Situația delicată a retragerii Mitr. Petru Păduraru din Scaunul său episcopal ridică o problemă pe care puțini și-o pun: cadrul instituțional ar trebui să și vindece anumite nereguli din Biserică sau doar să le mascheze și să le acopere?
E drept că e greu de făcut delimitarea între camuflarea decadenței și îndreptarea onorabilă a unei situații. E dificil a nu judeca și totuși a repara sau a vedea și diagnostica o nedreptate. La nivelul celor de jos soluția este a avea anticorpi duhovnicești, a nu intra în logica lipsită de morală a cadrului instituțional, ci a înțelege că toate se dezleagă în duh, adică în a ne delimita de păcat. Iar aceasta înseamnă nu doar a nu săvârși păcate personale, ci și a nu valida chiar și prin indiferență o stare păcătoasă generalizată. Chiar dacă lupta principală este cu propriile patimi, nepăsarea și cauționarea sau chiar pactizarea cu păcatele colectivității nu sunt poveri de neglijat, cu atât mai puțin soluții de conștiință. Desigur că nu vorbim de revoluții sau răsculare împotriva ierarhiei, ci de adâncire în rugăciune și pocăință autentică, desprinsă de duhul steril al lumii și ancorată în dreptatea sfântă a lui Dumnezeu.
Deși nu cred că vorbim, totuși, de o ecleziologie deformată, pentru că nu există o teoretizare și adoptare oficială, ci mai degrabă o generalizare a unei politici (ne)bisericești din care a fost extirpat duhul autentic evanghelic, starea aceasta este una pe care trebuie măcar să o conștientizăm. Mai mult, unii ar putea găsi disfuncții și inadvertențe trecute chiar în statutul de funcționare al BOR, dar această chestiune depășește o discuție de nivel mediu și general.
În ce privește retragerea Mitr. Petru, mi se pare că e important de precizat firul evenimentelor. Mai întâi a fost anunțată demisia sa, apoi a apărut la puține ore un articol care-l atacă personal cu dovezi video și care difuzează informația că cererea de demisie fusese trimisă cu trei zile înainte de a apărea în public. Toate acestea formează un film mai complex, asupra căruia nu insist pentru că mă depășește și doresc să evit speculațiile defăimătoare sau de orice fel.
Restul detaliilor și conexiunilor dincolo de demisia Mitr. Petru pot fi găsite în discursul video de mai jos al pr. Ciprian. Ce mi s-a părut mie de subliniat este că e necesar să trăim viu credința, să nu ne fie înghițită de platitudinea conformării cu lumea, care poate ascunde chiar și monștri.
