Masoneria a cangrenat statul român de la vârful său şi până la funcţiile de reprezentare locală.
Aparatul administrativ este complet capturat, atât la nivel central cât şi local. Orăşele cu câteva mii de locuitori au mai multe loji masonice şi paramasonice decât parohii ortodoxe.
Organizaţiile de tip masonic şi paramasonic se desfăşoară la vedere, cu ostentaţie, în spaţiul public, prin evenimente somptuoase, ocupând locaţiile prestigioase cu capital simbolic românesc, organizând premieri şi acţiuni filantropice de promovare publică prin care capturează şi configurează ideea de merit public.
Într-o scrisoare esenţială a părintelui Ciprian Mega, ocazionată de respingerea candidaturii sale la alegerile prezidenţiale, acesta face o dezvăluire de o gravitate cu adevărat sistemică: întreaga activitate parlamentară şi guvernamentală este dirijată de comandamentele, angajamentele şi convenţiile rezultate din activitatea lojii masonice „Al.I.Cuza” şi a structurilor la care aceasta este afiliată şi care o menţin în obedienţă.
Justiţia este cangrenată ireversibil de această ciumă anti-democratică dat fiind că şefii prezenţi sau anteriori al CSM, ai Inspecţiei Judiciare şi ai parchetelor îşi declină public sau semnalează la vedere obedienţe masonice.
Biserica Ortodoxă Română a dat pe chiar conducătorul oficial al Masoneriei Române şi, deşi interzisă şi condamnată sinodal, menţine în rândurile sale clerici şi ierarhi suspectaţi de apartenenţă la masonerie. Adunarea Naţională Bisericească, organismul competent să aleagă pe însuşi Patriarhul României, funcţionează sub controlul masoneriei, componenţa sa fiind de asemenea secretă.
Şefii Serviciilor Secrete, inclusiv SPP sunt de asemenea afiliaţi masoneriei.
Prin serviciile secrete subordonate masoneriei, statul, instituţiile, viaţa politică, economică, religioasă, culturală şi mediatică sunt controlate încrucişat, pe linii de dirijare complet opace publicului, realizându-se un veritabil stat paralel a cărui funcţionare este insondabilă publicului general.
Viaţa publică în sensul general al termenului este eviscerată de instrumentele fireşti de putere şi afirmare liberă, fiind redusă la un fenomen de oglindire a jaloanelor instituite de ideologia masonică. Progresismul sau globalismul reprezintă ideologii politice totalizante, sub tutelă masonică, iar nu doctrine culturale ori civilizaţionale.
Într-o stat democratic şi suveran, orice structură care influenţează decizii publice, formează şi recrutează elite sau participă la viaţa instituţională trebuie să respecte un standard minim de transparenţă. Dacă refuză sau evită să îşi declare public componenţa reală, mecanismele de cooptare, activităţi concrete şi sursele de influenţă şi de finanţare, ea nu poate fi considerată „discretă” ci secretă în toată puterea cuvântului.
Vă reamintesc că dispoziţiile art. 40 alin.(4) din Constituţie interzic explicit asociaţiile cu caracter secret. Ocultarea ostentativă a acestei dispoziţii absolute de către personaje aflate la vârful puterii instituţionale Româneşti vulnerabilizează grav integritatea sistemică a statului. Principiile şi valorile constituţionale, chiar de prim rang precum libertatea, dreptatea, responsabilitatea publică, statul de drept, sunt vidate de substanţă şi substituite parodic.
În aceste condiţii, viaţa colectivă a poporului român este anihilată şi înlocuită cu menţinerea într-o stare vegetativă, cu semnale artificiale de vitalitate, semnale ce sunt confecţionate prin instrumente de control societal ocult.
În acest context, creştinii ortodocşi au datoria de a condamna masoneria şi roadele otrăvitoare ale activităţii şi funcţionării sale. Nu trebuie militat pentru o simplă interzicere precum cea din perioada regimului comunist, sau chiar interbelic, ci este nevoie de un instrument legislativ îndeajuns de suplu pentru a împiedica şi pedepsi transfigurarea activităţii masonice în alte forme de socializare a puterii şi influenţei oculte.
Suntem aşadar răspunzători să obţinem aplicarea concretă a dispoziţiilor constituţionale, inclusiv în privinţa interdicţiei asociaţiilor cu caracter secret.
Instrumentul concret prin care se realizează acest lucru este o Lege a interzicerii organizaţiilor secrete.
Din tatonările pe care le-am încercat în anii anteriori, o astfel de idee a fost respinsă sau voit rău-înţeleasă inclusiv în medii naţionaliste sau bisericeşti.
Este limpede că eforturile în sensul adoptării unei Legi de interzicere a organizaţiilor secrete trebuie să pornească de foarte, foarte jos. Dar am convingerea că aceste eforturi sunt necesare şi mântuitoare.
Vă rog, şi subliniez că este o fierbinte rugăminte personală, să răspăndiţi şi să discutaţi cu apropiaţii dvs despre necesitatea adoptării Legii de interzicere a organizaţiilor secrete şi despre caracterul cu adevărat primordial şi decisiv al acestui deziderat.
(vezi Link Telegram)
De ce este necesară o Lege de punere în aplicare a art. 40 alin. (4) din Constituție
(interzicerea asociațiilor cu caracter secret)
În Constituția României există o dispoziție clară, invocată adeseori dar niciodată aplicată: art.40 alin.(4), care interzice explicit asociațiile cu caracter secret.
Această interdicție trebuie să fie executorie, nu una simbolică, nu una exclusiv principială. Ea exprimă o intuiție constituțională esenţială şi decisivă: viața publică nu poate fi dirijată legitim de structuri oculte, opace, bazate pe loialități şi obedienţe nepublice și pe mecanisme de decizie inaccesibile controlului democratic.
Problema reală este că, la peste trei decenii de la adoptarea Constituției, această interdicție nu are o lege de punere în aplicare coerentă.
Avem reglementări punctuale privind extremismul (nu discutăm aici despre adecvarea lor constituţională) sau criminalitatea organizată, dar nu avem un instrument normativ care să opereze acolo unde Puterea se exercită ocult, informal, netransparent și extra-legal, fără a îmbrăca formele clasice ale infracțiunii.
Această lacună legislativă produce efecte sistemice la nivelul societăţii, nu este una ce ţine doar de teorie.
Într-un stat democratic matur, orice structură care influențează decizia publică, formează elite, condiționează cariere sau coordonează acțiuni instituționale trebuie să accepte un standard minim de transparență și control jurisdicțional. Dacă refuză acest standard, problema nu mai este una de „discreție”, ci de caracter secret şi, prin urmare, de incompatibilitate cu ordinea constituțională. https://t.me/theodosieblog/1184
De aceea, este necesară o Lege a interzicerii organizațiilor cu caracter secret, construită cu rigoare și discernământ. Nu este nevoie de o lege de tip vendetă sau de o interdicție ideologică generală, și nici o reluare a reflexelor autoritare ale trecutului.
Dar avem nevoie capitală de o lege care să distingă clar între libertatea legitimă de asociere și exercitarea ocultă a puterii. Putem discuta la început despre o iniţiativă legislativă cetăţenească, dar e nevoie de mai mult de atât.
Un asemenea demers este fezabil, dar nu pot spune că este simplu. El nu poate fi redus la polemică şi imprecaţii, la acuzații colective sau la atacuri simbolice, oricât de justificate ar părea sub aspect moral. Demersul necesită:
– definiţii juridice precise;
– criterii autentic funcționale;
– mecanisme formale de incompatibilitate și transparență;
– o strategie care să reziste controlului de constituționalitate și standardelor europene.
Primele etape ale acestui demers tehnic vizează: analiza cadrului constituțional, delimitarea exactă a obiectului legii, separarea clară dintre asocierea privată și exercitarea autorității publice, precum și evaluarea riscurilor juridice și politice. Simultan, vizează comunicarea publică şi semnalarea intenţiei către cei chemaţi de conştiinţa lor să se implice. Superficialitatea şi naivitatea ar compromite totul; trebuie să fim înţelepţi ca şerpii iar competența este singura opțiune.
Este limpede că o asemenea inițiativă nu va fi acceptată ușor sau degrabă. Va întâmpina rezistență, neîncredere, deturnări și caricaturizări. Posibil retorsiune. Tocmai de aceea, ea trebuie construită pas cu pas, cu răbdare, cu inteligență politică și cu o comunicare responsabilă.
Legea de interzicere a organizaţiilor secrete trebuie să fie o încercare de a reda substanță principiilor constituționale, acolo unde ele au fost golite de conținut prin practici informale de putere, nu o luptă împotriva unor oameni sau tradiții. În lipsă, libertatea a devenit o formă fără fond.
Demersul de reconstrucţie şi de resubstanţializare începe de jos, de foarte jos, dar nu poate începe cu naivităţi. Cei care înțeleg miza știu că nu există o cale uşoară, ci doar jertfă şi muncă temeinică, claritate conceptuală și consecvență. De undeva trebuie plecat şi cineva trebuie să pună (bun?) început. Vă rog, distribuiţi.
Urmează pașii următori. (vezi Link Telegram)
Pe urma conştientizării şi încredinţării, vor apărea şi forţele politice care să îl aducă la îndeplinire. Doamne, ajută!
