Mitropolitul cipriot Tihic este oprit de la slujire. Nelegiuirile ecumenismului se lovesc de o stavilă, dar nu se opresc

Recent, pe 8 ianuarie și apoi pe 14 ianuarie, Sinodul Bisericii Ciprului s-a întrunit în mod extraordinar îndeosebi pentru a aborda situația Mitropolitului Tihic de Pafos, dar și alte subiecte stringente.

Scrisoarea Mitropolitului Tihic

În prealabil, Mitropolitul Tihic a trimis o scrisoare (de 5 pagini) adresată Arhiepiscopului și sinodalilor ciprioți acum o lună, pe data de 8 decembrie, cerând reanalizarea situației sale după ce a fost scos din scaun și după pronunțarea de către Patriarhia Ecumenică în urma apelului său. În aceasta face din nou o mărturisire de credință, precum i s-a cerut, expune situația sa medicală și cere repunerea sa în scaunul de Pafos care i-a fost încredințat canonic și din care a fost depus în mod abuziv.

Mărturisirea sa de credință, după ce a mai alcătuit una de acest fel, sună astfel: „Primesc autoritarea și duhul canoanelor apostolice și al sfintelor canoane ale celor șapte Sfinte Sinoade Ecumenice ale Bisericii Ortodoxe și dintre ale celor Locale, pe acelea pe care le-au validat (Sinoadele Ecumenice), primindu-le, pentru păzirea dogmelor ortodoxe ale Bisericii. Mărturisesc definițiile (horosurile) dreptei credințe expuse de Sfintele Sinoade de mai sus sub harul luminător al Preasfântului Duh și sfintele canoane pe care Sfinții Părinți le-au predat Bisericii, întocmindu-le, spre împodobirea ei, buna rânduială a obiceiurilor potrivite cu predaniile apostolice și duhul învățăturii dumnezeiești evanghelice, îmbrățișez și mă îngrijesc să călăuzesc conform cu aceste canoane poporul ales (bogat) al Domnului în slujirea care mi-a fost aleasă prin voia dumnezeiască.

Condamn orice erezie pe care o condamnă Biserica Ortodoxă și apăr dogmele Bisericii celei una, sfântă, sobornicească/catolică și apostolească. Fac cunoscut că niciodată nu m-am gândit sau am pus în faptă întreruperea pomenirii numelui Arhiepiscopului Gheorghe al Ciprului și al Sfântului nostru Sinod la sfintele slujbe.

Niciodată în cunoștință de cauză sau din dispoziția mea nu am acceptat sau am îndemnat pe cineva să iasă din ambianța Bisericii Ortodoxe sau să omită pomenirea numelui oricărui Întâistătător al vreunei Biserici Ortodoxe sau al propriei conduceri bisericești. Judecata asupra ereziilor sau a schismelor sau a credințelor rele (cacodoxiilor) aparține Sinodului Ortodoxiei, este exprimată, confruntată și soluționată mereu sinodal în toată existența Bisericii Ortodoxe. Astfel s-a ivit, de altfel, în Sfintele Sinoade Ecumenice Simbolul de credință și combaterea tuturor ereziilor.

Cele ce mai sus le-am declarat și consemnat în Mărturisirea de credință din 18.06.2025, pe care am depus-o la Sfântul nostru Sinod și la Patriarhia Ecumenică.

Toate Sinoadele Ecumenice au fost numite Ecumenice deoarece au ajuns să fie acceptate de conștiința pliromei Bisericii, drept pentru care există Biserica pentru care a murit Hristos și a înviat, făcându-Se El Însuși Cap al Bisericii și mădularele ei mădulare ale Trupului Său. După cum nu depinde de mine autoritatea sfintelor canoane, în același fel nu depinde de mine autoritatea Sfintelor Sinoade, ci de pliroma Bisericii, împreună cu care îmbrățișez cele descoperite de dogmele ortodoxe prin Sfintele Sinoade Ecumenice și Locale.

Orice cugetați voi, frații creștini ortodocși și împreună-episcopi, le cuget, le țin și săvârșesc Tainele dogmelor în Duhul Sfânt, în Duhul Adevărului, după cum ne-au fost predate de Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe, după cum faceți și voi.”

Așadar, în esență, Mitropolitul Tihic evită să recunoască Sinodul din Creta drept normativ, ba chiar sugerează că acesta va fi acceptat doar în măsura în care conștiința tuturor credincioșilor îl va primi. Iar în ce privește oprirea pomenirii, nu o condamnă, ci doar menționează că nu a pus-o el în aplicare și nici nu a îndemnat pe nimeni, adăugând că rămân în vigoare practic cele afirmate în prima sa mărturisire, adică posibilitatea canonică de a întrerupe pomenirea, dar într-un duh corect, lipsit de duh zelotist schismatic.

Statutul său ca Mitropolit de Pafos

Pe lângă mărturisirea sa de credință, Mitr. Tihic pledează pentru revenirea sa în scaunul în care a fost ales, altfel va apela la instanțele civile pentru a i se face dreptate. Justifică această măsură prin aceea că nu există o decizie de nici un fel de scoatere din scaunul episcopal, totul fiind făcut necanonic și fără a se fi urmat vreo procedură coerentă. Din acest motiv, consideră că este îndreptățit să implice instanțele civile pentru a analiza în ce măsură a fost respectată legea bisericească pentru excluderea sa. În plus, această opțiune îi este garantată și de Statutul Bisericii Ciprului (art. 48, anexa II).

Deoarece el a respectat recomandarea Patriarhiei Ecumenice de a fi menținută unitatea și pacea, este necesar să fie îndreptate și lipsurile procedurale menționate de Constantinopol, care sunt, în fapt, încălcări ale Statului.

După cum a susținut și profesul în drept canonic Anastasios Vavouskos, întreaga procedură de depunere a Mitropolitului Tihic este practic inexistentă, fără decizii oficiale, ci bazată doar pe Comunicate publice, dar fără bază și temei canonic și legal.

Deciziile sinodale din 7 ianuarie

Convocat în mod extraordinar, dar fără a fi permisă prezența Mitr. Tihic, pe care acesta a solicitat-o în mod expres, Sinodul cipriot a hotărât oprirea acestuia de la slujire pe o perioadă nedeterminată și i-a impus unele condiții. Această decizie a fost adoptată cu 11 voturi pentru și 5 împotrivă față de 10-6, cum s-a întâmplat în vară.

Comunicatul oficial sinodal enumeră 5 cerințe impuse Mitr. Tihic, pe lângă oprirea de la slujbă:
– să depună Mărturisirea de credință cerută de Sfântul Sinod;
– să renunțe la recursul sau la dispoziția spre recurs la instanțele civile;
– să condamne îngrădirismul de Biserică;
– să accepte noile responsabilități în Arhiepiscopia Ciprului care îi vor fi acordate de Arhiepiscop;
– să înceteze să provoace răzvrătire și scandal în rândul pliromei Bisericii.

Paradoxal, mărturisirea de mai sus nu este luată în considerare. Aceasta înseamnă că i se cere aderarea explicită la deciziile Sinodului din Creta, mărul discordiei, de la care a și pornit problema opririi pomenirii episcopilor la slujbe. În ce privește îngrădirismul, cum îl numește Arhiepiscopul, sau îngrădirea, cum e numită de canonul 15 I-II, se deduce că ar fi trebuit să condamne orice oprire a pomenirii numelui episcopului în orice situație, deși acesta este un drept stipulat de canoane în condițiile existenței unei erezii susținute de arhiereu. Practic, fără a avea curajul sau posibilitatea să numească aceste puncte oficial într-un comunicat asumat sinodal, majoritatea arhiereilor ciprioți susțin devierea ecumenistă a Bisericii și nu concep să existe vreo contestare din partea celor drept-slăvitori.

Sesiunea sinodală din 14 ianuarie

La o săptămână distanță, o nouă întrunire extraordinară a Sinodului a decis prelungirea interimatului Arhiepiscopului Gheorghe în scaunul de Pafos până la elucidarea situației pentru a permite rescrierea Statutului Bisericii Ciprului (sic!).

Cu o zi înainte, purtătorul de cuvânt al Sinodului a declarat că e posibil ca Mitr. Tihic să fie caterisit pentru că se constată că nu a renunțat la recursul la instanțele civile. Totuși, de vreme ce nu a fost luată această decizie, se pare că Arhiepiscopul se teme de eventuale măsuri decizii pripite și dorește să pregătească terenul pentru acțiunile viitoare și să modifice prevederile canonice ale Bisericii Ciprului.

În orice caz, nedreptatea este evidentă pentru orice minte sănătoasă și mai ales pentru cei cunoscători în procedurile canonice și juridice.

Ecumenismul de fond ce stă la baza conflictului din ierarhia cipriotă

Observația pe care îndrăznesc să o fac este că toată această confuzie provine din duplicitatea existentă în rândul clerului și mai ales a arhiereilor. Deși foarte puțini, episcopii cu mărturisire ortodoxă ar fi trebuit să se delimiteze mult mai clar de ecumeniști. În primul rând, este de neînțeles cum actele unui Sinod de natură dogmatică (pe problema ecleziologică a ecumenismului) pot fi acceptate de episcopi ce au mărturisiri diferite, ortodoxă și eretică.

Se explică o oarecare îngăduință pentru a nu provoca sminteli și mai mari, dar nu în termeni abătuți de la dreapa credință. Astfel, spre comparație, Sinodul de pe vremea lui Fotie (sec. IX) nu a rupt comuniunea cu episcopii eretici (adepți ai Filioque) franci, dar a făcut mărturisirea de credință ortodoxă. În situația de astăzi, avem aceeași îngăduință și amânare a ruperii comuniunii și alegere a apelor, lucru de înțeles, dar sub auspiciile unei credințe greșite (ecumeniste) ratificate la Sinodul din Creta.

Personal consider că acesta este fondul care explică acest conflict surd și de fond aprins în Biserica Ciprului. Și este foarte posibil ca partea neortodoxă să câștige și mai mult teren. Însă judecata este a episcopilor și a celor care cunosc mai bine aceste ițe și Dumnezeu să ne lumineze pe toți să facem voia Lui și să dăm mărturisirea cea bună fiecare în dreptul său.