Enciclica din 1902 este importantă pentru începutul implicării ortodoxe în mișcarea ecumenică, dar și răspunsul rezervat al celorlalte Biserici este relevant, precum și concluzia ultimă forțată a Patriarhiei Ecumenice. Demn de laudă este răspunsul Bisericii Române, poate cel mai corect dintre toate.
S-a încheiat săptămâna numită de rugăciune pentru unitatea creștinilor, care este de fapt opusul a ceea ce se declară, adică un prilej de zdruncinare a credinței în loc de consolidare. Nu există relatări prin mijloacele oficiale de informare ale Bisericii Ortodoxe, însă a existat participare la rugăciunile în comun organizate cu diferite culte eretice.
Reprezentantul tradițional al Patriarhiei la rugăciunile ecumeniste în dreapta (Foto: ARCB.ro) Chiar dacă nu mai este mediatizată de ceva ani la nivel central și este diminuată, săptămâna ecumenistă...
Bisericile Ciprului și Greciei cer ajutor lumesc Papei în schimbul unor concesii bisericești. Problema nu este compromisul dogmatic, cât cedarea și trădarea credinței la presiunile lumești, lipsa unei conștiințe care să fie dispusă să se jertfească pentru valorile Evangheliei lui Hristos decât să sacrifice adevărul pentru o unitate amăgitoare.
Nu putem să nu semnalăm o contradicție. Biserica Rusiei a întrerupt pomenirea Patriarhului Bartolomeu și acum dorește să obțină comuniunea cu Papa. O, fiară fără șovăire a amăgirii!…
Abaterile de la credința dreaptă au constituit dintotdeauna o provocare pentru creștini. Avem și în vremea noastră o astfel de problemă, anume ecumenismul. El urmărește o unire a „Bisericilor” diferită de modelul cunoscut și îndătinat, cum au fost încercările eșuate din trecut între catolici și ortodocși. Din păcate, are mare priză chiar la ierarhi, care ar fi trebuit să descuie, nu să încuie porțile raiului.
Anatema pe care noi am proclamat-o este de jure o manifestare cu caracter local a Bisericii Ruse de peste hotare, dar de facto are o semnificație imensă pentru istoria Bisericii universale, pentru că ecumenismul este o erezie la scară universală. Locul Bisericii Ruse de peste hotare este acum vădit în conștiința a toată Ortodoxia.
Unirea cu catolicii, dar și cu protestanții este un subiect important pentru politica fanariotă, alături de promovarea în sânul Ortodoxiei a ideii că Tronul patriarhal de Constantinopol deține o întâietate de putere și un loc central pentru celelalte Biserici Locale.
A strica însă rânduielile apostoliceşti şi Pravilele Bisericii, o putere ca aceasta nu au arhiereii de la Sfântul Duh. De aceea, a dezlega mai sus zisa anatemă asupra potrivnicilor Soborniceştii Biserici, ca una ce este pusă bine şi în corespundere cu Sfântul Sobor, nici de arhiereu, nici de patriarhul Răsăritului nicidecum nu se poate, deoarece aceasta ar fi împotriva lui Dumnezeu şi a Sfintei Biserici, dacă s-ar ispiti cineva să dezlege asemenea sobornicească anatemă.
Liderii religioși ai lumii s-au adunat împreună sub patronajul papei Francisc la Roma pentru a se ruga pentru pace și fraternitate și a semna o declarație comună. Au participat toate religiile lumii. Acesta nu este un subiect de interes pentru ortodocși, dar nici de ignorat.