Portalul Ziare.com anunţă adoptarea proiectului de lege Pl-x nr.119/2019 prin care este introdusă obligativitatea organizării de programe de educaţie pentru viaţă şi pentru sănătate, inclusiv educaţie sexuală pentru copii.
Considerăm că această ştire se încadrează pe deplin în seria înfrângerilor civice pe care ortodoxia le înregistrează în ultimii ani în spaţiul public, aflându-ne astăzi nu doar în incapacitatea de a ne promova valorile şi principiile, ci în situaţia unei marginalizări publice entuziaste, lipsind orice cost politic sau de imagine pentru cei care promovează şi susţin demersuri împotriva credinţei şi a credincioşilor. Chiar dimpotrivă!
Suntem incapabili să ne angajăm în dialog, să trăim ortodoxia şi în afara sferei private sau a celei individuale, participarea ortodocşilor la viaţa publică fiind descurajată sau sabotată de lipsă de pricepere, de coeziune, de înţelepciune.
Revenind la subiect, proiectul de lege presupune demersuri şi programe minimale, care punctual s-ar putea dovedi utile sau care ar putea fi configurate astfel încât să nu lezeze convingerile religioase. Însă, din punctul de vedere al protejării civice a moravurilor creştine este un picior în prag obţinut de cei care se străduiesc de ani de zile să modifice curriculum şcolar orientându-l spre azimuturi progresiste care sunt, în mod esenţial, anticreştine.
Educaţia pentru sănătate în şcoli este obligatorie şi nu există clauze pentru a permite părinţilor să îşi retragă copiii de la lecţii. Şcolile sunt obligate să informeze părinţii despre conţinutul materiei, unde elevii învaţă despre contraceptive şi proceduri biologice (abortive?), dar şi despre emoţii şi aspectele unei relaţii. Expunerea de motive redactată de iniţiatori poate fi consultată aici, iar rezultatul votului poate fi accesat aici. Au votat împotrivă deputaţii: Matei Adrian Dobrovie şi Andrei Daniel Gheorghe, s-au abţinut Kelemen Hunor, Márton Árpád-Francisc, Tudor Rareş Pop şi Robert-Ionatan Sighiartău. Au votat „Da” ceilalţi 266 de deputaţi prezenţi.
În plan civic şi politic, vorbim despre o înfrângere semnificativă a laicatului ortodox şi a prezenţei Bisericii în societate.
Camera Deputaţilor a adoptat, marţi, un proiect de lege care prevede obligativitatea organizării în unităţile şcolare, cel puţin o dată pe semestru, a unor programe de educaţie pentru viaţă şi pentru sănătate, inclusiv educaţie sexuală pentru copii.
Propunerea legislativă modifică şi completează Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, în sensul stabilirii în sarcina autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi a oricăror instituţii publice sau private cu atribuţii în domeniul educaţiei a obligaţiei de a derula în unităţile şcolare, cel putin o dată pe semestru, programe de educaţie pentru viaţă şi pentru sănătate.
„Organele de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi orice alte instituţii publice sau private cu atribuţii în domeniul sănătăţii şi în domeniul educaţiei sunt obligate să adopte, în condiţiile legii, toate măsurile necesare pentru: derularea sistematică în unităţile şcolare, cel puţin o dată pe semestru, de programe de educaţie pentru viaţă, inclusiv educaţie sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor; derularea sistematică în unităţile şcolare, cel puţin o dată pe semestru, de programe de educaţie pentru sănătate, inclusiv pentru dezvoltarea capacităţilor psiho-emoţionale, a competenţelor sociale şi interpersonale”, se arată în proiectul de lege.
Proiectul mai prevede şi facilitarea accesului la programe de educaţie pentru sănătate pentru toţi elevii înscrişi în învăţământul preuniversitar.
Camera Deputaţilor este for decizional.
Din Constitutia Romaniei :
Art 29. 6 Părintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a
căror răspundere le revine.
asadar exista temei legal pentru ca parintii sa refuze participarea copiilor la acestea
Temeiul legal trebuie „îmbrăcat” într-o procedură, altfel rămâne un simplu principiu constituțional. Legea prevede expres că părinții nu-și pot retrage copiii de la acest program. Nu există proporționalitate, nu vizează o anumită categorie de elevi vulnerabili, este, părerea mea, o dispoziție clar ideologică, anticreștină. Asta cred. Iertați.
procedura e simpla: parintele sau tutorele informeaza conducerea scolii ca nu permite elevului participarea la aceste programe, aceasta raspundere le revine potrivit constitutiei si mai ales a constiintei.
Şcoala are cadru legal special, va sesiza organele DGASPC pentru că este împiedicată să desfăşoare activităţi prevăzute de legislaţia protecţiei copilului. Părinţii se pot trezi cu surprize extrem de neplăcute.
Temeiul de drept pe care îl indicaţi dvs este de rang constituţional, are caracter de principiu şi nu este absolut. În cel mai optimist deznodământ, părinţii trebuie să se angajeze într-o luptă judicară de lungă durată, cu şanse discutabile de izbândă.
Tot acest scenariu reprezintă o modalitate concretă de a delimita o categorie de cetăţeni de categoria a doua, categorie care trebuie să suporte costuri sociale, economice, emoţionale ş.a.m.d. semnificative pentru a îşi apăra convingerile.
Acesta este motivul pentru care consider că, după eşuarea referendumului pentru familie, introducerea educaţiei sexuale în şcoli, nu prin legislaţia şcolară ci prin cea care vizează protecţia copilului, reprezintă cea mai drastică înfrângere a ortodoxiei în spaţiul public.
Mult mai gravă decât introducerea vaccinării obligatorii sau a buletinelor biometrice! Asta cred, iertaţi-mă.
Este raspunderea parintilor atat legal cat si inaintea lui Dumnezeu pentru educatia copiilor.
Neasumarea responsabilitatilor ci asteptarea ca nu stiu ce ong-uri sa le rezolve pe cale legala problema (pentru ca ar putea sa aiba ei personal neplaceri) este o abordare pe care nu vreau sa o calific aici.
Este o modalitate de a gândi foarte periculoasă aceasta, cu care eu personal nu sunt de acord. Nu toţi părinţii sunt la aceeaşi măsură a mărturisirii (valorilor personale), iar gradul de conformare este unul foarte mare. Or, într-un asemenea context, faptul că marea majoritate se conformează şi că unii care sunt mai fermi dpdv principial trebuie să se manifeste şi să fie percepuţi ca gică-contra depăşeşte graniţele unor simple „neplăceri”. Vorbim despre o auto-segregare, auto-marginalizare care ne împiedică să ne urmărim, în continuare, scopurile civice. Există un capital social pe care noi suntem nevoiţi să-l cheltuim împotrivindu-ne la tot felul de chestiuni din acestea, capital care se poate epuiza foarte repede.
Acest lucru este luat în calcul de legiuitor (friction costs), este încurajat, iar reacţiile noastre, chiar la nivel discursiv, care nu ţin cont de toate aspectele ci se mulţumesc cu îndreptăţirea ne prejudiciază grav în feluri pe care ne încăpăţânăm să nu vrem să le înţelegem.
Statul are o obligaţie pozitivă de a proteja convingerile părinţilor. Tocmai pentru că sunt părinţi cu astfel de convingeri ferme, este evident că aceştia sunt mai implicaţi în educaţia copiilor decât cei indiferenţi sau apatici în privinţa acestor lucruri. Prin soluţia adoptată, unii sunt sancţionaţi fără să fie necesar, fiind deposedaţi de dreptul de a-şi educa fiii în conformitate cu propriile convingeri. Poate chiar în dispreţul acestor convingeri.
Subscriu!
https://www.activenews.ro/stiri/Presedintele-Iohannis-a-promulgat-legea-care-impune-educatia-sexuala-pentru-copii.-Fetitele-vor-invata-la-scoala-cum-sa-se-fereasca-de-%E2%80%9Esarcini-nedorite-160867
Un articol bun pe acest subiect: https://geografilia.blogspot.com/2020/05/educatia-sexuala-ca-disciplina-scolara.html