Îmfățișarea de miel și glasul de balaur (Apoc. 13:11) cred că sunt cele mai înfricoșătoare și perfide asocieri.
Nu merită să fie expuse și descusute reglementările enunțate oficial de Patriarhia Română pentru săvârșirea slujbei de Înviere de anul acesta. Mă voi rezuma la câteva observații de esență, nu asupra formei.
Dacă mai are cineva așteptări înalte, religioase, de evlavie și cinstitoare de Dumnezeu din partea ierarhiei noastre, cred că se va adânci în sminteală și apostazie tot mai tenebroasă. Primirea luminii sfinte cu distanța regulamentară de 2m, cu măști și mănuși echivalează mai degrabă cu o profanare. Cântarea imnului „Hristos a înviat!” singuri și izolați, departe de biserici și păstrând norme absurde este clar o manifestare a necredinței în Înviere, nicidecum o manifestare de bucurie biruitoare asupra morții.
Desprinderea ritualurilor de Cel Care le dă sens și de rostul lor înseamnă fetișizare și anulare a Ortodoxiei. Dacă acestea sunt soluțiile patriarhale la aceste momente de cumpănă, în zadar este credința în Hristos. Sigur că nu putem aștepta răspunsuri folositoare din această zonă. Asta este!
Nu trebuie să reacționăm cu dezicere de ierarhie, dar măcar cu fidelitate față de Dumnezeul nostru, față de tradițiile și adevărurile sfinte. Nu stă în puterea noastră să facem ordine în Biserică pentru că este cotropită, dar ar trebui să fie puse lucrurile în rânduiala lor. „Cei din Iudeea să fugă în munți” (Mc. 13:14) – cei drept-credincioși să nu se amestece cu sminteala și lepădarea generalizată precum cei 7.000 de bărbați care nu s-au închinat idolilor pe vremea proorocului Ilie (Rom. 11:4)! Este pângărită chiar Biserica, cei care sunt capul în trupul ei, dar inima să supraviețuiască în unghii. Pentru că până și unghiile, cei mai nebăgați în seamă, pot vedea absurdul și că trebuie să se salveze.
Cei mai mulți au înghițit trădare după trădare, îndeosebi începând cu Sinodul din Creta. Nici acum nu văd majoritatea că fisura se lărgește tot mai tare din acel punct. Unde lipsește autenticitatea, totul sfârșește în ruină pe multe planuri.
Deși pare că nu are legătură conținutul cu titlul, îndrumările pentru slujbele de Paști vădesc putregaiul înfiorător care este ignorat cu obstinație. Deși poate părea o idee fixă, este o realitate amară și o piatră de încercare. E vorba de probarea credincioșiei în Domnul, de a nu aluneca în formalismul mort promovat oficial și nici în răzvrătirea exagerată anarhistă.
Să ținem la Biserică așa cum trebuie să fie ea, după cât ne va permite conjunctura! Chiar dacă vor fi multe cântece de sirenă atrăgătoare în jur. Simplitatea rugăciunii și cugetul nevinovat cred că vor fi cele mai bune și chiar singurele făclii pe calea cea dreaptă. Este momentul să revenim la rădăcinile creștinismului apostolic: miza învierii și a vieții veșnice sacrificând chiar și orice statut social; într-atât de serioasă se pare că este situația.
Amin. Cumplite recomandari!
„Simplitatea rugăciunii și cugetul nevinovat cred că vor fi cele mai bune și chiar singurele făclii pe calea cea dreaptă”
Doamne ajuta-ne sa le agonisim pe acestea!
„Este momentul să revenim la rădăcinile creștinismului apostolic: miza învierii și a vieții veșnice sacrificând chiar și orice statut social; într-atât de serioasă se pare că este situația”
Eu vorbesc acum, in primul rand pentru mine. Datorita faptului ca, comoara mea a fost la lumea aceasta si in lumea aceasta, si inima mea, tot acolo a fost si este, si astfel atatia ani, am fost inchinator la idoli, crezand ca eram crestin. Si acum, e atat de greu sa-mi deslipesc inima de lumea asta, adica s-o despatimesc, si asta din cauza ca n-am cautat, n-am dorit, si n-am iubit adevarata Comoara, Hristos!
Doamne sporeste-ne credinta, si da-ne curaj si putere pentru a Te marturisi, cu orice pret!
Ma recunosc.
Vă semnalez un articol bun postat pe cuvantul ortodox, scris de către un mirean:
„Hristos și spiritul civic
Isteria coronavirusului a început să creeze falii în societate, deși mai cinstit ar fi să spunem că le-a adâncit pe cele care erau deja create. Inclusiv în Biserică se observă o polarizare în jurul „igienizării cultului”, adică: ne împărtășim cu aceeași linguriță sau nu, ne dezinfectăm icoanele înainte de a fi sărutate sau nu, mergem la liturghie în perioadă de molimă sau nu? Așa se naște întrebarea: are nevoie cultul creștin ortodox de o astfel de igienizare?
Ni se cere să avem spirit civic și să ne gândim la posibilele victime ca urmare a contaminării de la om la om. Așa gândește știința la nivelul la care e ea acum. Toate bune și frumoase, doar că din această ecuație e scos un personaj enigmatic, contestat și controversat, cunoscut îndeobște sub numele de Dumnezeu. Nu știu dacă există ceva sau cineva pe lumea asta care să fie imaginat în mai multe feluri, vorba ceea, câte bordeie, atâtea obiceie. Chiar și între creștinii ortodocși nu există un consens, iar aici mă refer nu la învățătura Bisericii, ci la ceea ce crede omul obișnuit. Are vreun rol Dumnezeu în ecuația de față și dacă da, care? Din perspectiva unui ateu sau a unui agnostic, care e tot un ateu dar mai fățărnicit, necunoscuta Dumnezeu nu există sau e nerelevantă, așadar aducerea discuției în această direcție este fără sens, așa cum tot din acest punct de vedere fără sens este și molima, și viața, și moartea.
Dar oare noi, creștinii ortodocși, cum ar trebui să gândim și să ne raportăm la o situație de criză ca cea de față? Să ignorăm de tot știința și să alergăm în coate și în genunchi în jurul bisericilor ca să ne vindece Dumnezeu? Să spunem că Dumnezeu e Cel care a lăsat pe lume știința și că ar trebui să ascultăm mereu de ea în cele ale trupului? Iată două extreme cu care nu m-am împăcat niciodată, așa cum nici cu dictonul „adevărul este întotdeauna la mijloc” nu sunt defel împăcat. Dacă e să urmărim modul și timpul în care a apărut știința modernă vedem că este doar de câteva veacuri – înainte vreme, în mult hulitul ev mediu, având o pondere și o însemnătate neglijabilă. Oare asta ce ar putea însemna? Că Dumnezeu i-a ținut pe oameni în ignoranță ca să se distreze mai bine pe seama credulității lor? Asta implică un Dumnezeu sadic, nu iubitor. Sau poate că Biserica e cea care, pentru a-și păstra hegemonia, i-a dorit pe oameni în întuneric? Asta ar implica din nou o părăsire din partea lui Dumnezeu, în contradicție cu „Iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului“ [Matei 28, 19]. Bun, dar atunci care ar fi explicația? Hai să întreb provocator: oare omenirea chiar are nevoie de știință, la nivel ontologic vorbind? Bine, dar dacă ar fi așa, atunci Dumnezeu de ce ne-a dat-o acum? Care ar fi rostul ei? Păi, din milă, tocmai ca să ne ajute cumva în starea asta de continuă distanțare de Dumnezeu. Din ajutor însă, știința a devenit un dumnezeu-surogat în care, treptat-treptat, omul a câștigat mai multă încredere decât în adevăratul Dumnezeu și din care și-a cioplit un nevăzut idol.
(…)”
Recomand a citi integral la sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/rastignirea-lui-hristos-pe-altarul-stiintei-idol-pana-unde-vrem-sa-mergem-cu-igienizarea-cultului-ortodox-si-cu-exaltarea-civismului-din-ajutor-stiinta-a-devenit-un-dumnezeu-surogat/
Ecumenism sub un nou manifest,serghianism sau mai bine zis danielism, sub „coperta” covid 19..Un atac direct la Hristos a hoardelor eretice din partea celor care,până acum zidurile, erau aproape totul.Nimic nu le iese mai bine decat cu ajutorul celor care se vor a fi ,in interior.Uimitor este ca, acum „ei ” creștinii echilibrati ,sunt pur si simplu consternati ca trebuie sa-si transforme casele-n Biserici precum „fratii”lor „sectari, schismatici,dezechilibrati”…bine,acum sunt „complet justificati” lepra covid e cu mult mai periculoasa decat lepra ecumenism..si cand mai ai si „binecuvantare de la Serghie” totu-i ca la carte..Ma întreb.Câte vă mai trebuie sa întrerupeti pomenirea si comuniunea cu ei?Nu vedeti,sunteti orbi ca totul e o colcaiala înafara Bisericii Domnului nostru Hristos?..Păi ce va fac ei acum,trebuia sa le faceti voi de atunci,dar ati ales echilibristica..Nu deznadajduiti,mai este timp de trezvie,Sfânta Treime Lucreaza in chip Minunat la rugaciunile Preasfintei Noastre Maici si -ale tuturor Sfinților.. Hristos A Înviat!
Sincer, nu mi se pare suficient de coerent ce ai scris, dar cred că dibuiesc unde vrei să bați.
Perspectiva mea este comparația cu fuga din Iudeea în munți, adică tot în Iudeea, dar nu în părtășie cu apostazia. Întocmai cum cei 7.000 din vremea lui Ilie nu s-au rupt de iudei, dar nici nu s-au amestecat cu ei. La fel și acum, nu e obligatorie întreruperea pomenirii, ci denunțarea ecumenismului, lucru pe care puțini îl fac. Fie prin oprirea pomenirii, fie prin atitudine mărturisitoare, nu este conștientizată boala, ci e înghițită ca acceptabilă.
Sincer,chiar asa am vrut să fie, cât mai subtil,daca ati dibuit unde am vrut să bat, eu sunt mulțumit…Doamne Miluieste!
Ps..”Fuga în întreruperea pomenirii si-a comuniunii este tot o fuga în Biserica” dar nu în părtași cu apostazia,întocmai cu cei 7000 din vremea lui Ilie,întreruperea pomenirii si-a comuniunii (care se refera la Sfanta Liturghie) nu este o rupere de ei dar nici un amestec,la fel ca si acum fuga in munti (în întreruperea pomenirii) nu este obligatorie este absolut necesară pentru a nu avea părtași cu apostazia….faceti similitudini în defavoarea dumneavoastra sau,pasărea pe limba ei moare..
Subtil nu e tot una cu confuz. Din păcate, eu văd mai degrabă confuzie chiar și în această replică.
Daca era confuz nu mai dibuiati ce si cum dar,fie asa cum spuneti dumneavoastra,până la urmă fiecare vom da socoteala pentru fiecare cuvintel sau confuzie…etc
Totusi va atrag atentia ca textul,este cel care seamănă o mare confuzie,implementati ecumenismul ca la carte..
Aici este o parte din text care va contrazice total pozitia in care va aflati si o sustineti:
Nu stă în puterea noastră să facem ordine în Biserică pentru că este cotropită, dar ar trebui să fie puse lucrurile în rânduiala lor. Eu (CUM?)„Cei din Iudeea să fugă în munți” (Mc. 13:14) – cei drept-credincioși să nu se amestece cu sminteala și lepădarea generalizată precum cei 7.000 de bărbați care nu s-au închinat idolilor pe vremea proorocului Ilie (Rom. 11:4)! ..
La primul comentariu am dibuit pt că știu ideile din trecut. La al doilea a fost și mai greu. Dar mi-e greu să mă raportez prin bănuieli.
Ierarhii (cum ar fi cei din Georgia sau care mai sunt ortodocși în cuget) împreună cu clerul și credincioșii ar trebui să pună ordine într-un Sinod.
Doamne ajuta!Asa sa fie,pâna atunci pozitia corecta in Biserica este întreruperea pomenirii si-a comuniunii(mai ales pentru noi cei slabi)asa cum a rânduit Hristos,(Can 15)pentru a nu fi partasi la ereziile lor,asa cum au facut cei 7000 care au fugit în munti,erezii nu pacate personale,care vin una peste alta,fara jena si care dumneavoastra le confirmați si abordați o atitudine proprie de lupta împotriva lor..
Am citit recomandările cancelariei și îmi vine să vomit. Punctul 10 este demențial, cireașa de pe tort sau mai bine zis bomboana de pe colivă:
10. La ora 00.00 din noapte, în timp ce clopotele răsună la toate bisericile unde se săvârșește slujba Învierii, credincioșii mireni, având candelele aprinse, pot ieşi la ferestre şi balcoane sau în curțile caselor lor, adresându-se unul către altul, de la distanța de 2 m, cu salutul pascal Hristos a înviat! și răspunsul Adevărat a înviat!, fără a deranja pe alţi vecini care nu doresc să participe la această sărbătoare.
Cum adică, ies cu nevastă-mea la balcon și, păstrând distanța regulamentară, ne facem urările? Peee buuuneeee? Ah, și bine că ne-a zis să nu-i deranjăm pe vecini căci, normal, toți avem turci și evrei la fiecare etaj, care s-ar putea ofusca dacă 84% dintre români (declarați creștini ortodocși la recensământul din 2011) și-ar putea face urările tradiționale cu ocazia celei mai mari sărbători din popor.
Mizeria asta de comunicat, dacă n-ar fi grețos de corectă politic, ar fi chiar haioasă. Mi-a amintit puternic de Gîrneață (interpretat magistral de Toma Caragiu), șeful de la protecția muncii din întreprindere care, plin de aplomb și pătruns de gravitatea funcției în care s-a trezit, a propus un plan de petrecere a Revelionului, organizat până în cele mai mici amănunte. Inclusiv cine cu cine să se pupe la miezul nopții, cum să se restituie la Biroul personal răvașele găsite în plăcinta cu surprize și cum să fie echipați mesenii cu căști și tulumbe anti-incendiu când se vor aprinde artificiile:
Sunt si eu de acord cu ceea ce ați cugetat și sfinția voastră, părinte Lavretie. Am intuit că ne paște un pericol mare. Atât de mare încât am tras de toată familia (nevastă și copiii) să ne împărtășim și în acea fatidică și ultimă duminică de 22 martie, să nu amânăm până la Buna Vestire, Florii sau Paști.
Cu câteva zile înainte scrisesem și un articol pe care l-am programat pe 21.03, în care am afirmat cu argumente că, la ceas de cumpănă, se dovedește că toți capii marilor culte din România (patriah, rabin și muftiu) sunt atei sadea. Și avertizam că starea de urgență nu va fi ridicată la sfârșitul primei luni pentru că guvernanții vor prinde gustul puterii absolute. Îl repostez aici, căci mi se pare mai potrivit contextului. Este perspectiva mea de teolog mirean, de la firul ierbii.
http://surugiu.net/wp/2020/03/21/spiritualitatea-corecta-politic/
Între timp, am aruncat un ochi și spre Ierusalim, să văd la evrei cum se pune problema carantinei. Și acolo e o luptă crâncenă între statul laicizat (aproape ateu) și ortodocșii lor, cu diferența că ai lor s-au cam organizat in ghetouri, iar acolo refuzau să închidă școlile de studiu al Torei, țineau băile publice deschise pentru spălarea rituală de purificare a femeilor căsătorite și chemau lumea la sinagogă (sursa Jerusalem Post, un fel de Evenimentul zilei de la ei). Marii rabini își exprimă dezaprobarea față de măsurile de inchidere a oricărei forme de cult. Întrebat fiind de primul ministru (Netanyahu) „ce facem cu virusul, căci nu respectă religia?”, ministrul sănătății de acolo (Litzman) a replicat „ei, bine, noi o vom respecta”. Dar există și la ei o falie în societate, creată mai ales cu ajutorul mass-mediei, de a nu mai susține ortodocșii mozaici (haredimi) ci de a-i renega. Cu alte cuvinte, să-și taie și ei craca de spiritualitate și de tradiție de sub picioare.