Din nefericire, combaterea ecumenismului prin luările de poziție publice ale Mitr. Filaret nu s-a dovedit suficient de puternică până acum, însă rămâne un reper ortodox în marea de amăgiri care inundă viața ortodoxă contemporană și trebuie duse mai departe ca parte a tradiției ortodoxe autentice.
Sinaxarul ortodox menționează data de 25 iulie ca zi de pomenire a celor 165 de Sfinți Părinți adunați la Sinodul V Ecumenic. Mai ales pentru că mulți teologi contemporani încearcă să discrediteze lucrările lui și să le pună pe seama unor mașinații politice, am considerat că este necesar să fie cunoscut măcar textul final al deciziei din ultima ședință a acestui Sinod. Pe lângă aceasta, condamnarea origenismuluia fost formulată în 15 puncte.
Puțina credință este de înțeles, precum la tatăl copilului îndrăcit lunatic, care cerea Mântuitorului să-i ajute în necredința lui (Mc. 9: 24), însă împotrivirea față de adevăr fie în cunoștință de cauză, precum fariseii, fie din ignoranță și la îndemnul altora, precum cei ce strigau: Răstignește-L!, este un păcat greu.
Deși sunt hotărât să aplic canonul 15, tremur și mă cuprinde amețeala înaintea răspunderii pe care o port în fața lui Dumnezeu și a oamenilor pentru o faptă care ar putea provoca o zguduire în sânul Bisericii Ortodoxe. În cele din urmă, am adus chiar un serviciu de cea mai mare importanță Patriarhiei, deoarece oprirea pomenirii a constituit o frână pentru Patriarh.
Ideea de „compromis pentru binele Bisericii” nu este nouă. Astăzi ea e justificată de nevoia pentru susținere financiară, sprijin internațional, dialog, pace șamd. Să-și pună cei puternici ai acestei lumi încrederea în tragerea sforilor și aranjamente. Calea noastră este diferită, după cum ar trebui să fie.
Μereu vor exista rătăciri, δαρ este necesară condamnarea oficială și poziționarea explicită a Ortodoxiei pe temele de credință în care este atacată. Nădejdea este că mereu Domnul are oamenii Săi credincioși, care păstrează în inimi curate adevărul mântuitor și el va birui atât la nivel bisericesc instituțional, cât și pe plan duhovnicesc în cât mai multe suflete.
Deși canonul 15 cere ca erezia criticată să fie limpede formulată, insist asupra unui aspect important: teoria ramurilor din documentele cretane nu este ambiguă și neclară, ci explicită. De fapt, nu avem un acvariu cu pești de tot felul, buni și răi, cum s-a mai scris, ci doar ceva nociv și atât.
Discuția-dezbatere moderată de pr. Mihail a avut rolul de a cristaliza și reliefa modalitatea corectă de a întrerupe pomenirea și pericolul de a aluneca în schismă sau atitudine schismatică. Deși s-a ajuns la o confuzie între conștiință și convingere canonică, totuși s-au spus multe lucruri pe nume.
La 10 ani după Sinodul din Creta avem aceeași poziționare oficială diplomatică ce balansează între legalizarea ecumenismului și domolirea conștiințelor ortodoxe revoltate, dar și împotrivirea la firul ierbii încă firavă și necristalizată.
Pr. Cosmin Pricop a participat la o întrunire ecumenistă oficială cu luteranii din partea BOR. La aceste sesiuni de așa-zis dialog au loc nu doar rugăciuni în comun, ci și participare la „Liturghia” eretică luterană. Pot fi considerate aceste acțiuni drept promovare a Ortodoxiei, și nu trădare a ei?