostru consum de carne de porc. Ei bine, ce credeți că a primit omul acesta cadou de Crăciun? Vreo subvenție de la stat, vreun ajutor de orice fel? Măcar vreun telefon de control de la vreun ministru? Nu, oameni buni, omul a primit o creștere de 10 ori a prețului la gazele cu care încălzește fermele de pui! De 10 ori, de la 67 lei/MWh la 680 lei/MWh. Dacă ar consuma aceeași cantitate de gaz precum în 2021, în 2022 ar trebui să plătească o factură totală la gaze naturale mai mare decât întreaga cifră de afaceri de anul trecut!

Inima Transilvaniei, la Târgu Mureș. Aici ne-a mai rămas singurul mare combinat chimic întreg din țară, Azochim. Singurul mare producător român de îngrășăminte. În ziua de Sfântul Nicolae, atunci când miniștrii României sărbătoreau onomastica proaspătului premier Ciucă pe la vreuna dintre exorbitantele vile de protocol din București, la Târgu Mureș se consuma o dramă: „din cauza prețului foarte mare la energie, gaz natural și energie electrică”, compania Azomureș a decis „începerea pregătirilor pentru oprirea temporară a activităților de producție”. Adică s-a oprit pe perioada de iarnă. Directorul general al Azomureș, Harri Kiiski, declară că „nivelul ridicat al prețului solicitat de furnizori pentru materia primă principală, gazul metan, nu ne mai permite continuarea sustenabilă a activității”.

Nu știu câți dintre guvernanți au aflat, dar fiecare al zecelea metru cub de gaz care se consumă în România, se consumă la Azomureș. Aici este cel mai mare consumator de gaze din țară. Și tot aici se fabrică jumătate din consumul de îngrășăminte al agriculturii românești. Ar fi, într-o lume mai corectă, o companie de importanță sistemică pentru țara noastră. Însuși ministrul Agriculturii, Adrian Chesnoiu, se teme că închiderea Azomureș va reduce producția agricolă cu 30%.

Dar stați liniștiți, oameni buni, s-a găsit și soluția: „O primă astfel de soluție este aceea de reluare a activității Comisiei interministeriale a punerii pe piață a fertilizanților proveniți din țări terțe și care se află în procedurile de testare la nivel național”. Decizia politică este simplă: vom importa îngrășăminte din afara Uniunii Europene!

Pe malul Oltului, în inima Țării Românești, se află unul dintre cei mai mari producători de aluminiu din Europa, Alro Slatina. Un colos cu cifră de afaceri de jumătate de miliard de euro anual, una dintre puținele fabrici de frunte care ne-au mai rămas după demolarea industriei din ultimii 30 de ani. Chiar a treia zi după Crăciun, în miezul iernii, conducerea Alro dă un comunicat prin care își anunță reducerea producției de aluminiu primar cu 60%: „În acest sens, activitatea de producție a aluminiului primar se va diminua, de la cinci hale de electroliză la două hale, cu implementarea de măsuri tehnologice care să permită o repornire rapidă și eficientă atunci când condițiile de pe piețele de energie vor reveni la normal”.

Ei bine, Alro, care este cel mai mare consumator de electricitate din țară, nu reușește să cumpere energie din România. În ultimele trei luni, adică de la începutul lui octombrie și până acum, Alro a participat cu oferte de răspuns la nu mai puțin de 84 de sesiuni de licitație de vânzare de energie electrică pe  platforma de contracte bilaterale, varianta licitație extinsă (PCCB-LE Flex), potrivit datelor consultate de noi. În afară de cea din 23 decembrie, a mai câștigat doar una singură, pe 4 noiembrie, când a reușit să cumpere de la CE Oltenia energie pentru perioada 1 aprilie-30 iunie 2022, la 520 de lei/MWh – prețul cerut la acea vreme de producător.

Să mai spunem o dată, poate n-a fost clar: cel mai mare consumator de electricitate din România a încercat de 84 de ori să cumpere energie prin contracte bilaterale și nu a reușit decât de trei ori! Cu ce efecte? Păi se vor închide cam jumătate din cele 700 de cuve din fabrică. Numai că, dacă vreodată se vor reporni aceste cuve, combinatul Alro va fi nevoit să cheltuie pentru asta peste 100 de milioane de dolari. O va mai face oare?

Și aceste exemple nu sunt singulare, acest lucru se petrece în toată economia. Firmele care mai fac industrie aici s-au trezit, peste noapte, cu prețuri de 7-8-9-10 ori mai mari la electricitate și la gaze. Prețuri care le scot din piață și le silesc să reducă producția sau chiar să închidă activitatea.

Oameni buni, tot acest tablou înseamnă că o mare parte a industriei românești și a zootehniei noastre se vor duce pe apa sâmbetei în această iarnă. La vară vom constata și reducerea producției agricole cu o treime, ca urmare a lipsei îngrășămintelor sau ca urmare a scumpirii acestora.

Tot acest dezastru este anticipat încă de la începutul anului. De către foarte mulți, inclusiv de către subsemnatul. Scumpirea energiei electrice și a gazelor pentru industrie (și pentru populație, desigur) ar fi trebuit să fie, în 2021, principala preocupare a guvernanților. Inclusiv a lui Klaus Iohannis, conducătorul „de facto” al Guvernului. Nici măcar n-a clipit, însă, Klaus Iohannis.

Acest subiect a fost tratat de către președinte cu brutalitatea caracteristică: subiectul prețurilor la energie a fost călcat sub talpa pantofilor de lux ai lui Iohannis.

Prima lui grijă, la facerea fiecărui guvern pe care l-a moșit, a fost menținerea și întărirea omului său de încredere la Ministerul Energiei. Ba mai mult, Iohannis a promovat reducerea continuă a producției de energie electrică și gaze naturale, atât în politica internă, cât și printre angajamentele luate în fața Comisiei Europene. Cum a făcut-o? Patronând închiderea de mine de cărbune și de centrale electrice pe cărbune și ocrotindu-i pe austriecii de la OMV, care țin pe fundul Mării Negre gazele cu care i-a cadorisit statul român.

Regimul Klaus Iohannis l-a adus în fruntea Romgaz și îl menține acolo pe omul care a ratat finalizarea centralei de la Iernut, care ar fi trebuit să aducă în rețeaua din țară o putere disponibilă de câteva sute de MW.

Tot regimul lui Klaus Iohannis l-a promovat pe fostul șef al ANRE și fostul secretar de stat responsabil cu ocrotirea OMV tocmai în funcția de administrator al OMV Petrom.

Și tot regimul lui Klaus Iohannis a închis termocentrala de Mintia.

Și tot regimul lui Klaus Iohannis i-a alungat pe singurii interesați de construcția a două noi reactoare la Cernavodă.

Dacă vă întrebați vreodată cui i se datorează închiderea Azomureș, semi-închiderea Alro, falimentarea fermelor zootehnice din cauza prețului gazelor, să știți, oameni buni, că peste trei sferturi din producția de electricitate și de gaze din România este făcută de firme de stat, controlate de guvern prin administratorii și directorii numiți politic în aceste funcții. Da, Guvernul de la București este cel care decide ce preț are electricitatea și ce preț are gazul în industria națională.

Evident, plus ANRE, organism condus politic de către tripleta care conduce și țara : PSD-PNL-UDMR. ANRE are un președinte al PSD și doi vicepreședinți, unul de la PNL și unul de la UDMR. Iar un fost membru al conducerii ANRE a fost, chiar acum, promovat în funcția de secretar general al Guvernului.

România este condusă de către o coaliție de guvernare care deține 70% din voturile din Parlament și care se bucură de „opoziția” prietenoasă a principalului partid de opoziție, USR. Ei bine, această putere strivitoare de 70% plus 15% nu este capabilă să reducă nici măcar cu 1 leu prețul electricității sau al gazelor. Și atunci, mă întreb: Oare ce fac oamenii ăștia cu 85% în Parlament? Ucid economia românească? Păi asta putea s-o facă și cineva cu mai puține voturi.

V-aduceți aminte când s-a dus Klaus Iohannis la Guvern să vorbească despre ”elefantul din sufrageria cabinetului Grindeanu”? Ei bine, astăzi, Iohannis are un ditamai elefantul în propria sufragerie. Că nu-l vede doamna Carmen când șterge praful de pe bibelourile cu Odin și Frija mai pot înțelege, dar de ce nu-l vede niciun politician din opoziția mai veche sau mai nouă, chiar nu pot să pricep.