Recomandările Mitropolitului cipriot Neofit de Morfu către cei din episcopia sa sunt o sursă foarte bună de inspirație pentru toți ortodocșii din toate țările, care trăiesc în condiții asemănătoare, impuse de restricționările provocate de coronavirus. Desigur că nu sunt aplicabile întru totul, dar ar putea constitui o inspirație și pentru parohii, cum să se organizeze pentru a aduce pe cât posibil pe Dumnezeu în sufletele tuturor. Rămân probleme serioase nerezolvate, legate de spovedirea și împărtășirea eventual a credincioșilor care nu sunt bolnavi, dar care au nevoie acută în acest Post Mare de dezlegările duhovnicilor și puterea Tainelor. În situația de acum, când panica bântuie mai mult decât boala, trezvia și rugăciunea sunt necesare pentru a rămâne lucizi, sănătoși și nezdruncinați de tulburări sufletești.
Către pliroma creștină a Sfintei noastre Mitropolii din
Morfu
Copii iubiți în Domnul,
Conform cu noile date care s-au ivit prin Decretul prezidențial din 23 martie 2020, cu prilejul epidemiei maladive de coronavirus, vă adresăm părintește următoarele: Pe baza prevederilor Decretului prezidențial de mai sus, avem putința săvârșirii slujbelor și îndeosebi a dumnezeieștii Liturghii în biserici, dar cu prezența celor necesari la extrem pentru aceasta. Deci slujbele noastre, în perioada cât sunt în vigoare prevederile acestui decret, se vor săvârși toate în biserici de către cei ce au permisiune pentru aceasta, adică preoți, ierodiaconi, cântăreți și paraclisieri.
Bisericile vor rămâne închise de-a lungul slujbelor în intervalul acesta. Credincioșii care doresc pot să comunice telefonic sau prin mesaje cu preoții, ierodiaconii, cântăreții sau paraclisierii parohiei lor și să le ceară să primească «cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste» și acasă dumnezeiasca Împărtășanie sau ulei de la Sf. Maslu, aghiazmă mică (care va fi săvârșită și în duminica următoare și în Sâmbăta lui Lazăr) și anafură. De praznice se vor trimite acasă colivă și părticele, după rânduiala Bisericii Ciprului. Pentru pomeniri și sărbători, preoții fiecărei comunități vor pregăti o farfurie de colivă festivă (dacă au sărbători) și una pentru morți (dacă este pomenire). Aceasta va constitui responsabilitatea fiecărui preot de la noi. Mai departe, cei care doresc pot să-l informeze pe preotul lor și să ofere de acasă una în dar.
Cât privește săvârșirea pomenirilor, sărbătorilor sau paracliselor în acest interval, credincioșii să comunice cu preotul sau cu epitropul parohiei lor ca să fie scrise numele lor corespunzătoare. La finalul acestui text vom pune telefoanele preoților Mitropoliei noastre din comunitate.
Copii iubiți în Domnul,
În această împrejurare, pe care a îngăduit-o Dumnezeu pentru păcatele noastre, să avem în minte faptul că morțile, necazurile, durerea nu sunt pedepse, ci prilejuri de pocăință. Dacă nu vom urmări să valorificăm duhovnicește acest prilej, ne chinuim singuri cu frică, panică, nesiguranță. Și, cum spun cei de odinioară cu multă înțelepciune, «frica poartă munca (pedeapsa)». Și noi înșine ne provocăm teama, nu Dumnezeul dragostei și al dreptății.
În afară de cele de mai sus, ca să agonisim darul dragostei desăvârșite, care «scoate afară frica», după Evanghelistul Ioan Teologul, recomandăm părintește, în acest interval, când veți fi circumscriși în casă, să fiți și rugători. Ajută mult ca să deschidem în ceasurile dificile frecvențele cerului. Deci vă recomandăm să citiți zilnic Psaltirea (Psalmii lui David), să citiți Viețile Sfinților, mai ales ale Sfinților contemporani din secolul 20, a căror viață este mai aproape de viața noastră. Viețile Sfinților Paisie, Porfirie, Iacov, Antim cel din Hios, Nichifor cel lepros, Eumenie, Gheorghe Carslidis, Gherman al Stavrovuniei ș.a. De asemenea, ajută mult să citiți sau să ascultați de pe internet acatiste sau paraclise ale Maicii Domnului și ale Cinstitei Cruci.
Deoarece oamenii contemporani au aflat cele scurte și fără multă osteneală, mai recomandăm din experiența noastră și următoarele rugăciuni scurte:
«Mare este numele Sfintei Treimi. Preasfântă Născătoare de
Dumnezeu, acoperă-ne!»
«Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne!»
«Cruce a lui Hristos preasfântă, mântuiește-ne cu puterea
ta!»
«Mare Arhanghele al Domnului Mihaile, acoperă-ne pe noi!»
«Mare Arhanghele al Domnului Gavriile, luminează-ne pe
noi!»
«Sfinte al lui Dumnezeu Nichifor, mijlocește pentru noi!»
În locul Sfântului Nichifor puteți invoca orice Sfânt doriți. De asemenea, să vă rugați pentru ceilalți semeni ai noștri din toată lumea. Doamne Iisuse Hristoase, miluiește pe robii Tăi și spunem prenumele și continuăm cu Doamne Iisuse Hristoase miluiește pe robii Tăi. De asemenea, spunem Doamne Iisuse Hristoase, miluiește toată lumea Ta. Și la final pentru cei adormiți să ne rugăm Biruitorului morții: Doamne Iisuse Hristoase, odihnește pe robii Tăi spunem prenumele celor adormiți ai noștri la început și repetăm rugăciunea pentru odihna lor.
Iubiții mei, încercarea aceasta este mare prilej pentru noi toți. Să deschidem inima noastră și sufletul nostru spre pocăință și rugăciune! Și Dumnezeul nostru Treimic ne va curăța în acest mod de microbii duhovnicești și trupești. Și va săvârși ceva încântător. După cum mi-a spus un om al lui Dumnezeu, este bună pentru înălțarea sufletească și această zăvorâre fără de voie, care îi conduce poate pe unii la necaz și mâhnire, spun că este bine, împreună cu rugăciunile pe care le-am menționat înainte, să ascultați și un cântec tradițional sau chiar și laic. Este și acest un medicament sufletesc pentru identitatea noastră grecească.
Și nu uitați rugăciunea pe care am menționat-o și altă dată: «Hristoase al meu, dă-mi răbdarea și credința Sfinților!». Astfel, fiecare familie poate să arate casa ei drept o «biserică de acasă», pentru că nici o inconveniență nu poate și nu trebuie să ne despartă de Hristos, cu harul și puterea Lui.
În încheiere, problema cea mai mare nu este în prezent transmiterea bolii, ci frica, panica și uitatul la televizor. Frica și tele-mania nu pleacă prin decrete prezidențiale, nici prin scrisori arhierești. Acestea se diminuează la început și apoi pleacă atunci când începem să ne pocăim pentru patimile și greșelile noastre personale și să cerem de la Duhul Sfânt cu durerea inimii: DUHULE SFINTE, DUHUL ADEVĂRULUI, CURĂȚEȘTE-NE DE TOATĂ ÎNTINĂCIUNEA!
Cu multe rugăciuni și dragoste în Hristos,
MITROPOLITUL + NEOFIT DE MORFU
Reședința episcopală, 24.03.2020
Pentru a întregi puțin tabloul, pentru cititorii români, amintim că Mitropolitul Neofit nu a oprit săvârșirea slujbelor în biserici, deși s-a dat această directivă de la centru, de la Arhiepiscopul Hrisostom. Acum, când statul a impus încetarea lor, respectă această restricție. La noi s-a întâmplat cumva invers: deși ordonanța militară nr. 2 nu prevedea interdicția săvârșirii slujbelor afară, Patriarhia s-a „autosesizat” și a „interpretat” intenția din spate și s-a conformat unei legi nescrise. Practic, Biserica a oprit slujbele cu de la sine putere și cu acordul tacit al statului. Este nevoie de rugăciune trează ca Dumnezeu să ne păzească de vrăjmașii dinafară și dinăuntru.
În Arhiepiscopia autocefală a Ciprului întâlnim atitudini contrastante ca reacție în fața epidemiei de coronavirus. Le-am putea cataloga drept profilaxie vs. credință, adică abținerea de a veni la slujbe și a le asculta la radio-TV sau a participa mai departe. Decizii în acest sens au fost luate la nivelul mai multor episcopii.
În primul rând, Arhiepiscopia
a transmis un comunicat care pare a viza toată jurisdicția. În acesta, după
ce se prezintă succint situația tristă provocată de epidemie și sunt lăudați
chinezii pentru măsurile drastice luate de ei, sunt chemați toți credincioșii
să înalțe rugăciuni către Doctorul sufletelor și al trupurilor ca să fie oprită
boala.
Cât privește măsurile efective ce
ar trebui luate, textul menționează: „Cu toate că Tipicul Bisericii noastre rânduiește
în perioada pe care o parcurgem acum a Marelui Post o mulțime de slujbe de
umilință (Pavecernița Mare, Acatistul Maicii Domnului, Dumnezeiasca Liturghie a
Darurilor înainte sfințite șamd), facem apel la toată pliroma creștină să se
abțină pe intervalul a trei săptămâni (până la 10 aprilie) de la slujbe cu
scopul de a ajuta la oprirea pe mai departe a răspândirii bolii.
Abținerea în intervalul a trei
săptămâni de la sfintele slujbe și de la Taina dumnezeieștii Împărtășanii să nu
provoace disconfort în conștiința turmei noastre credincioase pentru că folosul
care se va ivi prin trecerea acestei încercări va fi cu mult mai mare.
Să imităm exemplul
fraților noștri din China și să fugim de greșelile și luarea întârziată de
măsuri drastice din țările unite din Europa.”
În contrapondere, cel puțin în două Mitropolii programul
liturgic va continua neabătut.
Astfel, Mitropolia
de Limassol (a Mitr. Atanasie) a emis un comunicat în care se anunță,
printre altele: „Sfintele slujbe ale Bisericii noastre care se săvârșesc pe
parcursul Marelui Post vor continua să fie cântate normal în toate bisericile”.
Vor fi anulate cuvântările săptămânale ale Mitropolitului și ale celorlalți
preoți, programate în această perioadă.
La fel, și Mitropolitul
Neofit de Morfu a luat o decizie similară în eparhia sa. „După predania
patristică, în clipele grele, în necazuri și boli, credincioșii Bisericii
aleargă la dumnezeieștile Liturghii, unde, după cântarea «Trupul lui Hristos primiți,
din izvorul cel fără de moarte gustați».
Prin urmare, nu putem noi
singuri, din pricina pandemiei prezente de coronavirus să învinovățim Trupul și
Sângele lui Hristos ca izvor al morții, să nu fie o astfel de hulă!
Și, mai departe,
locurile sfinte ale bisericilor, paracliselor și altarelor exterioare, sfintele
icoane, sfintele moaște și Cinstita Cruce, la care ne vom închina cu ajutorul
lui Dumnezeu duminica viitoare spre întărirea noastră, sunt izvoare de sfințire
și lucrare dumnezeiască, ce alungă orice contaminare a sufletului și a trupului.
Duminica viitoare ce slujbă
închinată Crucii vom săvârși fără închinare la Cruce?
Deci vă rugăm
părintește și cu sobrietate ca cei ce se găsesc în granițele Mitropoliei de
Morfu să continuăm fără întrerupere programul bisericesc al slujbelor și al
dumnezeieștilor Liturghii ale Maicii noastre Biserica și noi, cei smeriți și
puțini, să purtăm «greutatea și zăduful zilei» și pentru credincioși, și pentru
cei puțin-credincioși.
Însuși Domnul nostru
ne-a zis: «Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt în mijlocul
lor». Unde este Hristos, acolo este viață, pentru că El este biruitorul morții,
al păcatului și al diavolului.
Vă rog să aveți urările
mele de bine, să vă rugați astfel: «Hristoase al meu, dă-mi răbdarea și
credința sfinților!».
«Această credință a
întărit lumea.» Și «unde vrea Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii».
Nota noastră: Se naște întrebarea: Cum de au fost luate decizii contradictorii pe teritoriul aceleiași țări?
În primul rând, din
ce se poate observa, decizia Arhiepiscopiei nu este luată în consens cu toți
episcopii, ci este unilaterală, dar prezentată ca fiind pentru tot cuprinsul
țării. Ca și în alte cazuri din trecut, Arhiepiscopul Hrisostom se dovedește un
dictator care-și permite să ia decizii contra conștiinței Bisericii. Mai demult,
chiar a semnat în locul Mitropoliților săi deciziile eretice din Creta și din
Sinodul cipriot. De data aceasta, încearcă să impună o linie de abordare peste
capul tuturor. Am putea numi acest fenomen sinodalitate șchioapă, cu care
suntem deja obișnuiți.
Se mai poate observa
că cei doi Mitropoliți care au luat decizia să fie continuate slujbele sunt
cunoscuți ca mărturisitori și trăitori ai credinței și dovedesc acest lucru o
dată în plus, în contrast cu necredința Arhiepiscopului cipriot.
Nu se precizează vreo
limitare a participanților la slujbe, lucru ce ține probabil de autoritățile
statului. Ar fi de văzut care va fi reacția în caz că vor fi adoptate măsuri
oficiale de carantină, dacă vor fi respectate în eventualitatea interzicerii
slujbelor.
Subiectul coronavirusului este unul delicat și aflat în plină desfășurare, cu implicații puternice asupra vieții bisericești și a credinței multora, asupra căruia sperăm să revenim cu alte detalii. Deocamdată recomandăm să urmăm exemplul celor doi Mitropoliți din articol, să avem credință puternică, fără panică, dar cu vigilență asupra sănătății noastre și asupra manipulărilor la care putem fi supuși din partea autorităților și diferitelor informații panicarde sau nedocumentate. Să participăm la slujbe cu credință, conștienți că mai importantă este viața sufletului decât a trupului și cu încredere în Dumnezeu, dar nu fără a ignora posibilitatea contaminării de la cei prezenți. În orice caz, Sfânta Împărtășanie (pentru cei vrednici) nu este sursă de contaminare, și nici închinarea la icoane.
Conform unui comunicat al Procurorului General al Ciprului, nu pare să existe elemente penru săvârșirea unei infracțiuni penale de către Mitropolitul Neofit în cadrul unei conferințe în care au făcut unele afirmații cu referire la homosexualitate și homosexuali. Aceste aprecieri sunt făcute pe baza unor articole din textul de lege care sunt trecute în Codul Penal și după legislația specifică.
Dosarul a fost returnat de la Serviciul Juridic către Poliție cu constatarea din partea Procurorului General, la fel ca a polițiștilor, că nu pare să existe elemente probatoare pentru săvârșirea unei infracțiuni penale pe baza materialului probatoriu cules. În comunicat se arată:
«Pe lângă faptul că unele referințe izolate ale Mitropolitului pe parcursul răspunsurilor la întrebări sunt vrednice de critică și eventual de dezacord, tot complexul declarațiilor sale, care nu au avut ca temă centrală homosexualitatea, și explicațiile pe care le-a dat în depoziția sa cu privire la înțelesul pragmatic al cuvintelor și expresiilor pe care le-a folosit cu referire la pozițiile Bisericii și ale Părinților ei, nu sunt echivalente cu efortul de a instiga la violență sau ură pe motiv de orientare de reproducere sau identitate sexuală, nici nu pot fi caracterizate drept discurs al urii în sensul legii».
În comunicat se arată mai departe că declarațiile disputate au fost făcute într-un spațiu al unui dialog dintr-o adunare duhovnicească, deschisă publicului, unde au fost puse întrebări pe orice temă și au fost date răspunsuri improvizate, va trebui ca liderii spirituali să evite exprimarea improvizată și nepregătită dinainte a unor opinii și folosirea unor cuvinte sau expresii care pot să aibă și alte interpretări explicative, dincolo de cele pe care le profesează Biserica, îndeosebi pe subiecte sensibile cum este homosexualitatea, sau care pot să capete diferite interpreteri sau răstălmăciri sau să nu fie imediat acceptate de către auditoriu, care necesită o pregătire anterioară pe unele poziționări concrete ale Bisericii cu privire la subiect.
Nota noastră: Avem practic o intimidare a creștinilor și îndeosebi a ierarhilor de a se exprima liber și pe orice subiecte. Îndeosebi tema homosexualității capătă un statut aparte, sensibil și privilegiat.
În final, Poliția nu a detectat săvârșirea unei infacțiuni penale din partea Mitropolitului de Morfu în legătură cu declarațiile sale despre homosexualitate și, din acest considerent, este incert în ce măsură va fi urmărit penal.
Aceasta este concluzia cu care s-a încheiat dosarul înaintat Serviciului Juridic, care este studiat acum de către Procurorul General.
În cadrul cercetărilor, Mitropolitul Neofit a precizat că declarațiile incriminate nu au fost făcute în cadrul cuvântării propriu-zise, ci al dezbaterilor de la sfârșitul prelegerii sale și că nu a spus altceva în afară de ceea ce a afirmat Cuviosul Porfirie.
Procurorul General va studia întregul material avut la dispoziție și va decide ce îndrumări să dea pe acest caz. Poate să mențină observațiile Poliției sau să decidă cu totul altceva.
A fost depusă mărurie și din partea lui Kostas Gavriilidi, cel care a depus acuzația la Procurorul General în legătură cu postarea pe internet a filmării cu declarațiile Mitropolitului, dar și alte persoane.
Totul a pornit de la acuzația adusă de Costas Gavriilidi, consilier al Președintelui Republicii pe Multiculturalism, Acceptare și Respect pentru Diferențiere, care a cerut să fie cercetat în ce măsură referirile Mitropolitului constituie discurs homofob al urii public, „de vreme ce, după cum susține, incită și promovează prin argumente fabricate intoleranța față de comunitatea LGBT, în timp ce îi atacă pe părinții persoanelor homosexuale și țintește în principal asupra mamelor lor”.
Presiunea pusă asupra Mitropolitului cipriot Neofit de Mórfu în urma declarațiilor sale cu privire la homosexualitate determină reacții și în sfera ierarhiei, nu doar în rândul credincioșilor de rând și al activiștilor pro-homosexualitate. De data aceasta se pare că ierarhii sunt mai degrabă contra decât pro. Chiar dacă până acum nu există o poziționare foarte clară, se pare că Sinodul cipriot este dispus să ia atitudine la viitoarea sesiune de la mijlocul lui septembrie.
Tema de zi va conține subiecte
locale legate de ocuparea unor scaune vacante și clarificarea situației a doi
clerici ruși care au întemeiat biserici în Nordul Ciprului, zonă ocupată de
turci. Cei doi preoți nu aparțin de Biserica Rusiei. Pe lângă acestea, este
posibil să fie abordată și tema ridicată de situația inflamată în jurul
declarațiilor Mitropolitului de Morfu.
Într-o postare referitoare la
viitoarea ședință a Sinodului cipriot de pe Βημα
Ορθοδοξιας, citim
următoarele:
Sfântul Sinod este probabil să ia în colimator și cele ce le-a lăsat în urma sa agitația cu referirile publice ale Mitropolitului de Morfu despre homosexualitate și homosexuali. În ce măsură vor pune pe tapet subiectul în cauză va depinde de evoluția întregului subiect, public, a spus o sursă din Sfântul Sinod lui «Κ». Dacă reacțiile vor continua, în această situație, membrii Sfântului Sinod vor dezbate tot subiectul și va exista o poziționare publică a ierarhilor. În ciuda absenței unei poziționări publice a Sfântului Sinod, cu excepția Arhiepiscopului Hrisostom al II-lea, climatul nu pare să fie favorabil pentru Mitropolitul de Morfu. Destui ierarhi și-au exprimat deschis în dezbateri private dezacordul lor față de Mitropolitul de Morfu și despre modul în care s-a exprimat într-o adunare a credincioșilor în Akaki. Din partea sa, Mitropolitul de Morfu, după încheierea perioadei Postului Adormirii Maicii Domnului, s-a referit indirect la subiect printr-un comunicat al său, clarificând faptul că nu va vorbi pe larg din prisma cercetările polițienești. Se așteaptă ca anchetatorii care au luat în primire cazul să se deplaseze la Evrihu, reședința Mitropoliei de Morfu, cu scopul de a lua punctele de vedere ale Mitropolitului locului.
Este de observat că episcopii nu
se apără între ei, ci interesele unor centre de influență străine Bisericii. Dacă
până acum se mai întâmpla ca unii credincioși sau preoți să facă afirmații
incorecte politic și ierarhia să ia măsuri împotriva lor sau să se dezică de
ei, iată că acum sunt gata să trădeze și un confrate de-al lor. Singura explicație
nu poate fi decât aceea că la nivel înalt Biserica este ocupată de centre de
putere exterioare ei. Căci afirmațiile Mitropolitului Neofit nu sunt neortodoxe,
după cum se
poate vedea dintr-un articol anterior, și nici nu este un credincios sau
cleric de rând, de care s-ar putea dispensa ușor. Se pare că devine tot mai
clar că altcineva din afară dictează în Biserica Ortodoxă la nivel înalt.
După cum a fost relatat și în presa românească, anumite declarații ale Mitropolitului cipriot Neofit de Morfu au stârnit acuzații din partea activiștilor homosexuali de „discurs al urii”. În spațiul grecesc au apărut diverse reacții de apărare a sa, dintre care redăm mai jos în traducere una, în care se face și o prezentare a subiectului. Menționăm că și o serie de oameni de știință (34) iau partea Mitropolitului printr-o scrisoare deschisă.
Evident că ne declarăm de partea Mitropolitului Neofit, de altfel o figură duhovnicească remarcabilă și apărător al valorilor duhovnicești ortodoxe. Acesta s-a evidențiat și prin opoziția față de documentele parafate la Sinodul din Creta, pe care a refuzat să le semneze ca participant la eveniment.
Scrisoare de susținere pentru Preasfințitul Mitropolit de Morfu
Grupul editorial al «Farului grec-ortodox». Membru al
Confederației Asociațiilor patriotice și ortodoxe.
Mitropolitul Neofit de Morfu
Cu privire la cuvântarea Mitropolitului Neofit de Morfu al Bisericii Ciprului „Aprinzând bricheta Sfinților”, la întrebările la această cuvântare și la alte nedumeriri ale celor prezenți, ne vom strădui să vedem:
1. Ce a zis Mitropolitul? 2. Dacă se validează științific. 3. De ce a zis asta? 4. Dacă a zis ceva blamabil.
1. Să vedem totuși la început ce a zis Mitropolitul, înainte de a comenta…
A mers un tânăr la un om al lui Dumnezeu. Omul lui Dumnezeu era monah și
prieten al Mitropolitului.
Monahul a zis tânărului să nu mai meargă cu alți bărbați (trupește),
tânărul a fost nedumerit și s-a mirat cum de cunoștea asta monahul.
Începe un dialog între monah-tânăr și, la răspunsul monahului că
homosexualitatea „miroase” duhovnicește, tânărul a fost zguduit, a venit harul
lui Hristos, tânărul s-a căit.
Monahul îl ajută pe tânăr la pocăință, cheamă și îi pune pe părinți și pe
fratele lui să-l ajute pe tânăr, explică părinților că ei au fost responsabili
de patima homosexualității fiului lor,
s-a mărturisit toată familia și pocăința și rugăciunea a dat tămăduirea bolii
(duhovnicești).
Încep o viață duhovnicească toți în familie și rugăciune pentru ajutorarea
tânărului, tânărul se pocăiește cu fapta și se roagă cu adevărat, îl umbrește
harul lui Hristos și îl îndeamnă să se roage mai mult Și pentru oamenii cu care
a interferat în trecut pentru că rugăciunea lui a devenit bine-plăcută lui
Hristos și poate să ajute și pe alții pentru această patimă a homosexualității.
La întrebări: Cum se transmite homosexualitatea la embrion și apoi la
tânăr-tânără, de ce are pofte către același sex? (homosexualitate)…
Răspunde Mitropolitul că Sfântul Porfirie dă răspuns că de obicei o dau
părinții în clipa practicilor erotice sau în perioada sarcinii când soțul vine
în contact NU FIRESC (în afara firii), adică „pe rect” șamd și când îi place
femeii, este creată o dorință, se transmite la embrion. Cum se împărtășesc
carismele/talentele, așa și patimile.
Înainte de a face o analiză sau comentariu, să menționăm că cele ce sunt scrise aici NU ÎI PRIVESC pe oamenii care au ca singur temei să păteze orice lucru gândit sănătos, redactat democratic și scris fără egoism și patimă. Această scrisoare îi privește pe toți care vor citi și vor judeca cele scrise fără ochelari de cal.
2. Să vedem dacă se validează științific cele spuse de Mitropolit.
a. Om al lui Dumnezeu și monah.
b. Străvederea monahului, care discerne homosexualitatea tânărului pe motiv
de miros al păcatului.
c. Pocăință, rugăciune sinceră a tânărului și a casnicilor.
d. Tânărul se pocăiește, se roagă, trăiește duhovnicește, se izbăvește de
patima homosexualității și ajută în paralel cu rugăciunea lui și pe alții care
au patima.
e. Contact în afara firii al părinților. Plăcerea și dorința se transmit
embrionului și apoi creează în tânăr pornirea spre același sex.
Punctele a, b, c și d sunt subiecte de credință personală (unde fiecare
este liber să creadă ce vrea) și de viețuire ortodoxă.
Subiectul e) este cel care a inflamat toate mecanismele Noii Ordini, ateismului, așa-zișilor liberali, opozanților și războinicilor împotriva Ortodoxiei… totuși, iarăși, dacă cineva lucrează fără ochelari de cal și ură cu dispoziția „de a cerceta”, ușor va înțelege adevărul.
Deci fiecare creștin ortodox care se luptă, dar și fiecare om care este de
bună voință, cu simț ascuțit al dreptății, vor fi întâlnit în calea vieții lor
un om drept, harismatic și cu atât mai mult monah sau preot. Oameni care și-au
călcat ego-ul lor, oameni care se leapădă de comoditățile lumii și se
dedică „aproapelui” lor, oameni preoți sau monahi care văd în ochii camarazilor
lor pe Hristos Însuși… oameni vrednici, luptători dezinteresați, Sfinți ai
zilelor noastre precum Sf. Paisie, Sf. Porfirie, Sf. Iacov Tsalikis șa și câți
alți camarazi de-ai noștri, eroi neștiuți ai ofrandei… desigur putem să ne
gândim că există cei cu două fețe, amăgitori, fățarnici… DA, DESIGUR EXISTĂ și
nu-i îndreptățim… DAR… noi, dacă suntem albine, vom merge la oameni sfinți sau,
dacă suntem muște, ne vom alipi de resturi.
Deci un astfel de monah, om al lui Dumnezeu, „a simțit”, i s-a descoperit
patima homosexualității tânărului ca o duhoare, pentru ajutorarea tânărului,
altfel Hristos nu ar fi îngăduit… Am mirosit moaște ale Sfinților, mir din
icoane sau din moaștele Sfinților care se descoperă oamenilor (nu mereu
tuturor) din nevoia să fie întărită neputința noastră și nu din necesitatea să
credem… (pentru că credința vine din luminarea minții noastre de harul lui
Hristos și nu din convingerea că suntem „credincioși și vrednici”)… Acestui
monah i-a fost descoperit păcatul acesta ca o duhoare… (vezi „Sfântul Andrei
cel nebun pentru Hristos”, „Un Episcop ascet”- Sf. Nifon șa). Apoi tânărul s-a
pocăit sincer (vezi Cuvioasa Maria Egipteanca) și a aflat prin călăuzirea
monahului virtuos izbăvire și îndrăzneală în ochii lui Hristos precum și
putința să ajute pe alții în această patimă.
Toate cele de mai sus constituie o parte a libertății fiecărui om să creadă
sau nu în Hristos și în Sfinții Lui sau să creadă orice altceva. „Este
democrație!…”
Totuși să vedem dacă stă în picioare științific subiectul e.
„… Revoluția în vechile percepții vine din partea Geneticii.
Ramura nouă contemporană a Epigeneticii s-a îndepărtat cu totul de vechea
percepție a suveranității absolute a genelor și deja primește faptul că mediul
mamei, adică gândurile, simțămintele, trăirile mamei și ale tatălui, dar și
sunetele, chipurile, muzica șamd alimentația și viața firească a mamei
predomină în formarea sănătății, a caracterului, al proprietăților,
capacităților, talentelor copilului care se va naște și celui major, în care
copilul acesta se va forma, pentru că și mediul, nu numai genele definesc
constituirea naturală și psiho-duhovnicească a copilului.
De când să începem creșterea copilului? De când să ne îngrijim de sănătatea
lui, de bunul lui caracter, de deșteptăciunea lui, de întipărirea în al a
optimismului, bucuriei și Valorilor Vieții?
– Nouă luni înainte de nașterea lui… răspunde Socrate… dar și știința
contemporană!
După naștere este deja târziu! Copilul, cu toate organele lui, este
configurat…
Copilul care se naște este deja de nouă luni!
Chinezii măsoară vârsta de la zămislire!
Ginecologul Μichel Odent, mare cercetător și scriitor al epocii noastre,
întărește: «Nu există prioritate mai importantă decât creșterea dreaptă și buna
dispoziție sufletească a celei
însărcinate». Cercetătorii au arătat că embrionul este o existență conștientă
rațională deja de la prima fecundare a ovarului de către spermatozoid…
Are simțiri… simțăminte… memorie…
Toate cele pe care le gândește, simte și primește în sine mama și prin ea
tatăl și mediul înconjurător, embrionul le simte și le trăiește în aceeași
clipă cu ea!
(Μ. Α. Βertin, «Educație firească înainte de naștere, o speranță pentru copil, familie,
societate»).
Psihologia mamei devine biologie în embrion (dr. A. Masson).
Și aceasta pentru că trupul și psihicul sunt legate unele de altele…
Și biologul englez sir Frederick Truby King a spus politicienilor din țara
sa:
«Dacă vreți să îmbunătățiți sănătatea poporului, ocupați-vă de cele 9 luni
dinainte de naștere și de 9 luni de după ea.»
Știința epigeneticii ne-a dat recent (2009) dovezi puternice că
experiențele care creează trăiri psihice puternice provoacă o secreție de
hormoni, hormoni care nu schimbă singuri „exprimarea” genetică, ci, prin
mecanismul epigeneticii, expunerea la acești hormoni se înscrie în genom ca un
fapt memorat și urmează să fie suportat și după
trecerea trăirii lui.
În vechea Grecie, pionieră și aici, prima grijă a conducerii politice era
să îndrume pe soți la generarea unor urmași sănătoși și frumoși.
«Tinerii, înainte de toate, în perioada copilăriei, trebuie să ia aminte să
nu săvârșească nimic care să vatăme sănătatea lor, nimic, la fel, forțat sau
nedrept… pentru că acestea se întipăresc în trupurile și sufletele copiilor lor»
(Platon, Legile, VI).
«Cele însărcinate nu trebuie să trăiască în patimi și întristări, ci cu
cinste, bucurie, blândețe și așezare sufletească bună» (Platon, Legile, V).
«Gândirea lor trebuie să fie calmă, pentru că, după sarcină, copiii absorb
viața de la cea însărcinată, precum plantele din pământ»(Aristotel, Politica).
«Educația copilului începe din pântecele maicii și mai ales de la faza
zămislirii» (Părintele Porfirie)
«În China, cu o mie de ani înainte, cele însărcinate se retrăgeau în
ținuturi frumoase și trăiau acolo sarcina lor în natură, în creație, în
convorbiri edificatoare… copiii pe care-i nășteau purtau în ei această armonie,
în trup și în suflet.» (tradiția chineză)
«Pruncii se formează la zămislire după imaginația femeii», învăța Empedocle
(filozof presocratic).
«Pruncii se formează după atașamentul celei ce zămislește», învățau stoicii.
Deci vedem că a existat din cele mai vechi timpuri educația prenatală și că
știința Geneticii vine să întărească teza pe care a luat-o Mitropolitul de
Morfu prin părerea Sfântului Porfirie, că adică este transmisă pruncului
zămislit fiecare sentiment, senzație, plăcere, dor, experiență traumatică și cu
atât mai mult fumatul, alcoolul, caracterul și foarte multe altele… evident,
există totuși și educație după naștere, însă… A PREVENI ESTE MAI BINE DECÂT A
TĂMĂDUI». (Hipocrate din Kos, 460 – 370 î.H.)
3-4. Al treilea și al patrulea subiect sunt de ce a spus Mitropolitul asta și dacă a spus ceva blamabil…
Întrebare:… a fost batjocorit cineva?
Întrebare:… a fost stigmatizat cineva?
Întrebare:… a osândit sau s-a legat de vreun om de rând?
Întrebare:… a acuzat, a existat viclenie?
Foarte clar nu…
Primul răspuns este că a fost poziția Sfântului Porfirie ceea ce a spus și
al doilea răspuns este că a relatat o istorioară-fapt folositoare ca răspuns la
întrebarea care i-a fost pusă despre homosexualitate și dacă se moștenește.
Într-adevăr… câte zoofilii în numele libertății, legitimări pentru „casele
de toleranță” ale Europei (animale arse, oameni sărmani) sub acoperirea guvernelor?
Câte denaturări, căsătorii ale oamenilor cu câini și necuvântătoare se
petrec „la liber”, mă rog?
De ce nu vorbiți când Iranu îi spânzură pe homosexuali în locuri publice ca
„pedeapsă”?
De ce nu vorbiți când islamul proclamă homosexualitatea ca păcat de moarte?
Și reacționați când Preasfințitul Mitropolit Neofit de Morfu a răspuns cu multă
dragoste la o întrebare concretă și că pot să fie ajutați acești oameni?
Dacă ai căuta să găsești în dicționar ce vă caracterizează, cu greu există
o caracterizare a acuzațiilor și practicilor voastre pângărite și rușinoase la
adresa persoanei luptătorului Mitropolit.
Ne poziționăm în favoarea Preasfințitului Mitropolit de Mofu pentru că este
drept, drept este și ceea ce vrea Hristos și… pentru că nu tăcem când suntem
datori să vorbim.
Grupul editorial al «Farului
grec-ortodox».
Membru al Confederației asociațiilor
patriotice și ortodoxe.
