Lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie” (In. 16: 20)

Hristos a rămas cu ai Săi și după Răstignirea Sa pentru că a înviat, după cum a promis. Nu cu fast împărătesc, pentru că nu este din lumea aceasta. Nu biruind acum greutățile și necazurile pământești, pentru că a venit să aducă întâi sabie și abia apoi pacea mai presus de minte celor ce vor răbda până la sfârșit.

Cum au fost ucenicii Săi batjocoriți pentru El pe când era în viață, în timpul patimii Sale, ba chiar și după Înviere, același lucru se întâmplă cu toți ucenicii adevărați ai lui Hristos de astăzi. Păcatele proprii, dar și ale celor din jur îi sufocă și-i împresoară mai pe față, mai subtil sau mai în ascuns. Aceasta este adevărata viață a Bisericii și a membrilor ei, de asuprire în valea de aici a plângerii, în lumea de față, în așteptarea celeilalte, unde toate sunt pline de lumină.

Cu toate necazurile exterioare, nu este bucurie mai mare decât a pătimi împreună și pentru Hristos și a căuta bucuria cea statornică, fără a ne face părtași și fără a ne înfricoșa de răutățile pământești. Deși se înmulțesc neghinele și cei ce merg pe calea cea largă, turma mică este mereu mângâiată că a ales partea și lupta cea bună. Deși strâmtorați, totuși nu omorâți, deși îngreunați, nu disperați, ci întăriți cu nădejdea vieții netrecătoare mai bune.

Având în minte lumina, mângâierea și uimirea Învierii, urăm tuturor cititorilor să aibă parte de bucuria duhovnicească ce răsare din mormântul golit al Domnului și să primească salutarea îngerească:

Hristos a înviat!

Translate page >>
7
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x