![Canonic și istoric, opoziția la erezie prin oprirea pomenirii evită tendințele schismatice [VIDEO]](https://theodosie.ro/wp-content/uploads/2026/09/Grigorie-Palama-768x675.jpg)
Istoricul întreruperii pomenirii în Athos în secolul trecut, prescripțiile canonului 15 și mărturiile patristice arată că întreruperea pomeniri nu permite ruperea comuniunii cu cei ce pomenesc pe episcop. Prin combaterea ierarhului păstrăm unirea Bisericii.
Din nefericire, mesajul majoritar transmis prin întreruperea pomenirii pe considerentul că slujbele nu mai sunt neutre este unul de ruptură de grosul, de pliroma Bisericii, nu unul de vindecare a unui rău reprezentat de erezia ecumenistă. Cei mai mulți nu știu să-și explice acest lucru, de aceea o analiză a situației necesită efectuarea unor distincții pentru a se ajunge la o calibrare care să dea roade bune.
![Este important ca întreruperea pomenirii să fie făcută sănătos [VIDEO]](https://theodosie.ro/wp-content/uploads/2026/09/ekklisia-xristou.webp)
Chiar dacă poporul poate fi atras mai mult de necredință și de interese pământești, o mărturie canonică este valoroasă nu doar pentru cel care o face, ci și pentru restul care o ascultă. Avem mare nevoie de mărturisire serioasă, fără contradicții interne.
Părinții din anii ’70, inclusiv Sf. Paisie Aghioritul, s-au confruntat cu zelotismul din vremea lor. Diferența consta în faptul de a rupe comuniunea liturgică și cu cei ce pomenesc pe episcop sau nu.
Deși sunt hotărât să aplic canonul 15, tremur și mă cuprinde amețeala înaintea răspunderii pe care o port în fața lui Dumnezeu și a oamenilor pentru o faptă care ar putea provoca o zguduire în sânul Bisericii Ortodoxe. În cele din urmă, am adus chiar un serviciu de cea mai mare importanță Patriarhiei, deoarece oprirea pomenirii a constituit o frână pentru Patriarh.
Discuția-dezbatere moderată de pr. Mihail a avut rolul de a cristaliza și reliefa modalitatea corectă de a întrerupe pomenirea și pericolul de a aluneca în schismă sau atitudine schismatică. Deși s-a ajuns la o confuzie între conștiință și convingere canonică, totuși s-au spus multe lucruri pe nume.
Canoanele tocmai pentru o bună orientare duhovnicească au fost date, nu sunt hotărâri abstracte și juridice desprinse de viața în Duh, chiar dacă pot fi folosite și instrumentate rău. Este necesară o stabilire cu discernământ a modului de a reacționa față de ecumenism și alte schisme, pentru că există, din păcate, exagerări.
Mărturisirea prin oprirea pomenirii este o necesitate în momentul de față. Așadar este logic să apelăm la „armamentul cu care ne-au înzestrat Sfinții Părinți” și nu doar să „aruncăm câteva focuri de armă”. Însă este necesar ca folosirea acestei măsuri să fie făcută în duhul cel bun, nu din patimă și opoziție schismatică sau din îngustime la minte.
Intenția mea nu este nicidecum de a promova indiferența, ci de a calibra bine și sănătos lupta împotriva ecumenismului acutal din sânul Ortodoxiei. Nu mi se pare constructiv să fim conduși de frici și opinii mitologice și fanatice, ci de principii clare, dogmatice, canonice și patristice.
Mă bucură nespus faptul că vă îngrijiți de buna rânduială în Biserică lui Hristos, însă deplâng faptul că ați ales să o slujiți după chipul și asemănarea lumii acesteia. Ați apelat la autoritățile statului și mi-ați făcut plângere penală pentru că mi-am îngropat creștinește un fiu duhovnicesc.