Politicianul ortodox. Acesta, din păcate, ne lipsește. Există într-adevăr politicieni care, meteoric sau chiar cu o anumită consecvență, adoptă poziționări publice care, cu indulgență, pot fi trecute „în tabăra noastră”. Au existat în anii post-decembrişti mai multe personalităţi care au apelat la simbolistica creştin-ortodoxă, care au manifestat simpatie pentru Biserica Ortodoxă şi pentru credincioşi sau care au dezavuat public sau tacit iniţiativele necreştine din societatea noastră.

Consider însă că, în mare măsură, românii ortodocşi sunt încă blocaţi într-o aşteptare nerealistă privind politica, aşteptare care pendulează între două extreme: a deznădejdii înaintea vremurilor lui antihrist, pe de o parte, şi a eroului salvator trimis de Domnul ca răspuns rugăciunilor sfinţilor noştri părinţi, pe de alta.

Atât cât îmi permite statura de creştin ortodox, mă pronunţ categoric împotriva primului tip de atitudine, vecin cu deznădejdea, ce ne cuprinde pe unii când ne vedem aflaţi înaintea tăvălugului antihristic, temere care ar putea fi justificabilă omeneşte, dar care nu poate fi primită de cei credincioşi. În paranteză arăt că anume această împotrivire personală stă la temelia acestui site, care este, în esenţă, o împotrivire slabă nu faţă de mersul vremurilor ci faţă de raportarea noastră colectivă la aceste vremuri.

Suntem din veac preveniţi de dificultatea încercărilor ce ne aşteaptă şi, de curând, am fost martorii suferinţelor celor care au traversat dictatura comunistă, mântuindu-se. Şi mai cred că efortul de informare şi documentare asumat de mediul online ortodox nu trebuie să ne aducă nici la adormirea conştiinţei sau la împietrire faţă de cele ce vor urma dar nici la decepţii copilăreşti şi abandon prematur. Cred sincer că acesta este momentul când suntem chemaţi să prindem curaj şi să ridicăm capetele noastre, pentru că răscumpărarea ni se apropie.

Pe de altă parte, nu este îngăduit bărboşilor să se amăgească singuri aşteptând, de la sine, îndreptarea mersului lucrurilor ce ne-au fost încredinţate spre stăpânire şi lucrare, ştiind că obligatorie e lupta, nu biruinţa.

Nu sunt puţini cei care vorbesc astăzi de epuizarea atributului de reprezentare în politica tradiţională. Subscriem şi arătăm că, în opinia noastră, nu mai e astăzi posibilă sau rodnică politica electorală clasică, potrivit căreia poporul alege în fruntea sa persoana cu însuşirile nimerite să îl reprezinte înaintea mai marilor lumii şi să îl conducă spre viaţa veşnică. Nu promovăm însă nici formele moderne de democraţie directă sau instrumentele tehnologice care impun politicienilor un mandat imperativ în chestiuni punctuale.

Exemplul Măriei Sale Sfântul Neagoe Basarab este sugestiv pentru că întrepătrunde atât alegerea sa de către boieri şi poporul ortodox cât şi cucerirea tronului prin sabie şi prin diplomaţie. Există în acest caz atât lucrarea individuală a Sfântului Neagoe Basarab cât şi participarea poporului, în graniţele chemării sale, la aducerea la îndeplinire a binecuvântării Sfântului Ierarh Nifon.

Revenind la tema consideraţiilor noastre şi concluzionând că reprezentarea politică clasică şi-a consumat substanţa cunoscută de ştiinţele politice şi că în prezent există o reorientare spre politica tip platformă, care presupune implicare (eng. engagement) şi forme pragmatice de participare publică din partea electoratului, apreciem că este necesar să promovăm o sumă de teme, de revendicări politice, în forme cât mai apropiate de versiunea utilă şi oportună pentru confruntările politice (repertoriu ortociv).

În acest context, politicianul ortodox din viitor nu va fi doar persoana angrenată în jocul politic de putere şi de reprezentare simbolică a ortodoxiei, nu va fi doar demnitarul înarmat cu temele şi revendicările electoratului ortodox distilate în forme acţionabile de politici publice (eng. policies) ci, mai ales, politicianul ortodox va fi acea persoană care îşi va manifesta în mod transparent intuiţia şi simţul politic pentru avansarea chestiunilor valoroase pentru ortodoxie, în legătură cu problemele noastre la zi. Nu doar acela care redactează programul de guvernare şi include suma intereselor noastre civice şi politice punctuale, ci omul politic a cărui spirit de iniţiativă lărgeşte orizontul de înţelegere şi acţiune socială a creştinilor ortodocşi.

Aşadar, în înţelegerea noastră, politicianul ortodox care lipseşte României nu este acela care achiesează la punctele noastre de discurs, nici cel ce bifează majoritatea sau chiar totalitatea revendicărilor din repertoriul intereselor politice ale ortodocşilor, ci acela care, asemenea Sfântului Neagoe Basarab, intuieşte şi acţionează aşa încât roadele eroismului şi milosteniilor sale să rămână câştigate şi folositoare neamului românesc şi la cinci sute de ani distanţă în viitor, sau pentru cât ne mai este îngăduită vreme.