Convocat în mod extraordinar, Sinodul cipriot a hotărât oprirea acestuia de la slujire pe o perioadă nedeterminată și i-a impus unele condiții precum alcătuirea unei Mărturisiri de credință, condamnarea „îngrădismului” și renunțarea la a recurge la instanțele civile.
Deși vizite ale Papei au fost făcute și în alte Biserici Locale, parcă la Constantinopol cutezanța spre gesturi de trădare a credinței este mai mare ca oriunde. Este trist să observăm că poporul este cel care mai pune frână vânzărilor de credință făcute de ierahie, dintre care fanarioții sunt cei mai lipsiți de credincioși și mai fără bariere.
Scrisoarea Papei Leon a ieșit în evidență înseosebi prin faptul că a citat Crezul niceo-constantinopolitan fără adaosul Filioque. Însă mai interesantă este perspectiva pe care o oferă asupra unirii preconizate a „Bisericilor”. Au mai existat indicii în acest sens într-un document catolic de anul trecut.
Canoanele tocmai pentru o bună orientare duhovnicească au fost date, nu sunt hotărâri abstracte și juridice desprinse de viața în Duh, chiar dacă pot fi folosite și instrumentate rău. Este necesară o stabilire cu discernământ a modului de a reacționa față de ecumenism și alte schisme, pentru că există, din păcate, exagerări.
![Sfințirea Catedralei cu pomenirea schismaticului Epifanie și buna rânduială canonică [+AUDIO]](https://theodosie.ro/wp-content/uploads/2025/11/Hram-Sf-Dimitrie-cel-Nou-2025-178-1-1080x675.jpg)
Mântuirea o lucrăm în Biserică. Nu e suficient a fi în ea, ci a și intra în noima credinței. Foarte adesea, instituția se păstrează la un nivel foarte formal. Unii se mulțumesc cu atât, iar alții critică acest lucru ca fiind o piedică. Însă înțelegem că pe pământ ne mulțumim cu cadrul general, dar avem nevoie de râvnă sfântă și pocăință pentru a ne mântui sufletele.
Fanarul a menținut destituirea Mitr. Tihic. În felul acesta, se pierde noțiunea de folos duhovnicesc și cea de pace a Bisericii, fiind reduse la un nivel pământesc și instituțional.
Papa Leo al XIV-lea a ținut un serviciu religios pentru comemorarea „martirilor și martorilor credinței în sec. XXI”, la care au participat delegați ai mai multor confesiuni religioase. Discernământul cred că ne spune să fim respectuoși față de cei ce au curajul să înfrunte minciuna la diferite nivele, dar fără să ne pierdem credința curată.
Legile unui stat devin atât mai bune, cât sunt și luminate de legile lui Dumnezeu. În cazul că vine în opoziție o lege a statului cu legea lui Dumnezeu, atunci credinciosul este dator să aplice zicala: „trebuie să ne supunem mai degrabă lui Dumnezeu decât oamenilor”. Un stareț încărunțit spunea: „Jocurile nebunilor acestei lumi ne pun la încercare. Am avut vreme să vedem mucenicii, persecuții. Poate Dumnezeu îngăduie să vină și acestea.”
Nu suntem de acord cu dosarul electronic și cu sclavia electronică. Fiecare drept pe care-l cedăm astăzi nu-l vom primi înapoi. În lepădarea de sine în și jertfirea de voie a confortului și comodității noastre care trebuie să ne caracterizeze ca creștini ortodocși se încadrează și rezistența la orice ușurare suspectă pe care stăpânirea de stat o promovează „cu iubire de oameni” prin tehnologia, precum numărul personal.
Dacă am avea dispoziția de a judeca și îndrepta problemele mult mai clare și mai grave de ordin dogmatic, atunci cu siguranță am avea mai mult câștig de cauză și am înțelege mai bine și atitudinea Mitropolitului Longhin față de Biserica Română și jurisdicțiile bisericești.