Creştinismul „liberal” promovat de intelectualii noştri

Un subiect secundar în atenţia publică, dar central în blogosfera ortodoxă, este readus în prim plan de una dintre postările domnului Teodor Baconschi în care acesta distinge între raportarea creştinismului occidental la „homosexualitate” şi cea a creştinilor ortodocşi.

Din păcate, comentariul domnului Baconschi nu ţinteşte să facă accesibil înţelegerii seculare modul în care ortodoxia tratează patima sodomiei, nici modalitatea în care această patimă se promovează pe sine sub steag cultural şi ideologic, ci urmăreşte să reproşeze o anumită îngustime, o obtuzitate prezentă în blogosfera ortodoxă, care ia drept reper, drept măsură a fidelităţii faţă de dreapta credinţă, raportarea intelectualilor publici la această chestiune.

Mărturisesc că sunt printre cei care consideră de mare(!) utilitate acest criteriu în judecata pe care o fac celor ce vorbesc în numele ortodoxiei, în calitate de intelectuali publici. Nu doar atât, ci chiar alegerea vocabularului folosit mi se pare sugestiv atunci când se tratează acest subiect, dat fiind că nici termenul de „homosexualitate” şi nici alte acronime nu sunt întâlnite în scrierile sfinţilor.

Uşurinţa cu care creştinii ortodocşi renunţă la vocabularul propriu, la utilizarea publică a termenilor de sodomie sau de pederastie, reprezintă o modalitate de auto-evacuare din spaţiul public, neagă propria legitimitate publică a civismului ortodox şi a moravurilor pe care suntem datori să le apărăm. Căci perpetua redefinire şi redenumire a patimilor omeneşti nu fac altceva decât să ascundă păcatul şi îndepărtarea de Dumnezeu, să oculteze substanţa anticreştină a ideilor care alimentează conversaţia publică despre aceste chestiuni.

De aceea, îndemn la o conştientizare a importanţei folosirii termenilor consacraţi pentru orice subiect care face obiectul conversaţiei publice, întrucât aceşti termeni reprezintă elementele esenţiale de ancorare în înţelegerea colectivă a cadrului de interpretare şi a paradigmei de receptare a ideilor noi. În lipsa unor astfel de ancore, discursul public poate fi lesne influenţat prin tactici neloiale de reîncadrare/redefinire/reformulare (a se vedea în limba engleză termenul de Reframing).

De aceea, este cu atât mai important ca intelectualii publici care sunt simbolic apropiaţi de ortodoxie să folosească şi să legitimeze cadrul autentic de raportare la subiectul pus în discuţie, întrucât în caz contrar, ignorând vocabularul propriu, va opera şi o dezicere implicită de înţelepciunea noastră colectivă. Intelectualii publici ortodocşi sunt cei datori să păzească şi să reactualizeze nu doar vocabularul ci şi fondul semiotic al faptelor publice, ei sunt cei datori să asigure fidelitatea interpretării evenimentelor de zi cu zi în grila autentic ortodoxă. Însă, din păcate, în spaţiul public românesc şi, chiar şi în blogosfera ortodoxă, astfel de voci lipsesc.

În egală măsură, mai am alte două repere asemănătoare pe care le folosesc şi despre care sunt convins că devoalează cu fidelitate distanţa intelectualilor noştri de ortodoxie, anume modul în care aceştia privesc masoneria şi, respectiv, ecumenismul.

Redau mai jos integral textul domnului Baconschi, urmat de un extras din opinia cunoscută a domnului Theodor Paleologu despre masonerie şi un alt extras, sugestiv, al domnului Sever Voinescu, realizator de emisiuni Trinitas TV, despre catolicism, toate acestea cu linkurile aferente. Aceste fragmente nu reprezintă îndoieli sau nelinişti tranzitorii emise în circumstanţe dificile de cei care-şi asumă identitate conservatoare, ci sunt emise drept postulate, sunt intervenţii directe asupra fondului de înţelepciune autentic ortodox, intervenţii pe care îndrăznesc să le calific ca fiind lipsite de onestitate întrucât fie sfidează prin ignorarea elementului esenţial, fie atribuie caracter esenţial şi general unor aspecte secundare.

Acesta este şi motivul pentru care reiau în integralitate comentariul domnului Baconschi care începe prin a face vorbire despre legitimitatea cu care se exprimă referitor la Biserica sa (ortodoxă română), atunci când pune în discuţie subiectul raportării la ideologia sau cultura pederastă. Fac aceasta tocmai pentru că, deşi invocă legitimitatea de fiu al Bisericii, nu îşi judecă propriile idei în duhul ortodox al Bisericii, pe care chiar îl trece sub tăcere. Similar, domnul Paleologu arată că spiritualitatea masonică este stimabilă, chiar admirabilă, ignorând condamnarea masoneriei de către ortodoxie, dar mai ales motivele pentru care masoneria este dispreţuită şi dată anatemei de către ortodoxie. Asemenea domnul Voinescu, ignoră şi condamnarea catolicismului ca erezie şi motivele pentru care ortodoxia dispreţuieşte şi dă anatemei această cumplită erezie.

Specific celor trei cazuri este legitimitatea creştină explicită (Baconschi şi Voinescu) sau implicită (Paleologu) cu care cei trei intelectuali emit judecăţile proprii sfidând fondul înţelepciunii ortodoxe, degradând-o, dându-i alt sens şi alte semnificaţii. Tocmai această îndepărtare, această ignorare voită a fondului ortodox, este elementul obiectiv pe care noi îl utilizăm pentru a judeca fidelitatea faţă de credinţa ortodoxă, de aceea raportara la cultura pederastă, masonerie şi ecumenism reprezintă instrumente de o surprinzătoare flexibilitate pentru a evalua fidelitatea faţă de cauza ortodoxiei în spaţiul public. Ele nu sunt atot-cuprinzătoare, însă relevă cu mare acuitate indicii rezonabile şi temeinice pe care le putem folosi fără greşeală în astfel de judecăţi.

Trebuie să adaug şi că, în opinia mea, este necesar ca păstorii noştri să vegheze la folosirea cu bună-credinţă a legitimităţii de creştin, de fiu al Bisericii, atunci când apar astfel de agresiuni asupra duhului ortodox de înţelegere a mersului lumii. Ierarhii nu trebuie să cenzureze astfel de opinii prin puterea ce le este recunoscută, ci trebuie să le nege legitimitatea de a se exprima, cu caracter de postulat, în numele ortodoxiei. Cred că acest lucru este şi de datoria preoţilor care se exprimă în spaţiul public şi chiar a mirenilor ortodocşi care şi-au asumat o prezenţă publică. Cred că se greşeşte prin aceea că se tace (şi) în această privinţă şi că se continuă colaborarea sau apropierea simbolică de reprezentanţii aşa-numitului curent al ortodoxiei liberale (link eng.).

Acest subiect este important, din punctul meu de vedere, întrucât consider că ortodoxia rămâne  (complet!) nereprezentantă în spaţiul public în ultimii 30 de ani, din punct de vedere politic, civic şi cultural, iar motivul pentru care se întâmplă acest lucru este pentru că ne grăbim să primim surogate care lasă aparenţa fondului ortodox, fără a se constitui, în realitate, roade ale trăirii ortodoxe. Dacă lipsa unui partid politic autentic ortodox este evidentă pentru oricine, dacă slăbiciunea curentului civic ortodox se manifestă dureros pentru noi pe scena publică în încercările zilnice, cultura ortodoxă rămâne periferică şi se manifestă vizibil mai degrabă prin prezenţa cotidiană a unor intelectuali care, din păcate, nu sunt fideli spiritualităţii ortodoxe.


Teodor Baconschi (facebook.com, 28.09.2020):

Cunosc Biserica mea (ortodoxă română) din adolescență și am fost mereu înăuntrul ei – după studii teologice, completate prin doctorat (ba chiar și în studiile post-doc, m-am ocupat de subiecte afine – ”Imaginarul religios al Cruciadei a IV-a”). Mi-am început cariera diplomatică în calitate de ambasador la Vatican, am încurajat dialogul ecumenic și am scris, în mai toate cărțile publicate, pe teme direct sau indirect legate de faptul religios. Pe scurt, cu toate păcatele mele omenești și fără pretenția exemplarității, pot spune că am o cunoaștere ”de o viață” a creștinismului (în toate variantele sale confesionale, prizate uneori la fața locului, în alte misiuni diplomatice, în călătorii etc). Ba chiar și a altor religii: homo religiosus e o figură universală, intim declinată în toată aventura lui homo sapiens.

Am făcut această recapitulare doar pentru a-mi exprima o uimire: viteza cu care o singură temă, de morală creștină fondată biblic și patristic, a colonizat mai tot spațiul dezbaterii publice din România ultimilor ani: mă refer la creștinii care, sincer vorbind, nu prea au o mare zestre teologică, istorică, de antropologie culturală și cu atât mai puțin una spirituală, mistică sau ascetică, dar care tind tot mai mult să-ți ”testeze” fidelitatea față de tradiția și învățătura creștină printr-un unic criteriu: atitudinea față de homosexualitate. Și mai mult, care își ”justifică” aversiunea față de modernitatea occidentală prin ideea că ea s-ar reduce la toleranța penală, morală și socială față de homosexualitate.

Pars pro toto! O chestiune totuși marginală (inclusiv statistic) devine mărul discordiei, proba de foc a dreptei credințe, dovada ultimă că ești impecabil etc. Ca să nu mai spun că Occidentul – ca realitate socioculturală – e nesfârșit mai complex decât această problemă, indiferent cum ne raportăm la ea.

Ca să nu mă lungesc, diferența dintre Occident și România e că acolo homosexualitatea e acceptată (chiar dacă sunt grupări creștine care o repudiază, cu argumente biblice sau morale), pe când la noi această practică e mai degrabă respinsă (tot din motive tradițional-conservatoare). Mai există o diferență: catolicismul și protestantismul au dezvoltat o pastorală – deci un dialog deschis – cu minoritatea homosexuală. Se caută soluții de consiliere psihologică, de susținere, dincolo de anateme. În lumea ortodoxă, această deschidere nu e asumată (deși există cazuri inclusiv în rândul clerului – așa cum se știe). De asemenea, nimeni nu-i întreabă pe părinții unor tineri cu această orientare cum gestionează eventualul conflict (desigur dureros) dintre credința lor religioasă și iubirea firească față de urmașii lor.

Pe scurt, nu putem reduce viața creștină la homofobie, așa cum nu ne putem opri procesul istoric de integrare în Occident din același motiv. Trebuie să găsim o cale mai inteligentă, mai umană, mai creștină (în ultimă instanță) de a trata această chestiune: fără ipocrizie, fără talibanism, fără dublă măsură și fără a confunda păcatul cu păcătosul, așa cum nu se cade să amestecăm judecata proprie cu judecata divină asupra fiecărei persoane umane.

Mă irită amalgamurile și fariseismul, obtuzitatea și auto-îndreptățirea. Prin chemarea apostolică, Domnul Iisus Hristos și-a îndemnat discipolii să devină pescari, nu vânători de oameni.

Theodor Paleologu (AlephNews.ro, 17.09.2020)

Eu nu sunt francmason, dar am respect pentru spiritualitatea masonică, e un tip de spiritualitate absolut stimabilă, e o căutare a perfectării sinelui, e un demers cât de poate de stimabil, chiar admirabil aş putea spune.

Sever Voinescu (Dilema Veche, 06.06.2019)

Cum poți să fii un creștin atașat de latinitate și să socotești catolicismul o erezie este, totuși, greu de închipuit, dar lucrurile greu de închipuit nu sînt atît de rare pe lume…

(…)

În fine, vor fi și alții care pur și simplu socotesc că acest aspect este neimportant. În fond, nu contează ce spune poporul credincios – mai importantă e gîlceava teologilor, ciudat de prinși vreme de secole în a evidenția și întări mai degrabă ce ne desparte de catolici decît ce ne unește cu ei. E o prostie această obsesie pentru ceea ce ne desparte cînd ne unește cel mai important om din lume: Iisus Christos, Dumnezeu întrupat. Teologii știu atît de multe despre Iisus Christos. Mă întreb dacă știu și ce zice Domnul nostru cînd vede ce au făcut oamenii cu Biserica Lui. Harcea-parcea! Dintr-Una, sobornicească și apostolească, au ieșit mai întîi două, apoi trei, apoi cinci, apoi zece – acum sînt cu sutele! Iluzionați de sine, unii cred că păcatul acestei sfîșieri e la „ceilalți“. Nu „noi“ am făcut asta, ci „ei“. Mereu „ceilalți“ sînt de vină, iar „noi“ sîntem doar de lăudat, că apărăm dreapta credință. Dar cine crede așa ceva, chiar că nu știe nimic despre modul în care El judecă lumea. Orice creștin care crede că a lui credință e pură și a celuilalt e impură, că el e mai plăcut în ochii lui Dumnezeu decît altul, degeaba a citit Evangheliile.

Rare motive de bucurie am cînd privesc în jur. Păcatul meu: devin tot mai mizantrop pe măsură ce îmbătrînesc. De aceea, poate, cînd îmi apare în față un motiv să fiu fericit că aparțin comunității în care Dumnezeu m-a pus, sînt peste măsură de fericit. Acum, iată, sînt fericit să fiu parte a marii comunități de credincioși ortodocși care se roagă aprins pentru unitatea Bisericii Sale. Și cred cu tărie că cea mai înal-tă cauză căreia un creștin trebuie să-și dedice viața în timpurile noastre este regăsirea unității Bisericii lui Christos.

Critica lucidă a măsurilor anti-Covid. Un mesaj documentat medical

Frenezia cu care se implementează măsurile de „combatere” a coronavirusului în toată lumea aduce a totalitarism. Oamenii se obișnuiesc cu acest regim, se conformează pentru că li se induce și li se impune să facă asta, nu pentru că ar fi convinși. Această abdicare de la statutul de ființe raționale este criticată de un grup de profesioniști, adică lucrători medicali, cu argumente serioase.

Dacă există luări de poziție punctuale referitoare la diferite aspecte și măsuri de închidere și de obligare la purtarea măștii, materialul de mai jos are meritul că oferă o perspectivă generală, închegată. Un răspuns bine documentat la mai toate problemele este necesar pentru a ne orienta corect, pentru a compara viziunea oficială maniacală cu cea rațională și cu adevărat medicală.

Scrisoarea de mai jos a fost concepută ca un Mesaj de alertă sub formă de petiție, care să atragă adeziunea multor lucrători în sănătate și să contrabalanseze direcția greșită în care suntem duși de guvernele lumii și de organizațiile internaționale (în special OMS). Deja sunt două luni de când a fost lansată și probabil că puțini vor fi cei care-și vor arăta simpatia sau adeziunea, cei mai mulți preferând comoditatea, docilitatea și conformismul în fața tăvălugului care vine din partea oficialilor. Se pare că a adunat 935 de semnături, venite din toată lumea (mai ales din Franța, dar și din Peru, Chile, SUA, Belgia, Austria, Germania, Cehia, Irak). Tocmai pentru că îndemnul nu este la răzvrătire și revoluție, ci la o atitudine demnă, ar trebui să-l luăm în seamă fiecare în dreptul nostru. Apelul autorilor, deși pe alocuri îndrăzneț, este unul moderat și lucid.

Completare: Trebuie făcută precizarea că, deși în petiția lansată pe internet nu sunt trecuți semnatarii, aceștia se pare că sunt un grup de 70-80 de lucrători în sănătate din diferite țări, după cum rezultă din acest document pdf (p. 21-23):

FR-international-alert-message

Per ansamblu, ceea ce se cere este o abordare medicală riguroasă, o combatere a virusului cu mijloace raționale și documentate. Purtarea măștii, distanțarea, protejarea populației de risc, folosirea medicamentelor și a vaccinurilor trebuie făcută în interesul populației, pentru sănătatea oamenilor, nu pentru profitul financiar sau de putere al industriei farmaceutice sau al celor ce vor să controleze toată lumea.

Desigur că mai pot fi adăugate diferite observații, dar în general sunt atinse toate subiectele sensibile. Dorim cititorilor o lecturare cu folos și pentru dezmeticirea din manipularea cu care se dorește să fim controlați.

Mesajul Internațional de Alertă
al unor profesioniști în sănătate către guverne și cetățenii lumii

STOP: terorii, nebuniei, manipulării, dictaturii, minciunilor și celei mai mari
escrocherii din sănătate a secolului XXI

Noi, profesioniștii din sănătate din mai multe țări din lume:

1. Spunem: STOP măsurilor nebunești și disproporționate care au fost luate de la începutul luptei cu SARS-CoV-2 (închidere, blocarea economiei și a educației, distanțarea socială, purtarea măștilor pentru toți etc.) deoarece sunt total nejustificate, nu sunt bazate pe dovezi științifice și încalcă principiile de bază ale medicinii bazate pe mărturii. În orice caz, desigur că sprijinim măsurile rezonabile cum ar fi recomandările pentru spălarea mâinilor, strănutul și tușitul în cot, folosirea șervețelelor de unică folosință etc.

Nu este prima dată când omenirea se confruntă cu un virus nou: a trăit H2N2 în 1957, H3N2 în 1968, SARS-CoV în 2003, H5N1 în 2004, H1N1 în 2009, MERS-CoV în 2012 și se confruntă cu virusuri gripale sezoniere în fiecare an. Oricum, nici o măsură luată pentru SARS-CoV-2 nu a fost adoptată pentru aceste virusuri. Ni se spune:

„Dar SARS-CoV-2 este foarte contagios” și răspundem: ESTE COMPLET FALS. Această pretenție este, mai mult, respinsă de experți renumiți internațional[1]. O simplă comparare cu celelalte virusuri arată că rata de contagiozitate a SARS-CoV-2 este moderată[2],[3]. Boli precum pojarul pot fi descrise drept foarte contagioase. De exemplu, o persoană cu pojar poate infecta până la 20 de oameni în timp ce o persoană infectată cu coronavirus poate contamina doar 2 sau 3, adică: de 10 ori mai puțin decât pojarul.

„Dar este un virus nou” și răspundem: H1N1 și celelalte virusuri pe care le-am menționat au fost și ele virusuri noi. Totuși: nu am închis țări (lockdown), nu am blocat economia globală, nu am paralizat sistemul de educație, nu am făcut distanțare socială și nu am spus oamenilor sănătoși să poarte măști. În plus, unii experți spun că este posibil că virusul deja circula înainte, dar nu ne-am dat seama[4].

„Dar nu avem vaccin” și răspundem: nici la începutul H1N1 nu aveam vaccin, ca în timpul SARS-CoV. Totuși: nu am închis țări (lockdown), nu am blocat economia globală, nu am paralizat sistemul de educație, nu am făcut distanțare socială și nu am spus oamenilor sănătoși să poarte măști.

„Dar acest virus este mult mai mortal” și răspundem: ESTE COMPLET FALS. Deoarece, comparat cu gripa, spre exemplu, și dacă luăm în considerare perioada dintre 01 noiembrie și 31 martie, la scară mondială au fost – când au fost luate acele măsuri – : 860.000 cazuri și 40.000 morți, în timp ce gripa în aceeași perioadă de cinci luni infectează în medie 420 milioane de oameni și ucide 270.000. În plus, rata fatalității cazurilor anunțată de OMS (3,4%) a fost supraestimată major și a fost respinsă de la început de experți eminenți în epidemiologie[5]. Dar chiar dacă luăm această rată de fatalitate a cazurilor, putem vedea că acest coronavirus este de trei ori mai puțin letal decât cel din 2003 (10%) și de zece ori mai puțin letal decât cel din 2012 (35%).

„Dar COVID-19 este o boală serioasă” și răspundem: ESTE COMPLET FALS. SARS-CoV-2 este un virus benign pentru populația generală în timp ce cauzează 85% de forme benigne, 99% din cei infectați se recuperează, nu constituie un pericol pentru femeile însărcinate și copii (spre deosebire de gripă), se împrăștie mai încet decât gripa[6] și 90% din cei care mor sunt oameni în vârstă (care trebuie, desigur, protejați ca orice altă populație de risc). De aceea experții au numit „delir” afirmația că este o boală serioasă și au spus, pe 19 august, că „nu este mai rea decât gripa”[7].

„Dar există oameni asimptomatici” și răspundem: 77% din oamenii infectați sunt asimptomatici în cazul gripei sezoniere și pot transmite, de asemenea, virusul[8]. Totuși: oamenilor sănătoși nu li se spune să poate măști în fiecare an și nu se face nici o distanțare socială în ciuda faptului că gripa infectează 1 miliard de oameni și ucide 650.000.

„Dar acest virus conduce la aglomerarea spitalelor” și răspundem: ESTE COMPLET FALS. Aglomerarea afectează doar puține spitale, iar oamenii sunt făcuți să creadă că întregul sistem spitalier este aglomerat sau că aglomerarea este iminentă când există mii de spitale în unele țări. Este rațional și adevărat să atribuim, de exemplu, pentru 1.000 sau 2.000 de spitale o situație care privește 4 sau 5 spitale? Mai departe, nu este surprinzător că unele spitale erau aglomerate deoarece erau situate zone dense (ca Lombardia în Italia sau New York în SUA). Nu ar trebui să fie uitat faptul că spitalele în multe țări au fost copleșite (inclusiv unitățile de terapie intensivă) în timpul epidemiilor anterioare de gripă sezonieră[9] și la vremea aceea nici măcar nu vorbeam despre asta: „tsunami” de pacienți în spitale, „spitale aglomerate”, corturi ridicate în afara spitalelor, „zone de război”, „spitale în colaps” și o „stare de urgență”. Și totuși: nu am închis țări (lockdown), nu am blocat economia globală, nu am paralizat sistemul de educație, nu am făcut distanțare socială și nu am spus oamenilor sănătoși să poarte măști.

2. Spunem: STOP acestor măsuri nebunești și din cauza consecințelor catastrofice care deja au început să apară: sinuciderea oamenilor raportată în China, dezvoltarea bolilor psihiatrice, paralizia cursului educațional pentru elevi și studenți la universitate, impact negativ și pericole pentru animale, neglijarea altor boli (în special cele cronice) și o creștere a mortalității lor, violența domestică, pierderi economice, șomaj, criză economică majoră (unii oameni știu că criza economică din 2007-2008 a cauzat sinuciderea a cel puțin 13.000 de oameni în Europa și America de Nord), consecințe serioase asupra agriculturii, destabilizarea țărilor și a păcii sociale, riscul de războaie. Un editorial5 publicat în European Journal Of Clinical Investigation a denunțat, de la început, pagubele: măsurilor extreme fără bază documentă, informații exagerate despre pericolul real al virusului și știrile false împrăștiate (chiar și de ziarele principale). Unii chiar au comparat această epidemie cu cea de gripă sezonieră din 1918, ceea ce este o MINCIUNĂ și o manipulare, de vreme ce a omorât 50 de milioane de oameni, fapt ce nu are absolut nimic de-a face cu bilanțul acestui coronavirus.

3. REFUZĂM obligația aplicațiilor de urmărire a contacților, cum este cazul în anumite țări deoarece SARS-CoV-2 este un virus benign, care nu justifică o asemenea măsură. Mai mult, potrivit recomandărilor internaționale și oricare ar fi severitatea unei pandemii (moderată, înaltă, extraordinară), urmărirea contacților nu este recomandată. În timpul epidemiilor de gripă, facem urmărirea contacților? Totuși virusul gripal infectează și ucide mult mai mulți oameni și sunt mai multe populații cu risc decât la acest coronavirus.

4. Spunem: STOP cenzurii experților și profesioniștilor în sănătate de a-i împiedica să spună adevărul[10] (în special în țările care afirmă că sunt democratice).

5. Împărtășim opinia experților care denunță includerea monitorizărilor în numărarea cazurilor, chiar dacă subiecții sunt sănătoși și asimptomatici. Aceasta a dus la o supraestimare a cazurilor. Ar trebui amintit că definiția[11] unui caz în epidemiologie este: „apariția mai multor fenomene posibile: boli, complicații, sechele, morți. În așa-numita supraveghere a sindroamelor, apariția evenimentelor nespecifice precum gruparea simptoamelor sau a raționamentelor pentru a căuta îngrijire, spitalizare, apeluri la serviciile de urgență sunt definite ca un caz”. Așa că noi spunem: separați monitorizarea de cazuri și opriți confundarea lor.

6. Împărtășim opinia experților care denunță faptul că nu se face distincția între oamenii care au murit de virus și oamenii care au murit cu virusul (cu comorbidități), faptul că este atribuită SARS-CoV-2 cauza morții fără testare sau autopsie și că doctorii sunt presați să adauge COVID-19 pe certificatele de deces chiar dacă pacientul a murit din alte motive. Aceasta conduce la supraestimarea numărului morților și constituie o manipulare scandaloasă a cifrelor deoarece în timpul epidemiilor de gripă sezonieră, de exemplu, nu lucrăm în modul acesta. Îndeosebi, de vreme ce 20% din pacienții COVID sunt co-infectați cu alte virusuri respiratorii[12]. După re-evaluare, doar 12% din certificatele de deces dintr-o țară europeană[13] au arătat o cauzalitate directă de la coronavirus. Într-o altă țară europeană, Profesorii Yoon Loke și Carl Heneghan au arătat că un pacient care a fost testat pozitiv, dar tratat cu succes și externat din spital va fi contabilizat încă drept moarte de COVID chiar dacă a avut un atac de inimă sau a fost călcat de un autobuz trei luni mai târziu. Pe 31 iulie, directorul de la Centrul pentru Controlul Bolilor (CDC) dintr-un stat din America de Nord a recunoscut că este adevărat că există un stimulent economic pervers pentru spitale să umfle morțile de coronavirus.

7. Împărtășim opinia experților care au avertizat împotriva intubării aproape sistematice a anumitor pacienți din cauza fricii nebune de virus. Protocoalele trebuie să fie schimbate pentru că au dus la un număr mare de morți[14].

8. Spunem: este important să fie făcută o revizuire a realizării analitice și clinice a testelor puse pe piață, inclusiv testele virologice. Multe kituri de testare sunt actualmente folosite când nu a fost evaluată o parte consistentă din realizările lor (de exemplu: specificitatea analitică, îndeosebi pentru cele patru coronavirusuri sezoniere), ceea ce este o problemă serioasă deoarece, în plus față de cazurile fals-negative, literatura raportează falși pozitivi îngrijorători, ceea ce ar putea supraestima numărul de cazuri și de morți. Potrivit unui profesor de microbiologie7, rata de falși pozitivi poate ajunge la 20%. Unele articolele științifice care au raportat aceste cazuri de falși pozitivi au fost cenzurate[15]. Drept aceea, spunem: STOP obligării la monitorizarea testelor din cauza acestei lipse de siguranță și de verificare a realizărilor lor și din cauză că nimic din acest coronavirus (care este un virus benign și cu o rată scăzută de fatalitate a cazurilor) nu o justifică. După cum am spus: Gripa infectează 1 miliard de oameni în fiecare an (de 30 de ori mai mult decât COVID-19) și totuși nu este cerut nici un test pentru a călători.

9. Spunem cetățenilor: nu vă fie frică, acest virus este benign în afară de cazul că sunteți dintr-o populație de risc. Dacă posturile TV fac la fel cu gripa, cifrele vor fi mult mai înalte decât pentru coronavirus! Posturile TV vă vor raporta în fiecare zi, în medie, 3 milioane de cazuri și 2.000 de morți de gripă. Și pentru tuberculoză, posturile TV vă vor raporta în fiecare zi, în medie, 30.000 de cazuri și 5.000 de morți. De fapt, virusul gripal infectează 1 miliard de oameni în fiecare an și ucide 650.000 și tuberculoza infectează 10,4 milioane de oameni în fiecare an și ucide 1,8 milioane de oameni. În plus, la TV sunteți informați despre „cazuri”, dar ele sunt monitorizări, nu cazuri. Un articol științific, SARS-CoV-2: frica în comparație cu informațiile, publicat în International Journal of Antimicrobial Agents, a dovedit că pericolul virusului a fost supraestimat și că frica poate fi mai periculoasă decât virusul în sine.

10. Spunem cetățenilor: spălatul mâinilor este un reflex pe care trebuie să-l avem în viața noastră, fie că există coronavirus sau nu, deoarece este cea mai eficientă măsură igienică. Dar purtarea unei măști când nu ești bolnav și practicarea distanțării sociale nu sunt pare din igienă sau păstrarea sănătății publice, ci este nebunie (manie). Purtatul unei măști pentru mult timp are câteva efecte nedorite pentru sănătatea dumneavoastră[16] și o transformă într-un cuib de microbi. „Virusul se poate aduna în mască și, când o scoți, virusul se poate transfera pe mâini și de acolo se răspândește mai departe”, declară doctorul epidemiolog Anders Tegnell. Întrebat dacă oamenii se expun la un risc mai mare prin purtarea măștilor, Doctorul Jenny Harries a spus: „Din cauza chestiunilor de comportament, oamenii se pot expune dăunător la un risc mai mare sau mai mic”. Chiar dentiștii au avertizat recent despre efectele serioase asupra sănătății orale din cauză că văd că purtarea măștilor pentru un timp îndelungat conduce la boli precum carierea dinților, boli periodontale sau respirație serios stătută. „Vede mulți oameni cu mai multe inflamații, mai multe carii și boli de gingie… Vedem inflamații la gingiile oamenilor care au fost sănătoși mereu și carii la oameni care nu au avut niciodată înainte… Aproximativ 50% din pacienții noștri sunt loviți de asta”, spune Doctorul Rob Ramondi, un dentist. „Oamenii tind să respire pe gură în loc de nas în timp ce poartă o mască… Respirația pe gură provoacă gura uscată, ceea ce conduce la o scădere a salivei și saliva este cea care luptă cu bacteriile și vă curăță dinții… Pacienții vin la noi, ‘Vai, îmi miroase gura, am nevoie de o curățare’. [Dar], când ai respirație urât mirositoare, fie deja ai o boală periodontală, fie ai multe bacterii care stau pe limbă din cauza gurii uscate… Bolile de gingie – sau boli periodontale – vor conduce eventual la atacuri cerebrale și la un risc crescut de atacuri de inimă”, spune Doctorul Marc Sclafani, un alt dentist. În plus, mulți dintre voi se plâng de aceste măști, în special în această perioadă de vară. Trebuie să știți că gura și nasul nu sunt făcute să fie obturate. Ceea ce purtați este o mască, în aparență, dar o botniță pentru libertatea voastră, în realitate. Îndeosebi de când epidemia s-a încheiat în majoritatea țărilor, după cum spun unii experți, precum Profesorul Yoram Lass, și cei care vă spun contrariul sunt MINCINOȘI. Prin faptul că vă spun că epidemia nu s-a încheiat, prin a vorbi despre amenințarea unui al doilea val (ceea ce nu se bazează pe nici o dovadă), prin faptul că vă cer să purtați o mască și să vă distanțați social, scopul este, de fapt, să prelungească frica până ce se face un vaccin și astfel va fi mai bine acceptat de dumneavoastră.

11. Spunem companiilor aeriene: unele studii științifice au arătat o legătură între excesul de igienă și dezvoltarea bolilor precum cele alergice, autoimune, inflamatoare sau anumite tipuri de cancer. Aceasta este ceea ce numim medicină: presupoziția igienică. Așa că opriți operațiunile de dezinfectare și îndepărtați măștile și costumele de protecție ridicole ale angajaților voștri pe care le-am văzut în mass-media[17]. Procedând așa, este nebunie. Aeroporturile trebuie să înceteze, de asemenea, să ia temperatura și să organizeze carantină. SARS-CoV-2 nu este ciuma neagră. Ați fost manipulați și voi, ca cetățeni.

12. Spunem guvernelor: ridicați toate restricțiile și obligațiile cetățenilor (starea de urgență, închiderea, purtarea măștii, distanțarea socială etc.) deoarece sunt prostești și pur dictatoriale și nu au nimic de-a face cu medicina sau igiena sau protejarea sănătății publice. Nu există nici un motiv științific sau medical pentru cetățenii neîmbolnăviți să poarte mască5. Doctorul Pascal Sacré, anestezist și medic de terapie intensivă, a spus: „Forțându-i să le poarte tot timpul, în timp ce epidemia dispare, este o aberație științifică și medicală”. Profesorul Didier Raoult spune: „Decizia închiderii, precum și decizia purtării măștii… nu sunt bazate pe date științifice…”. Doctorul Lisa Brosseau și Doctorul Margaret Sietsema, experți în protecția respiratorie, spun: «Nu recomandăm cerința ca publicul larg, care nu are simptome de boală COVID-19, să poarte haine sau măști chirurgicale regulat deoarece: nu există nici o probă științifică că sunt eficiente în reducerea riscului de transmitere SARS-CoV-2…». Profesorul Maël Lemoine a precizat că schimbarea recomandărilor cu privire la măști este: „politică, nu științifică”. În unele țări asiatice, oamenii poartă măști tot anul (pentru a se proteja de poluare, de exemplu). Această purtare răspândită a măștii în aceste țări le-a păzit să aibă epidemie de coronavirus?  Această purtare răspândită a măștii în aceste țări le păzește să aibă epidemie în fiecare an de gripă sau alți viruși respiratori? Răspunsul este, desigur: nu. Pe de altă parte, măștile și mănușile adaugă o nouă amenințare și constituie o poluare care este deosebit de periculoasă pentru sănătate și faună. În Italia, dacă numai 1% din măștile folosite ar fi fost aruncate, 10 milioane de măști ar fi sfârșit în ocean în fiecare lună[18]. În plus, măștile chirurgicale au o durată de viață de 450 de ani! Drept aceea, spunem guvernelor: STOP acestor măsuri ilegale și periculoase de purtare obligatorie a măștii.

13. Spunem poliției: cetățenii vă datorează multe datorită faptului că sunteți garanții securității lor și ai respectării legii și ordinii. Dar aceasta nu înseamnă supunerea oarbă la ordine nedrepte. Această greșeală a condus la al doilea Război Mondial și la moartea a 50 de milioane de oameni. Așa că vă spunem: păziți legea nu prin nedreptate și dictatură, refuzați să impuneți aceste măsuri, refuzați să-i admonestați pe cetățeni (când nu poartă o mască, spre exemplu), nu-i bateți, nu-i închideți. Nu fiți instrumentele dictaturii! Fiți de partea cetățenilor și urmați exemplul frumos al ofițerilor americani de poliție, care au sprijinit pe cetățeni îngenunchind cu ei. vă asigurăm că aceste măsuri nu au nimic de-a face cu medicina sau igiena sau cu protejarea sănătății publice, este dictatură și nebunie (manie).

14. Spunem cetățenilor: trebuie să respectăm legea. Dar asta nu înseamnă supunere oarbă în fața nebuniei, nedreptății sau dictaturii. Această supunere oarbă a cetățenilor a condus la al doilea Război Mondial cu moartea a 50 de milioane de oameni. Ați fost născuți liberi și trebuie să trăiți liber, drept aceea: nu vă fie frică și, dacă nu sunteți bolnavi: dați-vă jos măștile, plecați de acasă cum doriți și fără distanțare socială, dar faceți asta cu pace și fără orice violență. Profesorii Carl Heneghan și Tom Jefferson, epidemiologi cu o mare experiență în medicina bazată pe dovezi, spun: Nu există nici o dovadă științifică în sprijinul regulii dezastruoase de doi metri. O cercetare de slabă calitate a fost folosită pentru a justifica o politică ce are consecințe enorme pentru noi toți”.

15. Spunem că trebuie făcută o reformă totală a OMS. Succesele OMS sunt incontestabile: milioane de vieți au fost salvate mulțumită programelor de vaccinare pentru variolă și consumul de tutun a fost redus în toată lumea. În orice caz, problem majoră a OMS este, de câțiva ani, că este finanțată 80% de companii (îndeosebi laboratoare farmaceutice) și de donatori particulari (îndeosebi o foarte cunoscută fundație) și există multe scandaluri: alarmă falsă pe gripa H1N1 la presiunea lobby-urilor farmaceutice, complăcere tulburătoare față de glyphosate, pe care OMS l-a declarat sigur în ciuda victimelor de la erbicide, orbirea față de consecințele poluării cauzată de companiile de petrol în Africa, minimizarea bilanțului dezastrelor nucleare de la Cernobâl și Fukushima și a dezastrelor folosirii munițiilor cu uraniu dezlocate în Irak și în Balcani, nerecunoașterea Artemisiei în tratarea malariei pentru a proteja interesele farmaceutice în ciuda faptului că a fost recunoscută de medicina bazată pe fapte. Independența organizației este compromisă atât de influența lobby-urilor industriale – îndeosebi cele farmaceutice – și de interesele statelor membre, în particular: China. Președintele unei țări a spus: „Cred că Organizației Mondiale a Sănătății ar trebui să-i fie rușine de ei înșiși deoarece sunt ca o agenție de relații cu publicul pentru China”. Instituția de la Geneva, care a subestimat tratamentul pentru Ebola (mai mult de unsprezece mii de morți) este acuzată și de neglijarea bolilor tropicale în favoarea piețelor mai mănoase. O investigație făcută în 2016 (OMS în ghearele lobby-știlor[19]) a arătat o radiografie edificatoare a OMS; o structură slăbită supusă la multiple conflicte de interese. Această investigație a arătat cum domină interesele particulare sănătatea publică în OMS. Nu este acceptabil ca banii din finanțări să vină în principal de la o singură persoană și să fie infiltrată de lobby-uri. Recent, OMS a ajuns și mai discreditată prin căderea în capcana Lancet Gate, în vreme ce un simplu student a putut să descopere că era un studiu fraudulos. În timpul gripei H1N1: Doctorul Wolfgang Wodarg, președintele Comitetului pentru Sănătate al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, a criticat influența industriei farmaceutice asupra oamenilor de știință și oficialilor din OMS, spunând că a condus la situația în care „milioane nenecesare de oameni au fost expuși la risc de vaccinurile slab testate” și că, pentru o tulpină de gripă, a fost „mult mai puțin nocivă” decât toate epidemiile anterioare[20]. Avea dreptate în totalitate deoarece, mai târziu, vaccinul a făcut 1.500 de victime de narcolepsie, inclusiv 80% copii, după cum vom vedea. A criticat OMS și pentru răspândirea fricii de o „falsă pandemie”, a numit-o „unul dintre cele mai mari scandaluri din medicină ale secolului” și a făcut apel și la o anchetă. De fapt, criteriile pentru declararea unei pandemii (precum severitatea) au fost modificate de către OMS la influența lobby-știlor farmaceutici ca ei să poată vinde vaccinuri țărilor din lume. Potrivit unei relatări[21] făcute de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei despre modul în care a fost gestionată pandemia de gripă H1N1, inclusiv de OMS: „o irosire de mari sume de bani publici și temeri nejustificate cu privire la riscurile de sănătate… Neajunsuri grave au fost identificate cu privire la transparența proceselor de luare a deciziilor în pandemia care a generat îngrijorări despre o posibilă influență a industriei farmaceutice asupra unor decizii majore cu privire la pandemie. Există temerea că această lipsă de transparență și dare de seamă va deveni o povară în încrederea în sfaturile date de instituțiile majore de sănătate”. Istoria se repetă de la sine astăzi cu exact aceiași actori și aceeași campanie de frică. Fostul director al departamentului pentru sănătatea publică din OMS a divulgat în altă investigație (TrustWHO) că la acea vreme de H1N1 nimeni nu a fost înfricoșat de OMS și că el nu a știut pe nimeni din OMS care s-a vaccinat, inclusiv fostul Director-General: chinezoaica Margaret Chan[22]. Deși era un lider oficial al OMS, a fost exclus, ca și majoritatea colegilor săi, de la întâlnirea dintre Directorul General și companiile farmaceutice care produceau vaccinul și motivul a fost: „este o întâlnire privată”

16. Spunem că trebuie deschisă o anchetă și că anumiți oficiali ai OMS trebuie interogați îndeosebi cel care a făcut promovarea internațională pentru închidere (lockdown), care este o erezie din punct de vedere medical și o escrocherie care a dus lumea în eroare. Într-adevăr, pe 25 februarie 2020: șeful unei comisii mixte OMS-China despre COVID-19 a lăudat răspunsul dat de Beijing epidemiei[23]. A spus că China a reușit prin instrumente „de modă veche”, a accentuat că „lumea avea nevoie să învețe de la China” și trebuie să fie inspirată de ea. A mai spus că „dacă ar fi avut COVID-19, ar fi vrut să fie tratat în China”! Odată, a lăudat China[24] numind-o „foarte deschisă” și „foarte transparentă”. Cine poate crede aceste declarații? Cine poate crede că, dacă ar fi avut COVID-19, ar fi vrut să fie tratat în China? Cine poate crede că lumea trebuie să se inspire de la China și că trebuie făcut controlul epidemiei prin „metode de modă veche”? Uimitor este că a făcut toată lumea să creadă asta. Deoarece, din nefericire, de la declarațiile lui și de la raportul aprobat de el (unde putem citi că metodele din China sunt: „agile și ambițioase”), țările din lume au luat măsuri disproporționate și au urmat orbește recomandările OMS prin limitările impuse populațiilor lor. Teama și psihoza au fost propagate prin prezentarea SARS-CoV-2 drept un virus foarte periculos sau cu o mortalitate masivă, când nu este deloc cazul. Din fericire, un interviu cu el a arătat o parte importantă a adevărului și a conflictelor de interese din OMS cu China când un ziarist l-a întrebat despre statutul Taiwan-ului (care este în conflict cu China) în OMS și dacă OMS reconsideră aderarea Taiwan-ului: s-a prefăcut că nu aude întrebarea, apoi, când a fost întrebat din nou, a încheiat video-conferința! (Video-ul a ajuns la mai mult de 8 milioane de vizualizări)[25]. Tot el a fost cel care a spus la sfârșitul lui februarie: „Doar un medicament este corect acum despre care credem că are eficacitate reală și acesta este remdesivir”. Cum poate spune asta chiar înainte de a ieși rezultatele? Și de ce a spus asta? Membri canadieni ai Parlamentului[26] au emis o citație obligatorie pe numele lui după ce a respins invitații repetate să depună mărturie în fața comitetului Casei Comunelor. Chiar și liderul canadian conservator a ridicat îngrijorări despre exactitatea datelor OMS despre COVID-19. Într-adevăr, spunând că China a redus numărul de cazuri sau că a gestionat bine epidemia și a aplatizat curba mulțumită închiderii este o minciună crasă și nu e bazată pe nici o dovadă deoarece nimeni nu poate să dea numărul cazurilor sau morților din China dacă nu ar fi aplicat închiderea. În plus, câteva luni mai târziu: lumea descoperea că numărul de cazuri și morți nici nu erau adevărate! Recent, trei țări africane au expulzat oficiali OMS pentru că, potrivit unor declarații, au falsificat numerele de cazuri COVID-19 prin umflarea lor. Oamenii care sunt în spatele închiderii, a psihozei globale și a terorii, când văd graba oamenilor la supermarket-uri, oameni certându-se pentru paste și hârtie de toaletă, distanțele de 1 metru ca și cum ar fi fost ciumă, oamenii închiși ca și cum ar fi fost animale, străzile dezinfectate, poliția bătând cetățenii, drone și elicoptere mobilizate, oameni care ies afară cu declarații, purtarea măștii în ciuda sfârșitului epidemiei și a faptului că oamenii nu sunt bolnavi, nu este exclus că ei râd de ușurătatea cu care au manipulat țări întregi și poate chiar îi numesc oi. Nebunia a ajuns la punctul în care în unele țări plajele au fost dezinfectate cu clor, oamenii cu mustață și cu barbă dintre pompieri au fost excluși de la treabă, geamuri plexiglas au fost instalate peste tot (chiar și în clase) de parcă ar fi fost molimă, un tren a fost oprit pentru că o persoană nu purta mască, familii oprite de a-și vedea morții (ca și cum virusul ar fi sărit din trup și i-ar fi mușcat), femeile de șaptezeci de ani amendate după ce s-au dus să arunce gunoiul și chiar au fost „izolate” monedele și bancnotele venite din afară! Cum pot accepta țările să cadă la acest nivel de nebunie, prostie și dictatură? Îndeosebi cele care se numesc țări democratice. Toate astea pentru un virus care provoacă 85% forme ușoare și pentru care 99% din oamenii infectați se recuperează. OMS a presat lumea să copie răspunsul Chinei la COVID-19 și a reușit; fiecare țară din lume care a urmat OMS a devenit o copie adeverită a Chinei. Doar câteva țări au refuzat să imite pe ceilalți prostește ca Suedia și Belarus, care pot fi felicitate. Președintele unei țări europene avea dreptate când a spus că „este doar o psihoză mai periculoasă decât virusul în sine”. Experți renumiți din lume au calificat alerta globală drept „disproporționată”. Profesorul Jean-François Toussaint a spus: „Mi se pare că OMS are o foarte mare responsabilitate în a nu fi în stare să stabilească prioritățile, în a repeta la epuizare că a fost o amenințare la adresa umanității” (Journal International de Médecine, June 13, 2020).

17. Spunem că trebuie să încetăm să urmăm orbește OMS pentru că nu este o societate savantă și este departe de a fi independentă, după cum am văzut. Întrebat despre motivul deciziei de a face obligatorii 11 vaccinuri, un fost ministru al sănătății[27] dintr-o țară europeană a răspuns: „Este o decizie despre sănătatea publică ce răspunde, de fapt, la un răspuns global al OMS care cere ca astăzi să ajungem la 95% copii vaccinați din toate țările din lume cu vaccinurile necesare”. Recomandăm guvernelor și să aleagă bine experții care le sfătuiesc și să-i evite pe aceia care au legături cu companiile farmaceutice. Un profesor eminent de infecțiologie a făcut această remarcă asupra anumitor experți dintr-o țară europeană: „Un membru eminent al Comisiei pentru Boli Transmisibile din Consiliul Suprem a primit 90.741 euro de la industria farmaceutică, inclusiv 16.563 euro de la [laboratorul farmaceutic care produce o moleculă rivală de hydroxyclorochină]. În orice caz, acest Consiliu Suprem a luat faimoasa decizie e a interzice hydroxyclorochina, în afara celor care vor muri… Nu văd nici o urmă de respect în această decizie pentru respectarea procedurilor cu privire la gestionarea conflictelor de interese… Dacă un membru prezintă un conflict major de interese, trebuie să părăsească întrunirea și să nu participe la dezbateri sau la scrierea deciziei… Oricum, la baza acestei decizii nu este nici o mențiune la conflicte de interese sau la numărul membrilor calificați care au participat la vot. Este încălcare serioasă a regulilor”. Un fost editor de la New England Journal of Medicine a spus: „Profesia medicală a fost cumpărată de industria farmaceutică, nu doar în termeni de practică a medicinii, ci și în termeni de învățare și studiu. Instituțiilor academice ale țării li se permite să fie agenții plătiți ai industriei farmaceutice. Cred că este dezgustător”[28]. Desigur că acest lucru nu ar trebuie să fie generalizat la toți.

18. Spunem guvernelor: nu mai urmați – în epidemii – modelele matematice care sunt lucruri virtuale fără legătură cu realitatea și care au dus în eroare lumea în câteva ocazii și au fost o justificare pentru politicile maniace de închidere. Într-adevăr, o Universitate europeană care are legături puternice cu OMS a spus că:

– 50.000 de britanici vor muri de boala vacii nebune, în timp ce în final au murit doar 177.

– Gripa aviară urma să ucidă 200 de milioane de oameni, în timp ce au murit doar 282.

– Gripa H1N1 urma să omoare 65.000 de britanici, în timp ce au murit doar 457[29]. Rata mortalității a fost exagerată și gripa H1N1 a sfârșit prin a fi mai ușoară decât s-a anticipat inițial, motivând pe unii să minimalizeze suma considerabilă, timpul și resursele consumate pentru răspuns. La acea vreme, presa a descoperit că rectorul acestei universități[30], care a sfătuit OMS și guvernele, a primit un salariu de 116.000 £ pe an de la producătorul de vaccin pentru gripa porcină. Astăzi pe baza aceluiași model eronat, dezvoltat pentru planificarea pandemiei de gripă sezonieră, au dat predicțiile lor astrologice despre COVID-19; au spus că vor muri 500.000 în UK, 2,2 milioane în SUA, 70.000 în Suedia și între 300.000 și 500.000 în Franța[31]! Cine poate crede aceste numere nebune? De aceea califică Profesorul Didier Raoult aceste modelări drept „versiunea modernă a divinațiilor”. Profesorul John Ashton a denunțat și el aceste predicții astrologice și faptul că au un fel de statut religios. În plus, presa a descoperit că cel care, în această universitate, a presat guvernele să facă închiderea nici măcar nu respectă ce le-a recomandat[32]. La fel și aici trebuie dusă o anchetă cu unii oficiali din această universitate. Profesorul Jean-François Toussaint a spus despre închidere: „Trebuie să prevenim absolut orice guvern să ia o astfel de decizie din nou. Îndeosebi de când instrumentalizarea pandemiei cu închideri generalizate pentru jumătate de omenire a dus la întărirea regimurilor autoritare și oprirea campaniilor majore pentru prevenirea bolilor majore mortale. În Franța, simulările care estimau că au fost salvate 60.000 de vieți sunt pure fantezii. Sloganul faimos internațional: „stați acasă, salvați vieți” a fost doar o minciună. Dimpotrivă, închiderea a omorât mulți oameni.

19. REFUZĂM vaccinarea obligatorie și REFUZĂM certificatul de vaccinare pentru coronavirus pentru călătorie din următoarele motive:

Vaccinul nu este esențial pentru că 85% din forme sunt benigne, 99% din subiecții infectați se recuperează și copii, precum și femeile nu sunt supuși la risc. În plus, o mare parte din populație este deja protejată împotriva SARS-CoV-2 prin imunitatea încrucișată obținută prin coronavirusurile sezoniere[33]. A spune că nu suntem siguri de aceasta este o MINCIUNĂ și ridica dubii asupra duratei sau eficienței acestei protecții este o manipulare menită să protejeze planul de afaceri cu vaccinul.

– Este un virus ARN, așa că e mult mai dispus la mutații și există riscul ca vaccinul să fie ineficient.

– Probele pentru vaccin sunt făcute în grabă34 și unii fac apel la grăbirea procedurilor de testare și să fie făcute fără animalele obișnuite de probă, ceea ce este riscant. A testa vaccinurile fără timpul necesar pentru a înțelege deplin riscurile de siguranță ar putea duce la eșecuri fără garanții în timpul pandemiei și pe viitor.

– Încercările anterioare pentru vaccinurile împotriva coronavirusurilor sunt îngrijorătoare[34]: în 2004, unul din vaccinuri dezvoltat împotriva SARS a provocat hepatită la animalele pe care a fost testat. Alt vaccin a provocat în faza de testare daune severe la plămâni pe animale de laborator, făcându-le mai predispuse la viitoare infecții. Cu decenii în urmă, vaccinuri produse împotriva altui coronavirus, virusul de peritonită infecțioasă felină, a sporit riscul la pisici de a face o boală cauzată de virus. Fenomene similare au fost văzute la studii pe animale pentru alte virusuri, inclusiv coronavirusul care provoacă SARS.

– Unele vaccinuri sunt testate de companii care nu au nici o experiență în producerea și marketarea vaccinurilor și care folosesc tehnologii noi în medicină de care nu știm nici beneficiile, nici riscurile pentru sănătate.

Căutarea profitului financiar al câtorva companii farmaceutice pe seama sănătății oamenilor (fără a generaliza, desigur). Șeful unei companii farmaceutice a spus acționarilor săi în timpul gripei H1N1: „Acest vaccin va fi o oportunitate importantă în termeni de venituri. Este un avânt pentru noi, pentru profit și pentru cursul banilor”27. Fostul ministru al sănătății dintr-o țară europeană a declarat pe 23 mai 2020: „Când există o epidemie precum COVID, vedem: mortalitate, când suntem doctori, … sau vedem suferință. Și sunt oameni care văd: dolari… ai laboratoare mari care spun: acum este timpul să facem miliarde”[35]. Pe 16 iunie 2020, Profesorul Christian Perronne, un specialist în boli infecțioase, a spus la Radios Sud despre vaccinul pentru coronavirus: „Nu avem nevoie deloc de el… Toate astea sunt despre scopuri pur comerciale”. Site-ul revistei Nexus a publicat pe 7 august opinia Doctorului Pierre Cave, care a spus: „În Franța, epidemia s-a încheiat… ca doctor, nu ezit să anticipez deciziile guvernului: Trebuie nu doar să refuzăm vaccinurile [împotriva COVID-19], ci trebuie să denunțăm și să condamnăm și abordarea pur mercantilă și cinismul abject care a ghidat producerea lor”.

Încălcările etice scandaloase în multe probe clinice: Pentru că țările occidentale nu le permit să încalce principiile etice, multe companii farmaceutice (fără a generaliza) își fac probele clinice pentru medicamente și vaccinuri în țări aflate în dezvoltare sau sărace, unde experimentele sunt făcute pe oameni fără informarea lor și fără consimțământul lor. O relatare[36] scrisă de Irene Schipper (un ziar mic SOMO despre etica probelor clinice) a arătat încălcări etice șocante și foarte serioase; spre exemplu, la o probă clinică, femeile africane au fost infectate cu HIV și apoi îmbolnăvite cu AIDS. Această probă clinică a fost finanțată de o fundație și laborator bine-cunoscut. În unele țări, aceste probe clinice scandaloase au fost făcute cu complicitatea autorităților locale și prin conflicte de interese.

– Unei companii farmaceutice, AstraZeneca, i s-a acordat protecție pentru viitoare pretenții la responsabilitatea pentru produs cu privire la vaccinul ei COVID-19, în caz de efecte dăunătoare, din partea majorității țărilor cu care a încheiat acorduri de furnizare. Cu alte cuvinte, statele, nu AstraZeneca vor compensa victimele, adică pe banii cetățenilor! În această privință, spunem cetățenilor: protestați MASIV împotriva acestei înțelegeri scandaloase, rușinoase și profund nedrepte până va fi ștearsă. Trebuie să refuzați folosirea IRESPONSIBILĂ a banilorvoștri. Chiar și experții belgieni au fost „șocați” de această înțelegere.

Scandalurile vaccinurilor periculoase și chiar mortale au apărut în timpul epidemiilor și vom menționa două exemple (nu suntem, desigur, anti-vaccin, de vreme ce asta pune în discuție descoperirile lui Edward Jenner):

Scandalul vaccinului contra H1N1: a fost testat pe un număr mic de oameni și totuși a fost pus pe piață ca sigur în 2009. Dar un an mai târziu, au apărut îngrijorări în Finlanda și Suedia despre o posibilă asociere între narcolepsie și vaccin. Un studiu ulterior de duzină din Finlanda a raportat un risc de 13 ori crescut de narcolepsie după vaccinare la copii și tineri între 4-19, majoritatea având începutul la mai puțin de trei luni după vaccinare și aproape toți mai puțin de șase luni. În 2013, un studiu publicat în British Medical Journal a confirmat aceste rezultate și pentru Anglia[37]. În total, acest vaccin periculos a dus la 1.500 de cazuri de narcolepsie doar în Europa și 80% dintre victime sunt copii. O parte din echipa medicală vaccinată NHS a fost afectată și de narcolepsie. Narcolepsia este o boală cronică și incurabilă, la care pacienții adorm necontrolat, suferă de atacuri de somn care durează câteva minute și se întâmplă oriunde și oricând în zi (somn în timpul zilei) și sunt victime și ale atacurilor uriașe de cataplexie (slăbirea temporară a mușchilor sau pierderea controlului muscular cauzat de o emoție puternică precum râsul, mânia sau surpriza. Aceasta poate produce slăbiciune în genunchi, inabilitatea de a se articula sau uneori chiar căderea pentru câteva secunde). Această boală strică funcția mentală și memoria și poate duce la halucinații și boli mentale. Peter Todd, un avocat care a reprezentat pe mulți reclamanți, a spus pentru Sunday Times: „Nu a fost niciodată un caz ca acesta înainte. Victimele acestui vaccin au o condiție incurabilă și pe viață și vor necesita medicație extensivă”. Printre victimele vaccinurilor: Josh Hadfield (opt ani), care este pe medicamente anti-narcolepsie care costă £15.000 pe an pentru a-l ajuta să stea treaz în timpul zilei de școală. „Dacă îl faci să râdă, se prăbușește. Memoria lui este scurtă. Nu există vindecare. Spune că dorește să nu se fi născut. Mă simt incredibil de vinovat pentru că l-am lăsat să facă vaccinul”, a spus mama lui38. Familiile au îndurat un calvar care a durat 7 ani pentru a câștiga în tribunal. Și, în loc să fie compensați de laboratoarele farmaceutice, au făcut asta statele[38],[39], adică cu banii cetățenilor!

Scandalul vaccinului mortar contra febrei denga într-o țară asiatică[40], în 2018: Potrivit biroului procurorului Persida Acosta, 500 de copii au murit ca efect al acestui vaccin și câteva mii sunt bolnavi. Unii copii au nevoie de operații pentru a absorbi sângele după sângerări severe. Majoritatea familiilor nu pot plăti aceste operații. Potrivit procurorului, responsabilitățile sunt împărțite între laboratorul care  a vândut „un vaccin periculos” și guvernul care a pus la care o campanie de vaccinare „masivă și fără diferențe” în condiții deplorabile. Doctorul Erwin Erfe, care a lucrat pentru biroul procurorului, a făcut două sau trei autopsii pe copii pe săptămână mereu cu aceleași rezultate: „Sângerări interne, îndeosebi în creier și plămâni… și organe mărite”. În orice caz, acest vaccin promite să fie un triumf planetar; în 2015, laboratorul a confirmat cu mare fanfară punerea pe piață a unui vaccin revoluționar contra febrei denga. A fost primul din lume, produsul a douăzeci de ani de cercetare și a investiției de 1,5 miliarde de euro. Totuși, de la început, s-au ridicat voci în comunitatea științifică: Doctor Antonio Dans a încercat să avertizeze despre rezultatele neconcludente ale probelor clinice. În Statele Unite, Profesorul Scott Halstead, un specialist mondial în boală, chiar a trimis un video emis în Senatul țării pentru a stimula suspendarea programului de vaccinare. Fostul ministru al sănătății al țării a fost acuzat în acest scandal. „Atracția profitului a ucis acești copii”, a spus procurorul Persida Acosta.

20. Spunem: STOP tuturor acestor măsuri nebune, dictatoriale și sigur nu sanitare din cauza cărora se întâmplă tragedii în fiecare zi: o adolescentă s-a sinucis în Marea Britanie din cauză că, pentru ea, închiderea a durat 300 de ani[41], o femeie gravidă a suferit mucenicie în timpul nașterii în Franța[42], un adolescent din SUA a suferit o dislocare de maxilar și va avea nevoie de operație după ce a fost atacat de câțiva care i-au cerut să poarte mască, o asistentă a fost și ea atacată în Franța și un șofer de autobuz chiar a murit din cauza acestor măsuri ilegale cu măști obligatorii, 60.000 pacienți de cancer ar putea muri în UK din cauza lipsei de tratament sau de diagnosticare, potrivit Profesorului Karol Sikora, 12.000 oameni ar putea muri pe zi până la sfârșitul anului ca urmare a foamei legată de măsurile COVID-19 (potrivit Oxfam), numărul de stop-cardiac s-a dublat în unele țări[43], companiile dau faliment, 305 milioane de slujbe pline au fost pierdute – afectând în special femeile și tinerii – potrivit International Labour Organisation, un om a murit din cauza unei măști în SUA[44] etc. Chiar și păsările suferă de pe urma acestor măsuri periculoase și sunt prinse și ucise din cauza măștilor: „[pescărușul putea doar] să se zbată și să cadă din cauză că micuțul avea o mască pentru Covid împleticită în jurul picioarelor… Este clar că masca a fost acolo ceva timp și baierele de elastic s-au strâns în jurul picioarelor lui, iar încheieturile erau umflate și rănite… Sunt îngrijorat că acest pescăruș ar putea fi primul din multe victime acum, că măștile de față sunt o normă”, au spus angajații societății regale pentru prevenirea cruzimii față de animale la BBC pe 20 iulie și pasărea a suferit această tortură o săptămână! Ar trebui menționat și faptul că sursa inițială și primară a tragediei lui George Floyd a fost închiderea: dacă nu era nici o închidere, nu și-ar fi pierdut slujba, ar fi fost la lucru pe 25 mai, nu ar fi fost omorât, vandalizarea magazinelor și incendiile, ca și ciocnirile cu poliția nu s-ar fi întâmplat, haosul din SUA ar fi fost evitat și George Floyd ar fi fost încă în viață printre noi astăzi.

21. Spunem guvernelor: TOTUL trebuie să se întoarcă imediat la normal (inclusiv redeschiderea serviciilor spitaliere, transportului aerian, economiei și educației) și această luare ca ostatici globală trebuie să înceteze deoarece ați știut, cu dovezi de susținere, că voi, ca cetățeni, ați fost victimele celei mai mari escrocherii din secolul XXI.Profesorul Carl Heneghan a spus pe 23 august că frica publică ce oprește țara să se întoarcă la normal este neîntemeiată, potrivit Express. Profesorii Karina Reiss și Sucharit Bhakdi au publicat în iunie o carte intitulată: „Corona: alarmă falsă?”[45]. Primarul unui oraș din Europa a declarat: „Atmosfera răspândită [pe subiectul coronavirus] este îndeosebi grea și devine suspectă. Doctorul Olivier Chailley a scris o carte numită: „Virusul fricii, cum a devenit toată lumea nebună”. Profesorul Sucharit Bhakdi (a trimis și el o scrisoare către Angela Merkel) a descris măsurile luate, inclusiv închiderea, drept: „grotești, absurde și foarte periculoase… un impact oribil asupra economiei mondiale… auto-distrugere și sinucidere în masă…”. O investigație internațională și independentă trebuie deschisă și cei responsabili trebuie judecați.

22. Spunem cetățenilor: pentru a vă ține în „turmă”, este posibil să încerce unii să ne discrediteze prin orice mijloace, spre exemplu prin a ne acuza de conspirație etc. Nu-i ascultați, sunt MINCINOȘI pentru că informația care v-a fost dată este: medicală, științifică și documentată.

23. Spunem cetățenilor: această scrisoare nu ar trebui să vă ducă la violență față de nimeni. Reacționați pașnic. Și, dacă un profesionist din sănătate care semnează această scrisoare va fi atacat sau calomniat sau persecutat, sprijiniți-l MASIV. Dragi cetățeni, o mulțime de oameni de știință, profesori eminenți în medicină și profesioniști în sănătate din lume au denunțat ce se întâmplă și este timpul să vă treziți! Dacă nu vorbiți, vor fi impuse noi măsuri dictatoriale „made in China”. Trebuie SĂ REFUZAȚI aceasta. Vă asigurăm că aceste măsuri nu au nimic de-a face cu medicina sau igiena sau cu protejarea sănătății publice, este dictatură și nebunie. Doctorul Anders Tegnell a spus : «Lumea a luat-o razna» cu închiderile pentru coronavirus, care «zboară în fața a ceea ce se știe despre gestionarea pandemiilor virale».

24. Invităm pe profesioniștii în sănătate DIN TOATĂ LUMEA să fie tari și curajoși și să-și facă datoria de a spune adevărul, să ni se alăture MASIV în colectivul United Health Professionals și să semneze această scrisoare prin darea a 4 informații: nume, prenume, profesia și țara. Nu uitați să precizați profesia în câmpul numelui.

Albert Einstein a spus: „lumea nu va fi distrusă de cei care fac rău, ci de cei care se uită la ei fără să facă nimic”.


[1] BFMTV (YouTube Channel). Pr Didier Raoult: “La contagiosité du coronavirus n’est pas extrême”. 30 April 2020.

[2] Jeffrey K Aronson, Jon Brassey, Kamal R Mahtani. “When will it be over?”: An introduction to viral reproduction numbers, R0 and Re. CEBM. 14 April 2020.

[3] Tristan Gaudiaut. Quelle est la contagiosité du coronavirus ?. Statista. 4 May 2020.

[4] IHU Méditerranée-Infection (YouTube Channel). Coronavirus Chinois : Quelle place dans l’histoire des épidémies?. 29 January 2020.

[5] Ioannidis, J.P.A. (2020), Coronavirus disease 2019: The harms of exaggerated information and non‐evidence‐based measures. Eur J Clin Invest, 50: e13222. doi:10.1111/eci.13222

[6] WHO. Q&A: Influenza and COVID-19 – similarities and differences. 17 March 2020.

[7] IHU Méditerranée-Infection (YouTube Channel). Où en est le débat sur l’Hydroxychloroquine ?. 5 May 2020.

CNEWS. Replay-l’interview du Professeur Didier Raoult. 19 August 2020.

[8] Hayward AC, Fragaszy EB, Bermingham A, et al. Comparative community burden and severity of seasonal and pandemic influenza: results of the Flu Watch cohort study. Lancet Respir Med. 2014;2(6):445‐454. doi:10.1016/S2213-2600(14)70034-7

[9] Helen Branswell. A severe flu season is stretching hospitals thin. That is a very bad omen. STAT. 15 January 2018.

Amanda Macmillan. Hospitals Overwhelmed by Flu Patients Are Treating Them in Tents. TIME. 18 January 2018.

Amanda Ferguson. Surgeries postponed due to severe flu cases overwhelming Toronto ICU. Citynews. 13 february 2018.

Laura Donnelly. Hospital admissions for flu triple and 111 phoneline overwhelmed by deepening NHS crisis. The Telegraph. 4 January 2018.

Soumya Karlamangla. California hospitals face a ‘war zone’ of flu patients — and are setting up tents to treat them. Los Angeles Times. 16 January 2018.

Simona Ravizza. Milano, terapie intensive al collasso per l’influenza: già 48 malati gravi molte operazioni rinviate. corriere della sera. 10 January 2018.

Chelsea Wade. Hospital Overrun By Flu Cases Having To Turn Them Away. CBS DFW. 8 January 2018.

Denis Campbell. NHS winter crisis: extra beds created by 52% of UK hospitals. The Guardian. 2 December 2019.

R. Salamanca. Temas Relacionados. La gripe colapsa los hospitales de media España. El Mundo. 1 December 2017.

[10] Veronica Morley. YouTube issues statement on removal of controversial video interview with Bakersfield doctors. 23ABC. 27 April 2020.

[11] Pascal Astagneau, Thierry Ancelle. Surveillance épidémiologique: Principes, méthodes et applications en santé publique. Medecine Sciences Publications. 2011.

[12] Kim, D., Quinn, J., Pinsky, B., Shah, N. H., & Brown, I. (2020). Rates of Co-infection Between SARS-CoV-2 and Other Respiratory Pathogens. JAMA, e206266. Advance online publication. https://doi.org/10.1001/jama.2020.6266

Malcolm Kendrick. I’ve signed death certificates during Covid-19. Here’s why you can’t trust any of the statistics on the number of victims. RT. 28 May 2020.

Dr John Lee. The way ‘Covid deaths’ are being counted is a national scandal. The spectator. 30 May 2020.

Fox News. Feds classifying all coronavirus patient deaths as ‘COVID-19’ deaths, regardless of cause. New Tork Post. 7 April 2020.

German Network for Evidence-based Medicine. COVID-19 – Where is the Evidence?. 20 March 2020.

[13] Sarah Newey. Why have so many coronavirus patients died in Italy?. The Telegraph. 23 March 2020.

[14] The New York Times (YouTube Channel). Doctors Face Troubling Question: Are They Treating Coronavirus Correctly? | NYT News. 14 April 2020.

Martin Gould. EXCLUSIVE: ‘It’s a horror movie.’ Nurse working on coronavirus frontline in New York claims the city is ‘murdering’ COVID-19 patients by putting them on ventilators and causing trauma to the lungs. Dailymail. 27 April 2020.

Gattinoni L, Chiumello D, Caironi P, et al. COVID-19 pneumonia: different respiratory treatments for different phenotypes?. Intensive Care Med. 2020;46(6):1099-1102. doi:10.1007/s00134-020-06033-2

Matt Strauss. The underground doctors’ movement questioning the use of ventilators. The Spectator. 2 May 2020.

Chris Kitching. Life-saving’ ventilators are destroying coronavirus patients’ lungs, doctor says. Mirror. 18 April 2020.

[15] Li Y, Yao L, Li J, et al. Stability issues of RT-PCR testing of SARS-CoV-2 for hospitalized patients clinically diagnosed with COVID-19. J Med Virol. 2020;92(7):903‐908. doi:10.1002/jmv.25786.

Zhuang GH, Shen MW, Zeng LX, et al. [WITHDRAWN: Potential false-positive rate among the ‘asymptomatic infected individuals’ in close contacts of COVID-19 patients]. Zhonghua liu Xing Bing xue za zhi = Zhonghua Liuxingbingxue Zazhi. 2020 Mar;41(4):485-488. DOI: 10.3760/cma.j.cn112338-20200221-00144.

Woloshin S, Patel N, Kesselheim AS. False Negative Tests for SARS-CoV-2 Infection – Challenges and Implications [published online ahead of print, Jun 5]. N Engl J Med. 2020;10.1056/NEJMp2015897. doi:10.1056/NEJMp2015897.

Samuel Lovett. ‘A huge boost’: Coronavirus patients feared to have been reinfected had returned false positives, says South Korea. Independant. 30 April 2020.

Patrick DM, Petric M, Skowronski DM, et al. An Outbreak of Human Coronavirus OC43 Infection and Serological Cross-reactivity with SARS Coronavirus. Can J Infect Dis Med Microbiol. 2006;17(6):330‐336. doi:10.1155/2006/152612.

[16] Russell Blaylock. Blaylock: Face Masks Pose Serious Risks To The Healthy. Technocracy. 11 May 2020.

[17] BFMTV (YouTube Channel). Des tenues anti-Covid dans l’avion. 4 June 2020.

[18] Brut (brut.media.fr). Covid-19 : des masques et gants jetés dans la nature partout dans le monde. 29 May 2020.

[19] Juttat Pinzler, Tatjana Mischke. L’OMS : dans les griffes des lobbyistes ?. arte. 2016.

[20] F. William Engdahl. European Parliament to Investigate WHO and “Pandemic” Scandal. healthcare-in-europe.com. 26 January 2010. Michael Fumento. Why The WHO Faked A Pandemic. Forbes. 05 February 2010.

[21] Paul Flynn. The handling of the H1N1 pandemic: more transparency needed. Parliamentary Assembly of the Council of Europe. 07 June 2010.

[22] Lilian Franck, Thomas Schlottmann. TrustWHO. Journeyman Pictures. 2018.

[23] Global News (YouTube Channel). Coronavirus outbreak: WHO expert says countries must shift mindset to virus preparedness | FULL. 25 February 2020.

CGTN (YouTube Channel). If I had COVID-19, I want to be treated in China, says WHO official. 27 February 2020.

[24] China Daily (YouTube Channel). WHO expert: China has taught us lessons. 10 March 2020.

[25] Hong Kong World City (Twitter account : @HKWORLDCITY). 28 March 2020, 12:40 PM.

Formosa TV English News (YouTube Channel). Senior WHO official dodges questions about Taiwan’s WHO membership; praises China. 30 March 2020. 

[26] La Presse canadienne. Des députés fédéraux citent un expert de l’OMS Bruce Aylward à comparaître. L’actualité. 30 April 2020.

[27] Cellule de crise / Histoire Secrète(YouTube Channel). Pandémies : la traque planétaire –intégrale. 31 January 2018.

[28] Moynihan Ray. Who pays for the pizza? Redefining the relationships between doctors and drug companies. 1: Entanglement BMJ 2003; 326 :1189

[29] Steerpike. Six questions that Neil Ferguson should be asked. The Spectator. 16 April 2020.

[30]David Derbyshire. Government virus expert paid £116k by swine flu vaccine. Daily Mail Online. 27 July 2009.

[31] Imperial College COVID-19 Response Team. Report 9: Impact of non-pharmaceutical interventions (NPIs) to reduce COVID-19 mortality and healthcare demand. 16 March 2020.

Aurélie Haroche. Quand les politiques confondent modélisations mathématiques et astrologie. JIM (Journal International de Médecine). 25 April 2020.

Jean-François Toussaint, Andy Marc. Sortir d’un confinement aveugle. La Recherche. 22 April 2020.

Tom Jefferson and Carl Heneghan. Modelling the models. CEBM (Centre for Evidence-Based Medicine). 3 April 2020.

[32] Anna Mikhailova,Christopher Hope, Michael Gillard and Louisa Wells. Exclusive: Government scientist Neil Ferguson resigns after breaking lockdown rules to meet his married lover. The Telegraph. 5 May 2020.

[33] Grifoni A, Weiskopf D, Ramirez SI, et al. Targets of T Cell Responses to SARS-CoV-2 Coronavirus in Humans with COVID-19 Disease and Unexposed Individuals [published online ahead of print, 2020 May 20]. Cell. 2020;S0092-8674(20)30610-3. doi:10.1016/j.cell.2020.05.015.

Mateus J, Grifoni A, Tarke A, et al. Selective and cross-reactive SARS-CoV-2 T cell epitopes in unexposed humans. Science. 2020;eabd3871. doi:10.1126/science.abd3871.

[34] Jiang S. Don’t rush to deploy COVID-19 vaccines and drugs without sufficient safety guarantees. Nature. 2020;579(7799):321. doi:10.1038/d41586-020-00751-9.

Céline Deluzarche. Coronavirus : les dangers d’un vaccin élaboré à la hâte. Futura. 19 March 2020.

Louise Beda-Akichi. Et si on n’arrivait jamais à trouver de vaccin contre le Covid-19?. Slate. 26 May 2020.

[35] BFMTV.”Vivre avec…” – Samedi 23 mai 2020. 23 May 2020

[36] Irene Schipper. SOMO briefing paper on ethics in clinical trials. 01 February 2008.

Jean-Philippe Chippaux. Le Monde Diplomatique. L’Afrique, cobaye de Big Pharma. June 2005.

[37] Miller Elizabeth, Andrews Nick, Stellitano Lesley, Stowe Julia, Winstone Anne Marie, Shneerson John et al. Risk of narcolepsy in children and young people receiving AS03 adjuvanted pandemic A/H1N1 2009 influenza vaccine: retrospective analysis BMJ 2013; 346 :f794

[38] Tom Porter. Brain-Damaged UK Victims of Swine Flu Vaccine to Get £60 Million Compensation. International Business Times. 2 March 2014.

[39] DAZ.online. Schweden zahlt Entschädigung für Narkolepsie-Kranke nach Impfung. 13 May 2016.

[40]Carol Isoux. Dengue : Sanofi au coeur d’une affaire de vaccin mortel aux Philippines. L’OBS. 27 November 2018.

[41] Eugene Henderson and Lorraine King. Parents warned after teen took her own life ‘because lockdown felt like 300 years’. Mirror. 22 April 2020.

[42] Laure. Accouchement en temps de Covid : « J’ai traversé seule quatorze heures de contractions. C’est criminel ». L’OBS. 13 May 2020.

[43] Marijon, Eloi et al. “Out-of-hospital cardiac arrest during the COVID-19 pandemic in Paris, France: a population-based, observational study.” The Lancet. Public Health, 27 May. 2020, doi:10.1016/S2468-2667(20)30117-1

Baldi E et al. Out-of-hospital cardiac arrest during the Covid-19 outbreak in Italy. N Engl J Med 2020 Apr 29; [e-pub] https://doi.org/10.1056/NEJMc2010418

[44] Jessie Gomez. Lincoln Park driver ‘passed out’ due to N95 mask, crashed car, police say. Daily Record. 25 April 2020.

[45] Karina Reiss, Sucharit Bhakdi. Corona Fehlalarm? Zahlen, Daten und Hintergründe. Goldegg. June 2020. https://www.amazon.de/Corona-Fehlalarm-Daten-Fakten-Hintergründe/dp/3990601911

Olivier Chailley. Le virus de la peur ou comment le monde entier est devenu fou. Bookelis. April 2020.

VIDEO│Hidroxiclorochina: Medicamentul eficient împotriva Covid-19, potrivit unor medici din SUA, dar interzis oficial

Nu doar doctorul Didier Raoult susține că hidroxiclorochina este un medicament eficient împotriva coronavirusului, ci și o seamă de doctori responsabili din SUA. Într-o prezentare remarcabilă, aceștia au arătat că există un război necruțător și cinic împotriva acestui medicament foarte simplu, ieftin și eficient. Curiozitatea medicilor a fost stârnită de modul contradictoriu în care a fost abordat pericolul prezentat de covid-19 de către autorități, care ba au refuzat izolarea, ba au recomandat-o, ba au lăudat China pentru modul cum au abordat epidemia, ba s-a dovedit că a acționat duplicitar (a închis accesul în interior, dar nu și spre exterior), ba au spus că măștile nu sunt eficiente, ba le recomandă și le impun. Dar, peste toate, este interesantă poziția oficială față de tratamentul cu hridroxiclorochină.

Într-o prezentare amplă a acțiunii terapeutice a medicamentului, dar și a jocurilor de culise prin care a fost interzis pentru a favoriza, cel mai probabil, interesele cinice ale Big Pharma, prezentarea video făcută de o serie de medici reputați și practicieni (filmulețul este accesat mai greu, trebuie așteptat până începe redarea) scoate la lumină un subiect bine dosit. Studiile care au dat drept contraindicată folosirea hidroxiclorochinei par a fi contra-făcute, de aceea au și fost retrase. Asta s-a întâmplat chiar în reviste de prestigiu, unde este necesară o verificare serioasă și un timp pe măsură, nu doar câteva luni. Pe de altă parte, mulți dintre decidenți oficiali nu ar trebui să ocupe acele posturi din cauza unor conflicte de interese, fiind angajați sau având legături cu companiile mari farmaceutice.

Doctorii care au făcut acest demers acuză pe cei care iau decizii că nu sunt practicieni, că au ajuns simpli birocrați. Experiența arată cât de eficient este medicamentul în cauză. O doctoriță relatează că a tratat cu succes toți pacienții pe care i-a avut de covid. Ba chiar și cazuri disperate, care practic erau sortite morții. Practica în Nigeria a făcut-o să fie obișnuită cu folosirea acestui tratament anti-malarie la bază, dar foarte util și împotriva coronavirusului. El poate fi utilizat atât ca tratament, cât și preventiv. Nu are efecte adverse, lucru atestat de studii bine documentate pe o perioadă de 20 de ani în foarte multe țări. O dovadă este faptul că țările din Africa sunt puțin afectate de pandemie, cel mai probabil tocmai din cauză că populația a fost protejată de hidroxiclorochină. Evident că trebuie folosită în doze corecte.

Pentru cei care cunosc limba engleză, există două materiale video, unul mai pe larg, o prezentare ținută de mai mulți vorbitori, bine documentată, și o conferință de presă, cu informații pe înțelesul tuturor. În rândurile de mai jos avem disponibilă o traducere aproximativă a celui de-al doilea film. Redarea lor începe mai greoi, dar filmulețele sunt funcționale.

27 iulie 2020
Transcriptul conferinței de presă al SCOTUS al unor medicilor de prim rang Un grup de medici americani numiți „America’s Frontline Doctors” a organizat o conferință de presă pe tema COVID-19, hidroxiclorochina și multe altele în afara Curții Supreme a Statelor Unite. Citiți transcrierea conferinței lor de presă aici.
Avertisment: Această conferință de presă a fost semnalizată și eliminată de mai multe platforme de socializare pentru a conține informații „înșelătoare” sau „false”. Rev nu condiționează utilizarea niciunui tratament COVID-19 prezentat în această conferință de presă.
Congressman Norman: (00:00) … o voi preda.
Simone Gold: (00:01) Mulțumesc. Mulțumesc mult congresmenilor. Deci suntem aici pentru că ne simțim ca și cum americanii nu au auzit de toate expertizele care există în toată țara noastră. Avem câțiva experți care vorbesc, dar există mulți experți în toată țara. Așa că unii dintre noi au decis să ne reunim. Suntem medicii de prim rang ai Americii. Suntem aici doar pentru a ajuta pacienții americani și națiunea americană să se vindece. Avem multe informații de distribuit. Americanii sunt nituiți și prinși de frică în acest moment. Nu suntem reținuti de virus atât cât am fost retinuti de reteaua de paianjen de frica. Acea păianjen se află în jurul nostru și ne restrânge și ne drenează viața poporului american, a societății americane și a economiei americane.
Simone Gold: (00:53) Asta nu are niciun sens. COVID-19 este un virus care există în esență în două faze. Există boala în fază precoce și există boala în fază tardivă. În faza incipientă înainte de a primi virusul sau devreme, când ați obținut virusul, dacă ați obținut virusul, există tratament. Asta vă spunem aici. Vom vorbi despre asta în această după-amiază. Îl puteți găsi pe American Frontline Doctors, există multe alte site-uri care îl transmit live pe Facebook. Dar vă rugăm să auziți acest lucru, deoarece acest mesaj a fost redus la tăcere. Există multe mii de medici care au tăcut pentru că le-au spus oamenilor americani veștile bune despre situație, că putem gestiona virusul cu atenție și în mod inteligent, dar nu putem trăi cu această pânză de păianjen de frică care ne constrânge țara.
Simone Gold: (01:45) Deci vom auzi acum din diferite poziții. Unii vor să vă vorbească despre ce a făcut blocarea tinerilor, celor mai mari, a întreprinderilor, a economiei și a modului în care ne putem scoate din ciclul fricii. Dr. Hamilton.
Dr. Bob Hamilton: (02:03) Mulțumesc, Simone. Și mulțumesc tuturor că sunteți aici astăzi. Sunt Dr. Bob Hamilton. Sunt un pediatru din Santa Monica, California. Sunt în practică privată acolo de 36 de ani. Și azi am vești bune pentru tine. Vestea bună este că, de regulă, copiii iau foarte bine acest virus. Puțini se infectează. Cei care se infectează sunt spitalizați în număr redus. Și, din fericire, rata mortalității copiilor este de aproximativ o cincime din 1%. Deci copiii tolerează foarte frecvent infecția, dar sunt de fapt asimptomatici.
Dr. Bob Hamilton: (02:38) De asemenea, vreau să spun că copiii nu sunt conducătorii acestei pandemii. Oamenii erau îngrijorați, inițial, dacă copiii vor fi de fapt cei care vor împinge infecția. Se întâmplă exact opusul. Copiii o tolerează foarte bine, nu o transmit părinților, nu o transmit profesorilor lor. Dr. Mark Woolhouse din Scoția, care este un specialist în boli infecțioase pediatrice și epidemiolog a spus următoarele. El a spus: „Nu a existat niciun caz documentat de transfer de COVID de la un student la un profesor din lume.” In lume.
Dr. Bob Hamilton: (03:19) Cred că este important ca toți cei care suntem astăzi aici să ne dăm seama că copiii noștri nu sunt cu adevărat cei care conduc infecția. Este condus de persoane mai în vârstă. Și da, îi putem trimite pe copii înapoi la școală cred că fără teamă. Și aceasta este marea problemă în acest moment, așa cum a făcut aluzie deputatul Norman, acesta este lucrul cu adevărat important pe care trebuie să-l facem. Trebuie să normalizăm viața copiilor noștri. Cum facem asta? Facem asta prin readucerea lor în clasă. Și vestea bună este că nu conduc deloc această infecție. Da, putem folosi măsuri de securitate. Da, putem fi atenți. Sunt totul pentru asta. Toți suntem. Dar cred că importantul este că nu trebuie să acționăm din frică. Trebuie să acționăm în afara științei. Trebuie să o facem. Trebuie să o terminăm.
Dr. Bob Hamilton: (04:07) În sfârșit, bariera și urăsc să spun asta, dar bariera pentru a-i readuce pe copiii noștri la școală nu va fi știința, ci vor fi sindicatele naționale, uniunea de profesori, Asociația Națională a Educației, alte grupuri care vor cere bani. Și ascultă, cred că este în regulă să le oferi oamenilor bani pentru PPE și diferite lucruri din clasă. Dar unele dintre cererile lor sunt într-adevăr ridicole. Vorbesc despre faptul că, unde sunt din California, UTLA, care este United Teachers Union of Los Angeles, cere să defondăm poliția. Ce legătură are asta cu educația? Solicită să oprească sau să închidă toate școlile private charter, școlile charter finanțate privat. Acestea sunt școlile care îi fac pe copii să fie educați.
Dr. Bob Hamilton: (04:59) Deci, în mod clar, vor exista bariere. Barierele nu vor fi știință. Nu vor exista bariere de dragul copiilor. Asta va fi de dragul adulților, al profesorilor și al tuturor celorlalți și al uniunii. Așadar, acolo este nevoie să ne concentrăm eforturile și să luptăm înapoi. Așadar, vă mulțumim tuturor că ați fost aici și să ne readucem copiii la școală.
Dr. Stella Immanuel: (05:27) Bună ziua, sunt Dr. Stella Immanuel. Sunt medic de îngrijire primară în Houston, Texas. M-am dus de fapt la școala medicală din Africa de Vest, Nigeria, unde am avut grijă de pacienții cu malarie, i-am tratat cu hidroxicloroquina și chestii de genul. Așa că sunt obișnuit cu aceste medicamente. Sunt aici pentru că am tratat personal peste 350 de pacienți cu COVID. Pacienți care au diabet, pacienți cu tensiune arterială ridicată, pacienți cu astm, bătrâni … Cred că cel mai în vârstă pacientul meu are 92 … 87 de ani. Iar rezultatul a fost același. Le-am pus pe hidroxiclorochină, le-am pus pe zinc, le-am pus pe Zithromax și sunt bine.
Dr. Stella Immanuel: (06:12) În ultimele luni, după ce am avut grijă de peste 350 de pacienți, nu am pierdut niciunul. Nu un diabetic, nu cineva cu hipertensiune arterială, nici cineva care astmează, nu o persoană în vârstă. Nu am pierdut niciun pacient. Și, pe deasupra, mi-am pus eu, personalul meu și mulți medici pe care îi cunosc pe hidroxicloroquina pentru prevenire, deoarece, prin mecanismul de acțiune, funcționează devreme și ca profilaxie. Vedem zilnic pacienți cu 10 până la 15 pacienți cu COVID. Le oferim tratamente de respirație. Purtăm doar mască chirurgicală. Nimeni dintre noi nu s-a îmbolnăvit. Functioneaza.
Dr. Stella Immanuel: (06:46) Deci, chiar acum, am venit aici la Washington DC să spun: America, nimeni nu trebuie să moară. Studiul care m-a determinat să încep să folosesc hidroxiclorochina a fost un studiu pe care l-au făcut sub NIH în 2005, care spun că funcționează. Recent, făceam niște cercetări despre un pacient care avea sughițuri și am aflat că chiar au făcut un studiu recent în NIH, care este Institutul nostru Național … acela este Naționalul … NIH, ce? Institutul Național de Sănătate. Au avut de fapt un studiu și merg să-l caute. Tastați sughițele și COVID, îl veți vedea. Ei au tratat un pacient care avea sughiț cu hidroxicloroquina și s-a dovedit că sughițul este un simptom al COVID. Deci, dacă NIH știe că tratarea pacientului ar hidroxicloroquina dovedește că sughițul este un simptom al COVID, atunci ei știu cu siguranță că funcționează hidroxiclorochina.
Dr. Stella Immanuel: (07:42) Sunt suparată. De ce sunt supărat este că văd oameni care nu pot respira. Văd părinții care intră, văd diabeticii stau în biroul meu știind că aceasta este o condamnare la moarte și nu pot respira. Și îi îmbrățișez și le spun: „Va fi în regulă. O să trăiești. ” Și îi tratăm și ei pleacă. Niciunul nu a murit. Așadar, dacă există o știință falsă, o persoană sponsorizată de toate aceste companii farmaceutice false spune: „Am făcut studii și au aflat că nu merge.” Îți pot spune categoric că este știință fixă. Vreau să știu cine sponsorizează studiul respectiv. Vreau să știu cine este în spatele ei, deoarece nu există nicio modalitate în care pot trata 350 de pacienți și numărați și nimeni nu este mort și toți s-au descurcat mai bine.
Dr. Stella Immanuel: (08:21) Știu că îmi vei spune că ai tratat 20 de persoane, 40 de persoane și nu a mers. Sunt o mărturie adevărată. Așa că am venit aici la Washington DC pentru a-i spune Americii că nimeni nu trebuie să se îmbolnăvească. Acest virus are un leac. Se numește hidroxiclorochină, zinc și Zithromax. Știu că oamenii doresc să vorbească despre o mască. Salut? Nu aveți nevoie de mască. Există un leac. Știu că nu vor să deschidă școli. Nu, nu este nevoie să fie blocați. Există prevenție și există leac.
Dr. Stella Immanuel: (08:48) Și permiteți-mi să vă spun ceva, tot ce sunteți doctori falsi acolo care îmi spun: „Da. Vreau un studiu dublu orbit. Vă spun doar, renunțați să sune ca un computer, dublu orbit, dublu orbit. Nu știu dacă cipurile dvs. nu funcționează defectuos, dar sunt un doctor adevărat. Am radiologi, avem chirurgi plastici, avem neurochirurgi, cum spune Sanjay Gupta, „Da, nu funcționează și provoacă boli de inimă”. Lasă-mă să te întreb doctorul Sanjay Gupta. Asculta-ma. Ați văzut vreodată un pacient COVID? Ați tratat vreodată pe cineva cu hidroxicloroquina și au murit din cauza bolilor de inimă? Când o faci, vino și vorbește cu mine pentru că stau în clinica mea în fiecare zi și îi văd pe acești pacienți mergând în fiecare zi speriați de moarte. Văd oameni care conduc două, trei ore la clinica mea, deoarece un medic din ER este speriat de consiliul din Texas sau le este frică de ceva și nu vor prescrie medicamente acestor persoane. Îți spun tuturor medicilor care stai jos și îi urmăresc pe americani să moară. Sunteți bunul nazist … bunul, bunii germani care au urmărit evreii să fie uciși și nu ați vorbit. Dacă vin după mine, mă amenință. Au fost amenințați cu … Adică, am primit tot felul de amenințări. Sau o să mă raporteze la roboți. Eu zic, știi ce? Nu-mi pasă. Nu o să-i las pe americani să moară. Și dacă acesta este dealul pe care mă prind, am să fiu bătut în cuie. Nu-mi pasă. Poți să mă raportezi la roboți, mă poți omorî, poți face orice, dar nu voi lăsa americanii să moară.
Dr. Stella Immanuel: (10:09) Și astăzi sunt aici să o spun, că America, există un remediu pentru COVID. Toată această prostie nu trebuie să se întâmple. Există un remediu pentru COVID. Există un remediu pentru COVID se numește hidroxicloroquina. Se numește zinc. Se numește Zithromax. Și a venit momentul ca oamenii de bază să se trezească și să spună: „Nu, nu vom mai lua acest lucru. Nu vom muri. ” Pentru că permiteți-mi să vă spun ceva, când cineva este mort, ei sunt morți. Nu vor reveni mâine pentru a avea un argument. Nu vor reveni mâine pentru a discuta despre studiul dublu orbit și datele. Toți medicii care așteptați date, dacă șase luni în linie, ați aflat că aceste date arată că acest medicament funcționează, ce zici de pacienții dvs. care au murit? Vrei un studiu dublu orbit unde oamenii mor? Este lipsit de etică. Deci, băieți, nu trebuie să murim. Există un remediu pentru COVID.
Simone Gold: (11:02) Dumnezeule. Dr. Immanuelle cunoscut și ca războinic. Înainte de a-l prezenta pe următorul invitat, vreau doar să spun că doresc tuturor medicilor care ascultă acest lucru să aducă pasiunea asta pentru pacienții lor. Și studiul la care se referea Dr. Immanuel este în Virologie, care vorbește despre o epidemie virală SARS care afectează plămânii veniți din China. Și nu știau ce va funcționa. Studiul a arătat că clorochina va funcționa. Pare exact ca ar fi putut fi scris acum trei luni, dar, de fapt, acesta este studiul în Virologie, care a fost publicat de NIH, Institutul Național al Sănătății, când dr. Anthony Fauci era directorul. Din nou, publicația oficială a NIH, Virologie, în urmă cu 15 ani a arătat că clorochina … folosim hidroxiclorochina, este aceeași… puțin mai sigură… funcționează. Au dovedit acest lucru în urmă cu 15 ani, când am obținut acest nou coronavirus, care nu este acela, este 78% similar cu cel anterior
Simone Gold: (12:03) … coronavirus, care nu este acel roman. Este 78% similar cu versiunea anterioară. COV-1, nu este surprinzător. Functioneaza. Acum voi prezenta următorul nostru vorbitor. Scuze. Am uitat să-ți spun numele. Scuze.
Dr. Dan Erickson: (12:12) E bine. Dr. Dan Erickson, dr. Gold mi-a cerut să vorbesc despre blocarea, cât de eficiente au fost acestea și asta provoacă ceva nefinanciar? Ei vorbesc întotdeauna despre financiar, dar trebuie să realizați că blocarea, u am luat o economie de 21 de trilioane de dolari și nu am închis-o. Deci, atunci când îl blocați, cauzează probleme de sănătate publică. Numerele de telefon ale noastre de sinucidere sunt în creștere cu 600%, abuzul nostru pentru soții Diferite zone de alcoolism sunt în creștere. Acestea sunt probleme de sănătate publică cauzate de blocarea financiară. Prin urmare, trebuie să fim clar că există, nu este ca și cum să îl blocați și să aveți consecințe asupra locurilor de muncă ale oamenilor. Au și consecințe, consecințe asupra sănătății acasă. Vorbim deci despre o abordare măsurată, o abordare consecventă. Dacă avem un alt vârf care vine în sezonul rece și al gripei, să facem ceva durabil.
Dr. Dan Erickson: (13:13) Ce este durabil. Ei bine, putem să ne distanțăm social și să purtăm niște măști, dar putem deschide și școlile și deschidem afaceri. Așadar, această abordare măsurată despre care vorbesc nu este alcătuită, se întâmplă în Suedia, iar decesele lor sunt de aproximativ 564 la milion. Marea Britanie, blocaj complet, 600 de decese pe milion. Astfel, vedem că blocarea nu scade semnificativ, numărul de decese pe milion. Unii dintre vecinii lor nordici au mai puține decese din mai multe motive, nu am timp să mă ocup astăzi. Deci, mesajul meu rapid aici într-un minut sau două este doar că trebuie să adoptăm o abordare durabilă. O abordare durabilă încetinește lucrurile, deschide școli, deschide afaceri. Și atunci putem permite oamenilor să aibă independența și responsabilitatea personală să aleagă să poarte măști și distanță socială, spre deosebire de a pune edictele asupra lor, un fel de control. Să le împuternicim cu date și să le permitem să studieze ce au făcut alte țări și să ia propria lor decizie. Asta aș dori să împărtășesc. Mulțumesc.
Speaker 1: (14:28) Sunt intrebari?
Simone Gold: (14:29) Sunt intrebari?
Speaker 2: (14:32) Suntem atât de încântați că sunt din Dakota de Sud? Poate ai auzit.
Simone Gold: (14:36) Da.
Speaker 2: (14:38) Sunt atât de bucuros că veți propune acest mesaj.
Simone Gold: (14:39) Știi, Dakota de Sud a făcut ceva interesant. Este interesant că ești de acolo. Deci guvernatorul nu a restricționat accesul la hidroxiclorochina.
Vorbitor 2: (14:46) Noi stim. [crosstalk 00:02:48].
Simone Gold: (14:49) Dreapta. Și ați fost, cred că ați fost singurul stat din uniune care a făcut asta. Și acolo au fost studii care încearcă să demonstreze că nu funcționează. Sunt inexacte, deoarece i s-au administrat la momentul respectiv, doza greșită, pacientul greșit, fie prea mult, fie mult timp. Deci, Dakota de Sud s-a descurcat mai bine, deoarece a avut acces la hidroxiclorochina. Mulțumesc foarte mult.
Vorbitor 3: (15:06) Bine. Așadar, dacă cineva pe care îl iubim se îmbolnăvește de COVID și ai spus cuvântul hidro, sau oricum îl spui, este restricționat. Cum avem acces la asta?
Simone Gold: (15:16) Da. Aceasta este întrebarea numărul unu pe care ne-am adresat-o cu toții în fiecare zi. Vreau să știi că nu ești singur. Am avut mulți congresmeni să mă întrebe, cum pot să o iau? Așadar, congresmenii nu pot obține acest lucru, este noroc pentru ca americanul american să obțină acest lucru. Este foarte greu. Trebuie să depășești câteva obstacole. Medicul dumneavoastră a trebuit să citească știința cu un ochi critic și a eliminat știința de junk. Multe studii au fost retrase după cum știți, iar numărul doi, farmacistul nu trebuie să îl restricționeze. Multe state și-au împuternicit farmaciștii să nu onoreze prescripția medicului. Nu s-a întâmplat niciodată înainte. Acest lucru interferează cu relația medicului în care pacientul vorbește cu sinceritate, iar medicul răspunde că, în mod onest, pacientul a fost încălcat.
Simone Gold: (15:55) Deci ai o perioadă foarte dificilă ca american american. Unele dintre informațiile pe care le vom împărtăși mai târziu în această după-amiază sunt să arate ratele de mortalitate în țările în care nu este restricționată și ratele de mortalitate unde este restricționată. Așa că am prieteni în toată lumea acum din cauza asta. Și în Indonezia, puteți cumpăra doar la ghișeu. Se află în secțiunea de vitamine. Și sunt aici pentru a le spune poporului american că l-ați putea cumpăra prin ghișeul din Iran. Pentru că liderii din Iran, mullahii din Iran, cred că ar trebui să aibă mai multă libertate decât americanii. Am o problemă cu asta. Colegii mei au probleme cu asta. Nu ne place să vedem cum mor pacienții.
Julie: (16:26) Deci, atunci când oamenii au probleme, ar trebui să ia telefonul, ar trebui să-și sune statul și reprezentanții lor federali și senatorii și să spună: noi suntem poporul american.
Vorbitor 1: (16:42) Permiteți-mi să spun un lucru [crosstalk 00:16:46].
Julie: (16:45) Voi, băieți, avem nevoie ca publicul să fie.
Vorbitor 1: (16:49) Mulțumesc. Mulțumesc, Julie. Este exact corect. Dacă auziți ce sunteți, când auziți acest lucru, dacă sunteți îngrijorați și vă întrebați de ce este posibil să nu puteți accesa, trebuie să facem patru apeluri, să vă chemați guvernatorul, să vă chemați pe ambii senatori și să vă sunați Deputatul dumneavoastră și spuneți-le că doriți să știți de ce nu puteți avea acces la un medicament despre care medicii vă spun că ne va ajuta să încheiem acest lucru și ne va ajuta să reducem numărul de spitalizări și să reducem numărul de decese. Îndeamnă-i să citească studiul doctorului Harvey Rich din Yale. Este un profesor de epidemiologie din Yale. Și de acolo veți găsi alte studii.
Vorbitorr 4: (17:31) Da. Am vrut să întreb cum au încrederea oamenilor în datele pe care le privesc în fiecare zi? Numerele sunt atât de variabile când mergeți la Johns Hopkins, CDC, care împarte decesele prin COVID în diferite categorii legate de pneumonie, alte lucruri în care obținem informațiile corecte pentru a avea sens?
Simone Gold: (17:52) Așadar, singurul număr la care cred că merită să acorde atenție și chiar acel număr nu este atât de util este mortalitatea, deoarece acesta este un număr greu și rapid. Deci numărul cazului este aproape irelevant. Și asta pentru c există o mulțime de inexactități cu testarea. Și, de asemenea, chiar dacă testul este precis, majoritatea oamenilor sunt asimptomatici sau ușor simptomatici. Deci nu este atât de important să știi. Așadar, numărul cazurilor, pe care îl vedeți în creștere tot timpul în știri, este practic lipsit de relevanță. Și dacă ne-ai fi spus în urmă cu câteva luni, că acesta a fost numărul pe care mass-media o va înnebuni, toți am fi doar râs de asta. Adică, aceasta este o imunitate esențială a efectivelor. Există o mulțime de oameni care au fost pozitivi fără simptome sau cu simptome foarte ușoare. Deci, singurul număr la care merită să fie atent este mortalitatea.
Simone Gold: (18:33) Când te uiți la mortalitate, aceasta este o boală care ia, din păcate, ucide membrii noștri cei mai fragili ai societății. Persoanele cu multiple afecțiuni comorbide, în special diabetul, obezitatea este una mare. Nu vorbim despre asta, dar așa este. Este un fapt. Boala coronariană, boala coronariană severă, oameni așa. Și, de asemenea, dacă ești mai în vârstă, este un factor de risc. Dar cel mai mare factor de risc este dacă aveți afecțiuni comorbide. Dacă ești tânăr și sănătos, nu este … O să te recuperezi. Dacă aveți sub 60 de ani, fără condiții comorbide, este mai puțin mortală decât gripa. Aceasta pare să fie o veste grozavă pentru americani, pentru că nu vi se spune asta. Aș spune că răspunsul este foarte dificil să obții numere precise.
Vorbitor 5: (19:13) Acesta este [inaudibil 00:19:13] din Breitbart News, dacă ai primi un mesaj doctorului Anthony Fauci, ce i-ai spune?
Vorbitor 1: (19:18) Ascultă medicii. [inaudibil 00:19:21] medicii de prim rang. Să ai o întâlnire cu medicii de prim rang și poate trebuie să spun asta în microfon. Mesajul meu pentru Dr. Anthony Fauci este să am o întâlnire cu acești medici de prim rang care văd pacienți adevărați. Ating pielea umană. Ei privesc oameni în ochi, îi diagnostică și îi ajută să bată virusul. Ei sunt cei care vorbesc cu pacienții, au întâlniri cu aceștia și o fac în fiecare zi și află ce învață despre virus de la început. Și acesta este, și este important să înțelegem, avem aici medici care nu sunt medici de cameră de urgență. Împiedică pacienții să ajungă chiar în camera de urgență. Așadar, dacă ascultă doar camera de urgență sau ICU la sfârșitul foarte tragic al vieții unei persoane, nu vor primi povestea completă. Ei trebuie să revină aici în partea anterioară. De asemenea, ei trebuie să înțeleagă ce fac blocarea și temerile pentru pacienții din această țară, pentru că există o mulțime de consecințe nedorite, despre care medicii pot vorbi.
Dr. Stella Immanuel: (20:30) Pot sa spun ceva. Mesajul meu către Dr. Anthony Fauci este când este ultima dată când pui un stetoscop la un pacient? Că, atunci când începeți să vedeți pacienți precum vedem zilnic, veți înțelege frustrarea pe care o simțim. Trebuie să începeți să simțiți pentru americanii, precum noi, medicii de prim rang. Trebuie să încep să realizez asta. Te ascultă. Și dacă se duc la tine, trebuie să le dai un mesaj de speranță. Trebuie să le dau un mesaj care merge cu ceea ce știi deja că funcționează hidroxiclorochina.
Vorbitorr 6: (21:06) Am o întrebare pentru Dr. Warrior.
Simone Gold: (21:09) Dr. Immanuel.
Vorbitor 6: (21:10) Dr. Immanuel, bine. Ați menționat înainte de câteva rezultate remarcabile că ați avut tratamente proprii pentru pacienți. Ea a spus, cred că a spus 300 de pacienți.
Dr. Stella Immanuel: (21:17) Da. Da.
Vorbitor 6: (21:19) Ați reușit să publicați rezultatele și rezultatele voastre [inaudibil 00: 00: 21: 22].
Dr. Stella Immanuel: (21:22) Lucrăm la publicarea ei chiar acum. Lucrăm la asta, dar asta voi spune. Oameni ca Dr. Samuel [inaudibil 00:21:29] au publicat datele. Și întrebarea mea este, și? Asta te va face să vezi pacienți. Nu există date în întreaga lume. Da. Datele mele vor apărea. Când iese asta. Grozav. Dar acum oamenii mor. Deci datele mele nu sunt importante pentru a vedea pacienții. Spun asta colegilor mei care vorbesc despre date, date, date.
Vorbitor 6: (21:44) Dacă mai pot pune o altă întrebare.
Simone Gold: (21:46) Pot doar să interjectez. Există o mulțime de date [crosstalk 00:21:49] în acest sens. Nu orice clinician trebuie să-și publice datele pentru a fi luate în serios. Mass-media nu a acoperit-o. Există o tonă. Am un compendiu pe americasfrontlinedoctors.com, există un compendiu al tuturor studiilor care funcționează cu hidroxiclorochina. Rata mortalității a fost publicată în Detroit, mai puțin de… Era weekendul 4 iulie. Au publicat-o. Mortalitatea la jumătate la pacienții bolnavi critici, la pacienții care primesc timpuriu, s-a estimat că la jumătate la trei sferturi dintre acești pacienți nu ar fi mort. Vorbim de la 70.000 la 105 … 70 până la 100.000 de pacienți ar mai fi în viață dacă am respecta această politică. Există o mulțime de date publicate. [crosstalk 00:22:27].
Dr. Stella Immanuel: (22:26) Chiar și cu Dr. Rich. Dr. Rich a publicat date recent. Deci, există o mulțime de date acolo. Nu au nevoie de ai mei pentru a lua aceste decizii.
Vorbitor 6: (22:34) Dacă mai pot pune încă o întrebare. A fost o fetiță care acum doar câteva zile [inaudibilă 00:22:37] altfel sănătoasă și s-a ajuns la concluzia că a murit de COVID-19, așa că am fost curios din perspectiva dvs., simțiți că această fetiță a murit din cauza unora altă condiție și a fost atribuită lui COVID-19 sau există un alt motiv pentru care ea [crosstalk 00: 00: 22: 52].
Dr. Stella Immanuel: (22:52) Nu o să. Nu voi putea spune asta până nu mă uit la istoria fetiței și la orice s-a întâmplat. Știu că am avut grijă de mulți membri ai familiei și văd mulți copii și de obicei au simptome ușoare, dar nu pot vorbi despre copii pe care nu i-am privit.
Dr. Bob Hamilton: (23:07) Care a fost din nou vârsta copilului?
Vorbitor 6: (23:10) Avea nouă ani.
Dr. Bob Hamilton: (23:10) Bine. Deci ascultați, sunt copii care mor de această infecție. Și realitatea este că, atunci când mor, par să aibă comorbidități. Într-adevăr, trebuie să te uiți la fiecare caz în parte. În mod unic, au fost puțin peste 30 de pacienți în întreaga țară, la categoria de vârstă de 15 ani și sub care au murit de COVID. Frecvent au comorbidități precum bolile de inimă. Au astm, au și alte probleme pulmonare. Deci nu știu, nu știm răspunsul la această fată de nouă ani, în mod tragic. A trecut și nu mai este cu noi, dar probabil, dacă săriți în ea, există probabil o poveste în spatele ei.
Vorbitor 1: (23:48) Dr. Hamilton, ați văzut vreun pacient care are reacții adverse adverse, deoarece școlile au fost închise, care au depresie sau sinucidere?
Dr. Bob Hamilton: (23:54) Adică, cred că este cunoscut faptul că școlile nu sunt deschise, atunci când te gândești la experiența ta în liceu și liceu
Dr. Bob Hamilton: (24:03) … nefiind deschis. Când te gândești la experiența ta în liceu și liceu, ce părere ai despre tine? Te gândești la petreceri și te gândești la jocurile de fotbal, la socializare. Acestea sunt lucrurile despre care ne gândim. Toate sunt închise, oameni buni. Nimeni nu se mai distrează. Și îți voi spune că aceștia sunt ani critici de viață pentru a fi amestecat cu alți copii, alți oameni, iar asta a fost închis. Deci da, există o mulțime de comorbidități care merg odată cu închiderea. Vorbim despre anxietate, vorbim despre depresie, singurătate, abuz se întâmplă și copii care au în mod special … Copiii care au nevoi speciale, copiii nu se descurcă bine. Deci, există o listă lungă de complicații care apar atunci când faceți carantină și blocați oameni.
Vorbitor 7: (24:48) Așadar, o extensie la ceea ce vorbeai doar, auzim toate aceste studii și tot acest sondaj că mamele se tem să se întoarcă la muncă din cauza lăsării copiilor lor la școală, nu ar trebui să meargă la școală pentru că atunci sunt expuse și dacă mămicile se întorc la școală, atunci bunicii în vârstă, sunt [crosstalk 00:25:04].
Dr. Bob Hamilton: (25:04) E bine, asta este marea [crosstalk 00:25:05].
Vorbitor 7: (25:06) Puteți vorbi cu asta vă rog?
Dr. Bob Hamilton: (25:07) Sigur. Da, aceasta este o problemă importantă, deoarece oamenii nu se tem că copiii lor nu se vor îmbolnăvi în special, deoarece cred că învață adevărul este că această infecție este tolerată bine de către copii. Dar cu siguranță, ei privesc mediul lor, familia lor unică particulară și cred că în unele situații poate fi o frică adecvată. Cu toate acestea, cred că, ca un comentariu general, o regulă generală prin țară, copiii se pot întoarce la școală. Poate câțiva copii aici și acolo, situația lor de viață, de care sunt îngrijiți, poate fi o problemă potențială. Dar, din nou, în special pentru copiii mai mici, ei nu sunt cei care transmit bolii la adulți.
Vorbitor 7: (25:52) Nu ar fi hidroxiclorochina …
Dr. Stella Immanuel: (25:52) Voi vorbi despre asta.
Vorbitor 7: (25:52) Poate că dr. Immanuel poate vorbi cu asta sau cu altcineva.
Dr. Bob Hamilton: (25:53) Ei bine, hidroxiclorochina, da. [crosstalk 00:25:56].
Vorbitor 7: (25:53) În ceea ce privește profilaxia.
Dr. Bob Hamilton: (25:53) Se poate face asta. Da, asta poate fi folosit. [crosstalk 00:26:06]
Dr. Stella Immanuel: (26:06) Vorbim, nu ne putem deschide afacerile. Nu putem merge la școală și părinții sunt speriați să fie tratați. Și eu personal, am pus peste o sută de oameni pe profilaxie hidroxicloroquina. Medici, profesori, oameni care sunt lucrători în domeniul sănătății, personalul meu, eu, văd peste 15 până la 20, uneori 20, 15, 10 pacienți pe zi. Folosesc o mască chirurgicală. Nu am fost infectat. Nimeni nu știu că a fost infectat care este în jurul meu. Deci acesta este răspunsul la această întrebare. Vrei să deschizi școli, toată lumea se apucă de hidroxiclorochină. Aceasta este prevenirea COVID. O tabletă la fiecare săptămână este suficient de bună. Și asta este ceea ce trebuie să ajungem la poporul american. Există prevenire și există leac. Nu trebuie să închidem școlile. Nu trebuie să ne blocăm afacerile. Există prevenire și există leac. Așadar, în loc să vorbim despre o mască, în loc să vorbim despre blocaje, în loc să vorbim despre toate aceste lucruri, puneți-i profesorii pe hidroxicloroquina.
Dr. Stella Immanuel: (26:59) Puneți cele cu risc ridicat pe hidroxiclorochina. Cei care o doresc. Dacă doriți să prindeți COVID, este mișto, dar ar trebui să vi se ofere dreptul să o luați și să fiți împiedicați. Acesta este mesajul. Toate aceste lucruri pe care le punem laolaltă nu sunt necesare deoarece hidroxiclorochina are o prevenție. Hidroxiclorochina este o prevenire pentru COVID.
Vorbitor 8: (27:17) Mai devreme am auzit că spui asta …
Dr. Stella Immanuel: (27:18) Hidroxiclorochina.
Vorbitor 8: (27:21) … hidroxiclorochina, că acel medicament a fost leacul.
Dr. Stella Immanuel: (27:22) Vindecare, mm-hm (afirmativ).
Vorbitor 8: (27:25) Dar ai spus și măsurat cu zinc și alte lucruri.
Dr. Stella Immanuel: (27:27) Da.
Vorbitor 8: (27:27) Și voi, de asemenea, ați spus că medicii anteriori l-au folosit, dar l-au folosit într-o doză greșită. Deci ascult medicamentul, dar atunci care este doza potrivită. Care este amestecul potrivit?
Dr. Stella Immanuel: (27:39) Că vei discuta cu medicul tău, dar lasă [inaudible 00:03:43] să ia asta.
Vorbitor 9: (27:45) Da, aceasta este o întrebare grozavă. Pentru că întreaga situație politică a determinat frica către acest drog. Deci, să adresăm asta. Acest medicament este super sigur. Este mai sigur decât aspirina, Motrin, Tylenol. Este super sigur. În regula. Deci, care este problema în multe din aceste studii, au făcut doze foarte, foarte mari, doze masive în toată țara. Au făcut studiul remaps, procesul de solidaritate. Acesta a fost procesul organizării mondiale a sănătății și, de asemenea, procesul de recuperare. Ei folosesc 2.400 de miligrame în prima zi. Nu trebuie decât 200 de ori pe săptămână pentru profilaxie. Au folosit doze toxice masive. Și ghiciți ce au aflat? Când utilizați doze toxice masive, obțineți rezultate toxice. Medicamentul nu funcționează atunci când dați doze toxice. Este un medicament foarte sigur. Se concentrează în plămâni, de 200 până la 700 de ori mai mare în plămâni.
Vorbitor 9: (28:38) Este un medicament uimitor, deoarece în fluxul sanguin nu veți avea niveluri ridicate, dar veți primi niveluri masive în plămâni. Așadar, o să vă descoperiți, dacă profilaxiați, că de îndată ce virusul ajunge acolo, va fi dificil să treacă, deoarece hidroxiclorochina îl împiedică să intre. Și apoi, odată intrat, a câștigat ‘ nu lăsa virusul să se reproducă de fapt. Aduceți zinc și zinc va încurca mașina de copiat numită RDRP. Deci, cu combinația de medicamente, este incredibil de eficientă în boala precoce. În sine, este incredibil de eficientă ca profilaxie. Răspunde la întrebarea asta?
Simone Gold: (29:15) Da. Vreau să subliniez ceva ce tocmai a spus dr. [Inaudibil 00:29:20], pentru că îmi place întrebarea. Acesta este un regim de tratament care este foarte simplu și ar trebui să fie în mâinile oamenilor americani. Aspectul dificil este că, în acest moment, din cauza politicii, este blocat de medicii care o prescriu și este blocat de farmaciști care îl eliberează. Au fost abilitate să anuleze opinia medicului. De ce nu este acest lucru? Deoarece îl puteți obține în mare parte a lumii și aproape în toată America Latină, în Iran, în Indonezia, în Africa Subsahariană, puteți merge pur și simplu și să-l cumpărați singur. Și doza, prietenii mei este de 200 de miligrame de două ori pe săptămână și zinc zilnic. Aceasta este doza. Sunt în favoarea faptului că va fi la teză. Dă-le oamenilor. Dă-le oamenilor.
Moderator: (30:06) Mai avem încă doi, care pot răspunde la această întrebare și cunosc aceste informații.
Dr. James Todaro: (30:12) Bună, Dr. James Todaro [inaudibil 00:30:13]. Vreau doar să adaug câteva comentarii la ceea ce spunea Dr. Gold. Dacă se pare că există un atac orchestrat care se întâmplă împotriva hidroxiclorochinelor, pentru că există. Când ați auzit vreodată de un medicament care generează acest grad de controverse? Un medicament în vârstă de 65 de ani care se află pe lista esențială, esențială, a Organizației Mondiale a Sănătății de ani de zile. În multe țări este prea mult. Și ceea ce vedem este multă dezinformare. Așa că am coautat primul document privind hidroxiclorochina ca un potențial tratament pentru coronavirus. Acest lucru a revenit în martie și acest fel a dat lovitura unei serii întregi de furtună pe el. Și de atunci, a existat o sumă imensă de cenzură asupra medicilor ca noi și a ceea ce spunem. Și o parte dintre noi au fost deja cenzurate. Acest document Google pe care l-am coautor a fost de fapt dat jos de Google. Și acest lucru este după acum, multe studii au arătat că este eficient și este sigur. Încă nu puteți citi articolul respectiv. Și există și această dezinformare acolo. Și, din păcate, aceasta a atins cele mai înalte comenzi de medicament. În mai a apărut un articol publicat în The Lancet. Aceasta este una dintre cele mai prestigioase reviste medicale din lume. Organizația Mondială a Sănătății și-a oprit toate studiile clinice pe hidroxicloroquina din cauza acestui studiu. Și cercetătorii independenți ca noi, care le pasă de pacienți, le pasă de adevărul care s-a săpat în acest studiu și au stabilit că acesta era de fapt date fabricate. Datele nu erau reale. Și am făcut acest lucru atât de convingător încât acest studiu a fost retras de The Lancet la mai puțin de două săptămâni după ce a fost publicat. Acest lucru este aproape necunoscut, în special pentru studiul acestei mărimi.
Dr. James Todaro: (31:44) Așa că îmi cer scuze tuturor pentru faptul că există atât de multe informații greșite și este atât de greu să aflu adevărul. Și, din păcate, va trebui să ne uităm la alte locuri pentru adevăr. Acesta este motivul pentru care am format aici medici de prim rang, pentru a încerca să obținem informațiile reale.
Vorbitor 10: (32:00) Cum ați spus că vă cheamă?
Dr. James Todaro: (32:01) Sunt James Todaro.
Moderator: (32:02) Dați site-ul.
Dr. James Todaro: (32:05) Majoritatea gândurilor mele, le public de fapt pe Twitter. Twitter a fost grozav în ultima vreme. Deci, James Todaro, M D. T-O-D-A-R-O M-D, dar am și un site web medicineuncensored.com, care conține o mulțime de informații despre hidroxiclorochina, cred că este mult mai obiectiv decât ceea ce se întâmplă pe alte canale media.
Vorbitor 10: (32:28) Un punct, în termeni de Twitter. Acest lucru este important pentru că, după cum înțeleg nu numai din medici, dar și din alte persoane din mass-media, YouTube a blocat informații specifice despre hidroxiclorochina.
Dr. James Todaro: (32:42) Voi merge mai departe și mă voi adresa foarte repede. Aș spune că Facebook și YouTube au luat cele mai draconice măsuri pentru a tăcea și cenzura oamenii. Și acest lucru provine de la CEO-ul YouTube, precum și Mark Zuckerberg care spune că orice este în contradicție cu ceea ce a spus Organizația Mondială a Sănătății este supus cenzurii. Și știm cu toții că Organizația Mondială a Sănătății a făcut o serie de greșeli în timpul acestei pandemii. Nu au fost perfecți în niciun fel. Twitter, deși au unele defecte și defecțiuni și indică un anumit conținut și lucruri, acestea rămân într-adevăr una dintre cele mai libere platforme pentru a împărtăși dialog, discuții inteligente cu privire la aceste informații. Și mulți dintre noi astăzi aici ne-am conectat de fapt pe suporturi de platformă socială așa.
Vorbitor 11: (33:21) Ați putea vorbi despre ceea ce ați menționat mai devreme despre medicamente și cât timp a trecut?
Dr. Joe Ladapo: (33:27) Lucru sigur. Sunt Dr. Joe. Ladapo. Sunt medic la UCLA și sunt și cercetător clinic. Și vorbesc pentru mine și nu în numele UCLA. Vreau să spun că mă gândesc la oamenii care se află în spatele ecranelor care urmăresc ce difuzați voi. Și vreau să vă împărtășesc pentru că există atât de multe controverse și atmosfera este atât de plină de conflicte chiar acum, încât ceea ce acest grup de medici încearcă să facă fundamental, este cu adevărat să aducă mai multă lumină acestei conversații despre modul în care gestionăm COVID-19 și provocarea uriașă. Și despre asta este vorba în cele din urmă. Și a aduce lumină la ceva înseamnă a mă gândi mai mult la compromisuri, despre unul dintre colegii mei a spus despre consecințe nedorite. Și chiar cred că acesta nu este chiar cuvântul potrivit, cuvântul potrivit are consecințe neanticipate. Gândiți-vă cu adevărat la implicațiile deciziilor pe care le luăm în acest moment cu adevărat extraordinar în care suntem.
Dr. Joe Ladapo: (34:45) Deci, sunt sigur că oamenii ascultă o parte din discuțiile despre hidroxicloroquina și se întreabă, despre ce vorbesc acești medici? Și, aceștia sunt medici care au grijă de pacienți, de școală certificată, de școală de medii, de școli de medii bune, toate acestea. Cum ar putea ei să spună asta? Urmăresc CNN și NBC și nu spun nimic despre asta. Și de fapt, acesta este ideea. Există probleme care sunt probleme morale, că ar trebui să existe într-adevăr o voce singulară. Deci, pentru mine, sunt legate de aspectele legate de faptul că oamenii sunt tratați diferit în funcție de sexul sau rasa lor sau de orientarea lor sexuală. Eu personal cred că acestea sunt probleme morale și există o singură poziție cu privire la acestea. Dar COVID-19 nu este o problemă morală. COVID-19 este o problemă complexă, provocatoare, pe care beneficiază de perspective multiple. Așadar, nu este bine pentru poporul american când toată lumea aude o perspectivă asupra stațiilor principale. Nu există nicio cale care să funcționeze. Deci, perspectiva pe care o aud majoritatea oamenilor este că hidroxiclorochina nu funcționează. Aceasta este perspectiva pe care majoritatea oamenilor au auzit-o la televiziunea principală.
Dr. Joe Ladapo: (36:03) Aceasta este perspectiva pe care o aud majoritatea oamenilor la televiziunea principală și cred că și această perspectivă, până când am început să vorbesc cu medicii care ar privi mai atent decât unii dintre medicii din spatele meu aici, care ar privi mai atent datele și la studii.
Dr. Joe Ladapo: (36:17) Deci, este un fapt că până acum au apărut mai multe studii randomizate, acesta este cel mai înalt nivel al nostru de dovezi și au arătat că hidroxiclorochina … Descoperirile lor au fost, în general, că nu există niciun efect semnificativ asupra beneficiilor pentru sănătate. Deci, este un fapt, că au apărut încercările de control aleatoriu … Până acum, acestea au ieșit. De fapt, au fost două sau trei mari care au apărut în ultimele două săptămâni, [inaudible 00:36:44] Internal Medicine, New England Journal of Medicine și cred că un alt jurnal.
Dr. Joe Ladapo: (36:49) Este, de asemenea, faptul că au existat mai multe studii observaționale. Acestea nu sunt doar studii controlate aleatorizate, ci pacienții care sunt tratați cu acest medicament care au descoperit că hidroxiclorochina îmbunătățește rezultatele. Deci, ambele lucruri sunt adevărate. Există dovezi împotriva acesteia și există dovezi pentru aceasta. De asemenea, este un fapt extraordinar de dificil. Având în vedere aceste considerente, cum poate fi răspunsul corect pentru a limita utilizarea medicamentului de către medic? Acesta nu poate fi răspunsul corect. Și când considerați că acest medicament înainte de COVID-19 a fost utilizat de zeci de ani, de pacienții cu artrită reumatoidă, de pacienți cu lupus, de pacienți cu alte afecțiuni, de pacienți care călătoresc în Africa de Vest și aveau nevoie de profilaxia malariei, îl folosesc de multă vreme, dar dintr-o dată este ridicat în această zonă pentru a arăta ca un medicament otrăvitor. Asta nu are sens.
Dr. Joe Ladapo: (37:59) Apoi, atunci când adăugați faptul că am avut două dintre cele mai mari reviste din lume, New England Journal of Medicine și Lancet, după cum spun colegii mei, retrag studii care au constatat, interesant, că hidroxiclorochina dăunează pacienților. Ambele studii. Ei au trebuit să retragă aceste studii, ceea ce este cu adevărat nemaiauzit. Aceasta ar trebui să trezească îngrijorarea tuturor cu privire la ceea ce se întâmplă. Cel puțin, putem trăi într-o lume în care există diferențe de opinie cu privire la eficacitatea hidroxiclorochinei, dar totuși să permită să vină mai multe date, totuși să le permită medicilor care se simt de parcă ar avea expertiză cu aceasta să folosească acea medicație și să discute, și să înveți și să ajungi mai bine în a ajuta oamenii cu COVID-19.
Dr. Joe Ladapo: (38:50) Deci, de ce nu suntem, nu este bine. Nu are sens și trebuie să ieșim de acolo.
Dr. Stella Immanuel: (38:58) Ascultă, lasă-mă să pun un pic din asta. Am văzut 350 de pacienți și numărați. Pune-le pe hidroxiclorochina. Toți s-au îmbunătățit. Este ceea ce aș spune tuturor acestor studii, au avut doze mari, li s-au administrat pacienți greșiți. Le voi numi știință falsă. Orice studiu care spune că hidroxiclorochina nu funcționează, este știință falsă și vreau să îmi arate cum nu funcționează. Cum va merge pentru 350 de pacienți pentru mine și sunt în viață, iar cineva spune că nu funcționează? Băieții, toți studiază, științe false.
Simone Gold: (39:30) Care a fost întrebarea ta? Mulțumesc.
Vorbitor 14: (39:31) Ultima întrebare.
Simone Gold: (39:31) Da, ultima întrebare.
Vorbitor 13: (39:35) Am auzit că există o creștere a anxietății, a ideilor de sinucidere, a abuzului de substanțe și a diferitelor probleme de sănătate mintală ca urmare a închiderilor școlilor și a închiderilor. Recomandarea dvs. este că [inaudibilă 00:39:48] finanțarea federală pentru programe va ajuta la rezolvarea acestor probleme?
Simone Gold: (39:54) Da, nu înțeleg cum ați ajunge la această concluzie. Dacă problema a fost că școlile sunt închise și cauzează acest lucru, atunci trebuie să deschidem școlile.
Vorbitor 14: (40:03) [inaudibil 00:40:03] asistență medicală mintală [vorbire intercalată 00:40:05].
Simone Gold: (40:06) Da. Aș merge la școală. Aș deschide școlile, pentru că cel mai important lucru pentru copii este să socializeze și să fie cu alți copii și să înveți. Da. [crosstalk 00:40:14] Da. Să-i aducem pe copii la școală.
Vorbitor 14: (40:17) Nu crezi asta?
Simone Gold: (40:20) Copiii înapoi la școală. Suntem în favoarea copiilor de la școală.
Vorbitor 15: (40:22) Vă mulțumesc tuturor. [crosstalk 00:04:24]. Mulțumesc foarte mult. Și vom reveni în direct continuând summitul nostru, astfel încât să puteți continua vizionarea. Odată ce ne vom întoarce, s-ar putea să alergăm.
Vorbitor 16: (40:35) Mulțumesc foarte mult. [inaudibil 00:40:45].
Dr. Stella Immanuel: (40:38) Este falsă știință. [crosstalk 00:04:50]. Este falsă știință.
Simone Gold: (40:50) Asta e corect. Te cred. Te cred. [crosstalk 00:40:52].
Doctor 1: (40:54) Este mai specializat, așa că trebuie să amân.
Vorbitor 18: (40:55) Ai spus că depresia
Doctor 1: (40:56) Că depresia este cauzată de niveluri scăzute de zinc. În zilele noastre, când mergeți într-un spital, nu testează nivelurile de zinc. Nivelurile scăzute de zinc se manifestă prin pierderea simțului mirosului, pierderea gustului. De ce sunt și simptomele COVID, nu? COVID, pierderea simțului mirosului, pierderea gustului, nu? Și motivul este că zincul este lucrul natural care a combătut COVID-ul. Ceea ce se întâmplă este că zincul oprește ARN polimeraza, iar hidroxclorochina permite zincului să intre în celule.
Vorbitor 18: (41:33) Mă întreb-
Doctor 1: (41:33) Pentru a opri ARN polimeraza-
Vorbitor 18: (41:35) Pentru că a existat …
Doctor 1: (41:36) Atârnați, agățați.
Vorbitor 18: (41:36) S-a presupus că-
Doctor 1: (41:37) Permiteți-mi să vă dau știința din spatele ei. Deci, dacă laboratorul tău este [vorbire peste 00:41:41] … Înțeleg.
Vorbitor 18: (41:43) Da.
Doctor 1: (41:43) Permiteți-mi să o explic puțin mai bine. Zincul oprește ARN polimeraza și este folosit de celulele tale în lupta normală cu COVID. Așadar, dacă nu ați luat niciodată hidroxiclorochina, tot ați fi epuizat cu zinc. Ne aflăm într-o stare naturală de epuizare a zincului în Statele Unite, dar COVID-ul îți reduce zincul și mai mult și ai nevoie de el pentru a combate orice virus. Acesta este motivul pentru care mama ta spunea mereu: „Ia-ți zincul”, nu?
Speaker 18: (42:04) Problema cu copiii din unitățile psihologice este că au un nivel scăzut de zinc?
Doctor 1: (42:11) Nu Nu NU. Vorbim despre COVID și despre cum … [inaudibil 00:06:13].
Vorbitor 18: (42:15) Bine. Întrebarea mea a fost dacă fondurile federale ar trebui redirecționate spre a ajuta terapeuții, asistenții sociali și alți lucrători de prim rang să se ocupe de problemele psihologice menționate de colegul tău, că închiderea guvernului și închiderea școlilor determină o creștere a ideii de sinucidere și abuz de substanțe și anxietate. Deci, acești factori de mediu sunt cei care au cauzat acele probleme de sănătate mintală. Nu este oare motivul că atunci fondurile pentru a ajuta aceste instituții să rezolve problema ar trebui să primească mai multe finanțări?
Doctor 1: (42:47) O să mă adresez colegului meu psihiatru.
Vorbitor 18: (42:50) Nu m-a auzit să pun întrebarea.
Doctor 1: (42:51) În primul rând, trebuie să avem grijă de baza biologică, care este zincul, care este vitamina D, lipsa vitaminei D. Ne aruncăm laptele.
Vorbitor 18: (43:03) Da, nu știu despre asta.
Doctor 1: (43:04) Ne aruncăm laptele… Ne aruncăm laptele în gropile de gunoi de grajd chiar acum. Dacă ne-am întruni
Doctor 2: (43:09) Da, este greu de crezut.
Doctor 1: (43:10) Dacă le-am face pe copii la școală, va fi de mare ajutor.
Vorbitor 18: (43:14) Bine.
Doctor 1: (43:14) Deci, am să-l amân pe colegul meu.
Vorbitor 18: (43:17) Deci, întrebarea mea, încă nu am primit un răspuns clar în acest sens –
Doctor 2: (43:19) Voi încerca să răspund. Politica publică nu este expertiza mea, dar pot să încerc.
Vorbitor 18: (43:23) Nu, nu este vorba, de fapt … Nu este nici expertiza mea. Dar mă întrebam, de vreme ce colegul tău a spus că, ca urmare a închiderii școlilor și a închiderilor guvernamentale, ceea ce a provocat o creștere a ideilor de sinucidere, anxietate, abuz de substanțe și o varietate de alte probleme, mă întreb dacă finanțarea federală trebuie redirecționată către lucrători de prim rang, asistenți sociali, terapeuți pentru sănătate mintală?
Doctor 2: (43:45) Răspunsul la întrebarea dvs. este acesta, îl văd în acest fel, răul a venit deja este ceea ce spunem. Deci, răspunsul la întrebare este că vătămarea a venit deja. Ce ar trebui să facem cu privire la acest rău? Nu știu funcționarea interioară a guvernului, dar să spun că a suferit deja rău și să spunem că vom face ceva în acest sens, are sens. Pentru mine, ca medic, cred că dacă știm că vine un rău, dacă noi și noi știm că am fost deja conduși de o mașină, cred că are sens să mă lăsați să merg mai departe și să merg la spital să-mi iau …
Vorbitor 18: (44:10) Există o lipsă reală de finanțare pentru ca oamenii din profesia mea să poată ajuta acei copii și acei adulți.
Doctor 2: (44:12) Da, cred că are mult sens. Voi spune doar că, pentru mine, are sens și cred că este corect.
Vorbitor 18: (44:20) Apreciez îngrijorarea bine rotunjită. Este doar un fel de oprire îngrijorată și nu continuă să acționeze. Congresul s-ar putea să nu fie, nu sunt sigur cine a fost, poate că puteți da…

Mărturii îngrijorătoare după trei luni de zile cu privire la gestionarea pandemiei de covid

O perspectivă reală asupra pericolului și implicațiilor virusului Sars-Cov-2 ar putea fi oferită de autorități. Însă acestea se întrec în bâlbe și decizii contestabile, care aruncă o umbră puternică de neîncredere în mintea cetățeanului de rând. De aceea este firesc să ne facem o viziune proprie, chiar cu riscul unor erori din lipsa informațiilor bine documentate și de ansamblu. Însă este preferabil un adevăr parțial unei minciuni oficial(izat)e.

În ultimul timp au existat dezbateri aprinse, iar subiectul exagerării pericolului pandemic din partea statului a fost abordat și de televiziuni importante, în emisiuni cu maximă audiență. Însă abordarea nu a fost una serioasă, ci tendențioasă, de pe poziții preconcepute, cu scopul vădit de a discredita aceste opinii fără a fi ascultate și înțelese până la capăt. Trebuie să recunosc că, fără a cunoaște detalii reale din spitale, aș fi avut tendința de a da dreptate discursului oficial, camuflat bine în spatele cifrelor și statisticilor.

Totuși realitatea din spitalele covid este departe de a fi așa cum este prezentată în mass-media. Din surse sigure, adică de la lucrători din sistemul medical pe care îi cunosc personal și care sunt de maximă încredere, am aflat câteva detalii care pun pe gânduri și pe care le redau mai jos.

În primul rând, spitalele au fost foarte puțin ocupate cu pacienți covid, iar majoritatea acestora au fost asimptomatici, internați și tratați cu forța. Au existat și pacienți cu simptome și, bineînțeles, unii au murit. Marea majoritate au avut alte boli suficient de grave încât să genereze ele singure moartea. Drept aceea există o marjă mare de eroare în a diagnostica decesele ca fiind cauzate de coronavirus.

Pacienții care au avut nevoie de intervenții, adică cei simptomatici, sunt comparabili ca număr cu cei bolnavi de viroze (gripe) în alți ani, poate chiar mai puțini. Practic, nu avem o epidemie, o boală cu împrăștiere mult mai mare decât altele deja cunoscute. Ca să fie mai clar, dacă ar fi scoși din ecuație pacienții asimptomatici, ar rămâne foarte puține cazuri, cu nimic diferite de virozele obișnuite din alți ani.

Raportarea bolnavilor și morților de covid a fost puternic influențată de sporurile primite de spitale pentru această categorie de pacienți. În felul acesta, a existat un interes deloc neglijabil să fie declarați cât mai mulți infectați pentru a fi accesate aceste beneficii materiale. Așadar numărul cazurilor este viciat, este exagerat, nu este de încredere. Doctorii au oferit rudelor unor pacienți decedați sume de bani pentru a fi de acord să fie declarați morți covid. Ca o paranteză, acest fenomen nu este specific nouă, românilor, ci a fost observat și în SUA; nu ține de așa-zisa slăbiciune pentru mită a românilor, ci este o caracteristică sistemică.

Testarea PCR nu este relevantă. Au existat pacienți care au stat mult în spital și chiar au primit tratament, dar fără a avea siguranța că sunt bolnavi într-adevăr. Există un caz când pacientul, după vindecare, și-a făcut testul pentru anticorpi în dorința de a dona plasmă pentru a fi tratați cei infectați. Nu mică a fost surpriza când a aflat că nu are anticorpi și a stat în zadar în spital sub tratament medicamentos mai bine de o lună.

Au existat infectați care au avut o evoluție proastă de la internarea în spital. Spre exemplu, o femeie cu multe boli grave a fost testată și depistată pozitiv pentru că a fost în contact cu o persoană pozitivă. Până la internare a avut o stare stabilă, iar apoi s-a deteriorat vizibil până a murit. Se poate spune că acesta este efectul bolii, dar la fel e posibil să fie o cădere bruscă a sistemului imunitar din cauza stresului cauzat de situația în care a ajuns sau în urma contactului cu alți bolnavi de pe secție. Sau, o ipoteză deloc neglijabilă, nu a mai fost urmat tratamentul pentru celelalte boli de care suferea, care erau suficiente pentru a-i cauza decesul. Există mărturii suficiente că unii pacienți au primit „îngrijiri” doar pentru covid, nu și pentru restul bolilor de care sufereau, acest lucru fiindu-le fatal.

Mai trebuie menționat că rata deceselor celor ce prezentau comorbidități este destul de mică. Chiar și statisticile oficiale vorbesc de un procent de 15% al mortalității în rândul bolnavilor de peste 80 de ani.

Acum, după mai bine de două luni de restricții, secțiile de ATI din spitale s-au umplut. Dar nu de pacienți covid, ci de alte categorii de bolnavi, care au evitat să vină la control pentru a nu se infecta și au ajuns cu boli în stare acută, gravă. Victimele colaterale sunt mult mai multe decât cele cauzate de virus.

A existat o întreagă isterie că medicii, în special cei din Suceava, au fost infectați și activitatea spitalului a fost compromisă. Însă există români care au lucrat în străinătate chiar și când au fost infectați și cu simptome/efecte importante, dar au continuat să îngrijească bolnavii covid. Bineînțeles că medicii de alte specialități nu ar fi fost nevoiți să lucreze. Nu cunosc starea de sănătate a doctorilor infectați, dar cred că este exagerată și contraproductivă panica instalată. Se pare că au fost înregistrate 22 de decese la nivel național în rândul personalului medical.

La acest tablou din informații particulare se pot adăuga alte informații care au circulat în public:

– abuzuri clare și poate chiar fatale asupra pacienților internați, cum este cazul celor din Botoșani;

asimptomaticii nu par a transmite boala. Cel puțin nu este bine documentat acest aspect, care este important. Ar însemna că ne păzim degeaba de persoanele fără simptome;

– au fost interzise autopsiile, deși erau singurele în măsură să diagnosticheze și să investigheze corect efectele virusului;

– numărul morților din această perioadă este mai mic decât în alți ani atât în România, cât și în Italia, dar probabil în toate țările. Practic virusul nu a fost atât de periculos încât să crească mortalitatea;

– efectele închiderii asupra economiei, asupra psihicului și stării de sănătate a populației sunt sau vor fi considerabil negative;

– au existat mai multe decese de alte boli decât covid, cauzate de proasta gestionare a sistemului medical în această perioadă. Unii doctori deplâng și condamnă această situație tragică.

Aceste informații, care sunt foarte sumare, dar elocvente, pot duce la concluzia că nu există o epidemie (pandemie) reală, adică o boală cu efecte mai mari și mai puternice decât ale altor viroze existente. Evident că virusul corona este nociv și cauzează decese absolut tragice sau chiar o deteriorare pe viață a sănătății (a funcționării plămânilor la capacitate normală), totuși impactul său nu este ieșit din comun.

Desigur că se ridică multe întrebări și se nasc multe observații care pot fi făcute cu privire la organizarea sistemului sanitar în această perioadă și la modul în care statul a administrat situația, dar deocamdată las să vorbească de la sine datele de mai sus. Sau recomand o perspectivă avizată oferită de medicul Răzvan Constantinescu:

Panica de coronavirus îi cuprinde doar pe cei cu ochii închiși. Evaluări de etapă

Panica: „Stați în casă!”

Orice boală produce frică, teamă de moarte și suferință. Este o reacție normală și înțeleaptă. Însă panica pătrunde doar în sufletele mărunte și fără Dumnezeu. Drept aceea, este nevoie mai mult ca oricând de luciditate în aprecierea situației și luarea măsurilor celor mai potrivite de protejare în fața contaminării. Și, nu în ultimul rând, de o triere a informațiilor, care curg avalanșă în aceste zile.

Deja după atâtea luni de luptă „crâncenă” cu virusul corona, apar unele evaluări și observații pe baze științifice, mai raționale și mai puțin isterice. Surpriza constă în aceea că tocmai cei ce ar fi trebuit să ia în calcul realitățile din teren, adică factorii de decizie instituționali, nu dau semne că ar face-o, ci urmează tot direcții panicarde. Însă există unii medici care au curajul să facă analize chibzuite și chiar o țară, anume Suedia, a preferat o altă abordare decât blocarea în casă. Cifrele reale spun că sunt infectați puțini, spitale goale, oameni carantinați, acesta este peisajul care domină cele ~700 de decese contorizate până acum în țară la noi, marea majoritate cauzate de alte comorbidități (boli grave). Însă nu doar la noi, unde sistemul sanitar ar fi la pământ, ci și în toate țările dezvoltate se constată aceleași elemente.

Din păcate, nici Biserica nu a dat dovadă de limpezime, ci s-a lăsat târâtă într-o frică nespecifică celor care înfruntă moartea prin definiție, prin însăși credința ortodoxă. Totuși Dumnezeu dă semne celor care mai iau aminte la El. Unul dintre acestea este situația Arhiepiscopiei din Suceava, mai exact a IPS Arhiepiscop Pimen, infectat cu virus, și a celor din jurul lui, care nu s-au contaminat.

Basilica.ro: Anchetă epidemiologică: 25 de preoţi care au intrat în contact cu IPS Pimen au rezultate negative la coronavirus

Cei 25 de preoţi din diferite parohii, identificaţi în cadrul anchetei epidemiologice efectuate de autorităţile sanitare sucevene ca fiind contacţi ai Arhiepiscopului Pimen, confirmat cu noul coronavirus, au avut rezultate negative la testarea pentru SARS-CoV-2.

În urma analizelor de laborator, directorul executiv al Direcției de Sănătate Publică (DSP) Suceava, medicul Elena Manuela Trifan, a declarat pentru presa locală, că toate testele recoltate de la cei 25 de preoţi au avut rezultat negativ pentru noul coronavirus.

Potrivit DSP Suceava citată de Crai Nou, din cele 37 de probe recoltate de la personalul mănăstirii şi al căminului „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava” în cadrul anchetei epidemiologice efectuate în cazul infectării cu SARS-CoV-2 a IPS Pimen, şase au avut rezultat pozitiv, iar celelalte au fost negative.

În cursul zilei de 21 aprilie au fost recoltate 22 de probe pentru SARS-CoV-2 de la personalul Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava” şi alte 15 probe de la personalul Căminului „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava”, unde sunt îngrijite persoane vârstnice.

Arhiepiscopul Pimen a oficiat Sfânta Liturghie și s-a împărtășit cu Sfintele Taine din același potir cu mai mulți clerici, potrivit tradiției ortodoxe, atât în noaptea de Înviere, cât și în ziua în care a fost confirmat pozitiv cu noul coronavirus.

Conform unor informații care au circulat pe rețelele de socializare, nu doar că cei care au slujit împreună cu IPS Pimen și s-au împărtășit din același Potir nu s-au molipsit, ci, culmea, doar cel care a participat la slujbă ca paraclisier, dar nu s-a împărtășit.

Această întâmplare ar trebui să dea curaj celor credincioși, chiar dacă există și cazuri când clerici și chiar ierarhi ortodocși au murit de coronavirus în Serbia și Rusia până acum.

Dar cel mai uimitor lucru este că anihilarea virusului s-ar face cel mai bine prin imunizarea de turmă. Acest lucru l-au susținut doi medici din SUA într-o filmare postată pe youtube, care a fost ulterior cenzurată (oare de ce?). Pentru că am apucat să urmăresc discursul lor în fața unor reporteri neîncrezători, am rămas în special cu această idee centrală, că e nevoie de formarea acestei imunități. Organismul uman rezistă mai bine la boli producând anticoropi, creându-și imunitate printr-o expunere la boli, prin călire, nu prin izolare, ceea ce l-ar face mai vulnerabil. Acest plan de turmă a fost gândit inițial de Marea Britanie, dar abandonat la insistențele unor „binevoitori” care au avansat cifre fabuloase de morți (500.000), pe care imediat le-au revizuit la 20.000, dar fără o revenire asupra deciziei adoptate. Cei doi medici de care vorbeam și-au bazat ideile lor pe cifrele colectate de ei. Din ce țin minte, în spitalul lor s-au făcut ~5.250 de teste, din care au ieșit cam 225 de pozitivi, adică aproximativ 5%. Iar cei care au murit au fost în covârșitoarea lor majoritate bătrâni și bolnavi. Iar rata mortalității este undeva în jur de 0,1%. După spusele lor, populația dobândește imunitate de turmă prin confruntarea cu virusul a celor care au sănătatea mai puternică. Aceștia îl pot transmite altora într-o formă mai ușoară și chiar le dau și anticorpi. Pur și simplu așa funcționează organismele, într-o simbioză cu bacteriile și virușii. Eu nu mă pot pronunța asupra acestor aprecieri pentru că nu am specializarea necesară, dar par a fi foarte corecte și realiste. Într-un contrast evident cu discursul oficial, care avansează tot felul de informații neconcludente și lozincarde.

Deși există mai multe voci care susțin aceleași idei, cea mai concludentă prezentare a situației acestei pandemii consider că este aceasta, detaliată la sursă cu argumentele de rigoare:

Cuvântul Ortodox: 5 FAPTE ESENȚIALE ignorate de promotorii restricțiilor…

Fapt 1: Majoritatea covârșitoare a oamenilor nu prezintă niciun risc semnificativ de a muri din cauza COVID-19

Fapt 2: Protejarea persoanelor în vârstă, cu factori de risc, elimină supraaglomerarea spitalului

Fapt 3: Imunitatea vitală a populației este împiedicată prin politicile de izolare totală, prelungind problema

Fapt 4: Oamenii mor din alte cauze, deoarece alt gen de îngrijiri medicale nu se mai oferă din cauza proiecțiilor ipotetice referitoare la pandemie

Fapt 5: Avem o categorie de populație clar definită în ceea ce privește riscul, categorie ce poate fi protejată cu măsuri personalizate

Probabil că foarte mulți dintre noi ne confruntăm destul de puternic cu aceste aspecte. Desigur că este mai greu pentru cei care gestionează lucrurile să ofere un discurs credibil decât pentru alții de a critica de pe margine. Totuși realitatea este atât de evidentă, încât este greu și tragic să nu ne punem semne de întrebare și să ne îngrijorăm în sensul cel bun.

Din păcate, peste toate aceste greutăți se mai adaugă una deosebit de provocatoare. Chiar și din domeniul credinței apar voci care susțin măsurile de izolare. Nu dintre cercurile oficiale, ci tocmai unul dintre cei care au ținut o linie sănătoasă până acum. Dacă alunecările IPS Ierotheos de până acum (pe tema primatului constantinopolitan) ar putea fi justificate ca provenind din mentalități naționaliste, reflecțiile teologului francez Jean Claude Larchet au stârnit indignare pe bună dreptate. Însă acestea par să se înscrie într-o ispită tot mai accentuată: foarte mulți dintre teologii de bună calitate capitulează și se conformează cu linia oficială, chiar dacă este fățiș contra bunului simț și a adevărului, nu mai spun a Evangheliei. Aș include aici și pe cei din Mănăstirea Essex, de altfel un reper bun și purtătoarea moștenirii Părintelui Sofronie, reprezentată îndeosebi de Părintele Zaharia, dar care îl sprijină pe Mitropolitul Zizioulas în rătăcirile lui și în alte chestiuni. Este o ispită care produce descurajare și dezorientare. Pe de altă parte, dintotdeauna au existat astfel de situații, așa că nu avem de ce ne plânge prea tare, ci să stăruim în învățătura cea mântuitoare fără cârteală și descumpănire.

Într-o societate pretins mai rațională ca în trecut, aflată pe culmile științei, se pare că ne confruntăm cu opusul, cu decizii din condei, bazate pe cu totul alte calcule decât știința și observația. Aceasta nu poate decât să atragă atenția asupra științei promovate mai ceva ca un cult, care nu este, de fapt, decât un alt soi de religie. Așa cum evoluționismul a indus o ideologie atât de falsă, dar bine ticluită, la fel sunt și măsurile de acum, dar resimțite cu mult mai intens, chiar și pe plan material.

În concluzie, nu putem ignora faptul că însuși discursul distanțării sociale este un fals. Nu de distanțare socială avem nevoie, ci fizică. Prin acest slogan se induce, de fapt, o abordare greșită, de frică și panică și chiar de ură și anarhie. Mai mult, distanțarea fizică necesară ar trebui aplicată persoanelor infectate și celor cu risc major de a nu face față bolii, adică bătrânii și cei ce au deja alte probleme serioase de sănătate. Restul populației ar trebui să se îngrijească de traiul de zi cu zi. Așadar toată această pandemie pare mai mult o manevră de control al populației (la nivel mondial) și introducere a unor măsuri legislative în această direcție decât una de prevenție și îngrijire a sănătății publice.

Oare câți se vor trezi cum se cuvine măcar la viața trupească normală, dacă nu să vadă sensul mai înalt al existenței printr-o trăire duhovnicească? Nu la nivel de grup, dar măcar individual să ne preocupăm mai bine de suflet, văzând minciuna și vremelnicia de pe pământ.

Predicţii eronate dar totalitare. Sunt spitalele de boli infecţioase goale?

Considerăm utile şi necesare pentru buna informare a credincioşilor ortodocşi două articole care pun în discuţie problema predicţiilor mai mult decât discutabile despre evoluţia pandemiei şi care confirmă gradul scăzut de ocupare a spitalelor de boli infecţioase din România.

O chestiune care a dispărut din atenţia publică este reprezentată de criteriul de proporţionalitate a măsurilor aferente instituirii stării de urgenţă, criteriu care trebuie evaluat şi comunicat continuu către societate de Biserică, în exercitarea funcţiei sale. Limpede spus, este nevoie ca cei care vorbesc în numele ortodoxiei să o facă în proprii termeni, să se refere la ceea ce ne interesează, la ceea ce ne doare.

Considerăm complet inoportună adeziunea necondiţionată, abordarea asumată în prezent de comunicatorii Patriarhiei care subscriu fără niciun simţ critic la măsurile complet excesive şi evident ilegale care sunt dispuse de autorităţi. Reamintim, în linie cu opinia unanimă exprimată în spaţiul public, faptul că exercitarea libertăţii de conştiinţă prevăzut de art. 29 din Constituţie nu a fost restrânsă formal nici prin decretul de ieri şi nici prin legislaţia care reglementează starea de urgenţă. Deşi este de la sine înţeles, subliniem că orice restrângere a drepturilor şi libertăţilor constituţionale trebuie să fie expresă. Dar chiar şi legală dacă s-ar fi străduit să o facă, lucrurile în esenţa lor nu se schimbă pentru credincioşi.

Înţelegem momentul dificil în care se află Biserica noastră şi nevoia de solidaritate şi sprijin jertfelnic dar, totodată, ne exprimăm îngrijorarea şi prevenim că eşecul de a pune sub semnul întrebării absurditatea naraţiunii oficiale şi temeinicia măsurilor dispuse faţă de credincioşi ameninţă pe termen lung exercitarea liberă a cultului ortodox.

Lipsa de discernământ pe care o dovedesc cei îndrituiţi să apere Biserica şi concesiile pe care sunt forţaţi sau amăgiţi să le facă devin normative şi standard de reacţie la viitoare intervenţii similare în viaţa Bisericii. Deşi experienţa politică şi de negociere pe mize mici(?) nu lipsesc ierarhilor români, contextul actual vădeşte neputinţa clară a Sfântului Sinod şi a Părintelui Patriarh de a garanta libera exercitare a credinţei ortodoxe într-un moment de o importanţă deosebită.

Or, tocmai aceste neputinţe de a angaja problemele ortodocşilor în esenţa lor, de a ne raporta la realitate liber de falsa naraţiune impusă de autorităţi sau alţi parteneri sociali şi, în cele din urmă, de a putea vorbi şi spune lucrurilor pe nume, produc o amară dezamăgire şi confirmă temerile noastre că ierarhii noştri nu sunt oameni liberi. Ideea de parteneriat social între Biserică şi cei aflaţi în funcţii de autoritate în statul român este profund iluzorie, iar a persista în această linie de discurs, în pofida realităţilor acestor zile, este nu doar smintitor ci vădeşte o formă de schizofrenie colectivă de care Biserica trebuie să se izbăvească.

Cu toţii resimţim războiul de natură politică (political warfare) la care este supusă Biserica. În acest context, ierarhii noştri au o răspundere clară şi urgentă pe care nu mai sunt în măsură să o amâne sau să o nege. Tăcerea ierarhilor noştri reprezintă o continuă dezicere, o autocenzură de nepermis în vreme de grea încercare ce pare că a devenit permanentă. Credem că este nevoie să fie asumată starea de prigonire a ortodoxiei în România, pusă în discuţie, combătută prin faptă şi cuvânt. Putem înţelege până la un punct alegerea pe care Biserica o face pentru ascultare, pentru suferirea nedreptăţilor, dar nu când această atitudine concesivă atacă însăşi exercitarea cultului ortodox. Aici nu mai este loc de tăcere, vecină cu apostazierea, nu mai e loc de îndreptăţirea unor excese de nejustificat, lipsite de orice rezonabilitate sau proporţionalitate. Din păcate, de la ierarhii noştri nu avem mare nădejde pentru toate acestea, dar nu putem înceta a le cere!

Mai trebuie să ne amintim că bazele filosofice ale organizării statale presupun un contract social încheiat cu cetăţeanul om liber, o renunţare la o parte din drepturile individuale în favoarea unei instanţe supraindividuale, cu scopul de a primi de la aceasta instanţă garanţia exercitării tuturor drepturilor individuale. Măsura în care această răspundere a statului este adusă la îndeplinire trebuie să fie obiectul privegherii continue a ierarhilor români, trebuie să fie o activitate cel puţin la fel de vizibilă cum este cea administrativ-bisericească, trebuie să reprezinte o preocupare neîncetată ce nu poate fi, vreodată, trecută în plan secund. Este nepermis ca întreaga Biserică să se găsească surprinsă şi imobilizată de o vicleană politică statală a paşilor mici făcuţi în direcţia unei dictaturi sanitare.

Prin urmare, sunt salutare articolele publicate de situl contramundum care, prin efortul administratorilor săi, complinesc printr-un exemplu autentic de civism lipsa de reacţie, discernere, iniţiativă şi prezenţă publică a episcopilor români, amorţiţi într-o stare de falsă priveghere, paralelă cu viaţa Bisericii. Ne cerem iertare.


CONTRAMUNDUM.RO: PREDICȚII ERONATE DAR TOTALITARE

O știre care a circulat cvasiclandestin pe canalele media oficiale a fost închiderea spitalului militar construit de armata SUA la Seattle. Motivul închiderii, după doar trei zile, a fost absența pacienților. Nu a fost tratat acolo niciun pacient, nici de coronavirus, nici suferind de vreo altă boală.

O știre care ar putea interesa jurnaliștii locali, dar pe care este puțin probabil că o veți vedea la televizor sau în altă parte, este situația spitalelor militare ridicate de armata română la Constanța și Otopeni. Au tratat vreun pacient? Mai rămân deschise? Care va fi soarta lor în perioada următoare? O altă știre de interes pentru ziariștii locali este situația spitalelor din afara focarelor de infecție.

În fine… ceea ce ar trebui să reiasă suficient de limpede până acum este că epidemia de coronavirus nu doar că nu a lovit teribil, dar nu s-a apropiat nici măcar vag, slavă Domnului, de estimările apocaliptice fluturate la posturile tv și în presa „de calitate” de către experți, vedete, politicieni și oameni de presă preocupați.

Să luăm doar câteva exemple pentru a vedea discrepanța uluitoare dintre ceea ce a fost prognozat și ceea ce s-a întâmplat în realitate. În Statele Unite ale Americii, „Doctorul Americii”  Anthony  Fauci, principalul expert în problemă și cel care a condus comitetul de urgență al țării, a avansat prima oară cifra de două milioane de victime. Două milioane de oameni erau așteptați să moară din cauza Covid 10! Apoi, pe baza acelorași modele, a susținut la 1 aprilie că dacă se iau măsuri de amploare și rigoare (cu alte cuvinte, carantină în stil totalitar chinezesc) numărul victimelor ar putea varia, în cel mai optimist scenariu, între 100.000 și 240.000 de morți. La două săptămâni după aceste declarații și după impunerea unei carantine stricte în cele mai multe dintre statele americane, numărul morților a ajuns la 23.000 de persoane (asta în condițiile în care autoritățile americane au recomandat ca în cazurile de deces unde nu este confirmată prezența virusului printr-un test, dar există circumstanțe rezonabile de a fi presupusă existența Covid-19, cauza decesului, să fie trecută infecția cu coronavirus, ceea ce, pe lângă alte probleme, mărește arbitrar numărul infecțiilor). Între timp, lucrurile par că își reintră în normal, așa că doctorul Fauci s-a văzut nevoit să avanseze o altă predicție în urmă cu doar câteva zile și anume aproximativ 65.000 de morți, asta pentru a ține cât de cât pasul cu realitatea care se încăpățânează să nu-i confirme așteptările sumbre.

Desigur, și poate că nu este nevoie să mai reamintim, nu este o situație fericită, dar suntem foarte departe de scenariile groazei propuse de marii specialiști în urmă cu doar o lună.

În cazul de față există două observații care se impun cu necesitate: spulberarea oricărei credibilități pentru experții de tipul lui Anthony Fauci, cel care și-a modificat estimările aproape de la o zi la alta; în al doilea rând, chiar dacă vorbim de un număr mare de morți  – rămâne de văzut dacă SUA se vor apropia într-adevăr de 60.000 de decese sau nu – acest număr prognozat este chiar și așa mai mic decât cel al victimelor gripei de acum doi ani din America, când conform Agenției de Sănătate a SUA (CDC)  și-au pierdut viața 80.000 de oameni. Atunci țara nu s-a oprit din activitate, ci toată lumea și-a văzut de treabă, televiziunile nu au observat ceva semnificativ, și astfel nimeni nu a băgat de seama cât de dur a lovit gripa.

Bineînțeles că obiecția standard imediată la cele de mai sus este elogiul carantinei. Avem un număr mai mic de victime (în fapt și din fericire, mult, mult, mai mic cu toate artificiile scriptice) datorită măsurilor excelente pe care autoritățile le-au luat de a băga în arest la domiciliu o populație întreagă. Argumentul însă nu are nicio forță în cazul de față deoarece modelul, cel puțin cel folosit de Fauci, presupunea că doar 240.000 de oameni vor muri în cel mai optimist scenariu, însă acel scenariu presupunea existența carantinei, un aspect subliniat de de Tucker Carlson într-un editorial despre eșecul lamentabil al modelelor epidemiologice.

Pe lângă comparația între estimările inițiale, cele ulterioare și realitate, în SUA se mai pot face totuși și comparații între state. Conform acelorași experți, în absența unor măsuri de carantină totală, oamenii ar fi fost decimați de virulența molimei. Totuși, după cum remarca Dr. Ron Paul, fost congresman american, dacă ne uităm la statele americane care nu au introdus măsuri foarte dure, ele nu se descurcă deloc rău, ba în cele mai multe cazuri au un număr de morți și infectați mai mic decât state similare care au adoptat reglementări autoritariste. Carolina de Sud, un stat cu aproximativ cinci milioane de locuitori, a avut la începutul epidemiei o politică liberală, iar numărul victimelor era, în urmă cu o săptămână, de 63 de persoane. Colorado, un stat cu aproximativ aceeași populație, dar care a luat măsuri mult mai dure avea, la aceeași dată, 190 de decese.

Arkansas, un stat care nu a impus carantina și a preferat măsurile liberale, înregistra în urmă cu două zile doar 25 de decese deși conform modelelor utilizate de experți ar fi trebuit să aibă un număr mult mai mare.

Modelul folosit pentru estimări și proiecții în SUA aparține Universității din Washington și conform unei prime estimări făcute în martie, în Arkansas urmau să moară peste 700 de oameni până la sfârșitul lui august. Doar că între timp, ca urmare a datelor din teren, această estimare a trebuit să fie și ea revizuită în jos. „Datorită succesului pe care l-am înregistrat au trebuit să schimbe previziunile”, a afirmat guvernatorul statutului Arkansas, Asa Hutchinson. 

Dakota de Nord, Dakota de Sud, Wyoming sunt alte state care nu au impus măsuri dure și care au un număr foarte redus de decese, sub 10. Fără îndoială că acestea sunt state cu o densitate foarte scăzută a populației (nu și Arkansas), dar la fel este cazul și unor state ca Alaska, Montana sau New Mexico, care au luat măsuri mult mai severe. Așadar, la o primă vedere superficială, din experiența americană nu rezultă de niciunde superioritatea modelului terapeutic bazat pe carantină și asta fără a lua măcar în calcul toate problemele economice, sociale și de sănătate care derivă din impunerea agresivă a arestului la domiciliu.

În Marea Britanie, modelul folosit pentru a estima numărul de morți și infectări a aparținut specialiștilor de la Imperial College, conduși de profesorul Neil Ferguson. Într-o primă etapă Ferguson considera că în absența unor măsuri stricte de carantină Marea Britanie s-ar confrunta cu peste 500.000 de decese. Cu anumite măsuri de auto-izolare și protejare a celor vulnerabili numărul morților ar fi de aproximativ 250.000, însă cu ajutorul unor măsuri dure numărul deceselor ar depăși cu puțin 20.000, dintre care 2/3 ar fi murit oricum, susținea Ferguson.

Modelul folosit de Imperial College, cel care a determinat în ultimă instanță schimbarea de strategie politică a guvernului Boris Johnson, care preferase inițial evitarea carantinei, a fost criticat, printre alții de o echipă de cercetători de la Universitatea Oxford. De asemenea, modelul Imperial College nu a fost publicat spre evaluare într-o revistă academică, nu a fost supus niciunei dezbateri științifice până să fie adoptat, iar codul matematic folosit pentru modelare încă nu fusese dat publicității la 1 aprilie. Cu alte cuvinte, s-a impus un model – dintre toate, cel mai pesimist și alarmant – în absența oricărei dezbateri științifice și fără niciun fel de monitorizare publică.

Pe de altă parte, după cum subliniază profesorul John Lee, echipa de la Imperial College a susținut într-o lucrare publicată pe 30 martie că „metodele noastre presupun că schimbările în numerele reproductive reprezintă un răspuns imediat la intervențiile implementate mai degrabă decât un răspuns general și gradual de comportament”. Cu alte cuvinte, după cum comentează profesorul John Lee, „dacă transmiterea virusului încetinește se presupune că acest lucru se datorează carantinei și nu (de pildă) faptului că epidemia ar fi încetinit oricum. Dar tocmai aici se află cheia problemei, cea absolut fundamentală pentru înțelegerea întregii situații?! S-ar putea să-mi scape mie din vedere ceva, dar dacă prezinți o lucrare care încearcă să dovedească de ce funcționează carantina, nu este un pic cam ciudat să începi prin a presupune că funcționează carantina?”

Discuția are implicații profunde deoarece miza ei constă în evaluarea acțiunilor guvernelor. Este clar ca lumina zilei că statistica deceselor nu se potrivește cu alarmismul oficialităților. Dar în același timp autoritățile au trecut deja la cosmetizarea carantinei pe care o prezintă drept un mare succes, avertizându-ne în același timp că ar putea urma alte episoade mai severe sau la fel de severe, condiționându-ne astfel să acceptăm măsuri de izolare socială, reglementări abuzive și pregătindu-i pe bătrâni pentru o continuare a arestului la domiciliu „spre binele lor”, deși consecințele unei asemenea măsuri pentru sănătatea fizică, psihică și emoțională a vârstnicilor sunt devastatoare.

Așadar, și din acest motiv este foarte important să ni se prezinte argumente convingătoare care să demonstreze că într-adevăr carantina a funcționat și că epidemia nu s-a stins de la sine iar măsurile luate nu au fost mai degrabă contraproductive nu doar pe plan economic (și pe cale de consecință și al sănătății) dar și al sănătății stricte din moment ce epidemia s-a răspândit mai ales prin intermediul spitalelor administrate public.

În plan secundar, ar trebui să ne punem întrebări serioase legate de tipul de societate în care trăim, dacă soarta și libertatea noastră au ajuns să atârne de anumite modelări matematice al căror arbitrar cu greu poate fi exagerat și al căror faliment a ieșit la iveală de nenumărate ori în științele sociale.

În același timp, fără cultivarea unui scepticism sănătos și informat față de predicțiile, informațiile și evaluările oficiale, șansele de a pune frână acestui totalitarism medical sunt practic nule. Toate autoritățile implicate efectiv la nivel mondial în managementul acestei epidemii s-au făcut vinovate atât în prezent, dar și în trecut de exagerări grosolane ale unor potențiale pericole epidemiologice.

Profesorul Vasile Astărăstoae mărturisea într-un interviu recent că în timpul gripei porcine autoritățile române au primit o informare de la Organizația Mondială a Sănătății care estima în varianta pesimistă un număr de trei milioane de morți în România, iar în scenariul optimist doar 400.000. Neil Ferguson, profesorul de la Imperial College, afirma în 2009 că gripa porcină ar putea infecta o treime din populația globului și deși nu ar muri trei sau patru milioane de oameni, ar muri cu toate acestea mai mulți oameni decât în timpul unei gripe obișnuite, când mor sute de mii de oameni. De prisos a mai spune că nu s-a întâmplat nimic de felul acesta. În 1999, experții Uniunii Europene au avertizat că boala vacii nebune ar putea ucide 500.000 de oameni, dar în realitate nu s-a confirmat niciuna dintre toate aceste profeții catastrofale.

Poate că oamenii au memoria scurtă sau unele informații publice și documentate din surse oficiale nu ajung la ei. Dar mai există un exemplu gigantic care stă în calea dictaturii medicale, iar acesta este modelul suedez. Suedia este criticată zi și noapte pe toate canalele oficiale fiind un ghimpe uriaș în coastele autoritariștilor de pretutindeni. Asta pentru că regatul scandinav reprezintă dovada limpede că în absența unor măsuri dictatoriale lumea reușește să supraviețuiască, ba chiar se descurcă foarte bine. Și, după cum mărturisea profesorul Ansgar Lohse, directorul spitalului universitar din Hamburg, „politicile suedeze sunt cele mai raționale din lume” iar dacă suedezii vor putea rezista un an în fața presiunii publice și internaționale, se va vedea atunci pe deplin succesul măsurilor luate. (Pe 13 aprilie Suedia cu o populație de 10 milioane de locuitori înregistra 919 decese, în timp ce vecinii danezi, cu o populație de 5,8 milioane de locuitori înregistrau 273 de decese.) Sigur că numărul de morți înregistrat de Suedia este mai mare dar nu se poate vorbi sub nicio formă de vreun dezastru. Și asta fără măcar a lua în considerare impactul complet al carantinei, cu toate costurile uriașe de vieți omenești pe care îl presupune.

Din acest punct de vedere, nu este exclus ca bătălia pentru reziduurile de libertate din lumea modernă să se dea având drept protagoniști pe experții virusologi germani și pe acei suedezii care au preferat să trăiască și să moară liberi.


NATIONAL.RO: Vârful pandemiei se fâsâie. Spitalele de infecțioase sunt goale

Au trecut aproape două luni de la apariția primului caz de coronavirus în România și vârful pandemiei, prognozat și re-re-prognozat de oficiali, refuză să se arate. Spaima indusă de prorocirile cataclismului care se va abate asupra noastră când se vor umple până la refuz secțiile de ATI a cam dispărut, cel puțin în rândul cadrelor medicale. Și asta pentru că spitalele de infecțioase stau goale în așteptarea valului de cazuri grave.

Cazurile semnalate în spațiul public de bolnavi asimptomatici care erau ținuți de peste o lună în spitalele de infecțioase încep să capete acum un înțeles. Vârful pandemiei, pe care românii îl așteaptă cu groază în suflet, o groază sădită în fiecare zi de comunicatorii Guvernului, nu se mai arată. Și, pentru că informațiile și comunicările au fost în mod deliberat confuze, trebuie să precizăm că vârful pandemiei este reprezentat de un număr foarte mare de cazuri deosebit de grave, care necesită ventilație mecanică la secțiile de terapie intensivă. Iar spaima de acest vârf este legată strict de insuficiența numărului de ventilatoare în cazul în care peste 1.000 de oameni ar fi avut nevoie de ele, în același timp. Până în prezent însă, potrivit raportărilor oficiale ale MAI, la ATI sunt internați doar 245 de pacienți, iar dintre aceștia sub 200 necesită ventilație mecanică. Potrivit opiniei prof.dr.Geza Molnar, fostul președinte al Societății Române de Epidemiologice, în acest moment ne aflăm în plin vârf al pandemiei românești. Chiar și modelele matematice ale Institutului pentru Măsurători și Evaluare în domeniul Sănătății, care funcționează în cadrul University of Washington, au arătat că vârful pandemiei în România va fi atins în 13 aprilie, iar 8 mai va fi prima zi în care nu va fi înregistrat niciun deces din cauza COVID-19. Totodată, medicii acreditați de Guvern să emită previziuni s-au învârtit tot în jurul acestor date, cu rostogolirea vârfului fix în ziua Paștelui și zilele de după, cu scopul de a-i înțepeni pe români în case de Sărbători.

Totul este Covid

Sistemul de raportare a morților Covid este, în România, extrem de defectuos. Oricine a contactat virusul sau este în izolare sau în carantină și a decedat este trecut ca mort Covid. În Germania, de exemplu, care are foarte puțini morți raportați, se consideră că este mort Covid doar în cazul în care principala cauză a decesului este coronavirusul. Și este și normal să fie așa, având în vedere și faptul că cei decedați ar fi putut contacta virusul și să fie asimptomatici sau în perioada de incubație. ”Cu raportarea asta, că totul este Covid care decedează, eu zic că stăm foarte bine. La numărul foarte mare de bolnavi, de izolați și de carantinați noi nu avem cazuri grave. Astea la noi sunt foarte puține. Populație atinsă de virusul acesta avem în număr mare, pentru că s-a testat puțin, dar nu avem cazuri grave. Pe zona Clujului, avem un spital de boli contagioase care preia pacienți din cinci județe, încă mai are locuri, iar alte trei spitale pregătite doar pentru Covid sunt aproape goale. Și așteptăm să vină ăia mulți, ăia gravi despre care se tot spune. Acum au spus că vârful este așteptat în 15-20 aprilie, nu știu dacă vom vedea așa ceva”, ne-a declarat Radu Vasile, co-președinte al Federației Solidaritatea Sanitară. Și în celelalte județe ale țării spitalele stau goale, pregătite pentru vârful pandemiei, în timp ce starea bolnavilor fără Covid-19 se agravează din cauza restricțiilor la internări impuse de Guvern.

Informații medicale și nu numai despre coronavirus (de la dr. Olga Simionescu și Adriana Pistol)

În condițiile în care noul virus este unul nou, ale cărui simptome și patologii nu sunt cunoscute și generează o imensă panică, o serie de informații cât mai bine documentate sunt necesare pentru a ști cum să reacționăm cât mai eficient sanitar, dar și psihologic. O sursă de informare serioasă este doamna dr. Olga Simionescu. Redăm mai jos un interviu realizat de Marius Tucă în data de 16 martie, cu câteva idei spicuite pe scurt. Acestea sunt dezvoltări ale unui articol de prezentare, pe care îl preluăm la final.

Pe lângă problemele sanitare, foarte importante sunt și cele economice, culturale, religioase, educaționale, care nu trebuie neglijate, cum vedem că se întâmplă deocamdată. Nu putem trata boala ca și cum am fi niște animale, ci în toată complexitatea factorilor sociali umani. Așteptăm o abordare mai serioasă din partea guvernului nostru și chiar la nivel mondial. În acest sens, metoda adoptată de englezi nu pare deloc falimentară.

Rezumat:

– virusul corona nu este unul necunoscut în rândul medicilor; este știut încă din 1960. Se transmite de la animale și păsări și a fost celebru în anii 2002 și 2012;

– însă virusul descoperit în Wuhan la sfârșitul lui 2019 este unul diferit, care a făcut inițial 131 de victime mortale cu pneumonii mortale;

– s-au îndeplinit criteriile de declarare a pandemiei, adică peste 100.000 de cazuri în peste 100 de țări;

– ce nu se știe este de ce unii oameni fac forme ușoare asimptomatice, iar alții forme severe;

– panica este dăunătoare, fiind generalizată nu doar la noi în țară;

– cum se transmite: de la persoane infectate prin picături Pfluge (nazale), aerosoli (particule aflate în aer), pe suprafețe;

– virusul este caracterizat de o diseminare extraordinară, fapt ce alimentează teoria că este unul de laborator;

– nu trebuie să atingem fața, pentru că ochii, gura și nasul sunt căile de infectare și este necesară igiena, spălatul pe mâini;

– și masca simplă protejează dacă nu stăm în apropierea persoanelor cu simptome de infecții respiratorii. E mai mult decât nimic;

– distanța de protecție față de persoane este de 90 de cm;

– este bine ca mâncarea să fie prelucrată termic pentru că virusul nu iubește căldura;

– există diverse teorii despre mutațiile virusului, care-l fac mai slab sau să aibă anumite particularități. Mai există și alți factori care influențează forma agresivă (L) sau slabă (S), cum ar fi vârsta și comorbiditățile, probleme de apărare imunitară și teoria receptorului de ECA2 (min. 14-16);

– în România se pare că a ajuns virusul mai slab;

– în Italia este posibil să fie o populație îmbătrânită și zona Lombardia nu a fost izolată rapid;

– există diferite teorii ale conspirației cum a apărut virusul, dar acum trebuie să vedem cum să scăpăm de el;

– există foarte multe implicații negative economice serioase;

– există două metode de abordare: prin carantină și cel englez mai detașat. Se spune că serviciul imunolog englez este unul dintre cele mai bune. Bătrânii de peste 70 de ani sunt sfătuiți să stea în casă. Se permite circulația mai mult pentru a se evita panica decât pentru a se imuniza oamenii;

– există suficiente teste? Sunt știri că vor fi implicate și companii private care vor sprijini în acest sens. Testele trebuie făcute doar în medii autorizate;

– preconizări: vârful va fi în aprilie, vor fi și decese; în câteva luni lucrurile se vor liniști;

– teoria S și L este a chinezilor și este controversată;

– pentru dezinfectare este nevoie de biocid, nu este suficient spirtul/alcoolul;

– să ne rugăm pentru că nu totul ține de om;

– spălarea fructelor și alimentelor care nu pot fi încălzite scade riscul contaminării;

– teoretic se poate transmite prin intermediul banilor;

– teorii ale conspirației, că a fost totul pregătit (min. 34);

– un îndemn la rațiune și la calm.

Activenews: Profesor Universitar Doctor Olga Simionescu, precizări importante în contextul epidemiei de coronavirus

Ce cred eu despre Corona virus (răspuns la telefoane):

1. Este un virus cu ARN, din familia virusurilor Corona cunoscute încă din 1960, la oameni și animale (păsări, mamifere). Se numește „noul corona” fiindcă au mai fost infecții cunoscute în 2002 (SARS-CoV) și în 2012 (MERS-CoV). Noul Corona Virus are simbolul SARS-CoV-2 și determină boala COVID-19. El a început în Wuhan în 2019, decembrie și s-a răspândit în întreaga lume.
2. Fiind virus cu ARN (beta corona virus), face mutații, parte naturală a ciclului celular, astfel că există două serotipuri principale: L agresiv, cu diseminare rapidă și S mai blând, cel clasic. Deși virusul poate afecta orice populație, se pare că în Wuhan (de unde a pornit) și în Italia a fost serotipul L, iar în România serotipul S. Aceasta este legată de susceptibilitatea genetică a populației, virusul nou corona intrând în celulă omului prin receptorul ACE2 (enzima de conversie a angiotensinei). Există contestatari ai teoriei mutationale, inclusiv o voce de la Yale, pe motiv că din lanțul lung de nucleotide (30000) doar câteva ar fi afectate. Însă eu cred că formele diferite de boală nu țîn doar de imunitatea individului, ci și de aceste două tulpini.
3. OMS a declarat deja pandemie, adică o epidemie întinsă pe multe țări. Asta nu trebuie să însemne panică a populației, ci doar atenție și măsuri sporite de protecție și protocoale de testare, transport, măsuri epidemiologice și tratament.
4. Noul corona virus se transmite prin picături Pfluge, particule virale, aerosoli, contact cu suprafețe infectate. Alcoolul sanitar nu este suficient și nici clorhexidină. Sunt necesare substanțe biocide, pe baza de alcool. Trebuie evitate aglomerările, mijloacele de transport în comun, strangerile de mâna
5. Masca protejează și este imperativ să ne spălăm pe mâini cu apă și săpun minimum 20 de secunde odată, de mai multe ori.
6. Mâncarea trebuie prelucrată termic.
7. Există formă ușoare, medii, severe ale bolii, în funcție de serotip și de răspunsul imun al pacientului infectat. Sunt mai grav interesați vârstnicii și mai puțin interesați copiii.
8. Transmiterea mult mai rapidă decât a virusului gripal a alimentat teoria că noul coronavirus este fabricat în laborator în scopuri de armă biologică și că a fost scăpat de sub control.
9. Există consecințe economice semnificative (linii aeriene au dat faliment, a scăzut bitcoin-ul, turismul în multe țări a fost lichidat, bursele s-au prăbușit), iar lipsa de la serviciu a oamenilor, chiar și cu home working, va avea urmări.
10. S-a instituit panică în populații din numeroase țări, întreținută de TV în principal, dar și de altele din media (emisiunile au înfulecat hulpav din subiect), precum și de frica oamenilor de boli.
11. Mulți „oameni de bine” vor intermedia teste, vor propune vindecări, vor specula prețul la măști și consumabile.
12. Un vaccin va fi disponibil în cel mai devreme un an, restul este fantezie pură.
13. În România, medicii priviți sunt acum priviți ambivalent (pe de o parte sunt toți corupți, fără afect, autosuficienți, dar și necesari, iată, în perioade de restriște); personalul medical instruit rămâne „umărul principal” în tratarea bolii. Și generalizarea referitoare la corupție și la celelalte face parte din preconcepțiile unora care cu siguranță n-ar fi stat vreodată să învețe toată viață, însă se uită cu jind/ invidie la alții care muncesc până cad.
14. Medicii de la Matei Balș sunt excepționali. Spitalul „Colentina” este lipit de „Matei Balș” și am lucrat împreună mult. Geniali.
15. Testarea se face doar la cei veniți din ariile de incidența crescută, precum și la pacienții simptomatici. Simptomele (tușe, febra, astenie, dureri musculare) nu diferă mult de cele ale gripei sau rhinovirusurilor.
16. ISU merge perfect, de multă vreme. DSP s-a profesionalizat. Interviul nereușit de la Timiș nu se pune.
17. Pentru cei care am trăit în comunism o perioada, calmul este un element dobândit (nu ne facem acum provizii, căci stăteam la coadă la carnea de porc de 37 lei 50 cu orele și o dramuiam). Este multă manipulare și histrionismul dâmbovițean înflorește. La ele se adaugă și sindromul ipohondriac accentuat mai ales la bărbații români.
18. Învățatul de al distanță (e-learning) când școlile sunt închise pare să fie singură soluție că să nu se înghețe anul școlar/ universitar. It’s more than nothing.
19. Totul se va scumpi după. Avioanele, vacanțele, alimentele. Lumea se va urgisi.
20. Sunt sigură că noi vom trece cu fruntea sus și nu trebuie să ne speriem. Cel mai rău scenariu poate fi să ne infectăm, însă cu siguranță vom scăpa”, a scris Olga Simionescu pe contul său de Facebook.

Un alt interviu interesant, util și cu greutatea unui medic de specialitate este cel de mai jos, realizat cu dr. Adriana Pistol, în care se spune, printre altele, că starea de carantină nu trebuie să dureze foarte mult și că metoda englezilor este posibil să fie mai bună. Și, lucru foarte important, atrage atenția asupra riscurilor economice și de altă natură foarte mari, care nu trebuie neglijate:

Vaccinarea obligatorie adoptată în Comisia de Sănătate

Preluăm un articol AgerPres care informează despre adoptarea în unanimitate în şedinţa Comisiei pentru Sănătate a proiectului de lege vizând vaccinarea obligatorie, la care adăugăm o singură precizare finală, urmând ca, în măsura în care vom găsi răgaz, să completăm opiniile noastre în secţiunea de comentarii:


Buicu (PSD): De astăzi mergem pe obligativitatea vaccinării copiilor/ Consimţământul trebuie obţinut

Vaccinarea copiilor ar putea deveni obligatorie, după ce deputaţii din Comisia pentru sănătate au votat, luni, în unanimitate, introducerea acestui amendament în proiectul legii vaccinării.

Proiectul de lege trebuie să primească votul plenului Camerei Deputaţilor – care este decizională.

“Încă nu am terminat raportul, am terminat şedinţa comisiei în care am dezbătut Legea vaccinării. Dacă până acum mergeam pe acest concept unanim, al obligativităţii informării, de astăzi putem vorbi şi despre o obligativitate a vaccinării. Dar nu vorbim despre un consimţământ prezumat, aşa cum el era trecut iniţial în proiectul de lege, acest punct a fost scos din lege, celelalte obligaţii rămânând incluse în lege, începând de la nivelul medicilor, la nivelul Ministerului Sănătăţii, Caselor de asigurări şi aşa mai departe. Consimţământul prezumat ar fi însemnat că de la naştere oricine ar fi considerat că îşi dă consimţământul pentru a fi vaccinat. Nu, acest consimţământ trebuie obţinut”, a explicat preşedintele Comisiei pentru sănătate din Camera Deputaţilor, Florin Buicu.

El a precizat că sancţiunile, în principiu, au rămas aceleaşi, pornind de la avertisment într-o primă fază, ulterior fiind prevăzute amenzi.

“Cea mai mare amendă este, din câte ştiu eu, de până la 10.000 de lei. Părinţii care nu vor să vaccineze un copil pot să aibă un motiv. Dacă există un motiv de nevaccinare, şi anume o contraindicaţie definitivă sau temporară, ei au posibilitatea, fără niciun fel de problemă, să refuze vaccinarea. Există nişte mecanisme prin care odată la 3-4 luni li se va prezenta părinţilor care este situaţia, se va discuta cu ei, li se va spune despre toate beneficiile legate de vaccinare”, a adăugat Buicu.

Referindu-se la un protest organizat luni în faţa Palatului Parlamentului împotriva vaccinării obligatorii, Florin Buicu a susţinut că noua lege “introduce mecanisme protective pentru părinţi”, adică Ministerul Sănătăţii sau producătorii vor fi responsabili pentru apariţia unor eventuale probleme secundare sau accidente.

“Am încercat prin modificările rezultate în urma discuţiilor de astăzi din comisie să introducem nişte mecanisme protective pentru părinţi, astfel încât, în cazurile în care, de exemplu, apar probleme legate de efecte secundare sau de acest tip, Ministerul Sănătăţii să fie cel care să plătească contravaloarea acestor probleme care apar. Pe de altă parte, producătorii vor fi responsabili de eventualele accidente care apar. (…) Vaccinarea obligatorie este pentru copii, în schimb există anumite situaţii în care şi vaccinarea adultului poate fi obligatorie. Vorbim de angajaţi din anumite instituţii a căror activitate poate avea impact în sănătatea publică”, a afirmat preşedintele Comisiei pentru sănătate din Camera Deputaţilor.

Întrebat de ce nu s-a venit mai devreme cu o decizie, în contextul în care proiectul de lege este din 2017 în Parlament, Buicu a recunoscut că apariţia riscului epidemiei de coronavirus a grăbit dezbaterile comisiei.

Buicu a mai susţinut că a primit numeroase mesaje şi de la cei pro şi de la cei anti-vaccinare, alături de toţi deputaţii din Comisia pentru sănătate, care au votat însă în favoarea obligativităţii.

“Nu apare această lege doar de dragul de a amenda părinţii. Scopul legii vaccinării este în primul rând de a stabili obligaţiile către Ministerul Sănătăţii, Casa de Asigurări de Sănătate, (…) responsabilităţile DSP-urilor, asigurarea finanţării necesare pentru aşa ceva, de unde se plătesc banii şi abia pe urmă ajungem la aceste obligaţii pe care le vor avea părinţii. (…) Legea se aplică doar de la momentul aplicării ei în Monitorul Oficial. Costurile cu aceste vaccinuri sunt determinate de costurile de achiziţie, pe de o parte, a vaccinărilor, dar, şi aici este un “dar”, se decontează corect, inclusiv consultaţiile pe care le fac medicii de familie, inclusiv campaniile de informare care vor fi derulate vor putea fi decontate din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii”, a explicat Buicu.

Parlamentarul a mai spus că, pentru angajatorii care achiziţionează vaccinurile, cheltuielile sunt deductibile fiscal.

“Sunt şapte vaccinuri prevăzute în lege. (…) Erau anumite prevederi, ca în proiectul iniţial, erau la nivel de ordin de ministru, toate sau majoritatea dintre ele au fost ridicate la nivel de hotărâre de guvern. În situaţii speciale, Guvernul, prin HG, poate stabili şi alte lucruri, dar în situaţii speciale. Acestea nu sunt aşa de capul Guvernului, ci vin de fapt într-un context mult mai larg, la recomandarea instituţiilor europene, respectiv OMS”, a detaliat deputatul PSD.

AGERPRES/(A – autor: Cătălina Matei, editor: Florin Marin, editor online: Ady Ivaşcu)

Nota noastră: Deşi cosmetizată cu felurite argumente care vizează responsabilităţile autorităţilor sau ale furnizorilor de vaccinuri, legea ţinteşte în mod evident, în primul rând, în dreptul părinţilor de a veghea la starea de sănătate a propriilor copii.

Mecanismul de informare despre care face vorbire legea reprezintă o menghină birocratică destinată să înfrângă voinţa părinţilor circumspecţi, smulgându-le sub ameninţare, printr-o formă explicită de violenţă, un consimţământ viciat, nedemn şi imoral.

Pentru a fi perpetuat discursul paralel şi abuzul de putere iniţiat de autorităţi se refuză angajarea în dialog şi se urmăreşte dispersarea costurilor politice ale acestei iniţiative către întreaga clasă politică. Totodată, cei care se opun acestui proiect legislativ sunt desfiinţaţi moral atât de adversari cât şi de falşi-aliaţi.

Legea nu este încă adoptată, dar nici mult nu mai este până acolo.

Concluzionăm arătând că, deşi opiniile noastre în privinţa vaccinării sunt oarecum nuanţate, suntem ferm împotriva oricărei forme de obligativitate. Avem în vedere atât obligativitatea vaccinării cât şi obligativitatea “informării despre beneficiile vaccinării”, termen care ascunde forme directe de presiune, pe care le considerăm absolut incompatibile cu liberul arbitru, cu autonomia personală şi cu demnitatea umană. Regăsim în această modalitate perfidă de introducere a “costurilor de frecare birocratică” (engl. friction costs) corespondentul în realitate al prorociilor Sfântului Paisie Aghioritul care vorbea despre “politeţea europeană” care nu va obliga, nu va pedepsi, dar omul nu va mai putea trăi dacă nu se supune. Dat fiind faptul că deja există nenumărate modalităţi şi chiar cazuri concrete în care autorităţile sau medicii de familie condiţionează actul medical ori condiţiile în care acesta este exercitat, de efectuarea integrală a vaccinurilor prescrise, considerăm că discuţia despre efectele benefice ale vaccinurilor nu face decât să mascheze turnura nepermisă a statului român către despotism biopolitic.

Facem un apel inedit către cititorii noştri, să nu aducă în discuţie subiectul “utilităţii vaccinurilor”, indiferent de modul de formulare/camuflare, întrucât nu această temă ne interesează. Ortodoxia nu recunoaşte instituţia “binelui făcut cu forţa” aşa încât orice trimitere la acest argument va fi înlăturată. Iertaţi-ne!

Finanţare exorbitantă pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi

Sursă imagine: PressOne.ro

Deși ne bucurăm sincer că Iașul este primul oraș căruia i s-a aprobat linia de finanțare pentru construirea noului Spital Regional de Urgență, totuși, nu putem ignora costul stupefiant de mare cu care se demarează acest proiect de investiţii, cu atât mai mult cu cât discuţiile iniţiale prevedeau finanţări de până la cinci ori mai mici!

Astfel, portalul Hotnews.ro informează că Primul contract de finanțare a unui spital regional, cel din Iași, a fost semnat:

Contractul de finanțare pentru construirea Spitalului Regional de Urgență din Iași, primul contract de finanțare a unui spital regional din România, a fost semnat luni de ministrul Sănătății, Victor Costache, și de ministrul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, Ion Ștefan. Prin acest contract se asigură finanțarea primei faze de dezvoltare a proiectului prin Programul Operaţional Regional 2014-2020. Valoarea totală a proiectului este de 500.805 mii de euro, suma urmând să acopere toate cheltuielile aferente proiectării, construcției, dotării și operaționalizării Spitalului Regional de Urgență din Iași.

Astăzi am semnat, în prezența vicepremierului, dna Raluca Turcan, primul contract de finanțare pentru cel mai avansat dintre spitalele regionale si am reusit atingerea unui obiectiv important din Programul de guvernare, urgentarea proiectelor mari de infrastructură. Vom continua colaborarea cu Autoritatea de Management a Programului Operațional Regional pentru semnarea în cel mai scurt timp și a celorlalte două contracte de finanțare, pentru construirea Spitalelor Regionale de Urgență din Cluj și Craiova“, a declarat Victor Costache, ministrul Sănătății.

Ministerul Sănătății și Ministerul Fondurilor Europene continuă discuțiile pentru extinderea sprijinului Comisiei Europene pentru realizarea acestor proiecte majore, mai spune Victor Costache.

Deşi articolul preluat arată cu certitudine că cele trei spitale vor fi construite cu bani europeni, totuşi regimul de investiţii este unul de cofinanţare, rata de cofinanţare fiind de 50%. În acest sens este relevant un interviu acordat de fostul comisar european Corina Creţu portalului Pressone.ro, din 25.11.2018, în care aceasta descria angajamentul financiar european, cunoscându-se că acesta rămâne neschimbat până în anul 2021, când va începe un alt exerciţiu bugetar european:

− Câți bani a alocat Comisia Europeană până acum și câți a folosit Guvernul României pentru proiectele celor trei spitale regionale?

Corina Crețu: În cadrul Programului Operațional Regional, Guvernul României a propus alocarea a 150 milioane de euro din Fondul European de Dezvoltare Regională pentru proiectele celor trei spitale regionale de urgență. De asemenea, pentru a acoperi costul total, estimat la 300 milioane de euro, al celor trei spitale regionale, Guvernul României s-a angajat să pună la dispoziție jumătate din această sumă, cealaltă jumătate fiind acoperită din fonduri europene. Pentru a putea demara cele trei proiecte și pentru ca acestea să genereze cheltuieli, Comisia va trebui să primească aplicația, să revizuiască și, mai apoi, să accepte cererea de finanțare depusă de autoritățile române.

− Poate Guvernul să finanțeze mai departe lucrările din fonduri europene? (În țară se induce ideea că ar trebui să le finanţăm din bugetul propriu.)

− Proiectul studiilor de fezabilitate a indicat inițial un cost total pentru cele trei spitale regionale estimat între 1,2 și 1,5 miliarde de euro. Aceste costuri ar acoperi: proiectarea spitalelor, construcția și supravegherea, echipamentele necesare, pregătirea personalului, infrastructura suplimentară (de exemplu, utilități, drumuri de acces, parcări etc) și reabilitarea spațiilor vechi din spital. Construcția celor trei spitale regionale este o investiție complexă, care nu se rezumă doar la construcția a trei clădiri noi. Cum va fi acoperită diferența dintre finanțarea alocată în cadrul Programului Operațional Regional și costul estimat ce rezultă din studiile de fezabilitate ține în totalitate de autoritățile române. Din perspectiva noastră, există alte soluții ce pot fi luate în considerare: realocarea fondurilor UE din cadrul Programului Operațional Regional sau din alte programe operaționale; împărțirea proiectelor în etape (una, în cadrul Programului actual, iar alta, în cadrul următorului Program de fonduri structurale, pentru perioada 2021-2027).

− Vă rog să precizați la ce programe și la ce sume ne putem gândi.

− Așa cum am menționat deja, celor trei spitale regionale le-au fost alocate până în prezent 150 de milioane euro din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), în cadrul Programului Operațional Regional. Rata de cofinanțare a FEDR este de 50%, ceea ce înseamnă o contribuție națională a României de 150 de milioane euro. Reiterez faptul că, în cazul în care România dorește să aloce o sumă mai mare din fondurile europene pentru aceste spitale, autoritățile române trebuie să înainteze Comisiei Europene o solicitare în acest sens, în regim de urgență. În cazul în care autoritățile naționale nu doresc să utilizeze fonduri UE pentru spitale, Programul Operaţional trebuie să fie din nou modificat, iar cele 150 de milioane de euro să fie alocate în scopuri diferite. Și în acest caz este nevoie de o solicitare din partea autorităților naționale.

Adăugăm faptul că anterior s-a discutat despre derularea investiţiilor în faze distincte, tocmai pentru ca liniile de finanţare să fie angajate în noul buget european, când se speră că vor fi obţinute rate de cofinanţare de până la 85%. Dar în condiţiile în care planul de investiţii prevede realizarea a opt astfel de spitale, iar costurile unitare iniţiale, pe hârtie, sunt atât de mari, ne putem întreba în modul cel mai serios posibil care va fi pragul bugetar pe care România îl va atinge la finalizarea acestor proiecte, demarate în condiţiile actuale. Întrebarea se susţine cu atât mai mult cu cât proiectul pentru Iaşi prevede o unitate medicală de 800 de paturi, iar proiectul pentru Bucureşti ar urma să fie pentru o unitate medicală “gigant” de 2500 de paturi.

Toate acestea în condiţiile în care depăşirea bugetului alocat iniţial este „sport naţional” în România. De pildă, Arena Naţională este proiect dus la bun sfârşit care iniţial a fost bugetat, generos, cu o sumă de 94 milioane de euro, mult-mult peste standardele de cost europene, dar a fost finalizat cu cheltuieli totale de (doar!) 234 milioane de euro. În aceeaşi ţară, în aceeaşi perioadă, Cluj Arena a fost construită cu suma totală de 36,3 milioane de euro, depăşindu-se bugetul iniţial alocat cu 30%.

Reamintim că preţul final (deci cel contabilizat după utilare şi dare în folosinţă!) al celei mai înalte clădiri din lume, Burj Khalifa, a fost de 1,5 miliarde dolari! În euro, vorbim despre puţin peste dublul sumei alocate pentru Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi, comparat cu o clădire de 163 de etaje, finisată în condiţii de lux extrem.

Costurile programate pentru Spitalul Regional Cluj-Napoca sunt atât de mari încât Consiliul Judeţean a luat în calcul inclusiv posibilitatea derulării investiţiilor în regim propriu. Este relevantă reacţia preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, domnul Alin Tişe care, într-o reacţie pentru Hotnews.ro, se întreba dacă aceste spitale urmează să fie construite sub ocean:

Șeful CJ Cluj mai spune că pașii pentru construcția spitalului ar putea fi demarați imediat după obținerea finanțării, posibil anul viitor: “Noi în momentul în care obținem finanțarea, dăm drumul imediat, vedem ce studii are Ministerul Sănătății, avem PUZ-ul făcut deja pentru teren, 14 hectare, terenul este foarte generos, la ieșirea din Cluj spre Oradea. Noi estimăm că anul viitor am putea să demarăm acești pași pentru construirea spitalului. Pe aceste considerente, dacă se modifică ghidul, noi putem foarte simplu să depunem noi proiectul, să obținem finanțarea europeană și să dăm drumul la lucrări, la studiu de fezabilitate, la tot ce înseamnă un astfel de spital. E totuși o clădire de spital, nu construim sub ocean și nici nu construim turnuri de 200 de etaje. Construim totuși o clădire de spital, despre asta vorbim.”

Întrebat cât se estimează că va costa clădirea spitalului, Alin Tișe spune că și la acest capitol, lucrurile la Ministerul Sănătății sunt neclare: “Ministerul a făcut atât de multe studii că nu mai știu pe care să le cred. Au vorbit de 150 de milioane de euro, apoi de 200 de milioane de euro, apoi de 250. Noi nu suntem aici la loto, construim o clădire de spital, nu înțeleg ce este atât de complicat. Există standarde de cost pentru tot ceea ce se construiește în ziua de azi, nu inventăm apa caldă. Toate aceste lucruri se cunosc, nu trebuie să inventăm nimic, noi trebuie doar să le aplicăm.”

Încheiem acest colaj fără să formulăm concluzii, preluând un articol din Ziarul Financiar din luna octombrie 2019: Costuri la stat versus la privat. Viitorul spital regional de la Craiova de 600 de milioane de euro costă proporţional de cinci ori mai mult decât a investit orice operator privat într-un spital nou: Se pot construi spitale regionale şi mai ieftin

Statul a calculat că va cheltui 600 mil. euro pentru Spitalul Regio­nal de la Craiova de 900 de paturi, de cinci ori mai mult decât a investit în mod proporţional un operator privat într-un spital. Spre exemplu, Spitalul Sfântul Constantin, ultimul mare spital privat deschis la Braşov, de către antreprenorul Mihai Miron, a presupus o investiţie de 23 mil. euro, la un număr de 150 de paturi, şase săli de operaţie, sală de terapie intensivă şi de transplant. Proporţional, un spital de 900 de paturi ar trebui să coste circa 140 mil. Euro. Un pat în viitorul spital din Craiova ar costa 660.000 de euro, în timp ce la Spitalul Sf. Constantin investiţia într-un pat este de 150.000 de euro, de cinci ori mai puţin decât la Craiova.

Această estimare corespunde sumelor preconizate iniţial de Ministerul Sănătăţii, în anul 2010, sume despre care putem admite în mod rezonabil că au fost, la acel moment, umflate mulţumitor:

Construcţia unui spital judeţean de urgenţă cu 462 paturi costă 89,66 milioane euro, iar cea a unui spital regional de urgenţă cu 786 de paturi necesită 156,49 milioane euro, potrivit proiectului privind standardele de cost al lucrărilor de investiţii, elaborat de Ministerul Sănătăţii.

Memorialistica intelectualităţii mijlocii: Un secol de amintiri (3)

Deși ideea proiectului theodosie.ro face trimitere la vremuri românești de acum 500 de ani, pentru a remonta învățături și acțiuni care să ne ajute să trecem în următoarea jumătate de ev aducem în atenția publicului mărturisiri istorice memorialistice sau biografice, purtătoare de învățăminte și semnificații, din timpuri mai apropiate.

Vă îndemnăm să parcurgeţi mai întâi prima parte a seriei iar apoi partea a doua.

Nu pot trece mai departe, fără a aşterne pe hârtie o asemănare care mi-a apărut ori de câte ori gândul m-a purtat pe meleagurile care au dat culturii româneşti pe Eminescu, Enescu, şi Iorga, o trilogie genială de artă, intelectualitate şi cultură.

Moldova de sus a mai dat acestui neam şi alţi oameni de seamă, dar dintre ei un cărturar de geniu se desprinde şi se aşează mereu alături de Iorga prin cultura şi activitatea sa, izbitor de apropiată.

Este vorba de domnitorul Dimitrie Cantemir. Bineînţeles această apropiere trebuie privită prin prisma timpului în care a trăit fiecare.

Născut prin părţile Huşului, Dimitrie Cantemir s-a ridicat pe Ia 1700 erudit şi savant de talie europeană (mondială la acea vreme) aşa cum după 200 de ani s-a ridicat Iorga.

Poate primul a fost temelia pe care s-a înălţat cel de al doilea.

Amândoi ştiau un număr impresionant de limbi străine vorbindu-le curent, amândoi membri de onoare ai unor universităţi şi instituţii de cultură ale lumii, amândoi în corespondenţă cu savanţi ai vremii lor.

Amândoi legaţi printr-o multitudine şi diversitate de preocupări şi studii şi, frapant, printr-o operă cu subiect comun, Dimitrie Cantemir elaborând pentru prima oară acea „Istoriae incrementorum atique decrementorum aulae otomanicae“, iar Nicolae Iorga, realizând la cerere, în limba germană, Istoria Turciei în 5 volume, pe care multe generaţii de tineri turci au învăţat istoria propriei lor patrii, deoarece altele nu erau şi nu aveau.

Deasemeni o soartă tragică îi apropie parcă şi în moarte.

Cantemir ucis de dorul de ţară, într-un chinuitor refugiu politic, Iorga ucis de un mişel din ţară, dintr-un chinuitor şi pentru el, destin politic al ţării.

Până în ultima lor clipă în slujba Patriei.

*

În vara anului 1915 armatele austro-ungare şi cele ruseşti, aduseseră frontul lângă graniţa noastră.. Dinspre Mamorniţa, trecea prin târguşorul Noua Suliţa în mijlocul căruia se afla şi frontiera între cele două imperii, urcând apoi spre Boian, Rarancea, Toporăuți si mai departe spre Nord. Era cam prin luna lui august, când am urcat cu încă vreo doi colegi pe o înălţime din pădurea Baranga pe Prut, nu departe de satul Alb. Frontul era la vreo doi kilometri. Vedeam cu ochiul liber tot ce se petrecea sub noi. Noua Suliţa era toată în flăcări, sub focul ambelor artilerii. Înspre Boian se vedeau tranşeele şi soldaţii celor două armate. În faţa lor, în spate şi deasupra lor explodau proiectile. Mai aproape către Prut, în răchitişuri stăteau ascunse şiruri de călăreţi. Se vedeau şi tunurile îndreptate unele împotriva altora. După un timp tunurile au pornit un foc năprasnic, apoi au ieşit soldaţii din toate tranşeele, şi au pornit şi călăreţii din răchitişuri. S-au amestecat toţi într-o învălmăşeală de neînchipuit. Soldaţii, s-au năpustit, unii asupra altora înfingându-şi baionetele în pântece, lovind şi împrăştiind moarte. Se vedeau, săbii tăind, suliţe spintecând trupuri, cai călcând oameni în picioare, urlete încurajau şi pe unii şi pe alţii, răcnete de moarte şi vaiete de durere se adăugau zăngăniturilor şi loviturilor, totul învăluit în praf, ţărână şi nebunie. Ni se oprise respiraţia.

Sub semnul serii, când cine a putut s-a retras la locul lui, pe câmp au rămas mormane de morţi, cai şi oameni răniţi care se zvârcoleau implorând Pronia.

Cine învinsese? Cine era învinsul? Ne-a apucat un tremur nervos, priveam cu spaimă unul la altul, îngroziţi şi revoltaţi către câmpia aceea, în care omul dovedise în câteva ore, că absurdul îi aparţine în exclusivitate.

Am înnoptat la casa pădurarului. A fost o noapte de coşmar. A doua zi am plecat descurajat lăsând acolo entuziasmul si toate visele noastre de vitejie.

Dar câte aveam să mai văd… câte îmi rezerva viitorul.

*

În ultimul trimestru, al ultimei clase, profesorul Răutu ne-a dat la teza de sinteză subiectul : „Unirea românilor”. Am dezvoltat cât am putut mai bine acest frumos subiect încheind cu răsunătoarele versuri ale lui Octavian Goga:

„Avem un vis neîmplinit / Copil al suferinţii / De jalea lui ne-au răposat / Și moşii şi părinţii”.

Aceste versuri, strigăt şi ideal de veacuri, aveau pe atunci, cu totul alta rezonanţă decât mai târziu când visul milenar a fost înfăptuit.

Se aduc tezele, se împart, mă uit în caiet şi nu-mi cred ochilor, nota 8. La profesorul Răutu nota 8 egala cu „10 plus”.

Nici nu apuc bine să mă desmeticesc şi profesorul parcă cu mândrie în glas, îmi cere să citesc clasei teza.

Mă ridic şi timid încep a citi. Scrisesem 16 pagini, dar nu cu peniţa, ci cu toată fiinţa mea de tânăr al anului 1916.

Când am terminat, profesorul s-a uitat cu drag asupra clasei, care tăcea emoţionată de cuprinsul tezei şi mirată de surpriza ce le-o oferea autorul ei. Apoi Nicolae Răutu m-a privit lung şi cu emoţie în glas mi-a spus : „Ofiţer să te faci!” Şi ofiţer m-am făcut!

*

Promovând ultima clasă de liceu, sora mea mi-a dăruit un ceas de buzunar, iar tata o bicicletă marca Neuman, germană, roata liberă, frână automată cu torpedo… 150 lei. Şi toată vara n-a fost zi să nu colind prin satele vecine, prin judeţ, pe la Botoşani şi chiar în „străinătate” la Suceava, care pe atunci era sub imperiul Austro-Ungar. Conform unor înţelegeri între state, judeţul Dorohoi fiind limitrof cu judeţul Suceava, locuitorii acestor judeţe puteau căpăta pe loc permis de trecere a graniţei pentru 7 zile.

Cam tot pe atunci am stat de vorbă, pentru a doua oară, cu George Enescu. Mă aflam cu bicicleta la Dorohoi, pe strada Stroici, spre podul Jijiei, când în dreptul unei brutării un docar şi în docar el.

M-am apropiat. Era mai bărbat, căpătase un profil de medalie romană dar aceiaşi ochi vioi şi frumoşi, cu care mă vrăjise cu ani în urmă.

Sub braţul stâng ţinea o pâine din care cu dreapta rupea câte o bucată pe care o mânca cu lăcomie. Văzând că stau şi-l privesc aşa… pierdut, mă întrebă:

– De ce te uiţi aşa tinere?

– Vreau să vă văd mai de aproape, i-am răspuns emoţionat, pentru că la concertul din primăvară dumneavoastră fiind pe scenă, iar eu la galerie, nu v-am putut vedea aşa de bine !

– Aşa… zise el, continuând a înfuleca din pâinea rămasă aproape pe jumătate, aşa cum prin părţile locului mănâncă ţăranii când vin la târg,… spui că ai fost la concert?

– Da…

– Și ia spune drept, ţi-a plăcut ?

– M-a fermecat şi n-am să-l uit niciodată.

– Nici eu nu am să-l uit!

Între timp a venit conul Costache, tatăl său, pe care l-am salutat şi fiindcă i-am părut figură cunoscută (semănăm cu tata,) m-a întrebat al cui sunt.

I-am spus cum mă cheamă, iar el mi-a luat-o înainte : „Aăă.. de la Broscăuţi.” S-a urcat în docar şi apucând hăţurile : „Să-i spui lui taică-tu sănătate din partea mea.” Apoi a dat bici cailor şi m-a lăsat privind cum se îndepărtează.

L-am mai văzut după un an pe George Enescu, în acelaşi docar de data aceasta cu patru cai înhămaţi „la roată”. Cu capul gol, cu părul fluturând în vânt, cu toate hăţurile în, mână, a trecut ca un bolid pe Strada mare, care urca uşor în pantă spre Primărie. Roţile docarului săltau pe pavaj iar din potcoavele cailor săreau scântei.

Pe scaunul din spate un ţăran chipeş şi voinic cu mustăţile arcuite îmbrăcat curat, cu cămaşa fulg, gata să intervină în caz de pericol.

În faţa primăriei caii au fost aduşi la pas şi docarul s-a îndreptat spre casa avocatului Tomaziu, a cărui soţie era verişoara lui Enescu, fata preotului Ion Enescu de la biserica — Sfântul Niculai.

*

Curentul filofrancez întreţinut de Take Ionescu, N. Filipescu, Iorga, Goga, preotul Lucaci şi alţii, avea să aducă în curând intrarea României în războiul marii reîntregiri, alături de Puterile înţelegerii.

Presa, prin articolele ce aminteau trecutul de vitejie al neamului, deslănţuie simţămintele româneşti. A apărut şi o revistă „Războiul Popoarelor”, cu scene din război, tipărită în culori.

Armata noastră e deja amplasată pe Carpaţi şi în Dobrogea, gata de luptă. La Bucureşti Consiliile de miniştri şi de coroană se ţin zilnic.

Şi în miezul celei de a 14-a nopţi de august a anului 1916, au început a bate clopotele în toate aşezările româneşti.

S-au aprins atunci în grabă lumini, apoi lumânări şi candele şi rugi fierbinţi s-au înălţat şi toate gândurile s-au înălţat şi s-au îndreptat pentru sănătatea, norocul şi victoria celor plecaţi la luptă.

Prin 18 trecători armatele au trecut în Ardeal, iar în Dobrogea au ocupat poziţiile mai dinainte stabilite.

După două zile a început să apară o foaie tipărită „Comunicat de război”, care se vindea cu 5 bani şi era smulsă din mâna vânzătorilor. Cuprindea primele ştiri de pe front, primele atacuri, primii morţi.

Luptam pe două fronturi, ne era enorm de greu şi nu se ştia ce ne poate aduce ziua de mâine.

Intrarea noastră în război s-a făcut când la Verdun de 6 luni aveau loc cele mai înfiorătoare bătălii din istoria omenirii, când pe Somme era în plină desfăşurare ofensiva anglo-franceză, iar trupele ruse erau în plină ofensivă în Galiţia, când nemţii foloseau de un an gaze de luptă.

*

La început veştile de pe front erau mulţumitoare. Trupele se apropiau de Mureş şi Târnave, când deodată la începutul lui septembrie, începe dezastrul. Conform înţelegerii interstatale, România pornise ofensiva generală în Ardeal şi defensiva statică în Dobrogea, la care ar fi trebuit să participe şi armata rusă. Pentru a se opri înaintarea din Ardeal, comandamentul german a trimis trupe de întărire, unele scoase de pe frontul de vest, sub comanda mareşalului Falkenhaym. În acelaşi timp Bulgaria, pentru independenţa căreia românii au luptat în 77, a declarat război României. Trupele ruseşti care trebuiau să ne ajute, nu au apărut. Înaintarea românilor în Ardeal a fost oprită, armata retrăgându-se în trecători.. în Dobrogea inamicul, întărit şi cu trupele bulgare sub comanda generalului Makenşen, a împins armata română spre Dunăre şi Mare. În plus la Turtucaia, unde trebuia să se reziste fără gând de retragere, trupele sub comanda generalului Teodorescu, sunt nimicite în trei zile. Generalul nu numai că a dat dovadă de incapacitate, dar a părăsit şi câmpul de luptă. S-a pierdut întreg materialul de război şi vreo 30.000 de soldaţi, cei mai mulţi înecaţi în Dunăre.

Pe tot timpul luptelor, generalul Averescu, unul din cei trei comandanţi de armate din Ardeal, a fost purtat cu avionul de la un front la altul, când în Dobrogea, când în Ardeal, pentru a redresa situaţiile defavorabile deja create pe front şi a preîntâmpinat alte viitoare eşecuri.

La sfârşitul dezastrului au apărut şi trupele ruseşti, dar noi eram deja retraşi până prin zona Buzăului.

Deasemeni Franţa care conform înţelegerii trebuia să atragă trupele germane spre vest, prin declanşarea unor atacuri puternice, au pornit ofensiva de abia după ce noi plecasem din Ardeal. Aşadar atât ruşii cât şi francezii în loc să ne ajute pe noi, i-au ajutat pe nemţi.

Poate asta a fost şi intenţia (ascunsă) ca deschizându-se un al doilea front în est, să se uşureze situaţia frontului din vest, fie chiar cu sacrificarea armatei române, a României. Şi alte dovezi asemănătoare, de mai târziu, mă obligă la această bănuială.

*

Peste toate se află şi de isprăvile colonelului Piperescu, comandantul unei brigăzi de infanterie, care împuşca soldaţii-ce i se păreau „domniei sale” că nu luptă cum trebuie. I s-a luat comanda şi a fost dat în judecata Curţii Marţiale. Situaţia devenea din ce în ce mai critică. Nemţii năvălesc peste munţi şi mulţi cetăţeni din Oltenia, Muntenia şi Dobrogea iau drumul bejeniei spre Moldova. Retragerea trupelor nu fusese prevăzută, nimic nu era organizat şi totul mergea la voia întâmplării. Tifosul exantematic, „moartea albă”, apare în armată şi în rândul populaţiei civile, secerând mii de vieţi. Lipsa alimentelor se făcea din ce mai simţită. Specula începe să-şi arate colţii şi de pe front vin ştiri din ce în ce mai rele. În lunile octombrie şi noiembrie al lui 19.16, Moldova a primit mii de refugiaţi. Situaţia devenind din ce în ce mai critică, spre sfârşitul lui noiembrie, conducerea ţării părăseşte Capitala, refugiindu-se la Iaşi.

La 6 decembrie Bucureştiul este ocupat de armata germană. Aşa se încheie prima parte a războiului, cu mari pierderi în oameni şi materiale şi ocuparea de către inamic a două treimi din teritoriul ţării. Dar nu suntem învinşi. În faţa pericolului unei invazii nemţeşti, încă înainte de ocuparea Bucureştiului, tezaurul ţării a fost trimis la Iaşi, iar de aci spre păstrare la aliaţii noştri ruşi. Printre tone de aur, obiecte de mare valoare artistică, arheologică, culturală, au trecut atunci în Ucraina și vreo 40.000 de oi.

După terminarea războiului, noua conducere comunistă, a Rusiei, nu a mai restituit nimic României „burgheze” deşi Lenin hotărâse ca tezaurul să fie restituit României, când va avea un regim comunist. Baionetele ruseşti ne-au adus în 1945, un regim comunist, dar tezaurul nu. De altfel nici nu e de mirare. Când a mai dat Rusia înapoi ceva, din ceea ce şi-a însuşit cu japca?

Azi valoarea tezaurului ar fi de multe miliarde de dolari. Personal l-am cunoscut pe unul din ciobanii care au dus atunci oile, un ardelean din Tilişca Sibiu, un sătuc în sus de Sălişte, loc de veche cetate dacică, cu casele mărgele înşirate, de o parte şi de alta, pe aţa a două pârâiaşe de munte. Un ardelean îndesat, vânos şi isteţ, Aleman Hânsa.

Împreună cu încă vreo câţiva zeci ca el, au ajuns tot păscând oile până prin Crimeea. Dar după război când să se întoarcă în ţară, ruşii le-au oprit oile. Cum să se întoarcă el acasă fără oile ţării ?

Şi a tot stat să le îngrijească şi păzească, împreună cu ceilalţi, până prin 1925. Ruşii au făcut cu oile un colhoz şi l-au uns preşedinte pe românul nostru, că doar el le cunoştea tot rostul. Văzând însă, că între timp, vechile oi aduse de el se tot împuţinează, înlocuite de urmaşele lor, deci de acum alte oi altă turmă, s-au întors cu toţii acasă.

Aleman Hânsa s-a însurat şi-a durat casă zdravănă în sat, a fost ales şi primar şi ca să nu-i rămână satul mai prejos decât altele a înjghebat şi fanfară, cum e în obiceiul satelor din Ardeal, iar ca să fie îndemn spre aceasta, a învăţat chiar el să cânte la trompetă. Una din fetele sale, cu o mare chemare şi ţinere de minte, a ajuns medic primar, la Policlinica Titan din Bucureşti.

Împreună cu alţi colegi de liceu, am plecat la Şcoala militară de artilerie, evacuată de la Bucureşti la Iaşi, în clădirea din strada Sărăriei, către dealul Copoului. Comandantul şcolii era colonelul Mircea Botez, venit de pe front, unde fusese rănit în lupte. Pe pieptul său strălucea cruciuliţa albastră a „Ordinului Mihai Viteazu”. Ofiţerii noştri, profesori, erau severi dar îi îndrăgeam deoarece ne dădeam seama că ei pot să ne asigure o pregătire cât mai bună pentru a fi folositori frontului. În curând în ţară, în Iaşi şi peste şcoala noastră s-a aşternut o iarnă cumplit de aspră şi vitregă. Dormitoarele noastre, sălile de cursuri şi sala de mese erau sloi. Unele dormitoare nu aveau geamuri, lăsând viscolul să aşeze nestingherit zăpada peste pături, peste paturi, peste noi. Nu era nimic de făcut. Lemnele se dădeau la spitale, în oraş nu exista sticlă. Instrucţia se făcea în remize, în manej şi mai ales în grajduri, la căldura cailor.

Hrana din trei zile în trei zile se repeta mereu aceeaşi şi aceeaşi: azi salată orientală cu cartofi, ceapă şi scrumbie sărată, mâine iahnie de fasole şi poimâine varză acră cu slănină afumată. Apoi totul de la început. Şi zilnic apă… multă apă.

Cele patru luni şi jumătate de război, au dovedit că armata noastră nu fusese suficient pregătită şi înarmată. Aveam în faţa noastră un inamic bine înarmat şi cu doi ani de experienţă pe front. Ştiam acum că un regiment de infanterie german avea 36 de mitraliere, iar unul ro¬mânesc doar trei. Câte una de fiecare batalion.

La o lună de zile numai de la intrarea în război, artileriei i se atrăgea atenţia să facă economie de proiectile, iar după două luni infanteriei să nu facă risipă de cartuşe. Cum să învingi fără muniţie ?

Astfel s-a intrat în război. Deseori puşca a devenit ciomag, pieptul unic scut, deseori s-a răbdat de foame, sete şi frig. Aşa s-a luptat atunci, aşa au luptat părinţii, bunicii sau străbunicii multora dintre cei care citiţi acum în tihnă aceste rânduri.

*

La sfârşitul anului cu „chin cu vai”, frontul s-a fixat pe linia Comăneşti, Oituz, Caşin, coborând spre Siret prin Mărăşeşti, Nămoloasa, Galaţi. Linie slabă, stabilită neprevăzut, care trebuia organizată şi întărită în cursul acelei ierni. De mare ajutor a fost sosirea în ţară, la Iaşi, din octombrie a „Misiunii militare franceze”, sub comanda generalului Berthelot. S-a început reorganizarea şi dotarea armatei. Etapele au început a pregăti şi depozita cele necesare frontului. Armata începe a respira aer proaspăt, cu speranţă şi curaj.

La Teatrul Naţional, Nicolae Iorga, ţinea adevărate ore de educaţie patriotică. Asistau cetăţenii din oraş, studenţii, elevii şcolilor militare de artilerie şi infanterie. Iorga redeşteaptă entuziasmul de odinioară în cuvinte de înalt, convingător şi înflăcărat patriotism. Iorga nu şi-a pierdut nici o clipă încrederea în victorie, în realizarea întregirii neamului şi încrederea lui se strecura în mintea şi inimile tuturor. Eram din nou nerăbdători de-a le realiza.

*

Peste drum de şcoala noastră era un lagăr de prizonieri germani. Îşi trăiau amarul în nişte bordeie vreo 300 de oameni. În curte era o ciuşmea din care apa curgea permanent zi şi noapte ca să nu îngheţe. Se încuibase acolo tifosul exantematic. Miercurea şi sâmbăta, către prânz, venea un camion care, din stradă, peste gard, aproviziona lagărul cu alimente. Acelaşi camion lua cadavrele celor ce mureau între timp, ducându-le la cimitir. Asistenţa medicală, ca peste tot, era ineficientă, neputând a ţine piept epidemiei.

Priveam îngroziţi din curtea şcolii şi cele ce vedeam ne descurajau total. Când eram prinşi privind peste gard, eram pedepsiţi, chipurile din grija de a nu ne molipsi de tifos. Noi înţelegeam însă, că adevăratul motiv era să nu ne contaminăm de demoralizare. Şi a sosit şi ziua când camionul nu a mai avut ce încărca la plecare nu a mai avut pe cine aproviziona. Peste lagărul prizonierilor şi peste tot laşul, încet s-au aşezat troiene de zăpadă.

*

La toate necazurile acelei ierni, vine să se adauge şi o catastrofă de cale ferată, cea mai mare din istoria căilor ferate române şi la vremea aceea din Europa.

Circulau două trenuri de „cursă lungă”, zise Curiere, unul pe ruta Iaşi, Paşcani, Adjud, Târgu Ocna, altul între Iaşi şi Bârlad. În prima zi de ianuarie 1917 la ora 1 noaptea, curierul care venea de la Bârlad la Iaşi, cu 28 de vagoane, o locomotivă în faţă şi una în spate plecase din Bârnova cu frânele bune, verificate.

Era supraîncărcat de călători civili şi militari, urcaţi pe vagoane pe scări şi pe tampoane.

Un călător aflat pe tampoanele vagonului de siguranţă, a călcat cu piciorul pe mânerul robinetului de izolare al conductei frânei de aer, schimbându-i poziţia din deschis în închis, tăind astfel legătura dintre locomotivă şi restul trenului.

Drumul coborând în mare pantă, trenul lipsit de frână a început să prindă viteză. A intrat în gara Citirea cu peste 100 de kilometri la oră, ciocnindu-se cu un alt tren, ce staţiona în gară şi care avea în compunerea sa şi două vagoane cu muniţie.

Nenorocirea s-a soldat cu 984 de morţi şi peste 600 de răniţi, aşa cum rezultă din procesul verbal tehnic încheiat atuneci la faţa locului şi aflat astăzi la muzeul C.F..R. din Bucureşti.

*

De Crăciun am cântat cântece de colind pe la casele ofiţerilor care locuiau în şcoală. Emoţionaţi ofiţerii ne-au mulţumit, ne-au dat covrigi, ţigări şi vin. Am închinat cu toţi paharele în sănătatea celor de pe front şi într-un singur glas am strigat : „Trăiască România întregită!”

*

Într-o zi pe la sfârşitul lui februarie am fost duşi pe platoul de instrucţie al Regimentului 7 Roşiori, peste drum de grădina Copou. Pe platou trupe din Iaşi şi din împrejurimi, civili localnici şi refugiaţi. A apărut o dubă militară. Din ea au coborât trei generali. Cel din mijloc era Socec, care pe front comandase Divizia a doua. În luptele de pe Neajlov şi Argeş, care se dădeau pentru stăvilirea inamicului în înaintarea sa spre Bucureşti, Socec după ce şi-a scos, fără ordin, Divizia din luptă, cu scopul de a înlesni trupelor inamice înaintarea spre Capitala ţării, a părăsit postul de comandă şi a plecat la Bucureşti, aşteptând la Capșă sosirea Germanilor. Absenţa Diviziei sale din linia de luptă a înlesnit căderea Bucureştiului. Acuzat de trădare a fost judecat şi condamnat la cinci ani de închisoare şi degradare militară, degradare ce se executa la Iaşi.

Cei trei au sosit în mijlocul careului, unul dintre generali a citit cu glas tare sentinţa de condamnare, celălalt general s-a adresat apoi autoritar lui Socec: „Nu eşti vrednic!”, şi i-a smuls epoleţii de pe umeri aruncându-i jos, i-a luat chipiul de pe cap şi i-a desprins steaua de general şi luându-i sabia, i-a rupt-o în două.

Cu capul gol, fără epoleţi şi fără sabie, degradatul s-a îndreptat spre dubă huiduit de civilii care asistaseră la degradare. Duba l-a dus la închisoare.

Dar de abia executase un an şi ceva de pedeapsă şi la conducere fiind guvernul filogermanului Marghiloman, procesul s-a rejudecat şi cel vinovat de trădare în 1917, a fost reabilitat în mai 1918. Lui Socec i s-au dat iarăşi epoleţi, stea la chipiu şi sabie, iar ţării şi cinstei ostăşeşti, o grea şi nemeritată palmă.

*

În mod obişnuit duminica eram învoiţi în oraş. De obicei plecam câte doi sau chiar în grup. De unul singur eram mai stingher printre civili, deşi eram priviţi şi primiţi cu multă simpatie şi încredere. Eram nădejdea lor de mâine. În duminica aceea coboram agale de la Liceul Naţional spre gară, împreună cu proaspătul dar temeinicul prieten şi camarad de armă, Teodor Mihăileanu. Din urmă se apropiau doi civili care vorbeau destul de tare despre front, Iorga şi profesorul universitar A.C. Cuza. Curioşi să auzim cam ce discută, am rărit pasul, trăgând cu ochiul şi urechea.

– Straşnic ger, spunea Cuza, oare ce or fi făcând soldaţii în tranşee ?

– Am fost în tranşee, şi am văzut că au nişte sobiţe de tablă la care se încălzesc, îl linişti Iorga.

Apoi Cuza: „în grea situaţie am ajuns!”. Iorga : „Grea dar nu disperată. Eu sunt optimist”.

În acest timp din jos urca o doamnă, corect îmbrăcată, pe cap cu o pălărie mare de catifea neagră. Ne-am retras spre a-i face loc să treacă, dar mai ales pentru a-i măsura, cu privirea, silueta. Când a trecut pe lângă cei doi, Cuza deşi destul de scund, s-a mai şi aplecat spre a-i vedea faţa pe sub borul pălăriei, ceea ce nu prea i-a convenit doamnei care a întors capul cu reproş, continuându-şi grăbit mersul. Că aşa era pe atunci…

Şi Iorga zâmbind: „Cuza, mi se pare că vrei să pui punctul pe i”. „Aşi… îi răspunse chicotind Cuza, mai degrabă aşi vrea să-l pun pe i în punct”.

Noi mai tineri şi ca militari, am râs cât ne-au ţinut centurile, mărind pasul.

*

Cuza era de o recunoscută şi sclipitoare inteligenţă, iar întâmplarea de atunci îmi reaminteşte de o alta de mai târziu. Mult după război, în Parlamentul: ţării, doctorul Lupu combătând corupţia unor politicieni de atunci, pentru a-şi întări atacul, spuse arătându-şi portofelul : „Iată domnilor, eu nu am pentru ziua de mâine decât doi poli în portofel”. La care Cuza replică prompt: „Şi pământul are tot doi poli stimabile dar… se învârteşte”. De altfel nici Iorga nu ierta nimic şi toţi se cam fereau de a-i da ocazia să-şi zvârle săgeţile. Odată într-o pauză la Senat, Iorga fiind plecat din sală, un alt senator s-a aşezat pe locul mai din faţă al lui Iorga. La reluarea şedinţei Iorga se întoarse în sală se apropie de scaunul său dar îl vede ocupat. Senatorul crezând că a găsit momentul de a fi spiritual şi de a-i înfrunta pe Iorga, îi spuse în auzul tuturor: „Lasă… maestre… puteţi sta şi în altă parte… doar pe ce stăm se aseamănă, nu?”

„Da, i-a răspuns Iorga, pe ce stăm se aseamănă şi ducând mâna la cap, dar astea nu!” Şi în hazul celorlalţi Iorga şi-a reluat locul.

*

Nu trecuseră nici câteva săptămâni de la degradarea lui Socec, când auzim de un alt act de trădare. Colonelul Sturza, fostul comandant al Şcolii militare de Infanterie, şi acum comandantul Diviziei a 8-a din sectorul Caşin, a dezertat la inamic şi de acolo la megafon îndemna pe ai noştri să înceteze lupta şi să-l urmeze. Zilnic erau asvârlite în tranşeele noastre manifeste, fiţuici care îndemnau la dezertare. Manifestele nu au avut însă nici un efect, românii şi soldatul, român au rămas neclintiţi la datorie. Trădarea lui Sturza nu a făcut decât două victime. Locotenent colonelul Alexandru Crăiniceanu, comandantul Regimentului 25 infanterie din Vaslui, complice al lui Sturza, care a fost prins la timp şi nu a putut dezerta. Judecat, a fost condamnat la moarte şi împuşcat de un pluton din propriul său regiment şi îngropat la marginea satului Pătrâşcani, de pe stânga Şiretului. Tatăl său, Generalul Gh. Crăiniceanu, om integru, fost ministru al armatei, fost şef al marelui stat major şi chiar în rezervă fost comandant de armată la începutul războiului, a întărit sentinţa: „Să fie împuşcat dacă a ajuns să-şi trădeze neamul şi ţara”.

A doua victimă este locotenentul de rezervă Ciulei, fostul adjutant al colonelului Sturza, care a fost condamnat la moarte. După executarea sentinţei, probe evidente dovedind nevinovăţia sa, a fost reabilitat şi decorat „post mortem”, cu ordinul Mihai Viteazul. Dar ce folos…

*

Primăvara lui 1917 nu era departe şi ca în orice primăvară, odată cu primele zile mai călduroase care o prevesteau, speranţele începură a reînvia. Odată cu natura, se primeneau şi oamenii. Renăşteau din propria durere. Autorităţile civile începuseră a manifesta mai multă grijă de refugiaţi, repartizându-le cele necesare hranei, lemne, asistenţă socială şi pensii. În spitalele din oraşele Moldovei, se formaseră echipe de studenţi şi elevi de liceu încă din 1916, care treceau pe rând pe la spitale şi distrau răniţii cu poezii, povestiri, coruri, scene vesele şi cântece.

Marele George Enescu, în tovărăşia prietenului său comicul Tănase, umblau în doi pe la spitalele din Iaşi, primul alinând cu vioara sa, al doilea descreţind frunţile celor în suferinţă cu hazul său inegalabil. Răniţii erau vizitaţi de cetăţeni care le aduceau daruri din puţinul lor, îi încurajau şi le arătau dragoste. Asistenţa medicală şi Crucea Roşie duceau o activitate susţinută şi cu folos. În fruntea surorilor de Cruce Roşie, zi de zi la patul celor suferinzi se afla Regina Măria, faptă pentru care pe drept a fost numită „Mama răniţilor”.

*

Într-o dimineaţă spre ora mesei, mă înapoiam din oraş la şcoală împreună cu un coleg. Deodată a apărut deasupra oraşului un avion german Taube, căruia zburând destul de jos i se distingeau crucile negre de pe aripi şi fuselaj. Făcea viraje repetate de recunoaştere. Ne-am oprit în apropierea unui maior, pe care l-am salutat. Acesta avea peltiţe negre de catifea, semn că era artilerist. Stătea rezemat de un gard şi urmărea şi el avionul.

După barbişonul ce avea am tras concluzia că trebuie să fie vreun rezervist, „un aranjat de război” rămas la cine ştie ce serviciu mărunt. Mai încolo la câţiva paşi, stătea un civil voinicuţ, care se uita când la avion, când la maiorul cu barbişon, când la noi. După ce ne-a răspuns la salut, maiorul ne-a întrebat zâmbind: „Ei domnilor elevi, nu vă e teamă ?”

„Nu domnule maior, nu ni-i teamă, i-am răspuns insinuând, suntem artilerişti ca şi „dumneavoastră” şi artileriştii nu ştiu ce e teama”.

„Bravo elevi, mă bucură răspunsul vostru”.

L-am salutat şi am plecat spre şcoală bucuroşi că am șfichiuit un „învârtit”. Când am trecut pe lângă civilul cel voinicuţ, acesta ne-a spus : „Aţi vorbit cu domnul Ionel Brăteanu, primul ministru al ţării“, adăugând că el este omul său de pază.

Ne-am trezit salutând încă odată, dar de data aceasta ca la carte şi întrebându-ne de ce oare ministrul ţării este numai maior? Oricum eram tare mândri că era tunar ca şi noi.

*

Într-o zi a aceluiaşi martie, am fost duşi în râpele de pe valea Ţicăului, aproape de poligonul de tragere al garnizoanei. Aveam să asistăm la pedepsirea altei fărădelegi. Condamnatul era un oarecare Istrate Leonte, care nu ştiu ce funcţie avusese, dar cu ocazia retragerii din Oltenia din 1916, din neglijenţa sa au căzut în mâinile inamicului circa 300 vagoane de grâu, pe care nu le-a expediat la timp în Moldova. La ora fixată a apărut duba din care a coborât condamnatul escortat de patru soldaţi şi un civil. S-au îndreptat spre locul execuţiei. S-a dat comanda de prezentarea armei, un civil a citit sentinţa, iar Istrate Leonte cu un sânge rar întâlnit s-a îndreptat spre stâlp. Din mers s-a dezbrăcat de manta pe care a aruncat-o pe malul gropii, şi s-a alăturat de stâlp de care a fost legat de un sergent. Condamnatul a cerut să i se lase liberă mâna dreaptă şi a refuzat să i se lege ochii. Înainte ca plutonul să tragă prima salvă, a ridicat mâna stângă: „Lume, mor vinovat dar, n-am fost nici trădător, nici spion. Trăiască România!”

Au urmat cele trei salve trase de plutonul ele execuţie. Toată „suflarea” martoră, a încremenit. După trei zile trecând pe acolo, am numărat în stâlp 28 de găuri.

*

În duminica următoare, aflându-mă pe strada Copou, m-am întâlnit cu Regele Ferdinand, pe care l-am salutat făcând front. Mi-a răspuns ridicând un deget la chipiu, după care ne-am văzut fiecare de drumul lui.

*

Am terminat cursurile după mai puţin de un an. Pe front era nevoie de luptători. Eram elevi plutonieri şi urma să fim înaintaţi sublocotenenţi pe front, bineînţeles supravieţuind până atunci. Ne-am ales regimentele, s-a ţinut o cuvântare, s-a defilat şi s-a luat rămas bun. Nu prea era timp de sărbătoriri.

În trei zile trebuia să ne prezentăm la unităţi. Până atunci am dat o raită pe acasă. La Broscăuţi am fost primit cu bucurie şi cu lacrimi. A venit să mă vadă aproape tot satul. Toţi mă îmbărbătau şi îmi urau de sănătate şi zile bune. Mama m-a povăţuit să mă port frumos cu soldaţii, să nu-i înjur sau să-i lovesc, că sunt oameni ca şi ea, ca şi tata ca şi toţi fraţii mei, ca şi mine. Vorbele ei mi le-am scris în inimă pentru toată viaţa. A doua zi am fost dus la gară la Dorohoi. La despărţire, mama m-a dat în paza lui Dumnezeu, iar tata mi-a spus simplu „drum bun” şi să nu-l fac „pe acolo” de vreo ruşine. S-a pornit trenul, s-a depărtat peronul cu toţi cei dragi, apoi Dorohoiul şi la urmă şi bucata de sat care se mai putea vedea de pe drumul de fier. Porneam spre front. Ceea ce de atâtea ori dorisem cu simţămintele mele de român şi respinsesem cu raţiunea, se împlinea. Porneam spre front. Priveam pierdut pe fereastra vagonului şi în fuga dealurilor, a ogoarelor, a pădurilor şi a apelor, se amestecau în ritmul roţilor… atacul de la Noua Suliţă… cuvintele lui Iorga : „iubim pământul ţării noastre pentru cât cuprinde din viaţa neamului nostru”… prizonierii din Iaşi … trădarea lui Sturza… mărul din grădina noastră… execuţia din valea Ţicăului… jăratecul versurilor lui Goga… „ofiţer să te faci”… „ofiţer să te faci”… Ei da, mă făcusem, aveam şi eu să aduc duşmănie şi răni şi morţi şi lacrimi… De ce toate acestea? Şi un tainic răspuns venea din adâncul firii:

Pentru neamul tău obidit şi încercat, pentru bucuriile care trebuie să i se arate şi lui, acoperea totul, îmi alunga frica, mă readucea iar entuziast şi puternic, în uniforma ţării pe care o purtam.

*

În gară la Bacău trenul a stat ceva mai mult. Pe linia de alături a tras un tren cu răniţi de pe front. Răni… sânge… vaiete … Asemenea trenuri opresc şi în gările inamicului… Bravo omule, superioară fiinţă a globului!

Am închis fereastra. Am tras perdelele. La dracu! În loc să lupt, fac filozofie. De-aş ajunge mai repede pe front. De la Adjud au început a se auzi tunurile. Tunurile… în curând voi comanda şi eu: Foc !

*

În gară la Oneşti, aşa cum ne înţelesesem, erau şi ceilalţi trei camarazi cu care alesesem acelaşi regiment. Gara era sfârtecată de proiectile, în târg case arse, strada spre centru spartă de obuze. Peste tot forfotă, soldaţi, căruţe, cai. Spre Trotuş nişte cuptoare mari coceau pâine pentru cei din munţi. Dintr-un vagon se descărcau lăzi cu medicamente stivuindu-se într-o maşină cu semnul Crucii Roşii pe ea. Hotărât, lucru am intrat în zona frontului. Întrebăm care-i drumul spre Regimentul 17, obuziere şi dăm chiar de o căruţă a regimentului, venită, după pâine. Se încarcă pâinea şi plecăm. Cu cât înaintăm se desluşesc tot mai bine semnele frontului. Bubuituri înfundate… împuşcături răzleţe … ţăcănit de mitraliere… cârduri de corbi. După două ore ajungem la Serviciul de aprovizionare, de unde cu doi soldaţi pornim spre postul ele comandă al Regimentului. Curând intrăm în pădure. Comandantul regimentului colonelul Tullea Carol, a găsit vorbe de bun venit, s-a arătat bucuros să-i aducem ştiri şi noutăţi despre artilerie, şi ne-a repartizat la baterii. Pe mine şi pe Mihăileanu la bateria a treia obuziere de 120 mm aflată în Poiana Ţepei. Un soldat ne-a dus până acolo. Drum, o cărare de munte.

*

Mergeam încet şi în gând depanam amintiri din copilărie, din adolescenţă, din viaţa de liceu, de şcoală militară… Ca înecaţii retrăiam toată viaţa de până atunci..Pe măsură ce împuşcăturile se înmulţeau şi bubuitul tunurilor se apropia, amintirile îmi erau tot mai scumpe, dar mai ales doi ochi verzi rămaşi la Botoşani. Aveam 20 de ani.

Am ajuns în Poiana Ţepei. Bateria mea avea indicativul 17.3, adică regimentul 17, bateria treia.

A doua zi am fost prezentat soldaţilor, cu care mai apoi am stat de vorbă. Le-am pus tot felul de întrebări spre a vedea ce ştiu şi le-am spus despre mine tot ce am considerat necesar a şti ei. Începea o legătură care avea să dureze peste treizeci de ani. Materialul tehnic al bateriei era format din obuziere germane, muniţie franceză şi servanţii români. După trei zile s-a primit şi o mitralieră rusească. Din tot babilonul ăsta eu mai lipseam şi… venisem.

*

Eram sublocotenent. Ploua de câteva zile şi mă aflam la observatorul din sectorul companiei a 10-a a căpitanului Mociulschi, din regimentul 29 infanterie, din apropierea aceluiaşi munte, Muntele Războiului. Observatorul era instalat în bordeiul comandantului plutonului 1, plutonierul rezervist Leontescu Alexandru, fostul meu coleg de liceu, viitorul poet, scriitor, ziarist. Într-una din zile, spre seară, a intrat în bordei un soldat, pe care Leontescu l-a înştiinţat că e ordin de la regiment să se facă rost de o… ,,limbă vie”.

Andrei Tomache, soldat de ispravă după cum aveam să văd, a gândit un timp. „Pe joi noaptea. Dar să mi-i daţi pe Buhăiescu şi pe don căprar Topor”. „Bine”.

Mă întrebam ce naiba o mai fi şi „limba asta vie?”. M-a lămurit Leontescu. Trebuia luat neapărat un prizonier neamţ, de la care să se afle forţele şi intenţiile inamicului din sectorul respectiv. Joi când s-a întunecat, cei trei şi-au făcut semnul crucii, au salutat, au dispărut în beznă iar eu şi cu Leontescu am rămas în noapte să-i aşteptăm.

Nu se auzea nici o mişcare, totul era cufundat în linişte, o linişte răcoroasă de munte. Timpul trece… nu se aude nimic…

Îmi pierd răbdarea şi chiar încrederea, ba îmi mai încolţeşte şi ideia că cei trei s-au culcat pe undeva, dorm duşi, iar când se vor întoarce or să spună că n-au reuşit. În surdină îi spun lui Leontescu la ureche, bănuiala mea.

„Nu se poate, îmi şopteşte Leontescu, îmi cunosc oamenii”.

Aproape de ceasurile două, după miezul nopţii, se aude mişcare înspre tranşeele germane.

I-au prins. Ba nu. Foşnetul creşte … se aud paşi… se apropie patru siluete. Fără a scoate vreun cuvânt am intrat cu toţii în bordei. La lumina unui capăt de lumânare am văzut captura. Un neamţ mărunţel, blond şi cu privirea speriată, care a început să ne roage să nu-l împușcăm. Leontescu l-a asigurat că aşa ceva nu se va întâmpla şi i-a dat de mâncare.

Nu se aflase bine de captura făcută şi nemţii au declanşat foc de artilerie în tot sectorul. Ai noştri nu au răspuns. După încetarea focului Leontescu l-a întrebat pe Tomache cam ce ar dori ei drept răsplată. Soldatul a întors puţin capul într-o parte chibzuind. În gândul meu îmi ziceam : „Ce să vrea altceva decât o permisie mai lungă, să plece acasă la ai lui”.

„Păi dacă-i vorba de aşa ceva, îşi luă inima-n dinţi Tomache, eu aş zice să fim făcuţi toţi trei sergenţi” şi rămase suspendat, speriat că cererea să nu fi fost prea gogonată.

S-a raportat Diviziei executarea ordinului şi cei trei cu „limba vie” au fost trimişi acolo.

Când cei trei s-au întors la companie, aveau galoane de sergent. Le-am strâns şi eu călduros mâna felicitându-i pentru faptă şi înaintarea în grad.

La plecare i-am spus lui Leontescu : „Să ştii că te invidiez”. „Pentru ce ?”, „Pentru că îţi cunoști oamenii”.

*

În altă seară mă aflam la un alt observator, în tranşeele Regimentului 25 infanterie, pe dreapta râului Caşin. Am fost chemat la comandantul batalionului 3, maior Codreanu. La postul de comandă se aflau şi alţi comandanţi de companie, de plutoane, comandantul unei secţii de mortiere de tranşee şi… Ţurcanu Constantin. Da, era el, Peneş Curcanul cel cântat de Alecsandri : „Plecat-am nouă din Vaslui şi cu sergentul zece, acum plutonier portdrapel al vasluianului regiment, în uniformă neagră, ca la 77 şi cu pană de curcan la căciulă.

Din încremenire m-a trezit glasul maiorului, care după o succintă prezentare a situaţiei, ne-a comunicat că a două zi la ora şapte, batalionul său va executa un atac în scopul de a aprecia forţele inamicului şi eventual a captura prizonieri, bateria mea trebuind să susţină, acţiunea.

M-am întors la postul meu de observaţie, am raportat telefonic comandantului de baterie precizându-i sectoarele în care se va acţiona. Telefonistul şi lunetistul care erau cu mine s-au culcat, iar eu nu am dormit toată noaptea. A doua zi la ora 7, tiptil, tiptil pe brânci, infanteriştii s-au strecurat târâş prin reţelele de sârmă ghimpată, înaintând în mare linişte. Noi după ei, tot întinzând firul telefonului.

Dar nu ajungem la reţele şi santinelele germane au simţit şi au dat alarma. Ca din pământ în tranşeele din faţă, apar infanteriştii germani, care deschid focul.

Ai noştri răspund, deslănţuind mitralierele şi mortierele de tranşee. Încep să sosească primele obuze inamice. Bateria mea răspunde. Şuierul proiectilelor se aude trecând pe deasupra noastră. Şi de unde la început totul mi se părea o joacă, devine un infern.

Infanteriştii noştri se retrag. Nemţii trec la atac. „Alo 173… foc pe s2-4… foc pe s7-8… foc”. Contraatacul este oprit. Toţi se retrag. Cad morţi şi răniţi de ambele părţi. Tunurile trag mereu şi proiectilele cad în tranşee, în spatele tranşeelor, între tranşee, peste tot. Mitralierele ţăcăne, mortierele fac ravagii. Şi de o parte şi de alta tot ce e gură de foc trage, bubuie, varsă foc şi moarte.

E un vacarm îngrozitor, pădurea se clatină, brazii se înconvoaie, crengi şi trunchiuri se rup, ninge cu frunze şi vuiesc munţii.

Un obuz se sparge pe buza tranşeului unde mă aflu cu sergentul şi cu telefonistul, talazul se prăbuşeşte şi suntem acoperiţi cu ţărână. Sergentul, un evreu Freitag îşi face cruce… telefonistul Nica Petre, ţigan lăutar de prin Iaşi, din tuciuriu e alb ca laptele, eu… încep să râd…

Un soldat infanterist în faţa mea cade mort, un glonţ din ceafă îi ieşise printre ochi cu bucăţi de creier ; în dreapta un caporal cade ca un trunchi cu faţa în sus privind fix cerul… în stânga un soldat, un copilandru încă, duce mâinile la burtă, scânceşte şi încet ca într-o rugăciune se ghemuieşte în genunchi, muşcă iarbă… iar eu râd.

Fântâni arteziene de pământ şi schije ţâşnesc din tot locul. Urlete şi înjurături, vaiete, blesteme şi comenzi se amestecă în haosul exploziilor… şi eu râd…

Pe încetul înţeleg că acesta e războiul, că sunt o părticică din ceea ce poate aduce victoria.

Apuc telefonul : „Alo 173… 173 lungiţi tragerea…”

Către prânz furtuna se potoleşte. Începe a mirosi iar a brad. Înlăcrămat gândesc la cei doi ochi verzi..

Brancardierii pe brânci târâie după ei răniţii dintre tranşee, rămaşi în „ţara nimănui”. Morţii rămân aşa până la noapte. Până atunci e timp să li se sape gropile.

*

Pe toată lungimea frontului se auzeau zilnic împuşcături, clănţănit de mitraliere şi bubuituri de tun. In aer se vedeau rar avioane şi când se vedeau, zburau mai mult pe deasupra liniilor de infanterie. Noi cei din munţi nu vedeam decât pădurea, cerul cu soarele sau luna. Stăteam toţi la datorie pentru că aşa trebuia să stăm, fiecare unde se găsea, fără a fi nemulţumiţi, fără a zice că-i rău, fără a vrea să fie mai bine.

Într-o zi au venit doi ofiţeri de artilerie din Misiunea militară franceză. După ce au vizitat poziţia bateriei, au cercetat cu atenţie obuzierele. Le-au considerat total depăşite şi au recomandat ca pe viitor când se va folosi acest material, servanţii să stea în şanţurile de comunicaţie, de unde cu o frânghie să acţioneze cordiţa de tragere, pentru foc, deoarece ţevile nu vor mai rezista mult şi într-o zi vor plezni.

Ce era cu aceste obuziere ?

Tunurile fuseseră aduse de Regele Carol I şi montate în forturile din jurul Bucureştiului. În timp deveniseră nefolositoare. Ca atare au fost demontate, ţevile puse pe un afet şi astfel tunurile „fixe” de la 1800, au devenit după 100 de ani „artilerie mobilă”. Frâna de recul era un simplu arc metalic şi atunci când se trăgea, tunul, sărea, în sus ca un ţap, cabra şi linia de ochire trebuia făcută şi refăcută după fiecare lovitură. Era o improvizaţie şi cele spuse de ofiţerii francezi atunci, aveau să se întâmple mai târziu.

*

Linia frontului către începutul verii lui 1917 a stat aproape nemişcată. Ici şi colo incursiuni locale fără mare importanţă. Pe fronturile europene însă apar surprize. Germania dezlănţuie total războiul submarin şi scufundă aproape un milion de tone de nave. De asemenea trece la folosirea yperitei. La 6 aprilie alături de aliaţi intră în război Statele Unite ale Americii. Englezii la Cambrai, luptă în premieră cu tancuri. Hotărârea inamicului de a lichida frontul românesc devenea o certitudine. Dar şi aliaţii intenţionau a da lovitura decisivă nemţilor. Fiecare zi învrăjbea omenirea tot mai mult, încleştând-o în lupte ce deveneau adevărate masacre.

*

Căutând a preîntâmpina atacul german, Armata I-a de sub comanda generalului Cristescu porneşte la 21 iulie o ofensivă la Nămoloasa, în regiunea Galaţi, când tunurile au tras fără încetare trei zile şi trei nopţi într-una! A fost cel mai mare bombardament din război. Deasemeni Armata a 4-a de sub comanda generalului Averescu, declanşează după o zi ofensiva de la Mărăşti. Cu preţul multor vieţi şi distrugeri, Armata a II-a reuşeşte să zdrobească frontul nemţesc pe o lungime de 40 de kilometri şi o adâncime de vreo 20. Generalul Averescu a devenit „Eroul de la Mărăşti” iar ostaşii români, deşi în inferioritate numerică şi de dotare au înscris în paginile istoriei noastre fapte de o înălţătoare vitejie.

Dar ofensiva a trebuit să fie oprită. Evenimentul organizat pe ascuns de către Germani a explodat. Peste istoria noastră, în istoria lumii a început revoluţia comunistă clin Rusia, care avea să zguduie şi restul Europei, iar peste zeci de ani să curme viaţa a milioane de oameni, să distrugă atâtea ţări.

Trupele ruseşti au fost retrase şi de pe frontul românesc. Trupele noastre de rezervă le-au înlocuit imediat, în măsura posibilităţilor, dar situaţia era critică deoarece linia frontului era sensibilă, iar nemţii puteau profita de scăderea inerentă a puterii de rezistenţă.

Cineva, din „marii” de atunci, a sugerat scurtarea liniei frontului şi retragerea tuturor forţelor pe o baricadă de rezistenţă, aşa numitul „triunghi al morţii”, organizat pe podişul central al Moldovei, Roman, Piatra Neamţ, Carpaţi, cu consemnul de a se rezista până la ultimul om.

Mai mult, se vehicula şi ideea plecării Regelui, guvernului şi mai marilor într-o ţară străină de unde să se conducă rezistenţa. Mulţi, din boierimea şi caracuda oploşită la Iaşi, începuseră a-şi pregăti bagajele. Prompt pe scenă, artistul Tănase a şi ripostat într-un cuplet de românească atitudine :

Unii vor mai cu dichis/ Să trăiască la Paris/ Iar alţii mai cu fason/ Vor s-o şteargă la Cherson/ Să ştiu că ajung năuc/ Eu de aicea nu mă duc/ Fie pâinea cât de rea/ Tot mai bine-n ţara mea !

Consiliul de Coroană, ţinut special, nu a aprobat ideea triunghiului, care se spunea ar fi fost a generalului Berthelot, după cum s-a aflat că generalul Averescu s-a opus total. Pe front soldaţii au auzit şi pentru că „până la ultimul om”, însemna de fapt sacrificarea lor, nu a celor ce se pregăteau pentru Paris şi Cherson, Averescu a devenit salvatorul lor, apropiat de sufletul lor, fapt pentru care îi spuneau „tata Averescu”.

*

Avântat de unele succese în apus, şi sperând că datorită înlocuirilor survenite pe front, armata română nu va putea face faţă, Comandamentului german a hotărât o ofensivă decisivă pe Siret, declanşând la 6 august, ofensiva de la Mărăşeşti din sectorul Armatei I-a, a generalului Cristescu. Generalul Cristescu, absolvent al Şcolii politehnice de la Fontainbleau şi a Şcolii superioare de război de la Paris, era o mare capacitate militară. Până la 10 august, nemţii reuşesc să străpungă frontul, cu lupte sângeroase la Doaga, Pătrăşcani, în cele din urmă fiind opriţi printr-o contraofensivă puternică.

Dar pe 12 august, generalul Cristescu este înlocuit la comandă cu generalul Eremia Grigorescu, din ordin regal! Ce se întâmplase? Au circulat două versiuni. Una motiva schimbarea prin faptul că: generalul Cristescu împuşca dezertorii ruşi. Personal şi cred că nimeni nu poate să creadă că un mare comandant de oşti, cu pregătire superioară, ar putea să comită asemenea fapte reprobabile.

În 1925, cu ocazia unei inspecţii, generalul Mihai Florescu, comandantul Diviziei a 8-a, a infirmat această versiune, aducând-o pe cea de a doua. Pentru preluarea poziţiilor ruseşti de către armata română, Regele l-a însărcinat pe generalul Cristescu să ia legătura cu generalul rus Scerbacev, care însă nu s-a prezentat la locul întâlnirii. S-a fixat o altă întâlnire dar cu acelaşi rezultat. Considerând cea de a doua întâlnire ratată drept o jignire adusă persoanei sale, generalul Cristescu a refuzat să se mai ducă la o a treia.

Regele a considerat refuzul drept neexecutare de ordin (Ordinul se execută nu se discută) i-a luat comanda înlocuindu-l cu generalul Eremia Grigorescu, care a preluat conducerea operaţiunilor ,,din mers”, în plină luptă trebuind să se adapteze fulgerător la situaţia din teren, fără a mai putea interveni cu ceva în planul de luptă fixat de generalul Cristescu.

Generalul Grigorescu şi el un ofiţer de elită, supranumit, generalul de oţel, comandase Divizia a 15-a, cu care oprise în 1916, invazia nemţilor la Oituz lansând atunci lozinca: „Pe aici nu se trece”. Experienţa sa de luptă avea să o fructifice excepţional la Mărăşeşti. Între 14 şi 16 august s-au dat atacuri şi contraatacuri cu pierderi grele pentru noi la Chicera, Prisăc, pe Platoul Muncelului şi dealurile Panciului.

La 19 august nemţii dau atacul decisiv, reuşind să străpungă frontul între Mărăşeşti şi Răzoare, având drum deschis pentru a intra în Moldova. Dar când se socoteau victorioşi, apare, ca din pământ, în faţa lor un regiment de infanterie în cămaşă, care porneşte un contraatac nimicitor. Regimentul 32 Mircea, rezervă în linia a doua, se afla la spălat pe malul Suşiţei, când a primit ordin să intre imediat în luptă. Soldaţii n-au mai stat să se echipeze şi au pornit în pas alergător, aşa cum se aflau, în cămaşă, ca să stăvilească cu pieptul lor puhoiul duşman ce se revărsa prin spărtura frontului. Cu arma apucată de ţeava au început a lovi ciobăneşte, voiniceşte, româneşte, în dreapta şi în stânga. Această apariţie neaşteptată, echipamentul şi mai ales noua metodă de luptă, obligă inamicul să facă „şcihnell” cale întoarsă. (De atunci în fiecare an la părăzile militare, Regimentul 32 Mircea a defilat în cămaşă şi în pas alergător, cu arma pentru atac, în amintirea vitejiei de la Mărăşeşti).

Forţa noastră de apărare, în urma a două săptămâni de lupte, scăzuse puternic şi nemţii, sesizând situaţia, pornesc un atac puternic pe direcţia Răzoare, reuşind să spargă din nou frontul. Dar, din nou, când se socoteau stăpâni pe situaţie, în ultima clipă, apare tot ca din pământ, un batalion din regimentul 51 infanterie, ultima noastră rezervă, sub comanda maiorului Miclescu, pornind la contraatac.

Această neprevăzută surpriză produce panică în rândurile atacatorilor. Panica se întinde până la Comandamentul german care ordonă încetarea atacului şi retragerea trupelor, oprindu-se astfel definitiv ofensiva nemţilor şi genialitatea lui Makensen.

Preţul victoriei de la Mărăşeşti a fost de 450 de ofiţeri şi 21.000 de ostaşi care odihnesc, mărturie şi exemplu în mausoleul ridicat pe locul luptelor în câmpia Mărăşeştilor. Între ei se află adus după război şi generalul Eremia Grigorescu, „Eroul de la Mărăşeşti” care a dovedit pentru totdeauna că „Nici pe aici nu se trece”.

Mărăşeştiul s-a înscris în cronica biruinţelor Româneşti alături de Posada, Rovine, Podul înalt, Călugăreni… şi toată preamărirea se cuvine în primul rând Infanteriei —„infans terra” — copilul pământului. Şi ia Oituz, ofensiva germană desfăşurată în acelaşi timp a fost oprită, ostaşul român dovedind nemţilor că nicăieri peste linia frontului românesc nu se mai poate trece. Atunci poetul Artur Enăşescu: luptător la Caşin în Regimentul 37 infanterie, a scris poezia „Cruce, albă de mesteacăn”.

*

În iureşul acestor bătălii aviaţia noastră, deşi la începutul ei, a adus un mare aport victoriei finale, prin nenumărate raiduri de recunoaştere la inamic şi reglarea tirurilor de artilerie. În sectorul Mărăşeşti, echipajul al cărui observator era locotenentul Ermil Gheorghiu, primeşte misiunea de a regla tirul artileriei grele pe valea Şiretului, nu departe de gara Pădureni. În acţiune avionul este lovit în plin de artileria anti-aeriană inamică, manşa rămâne fără stăpân şi avionul se prăbuşeşte. Dar minune! avionul cade pe sârmele de telefon întinse între stâlpi. Sârmele amortizează căderea, se rup încet una câte una şi avionul se aşează lin pe pământ. Ocupanţii sunt scoşi afară. Pilotul lovit în cap cu ochii închişi pentru totdeauna, locotenentul total inconştient, cu părul albit ca neaua. Când şi-a revenit, pe pieptul fostului meu coleg de liceu, strălucea cruciuliţa Ordinului Mihai Viteazu, pe care a purtat-o şi ca general.

*

Anul 1918 ne-a găsit „pe loc repaus”, în stare de ne-beligeranţă, cu trupele însă tot pe poziţie. Se încheiase armistiţiul cu nemţii la Focşani. Nu se auzea nici o împuşcătură, pe toată linia frontului era linişte. Într-o zi a venit ordin şi pe la mijlocul lunii ianuarie am părăsit pentru totdeauna poziţia din Poiana Ţepei, oprind într-un sat la vreo doi kilometri de Oneşti, nu departe de Borzeştiul lui Ştefan cel Mare. Vremea se mai ostoise, gerul mai slăbise şi pe cer apăruse chiar un soare călduţ. Vedeam oameni şi case. După câteva zile am primit şi o permisie de trei zile. De acasă primisem veşti, aşa că am zburat la Botoşani, la sora mea… unde erau refugiaţi cei doi ochi verzi, pe care nu-i mai văzusem de atâta timp. Eram sublocotenent, cu tresă pe umăr şi sabie la şold şi un pachet în braţe, cu un buchet mare de trandafiri, bineînţeles pictaţi pe o mătase bleu, într-o ramă aurie, având pe verso mărturisirea unei sincere afecţiuni, dedicată celor doi ochi.

Dar, cum e un făcut, ca după mari bucurii să urmeze dureri, ducânclu-mă să-mi revăd liceul, nu am găsit pe locul său decât nişte ruine, înnegrite de fum. Căzut pradă unei hoarde de soldaţi ruşi, contaminaţi de anarhismul comunist, care se îndreptau spre Rusia, în debandadă, pârjolind totul în calea lor.

Am umblat în jurul ruinelor. Sub ele se afla întreaga mea adolescenţă. Clădirea a fost reconstruită prin 1920-1921 prin grija profesorului de istorie Petre Irimescu, în acel timp prefect al oraşului. Atunci păstrându-se stilul vechii clădiri, s-a mai adăugat încă un etaj, aşa cum arată şi în ziua de azi.

Tot prin grija profesorului Irimescu s-a restaurat mai târziu la Ipoteşti casa lui Eminescu, lângă care Nicolae Iorga a înălţat o bisericuţă de piatră ca omagiu adus poetului.

*

De Nicolae Iorga, în afara vizitelor sale la Botoşani, am fost mai aproape pe când, eram elev la liceul Laurian, aveam vreo 14 ani şi locuiam în curtea bisericii Sfântul Gheorghe, zidită în 1551 de către soţia lui Petru Rareş. În timp biserica ajunsese vizibil deteriorată. Se cerea restaurată şi la restaurarea aceasta am fost martor ocular timp de patru ani.

La vremea aceea biserica arăta cu totul altfel decât arată azi după restaurare. Astfel, clopotniţa era lipită de biserică şi pentru a intra în biserică trebuia să treci pe sub bolta ei care servea şi de pronaus. Afară, în partea de sud, înspre altar se afla lipită de perete o clădire mică în care se păstrau veştmintele preoţeşti şi obiectele de cult. Acoperişul era din tablă. Pereţii erau din cărămidă arsă tencuiţi şi văruiţi. În curte spre stânga la câţiva paşi de biserică era un soclu de marmură albă, care avea o cruce mică tot din marmoră. Gardul lipsea în întregime.

Într-una din zilele lui iunie 1910, mă aflam în curtea bisericii cu nişte colegi, când a apărut Iorga, împreună cu Primarul oraşului, cu inginerul Kraft, un vârstnic şi profesorul arhitect Petre Antonescu, care avea pe atunci cam 42-45 de ani, ambii din Bucureşti. Erau însoţiţi de inginerul oraşului Zorio.

Curioşi ne-am apropiat pentru a auzi ce se vorbea, dar mai ales ce spunea Iorga.

Continuarea, în episodul următor 🙂