Moscova poate să stea în așteptare și să considere că Arhiepiscopul însuși Ieronim al Atenei și a toată Grecia nu a pomenit pe Epifanie, capul noii biserici ucrainene, dar în Serbia duhurile s-au aprins! Mitropolitul sârb Irineu a condamnat pe Patriarhul Ecumenic pentru pomenirea lui Epifanie în prezența lui Ieronim, comentând că această faptă „va readuce noi sciziuni în religia ortodoxă”. «Această faptă este ultimul pas înainte de adâncul unei schisme și mai adânci și mai primejdioase în mediul ortodox bisericesc», a declarat Irineu duminică seară. Biserica Ortodoxă Sârbă nu recunoaște nou-proclamata Biserică Autocefală a Ucrainei», ale cărei decizii le consideră necanonice și neobligatorii pentru că se referă la o «ierarhie și cler schismatic». În Declarație lui de presă, Episcoul Irineu a spus că, dacă Arhiepiscopul grec Ieronim nu se trezește în ultima clipă, va «împărți răspunderea înaintea lui Dumnezeu, a Bisericii și a istoriei cu Patriarhul Bartolomeu» pentru «cea mai mare și mai dificilă schismă în Biserica Ortodoxă». «Poziția în Biserica Ortodoxă Sârbă, care a fost formulată de Sfântul Sinod al Episcopilor, nu se schimbă – nu recunoaștem pe schismaticii ucraineni drept Biserică Ortodoxă autocefală canonică», a declarat Irineu. Poziția aspră a Bisericii Sârbe în problema bisericească ucraineană oglindește teama că Patriarhul Ecumenic ar putea să urmeze aceeași măsură, într-un oarecare grad, cu „Biserica din Muntenegru” sau cu „Biserica macedoneană”.
2. În schimb, schismaticii ucraineni încep să slujească tot mai fățiș cu ierarhi care-i acceptă din Patriarhia Ecumenică sau din Biserica Greciei.
Hotărârea
recentă a Sinodului grec stârnește multe discuții. Nu doar prin natura subiectului,
ci și dacă a existat o decizie reală, votată de sinodali.
Astfel, Mitropolitul Serafim de Kitire a emis o declarație mai amplă, în care critică modul în care a fost alcătuit comunicatul final și face unele precizări cu privire la deciziile Sinodului permanent de luna trecută, care sunt neclare și au primit o interpretare unilaterală. În afară de această declarație, prin care răspunde celor care i-au cerut lămuriri, redăm mai jos alte afirmații, care surprind cam aceleași idei:
«Nu am luat nici o decizie. De acolo
înainte, dacă, după dezbatere, Arhiepiscopul va pomeni sau va trece la orice
altceva, ia toată răspunderea asupra sa. Au fost ascultate opinii pozitive și
negative despre autocefalie, însă sunt și mulți care nu au luat poziție. Cei
care nu au luat poziție au rezervele lor. Aceasta nu îi dă avânt să meargă înainte.
Suntem cu respirația tăiată.»
«Ne e teamă nu cumva să nu se ascută lucrurile și sperăm să nu ajungem în
punctul acesta. Dacă acest subiect va merge înainte, în câteva zile, când va
avea loc la Tesalonic slujirea împreună (a Patriarhului Bartolomeu cu
Arhiepiscopul Ieronim), dacă îl vor chema și pe Epifanie, mă tem că acolo se
vor ascuți lucrurile. Să nu se verse sânge. Există oameni care sunt
strâmtorați și se neliniștesc pentru cele ce se întâmplă.»
«Mitropolitul Daniil de Kesariana a luat cuvântul și a spus apăsat:
Preafericite, Dacă e vorba să luăm decizie, vom vota toți și deschis, în clipa
asta. Nu s-a făcut votare. Decizia iese după votare. Cât timp nu a existat
votare, nu poate ști nimeni sigur câți sunt și câți nu sunt de acord. Nu a fost
votat nimic prin strigare. În final a zis „pentru rugăciunile” (adică
încheierea) și jumătate au plecat din sală.»
«Suntem sigur 11 persoane (în
declarația sa a menționat că numărul se poate ridica la 33) care nu vrem să
meargă subiectul autocefaliei înainte. Spunem că trebuiesa se facă din nou Sinod. Propunerea mea a fost ca
tot materialul pe care îl are Sinodul (permanent) în mână să-l vadă Ierarhia,
dacă există o astfel de așteptare. Personal, nu aș fi fost de acord cu nimic pe
această temă a autocefaliei.»
«În afară de 4 Mănăstiri (din Sfântul
Munte), celelalte nu sunt de acord cu recunoașterea».
«Referatele Comisiilor au fost împărțite, dar le-au adunat din nou
imediat. Nu am apucat să le vedem. Totuși acum le avem în mâini. Opinia mea
despre chestiune rămâne aceeași.»
„Cu prilejul Comunicatului Preasfințitului Mitropolit Serafim de Kitire, care a fost postat pe internet, referitor la decizia din 12 octombrie a.c. a Sfântului Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei, care a fost comunicat prin Buletin de presă de către Comisia de presă competentă, se comunică și se clarifică faptul că, după cum pot da mărturie toți preasfințiții ierarhi prezenți, dar a fost și consemnat în procesele verbale ale Sfântului Sinod, Buletinul de presă emis, care s-a sprijinit atât pe referatul Preafericitului Arhiepiscop și pe dezbaterea la care au participat 33 de arhierei, cât și pe concluziile pe care le-a comunicat Preafericitul la finalul dezbaterii, a fost citit în auzul tuturor și, după îndreptările făcute de arhierei, a prins forma lui finală și a constituit decizia Ierarhiei. Drept urmare, Comisia de presă compusă din trei membria
exprimat adevărul celor petrecute și orice altă tentativă de interpretare a lor
nu redă realitatea.
Din partea Sfântului Sinod Al Bisericii Greciei.”
Se poate constata ușor că cele exprimate de Mitropolitul Serafim și de Sinodul grec nu sunt într-o contradicție evidentă. Doar că cel care pare a avea dreptate este Mitropolitul. Concret, nu a avut loc o votare a deciziei, ci doar o dezbatere și un Comunicat oficial pe temă. Decizia practic nu a fost adoptată de sinodali, ci de Arhiepiscop și comunicată de Comisia de presă a Sinodului. Așadar trebuie văzut ce spune Regulamentul de funcționare a Ierarhiei cu privire la luarea deciziilor. Până la o clarificare avizată a acestor probleme, menționăm că art. 19,1 stabilește că, după dezbaterea unui subiect, dacă este cazul, se trece la votare din partea fiecărui sinodal. Iar la art. 23,pct. 5 și 6 se precizează că procesele verbale trebuie semnate de toți ierarhii sinodali, iar refuzul semnării din partea unuia este considerat drept opreliște pentru lucrările Sinodului. În cazul de față, este evident că, neexistând votare, nu putem vorbi de o decizie, ci de una ilegală și forțată.
„Cu considerație adâncă, merg mai departe să menționez următoarele, cu prilejul comunicării lămuritoare de ieri a Sfântului nostru Sinod, publicată ca răspuns la declarațiile mele față de Ședința care a avut loc prin convocarea extraordinară a Ierarhiei (12-10-2019) pentru «autocefalia» ucraineană: 1) O decizie, potrivit celor valabile în legislația bisericească și cea politică, se ia după referatul unui referent desemnat (și în cazul de față al Preafericitului Președinte), după dezbaterea amănunțită și după votarea care urmează (deschisă, secretă sau prin ridicarea mâinii). Fără să aibă loc o votare după unul din cele trei moduri de mai sus, pe care a cerut-o insistent Mitr. Daniil de Kesariana, (și a semnalat lipsa ei în interviul său Mitropolitul Nicolae de Mesoghea) și a exprimat vădit voința mea și a altor frați Mitropoliți prin care mod poate să fie limpezită cu precizie decizia când avem o mulțime de șapte și mai mult de zece oameni? și 2) Prin această procedură este luată și întipărită o decizie și pentru o chestiune atât de serioasă, critică și arzătoare. A fost cumva păzită o astfel de procedură cât privește a treia parte a ei și nu a fost sesizată de mine? În Buletinul de presă (care, fie spus în treacăt, a fost citit de către Ierotheos de Nafpaktos, cel mai vechi din Comisia de presă, după «pentru rugăciunile» (rugăciunea de încheiere) pe care a zis-o Preafericitul Președinte – ulterior termenului Ședinței – și în timp ce destui sinodali plecaseră) nu sunt conținute deciziile, ci sunt comunicate și implicate unele corecturi cu privire la exprimarea și formularea lor. Pentru fratele Mitropolit Calinic de Paronaxia sunt dator cu explicația și lămurirea următoare: Primesc informația Preasfințitului că «niciodată nu a cerut (de la Sfântul Sinod) să mă autorizeze pe mine sau pe alt frate Preasfințit pentru Ședința Ierarhiei Bisericii Greciei de sâmbătă 12-10-2019». Este vorba mai mult de înțelegerea mea greșită, când la un moment dat, când era ședința Ierarhiei, m-a informat că va lipsi de la convocarea extraordinară a Ierarhiei din cauza unei Conferințe științifice din Paros și eu mi-am exprimat supărarea pentru absența lui de la o Ședință a Ierarhiei așa de critică. Atunci, țin minte că a zis: V-aș autoriza pentru reprezentarea mea, însă acest lucru nu este acceptat. Și, în timp ce episcopul de Paronaxia a înțeles, după cum a priceput mai târziu că reiese aceasta din lege, eu, în clipa aceea grăbită, m-am gândit că a întrebat eventual pe Secretarul general și a primit un răspuns negativ. Totuși acesta este un detaliu. Fundamentul chestiunii este că Preasfințitul a simțit punctul critic și dificil al chestiunii ucrainene. Acestea pentru restabilirea adevărului și asigurarea credibilității și cuviinței noastre arhierești. Totuși, în zilele acestea critice și neliniștite, nu ar fi trebuit să ne ocupăm cu explicații și lămuriri. În genunchi și rugându-ne cu lacrimi, cu îngrijorare multă, ar trebui să cerem stăruitor la Domnul și Dumnezeul nostru cel atotîndurat să împace și să domolească popoarele ortodoxe ale Rusiei și Ucrainei, care, după informațiile noastre, sunt răvășite după ce au fost informate despre cele care au avut loc în Ședința istorică a Ierarhiei (12-10-2019). Pentru adeverirea cuvântului, priviți, vă rog, eventual, protestul îngrijorat și zguduitor pentru noi, sinodalii Bisericii Greciei, al Mitropolitului Luca de Zaporojie al Bisericii canonice, care caracterizează nici mai mult, nici mai puțin drept «trădare decizia Bisericii Greciei». Să fim toți atenți la cuvintele și la acțiunile noastre ca niciodată, pentru că o «scânteie» este suficientă să arunce în aer toată «butoiul de pulbere». Cu considerație,
Mitropolitul
Serafim de Pireu a luat atitudine față de modul cum a fost dezbătută și
„decisă” recunoașterea „autocefaliei” ucrainene. El nu s-a numărat printre cei
care au cerut amânarea luării unei decizii, ci a criticat drept greșită
recunoașterea autocefaliei. Pe această temă a remis acest comunicat:
[…] Este o nebunie faptul că smerenia mea, care sunt singurul care am depus în Sinodul extraordinar de ieri al Ierarhiei pe tema crizei ucrainene un memoriu de multe pagini care a fost deja publicat pe12/9/2019 cu titlul: Chestiunea ucraineană. Adevărata considerație canonică. Constatare. Soluție în procesele verbale ale Ierarhiei și am vorbit destule ore despre esența canonică a subiectului, analizând memoriul de mai sus, și am demontat, prin recursul la sfintele canoane și la rânduiala canonică, concluzia neîntemeiat și perimat canonic al Comisiei sinodale pe probleme de drept canonic, pe care l-a adoptat deplin Preafericitul Arhiepiscop Ieronim al Atenei și a toată Grecia în Ierarhie și îndeosebi faptul că Patriarhul Ecumenic așa-zicând are, potrivit canoanelor 9 și 17 ale Sinodului IV Ecumenic, prerogativa „recursului” din partea arhiereilordin toate celelalte medii bisericești, deși acest lucru evident nu e valabil pentru că aceste canoane conferă jurisdicție corespunzătoare Exarhului Diocezei (astăzi Întâistătătorul fiecărui Sinod Patriarhal complet) și Patriarhului Ecumenic, Sfântul Sinod al VI-lea Ecumenic,validând în mod specific și nominal canoanele Sinodului din Cartagina, a rezolvat pentru totdeauna acest subiect. Prin urmare, am clarificat în Sinodul Ierarhiei căSfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice a anulat, fără a avea aptitudinea șicompetența, deciziile finale și definitive ale Sinodului Patriarhal al Bisericii Ruse asupra unor clerici de odinioară, care acum sunt deja laici, restabilindu-i și, prin urmare, deciziile respective sunt NULE pentru că au fost luate de un organ necompetent și, oricâtă vreme ar trece, vor rămâne NULE pentru că în Biserica lui Hristos nu operează situația de facto, ci numai de jure. Aceasta induce drept consecință canonică legală faptul că așa-numitul „Sinod al unificării” este și el NUL pentru că a fost compus din persoane laice și, de aceea, acordarea regimului de autocefalie acestei structuri „bisericești” inexistentese dovedește a fi NULĂ. În urma acestor acte canonice evident nule, pe care unii se străduiesc săle impună prin recursul la robia otomană a Bisericii și la Rum Milliet, trecând sub tăcere rânduiala canonică a Bisericii Sfintelor Sinoade Ecumenice, am cerut din partea Sfântului Sinod al Bisericii Greciei convocarea unui Sinod Panortodox pentru soluționarea acestui subiect foarte dificil în care este implicată, din păcate, geopolitica și geostrategia prin acțiuni asupra tuturor Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe. În același timp, am învinuit Comisia sinodală pentrurelații inter-ortodoxe și inter-creștine pentru că nu a prezentat nici un referat Sinodului permanent, Preafericitului Președinte și Ierarhiei Bisericii Greciei despre opiniile cu privire la subiectul celorlalte Biserici Ortodoxe Autocefale șio evaluare preventivă a consecințelor eventuale pentru unitatea Bisericii, întreruperea comuniunii cu Biserica Rusiei și recunoașterea de către ea a vechilor-calendariști din Grecia. Concomitent, am răspuns Președintelui Comisiei pe drept canonic că Mitropolitul Onufrie nu a avut nici o posibilitate să conlucreze cu așa-numitul „Sinod al unificării”, după cum nu ar fi avut Preafericitul Arhiepiscop al Atenei să conlucreze cu autointitulatul „Arhiepiscop de Atena” Partenie Vezirea, diacon caterisit din Biserica Greciei. Prin urmare, doar eu am fost care am vorbit la esențăși, din păcate, deoarece am plecat din Ierarhie văzând că s-a încheiat, nu am participat la alcătuirea Comunicatului și, poate din inadvertență, Comisia de presă formată din trei membri nu a clarificat faptul că opt sinodali au cerut amânarea luării unei decizii din cauza dificultății chestiunii și numai smerenia mea a cerut convocarea imediată a unui Sinod Panortodox la care Biserica Ortodoxă canonică a Mitropolitului Onufrie să aibă posibilitatea și răspunderea să-i pună în Biserică pe cei caterisiți, anatematizați și nehirotoniți din structurile schismatice ale Ucrainei și să aducă împăcarea în această țară mult încercată, cât timp se susține că este și absolut autonom de Biserica Rusă. Prin urmare cele înregistrate nu redau adevărul pentru că niciodată nu a fost acceptată propunerea Preafericitului despre recunoașterea autocefaliei „Bisericii” nule și inexistente, care a fost creată în Ucraina, după cum a stabilit, spunând cu curaj că am fost chemați să recunoaștem acțiuni bisericești nule, care dizolvă unitatea Bisericiiși produc consecințe tragice, făcând previziuni despre ele de pe acum. În încheiere, am declarat desigur că pentru acest subiect de natură administrativă, care nu este subiect de precizie (acrivie) ortodoxă despre credință, nu voi trece individual la orice acțiune de rupere a unității trupului Ierarhiei Bisericii Greciei, după cum aș fi procedat imediat pentru un subiect de comuniune ecumenistă, aplicând canonul 15 al Sinodului I-II pentru că aceasta ar fi constituit o acțiune negândită și antibisericească. Prin urmare protestez față de cele pe care comentariile de rea credință le-au scris pe motiv de proastă informare și ignorare a adevărului. De altfel, oricine poate să cerceteze textul meu aferent din procesele verbale ale Ierarhiei de ieri a Bisericii Greciei…”
Este lăudabilă reacția Mitropolitului Serafim și benefică pentru păstrarea rânduielii corecte în Biserică. Chiar dacă în forma în care tratează Înaltpreasfinția Sa problema ucraineană, aceasta apare ca o disensiune la nivel strict administrativ, amintim, însă, că Tomosul emis de Patriarhia Ecumenică nu reprezintă doar consemnarea unei abateri administrative, ci conține și abateri de la dreapta credință, cum ar fi neopapismul, adică primatul de putere, nu doar onorific al Patriarhului de Constantinopol. Învățătura ortodoxă despre calitatea Bisericii de a fi sobornicească sau catolică/universală ține de doctrină, este o dogmă specificată în Crez, nu doar o reglementare administrativă. Un punct sensibil este și acela că orice Biserică Locală, dacă ar recunoaște acest Tomos, s-ar vedea nevoită să renunțe la întreaga ei diasporă în favoarea Constantinopolului. Acesta este doar unul din punctele sensibile menționate în Tomos, care decurg de pretențiile de lider absolut ale Fanarului.
