Chiar dacă poporul poate fi atras mai mult de necredință și de interese pământești, o mărturie canonică este valoroasă nu doar pentru cel care o face, ci și pentru restul care o ascultă. Avem mare nevoie de mărturisire serioasă, fără contradicții interne.
După cum am promis în articolul precedent, revin cu material video în care expun un răspuns-provocare și o poziționare pe tema ecumenismului semnat la Creta 2016 și a nuanțelor legate de întreruperea pomenirii.
Deoarece materialul acesta etalează argumentele și poziționarea generală, combaterea lui reprezintă o respingere a sofismelor celor ce critică pe nepomenitori. Pe de altă parte, sinodalii fug până și de un astfel de dialog și se refugiază într-un refuz și o superioritate autosuficientă.
Conform unor relatări din 8 august ale presei locale din Grecia, Kefalonia, 3 șerpișori își făcuseră deja apariția la acel moment. Este vorba de unul în biserica Adormirii Maicii Domnului din satul Markopulo și alți doi cu o zi mai înainte în satul Arghinia.
Părinții din anii ’70, inclusiv Sf. Paisie Aghioritul, s-au confruntat cu zelotismul din vremea lor. Diferența consta în faptul de a rupe comuniunea liturgică și cu cei ce pomenesc pe episcop sau nu.
Iar ceea ce metafizica politică ezoterică dezvăluie, dincolo de această solemnitate și împotriva ei, este că spațiul public, în forma pe care o cunoaștem în democrațiile moderne, nu este un loc al dezbaterii libere, al confruntării deschise a opiniilor, al formării unei voințe colective prin deliberare rațională, ci este o scenă pe care ficțiunile necesare – suveranitatea populară, contractul social, voința generală, progresul istoric – sunt performate pentru consumul maselor, într-un spectacol atent regizat care are ca funcție principală nu aceea de a permite cetățenilor să participe la guvernare, ci aceea de a le oferi sentimentul că participă, păstrând în același timp intactă distribuția reală a puterii.
Din nefericire, combaterea ecumenismului prin luările de poziție publice ale Mitr. Filaret nu s-a dovedit suficient de puternică până acum, însă rămâne un reper ortodox în marea de amăgiri care inundă viața ortodoxă contemporană și trebuie duse mai departe ca parte a tradiției ortodoxe autentice.
Sinaxarul ortodox menționează data de 25 iulie ca zi de pomenire a celor 165 de Sfinți Părinți adunați la Sinodul V Ecumenic. Mai ales pentru că mulți teologi contemporani încearcă să discrediteze lucrările lui și să le pună pe seama unor mașinații politice, am considerat că este necesar să fie cunoscut măcar textul final al deciziei din ultima ședință a acestui Sinod. Pe lângă aceasta, condamnarea origenismuluia fost formulată în 15 puncte.
Puțina credință este de înțeles, precum la tatăl copilului îndrăcit lunatic, care cerea Mântuitorului să-i ajute în necredința lui (Mc. 9: 24), însă împotrivirea față de adevăr fie în cunoștință de cauză, precum fariseii, fie din ignoranță și la îndemnul altora, precum cei ce strigau: Răstignește-L!, este un păcat greu.
Deși sunt hotărât să aplic canonul 15, tremur și mă cuprinde amețeala înaintea răspunderii pe care o port în fața lui Dumnezeu și a oamenilor pentru o faptă care ar putea provoca o zguduire în sânul Bisericii Ortodoxe. În cele din urmă, am adus chiar un serviciu de cea mai mare importanță Patriarhiei, deoarece oprirea pomenirii a constituit o frână pentru Patriarh.