Ecumenismul – denunțat de un Episcop grec ca mișcare mondialistă, inspirat de duhuri necurate
Ecumenism=satanism
Mitropolitul Ambrozie de Kalavrita dovedește că există ierarhi greci care au tăria nu doar să nu facă concesii în direcție ecumenistă, ci chiar să-l denunțe ca erezie de inspirație demonică. Atitudinea sa tăioasă este ca o replică la viclenia și răul care atacă credința și națiunea greacă, deși un ton mai blând și așezat ar fi mai potrivit pentru apărarea Ortodoxiei.
Am păstrat formatarea textului original pentru a păstra tonul în care a fost scris și pentru a evidenția și diferența dintre uniformizarea totală a ierarhiei noastre față de unii episcopi din alte părți care au curajul de a se opune tăvălugului apostaziei.
ECUMENISM=MIȘCARE DEMONICĂ! (dovada la finalul articolului)
A venit ceasul să vorbim și despre Ecumenism!
Noul fruct care-i stăpânește pe toți în epoca noastră, atât în domeniul bisericesc, cât și în cel politic, este UNIFICAREA POPOARELOR ȘI A RELIGIILOR!
ECUMENISMUL, sau altfel MIȘCAREA ECUMENICĂ, ESTE un curent care acționează în domeniul bisericesc și are scop unificarea diferitelor religii sau Confesiuni religioase!
Frățiorul său este MONDIALIZAREA, adică un curent paralel, care acționează în arena politică și urmărește unitatea popoarelor!
Partea care privește popoarele, MONDIALIZAREA, este lucrată de persoane, partide și figuri politice!
Partea care se referă la unitatea religiilor, ECUMENISMUL, este lucrată de conducătorii bisericești!
Ținta și scopul tuturor acestor eforturi este unul singur: întemeierea pe pământ a unei noi orânduiri, care se numește «NOUA ORDINE»! Este lucrată în principal de Sionismul internațional, adică de statul evreu și are ca țintă să nu existe particularități, fie etnice, fie religioase! Cu alte cuvinte, toți oamenii să fim o «supă»! Toți locuitorii pământului să fim «amestecătură», după cum spune și fericitul Arhiepiscop Hristodul!
Ce înseamnă «amestecătură»? Este amestecarea!
Proiectul acesta al mondializării noi îl trăim aici, în Grecia, în leagănul de altădată al Ortodoxiei, în țara creștinilor ortodocși greci, îl trăim nemijlocit prin isprăvile Ministrului ne-Educației, d-l C-tin Gavroglu! El este omul care a transformat ora de religie în școlile noastre în ora de știința religiilor! De aici și mai departe, copiii greci, la ora de religie, în mințile lor, vor pune pe același nivel ca importanță pe Hristos, Mohamed, Buddha șamd. Ora de religie de acum s-a transformat în ora de știința religiilor, din păcate și cu conlucrarea și cooperarea unor frați Mitropoliți de-ai noștri!
Demolatorul și nivelatorul predaniilor noastre creștine este… șmecherul și mustăciosul ministru inculturii și ne-Educației, d-l C-tin Gavroglu! Acest om apelează adesea la Declarații publice inacceptabile, care ne și enervează și ne rănesc! Întrebat despre schimbări, care sunt promovate în programele școlare, s-a oprit îndeosebi la ora de religie, accentuând caracteristic:
«A existat un acord cu trei ani în urmă între Arhiepiscop, ministrul de atunci, Nikos Filis, și Primul Ministru că ora de religie va fi obligatorie. Deci, pentru a nu se face nedreptate «șmecherilor» nedreptățiți, o oră de religie cu materie de predare nu este sfârșitul lumii. Problema mare cu religia este că foarte puțini elevi o iau în serios. Cu cărțile noi pe care le avem și cu reformele care s-au făcut la oră în ultimul timp, religia este o oră serioasă și copiii vor trebui să o ia în serios ca parte a educației generale». La întrebarea dacă s-a pus capăt discuțiilor, a spus: «Biserica a declinat să ia poziție. Din punctul nostru de vedere, nu s-a pus capăt. Din păcate, unii din Ierarhie, din fericire, nu toți și acest fapt este unul pozitiv, nu vor să survină acest acord. Ei vor trebui să dea seama în fața istoriei.» Sursa: www.pentapostagma.gr/2019/04/γαβρόγλου-οι-ιεράρχες-που-αρνούνται-τ.html
Desigur, căpetenia în demontarea și dezmembrarea tradiției ortodoxe și a credinței în Mântuitorul Hristos aici, în Grecia noastră, este celălalt «șmecher», tovarășul necununat, primul-ministru ateu al Greicie, d-l Alexis Tsipras, care – din păcate – nu are nici măcar o picătură de crustă deasupra lui! Dărâmă toate fără ezitare, câte alcătuiesc conștiința noastră religioasă și etnică!
Și încă ceva! Să caracterizăm cumva oferta lui: «Tsipras amăgește pe cetățeanul simplu prin promisiuni fantasmagorice!» Acestea le scrie presa germană!
Și acestea sunt cât privește mondializarea, pe care o întreprind CENTRE STRĂINE DE DECIZIE, pe care le administrează sionismul, masoneria, d-l Soros și celelalte forțe internaționale de la centru.
Să venim acum la ECUMENSIM, care ne interesează nemijlocit! Ecumenismul se apucă să desființeze granițele prin care sunt delimitate diferitele Confesiuni creștine. În creștinism există trei grupări:
Ortodoxia,
Romano-catolicismul
și Protestantismul.
Diferențele dintre ele sunt trei foarte mari. În principal cele dogmatice, dar și diferențele de cult rămân ireconciliabile în veci. Unii le depășesc, adică le trec cu vederea, cu neobrăzare. De exemplu, vă menționez că un catolic sau uniat NU POATE să se împărtășească cu preacuratele Taine într-o biserică ortodoxă. Și totuși Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a dat dumnezeiasca Împărtășanie Președintelui uniat al Ucrainei Poroșenko.
Un alt exemplu: un preot ortodox nu poate să slujească împreună cu un cleric catolic. Și totuși foarte de curând un cleric ortodox a slujit împreună cu un preot catolic acolo sus, undeva în Ucraina. Împrejurarea a salvat-o pentru noi portalul de știri bisericești Romfea.gr, căruia îi mulțumim călduros. Iată dovada: Sursa: https://www.romfea.gr/ekklisies-ts/ekklisia-tis-oukranias/27960-klirikos-tis-autokefalis-ekklisias-tis-oukranias-sulleitourgise-me-katholiko-ierea
Deci iată că, în epoca noastră, epoca lui Antihrist, unii corifei comandanți bisericești, evident pentru ca să-i scrie… istoria, se străduiesc «țac-pac», cum spuneam cândva, să remonteze distanța pierdută. Adică nu se străduiesc să îndrepte printr-un dialog teologic cinstit diferențele teologice care dăinuie, ci vor, prin argumentul unui așa-zis comportament «iubitor», să întindă mantia uitării peste ziua de ieri, ca să dăm mâna împăcării între noi. Adică ne cheamă să trădăm pe Sfinții Părinți ai Bisericii noastre, care au dat lupte ca să păstreze nefalsificată și neîntinată învățătura Domnului nostru! Ne cheamă să aruncăm la coșul uitării pe Sfințiții Mucenici și pe Mucenicii credinței noastre, care și-au jertfit viața și și-au vărsat sângele pentru Ortodoxia noastră! Ne cheamă SĂ ΝΕ ÎMBRĂȚIȘĂM STRÂNS cu Papa de la Roma și cu ceilalți creștini ortodocși în numele iubirii.
Din partea ortodocșilor, Căpetenie și inspirator al acestui efort, din păcate, foarte din păcate, este Primul din Ortodoxie, Patriarhul nostru, care răspunde la numele Bartolomeu.
Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul nostru Ecumenic după protocolul bisericesc, așterne cu petale de trandafir armata trădării! Prin deschiderea lui față de Papa Romei, prin îmbrățișările strânse cu el, prin mișcările și inițiativele lui inacceptabile cândva, așterne covorul TRĂDĂRII.
Dar și Papa Romei nu rămâne în urmă. El se deschide mai mult. Îmbrățișează la plimbare pe musulmani.
Între multe alte fapte supărătoare, un pas foarte important al acestui comportament trădător a fost Sfântul și Marele Sinod Panortodox din Colimbari, Creta, care s-a adunat în vara lui 2016. Două sunt PUNCTELE TRĂDĂRII la acel Sinod:
- Întâi, NU A FOST NICI SFÂNT, NICI SINOD PAN-ORTODOX, de vreme ce patru Biserici Locale au refuzat să participe la lucrările Sinodului. Prin urmare, NU A FOST NICI ECUMENIC, NICI PANORTODOX.
- În al doilea rând, în Colimbari au cutezat o decizie de trădare. Au caracterizat drept BISERICI pre romano-catolici și pe protestanți, care de veacuri de acum se consideră și se numesc «confesiuni creștine»!
Este cunoscut că Biserica este una. Este cea pe care a întemeiat-o Domnul și Mântuitorul lumii cel iubitor de oameni, Domnul nostru Iisus Hristos, în ziua Cincizecimii. De aceea și în Simbolul credinței mărturisim credința noastră în «una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică»! La început au fost tăiați din Biserică romano-catolicii, apoi și reformații. Deci aceste partide, adică părți tăiate, NU APARȚIN Bisericii una! Constituie ramuri ale copacului pe care l-a sădit Hristos, ramuri pe care le-a tăiat din copacul care se numește Biserică și au devenit autonome. De atunci se numesc, desigur, creștini pentru că cred în Hristos, dar compun confesiunile creștine. Nu au dreptul la numele «Biserică»!
Din păcate, recent Mișcarea ecumenică în întregime, cu binecuvântarea Patriarhului nostru, RĂU-FOARTE RĂU, le-a descoperit «Biserici». Aceasta, frații mei, este o faptă de bază a Mișcării ecumenice. În Colimbari, din păcate, au ignorat tradiția noastră bisericească și moștenirea teologică ortodoxă, că adică NU AVEM NICI COMUNIUNE BISERICEASCĂ-ADMINISTRATIVĂ, NICI COMUNIUNE EUHARISTICĂ cu toți aceștia, care au fost tăiați de trunchiul Bisericii lui Hristos. După cum am accentuat mai sus, un credincios catolic, de ex., NU POATE să se împărtășească cu preacuratele Taine într-o biserică ortodoxă.
Deci această perspectivă modernă ecumenistă conduce, din păcate, la trădarea credinței noastre neîntinate. Astăzi avem cazuri când un preot ortodox și unul romano-catolic săvârșesc slujbă comună. Dovada o aveți mai sus.
Dincolo de cele expuse mai sus, există și alți pași trădători, ca o consecință a acestei Mișcări ecumenice. De ex., teoria modernă despre «TEOLOGIA POST-PATRIASTICĂ». Undeva, acolo, în Tesalia, la o Academie bisericească a unei Miytropolii, se găsește sera acestei teorii. Numai că nici spațiul, nici timpul nu ne îngăduie să ne ocupăm astăzi de aceste fenomene «moderne» și, în același timp, «trădătoare».
Vom încheia acest text scurt al nostru cu un text de pe internet cu tema Ecumenismul:
«Astfel, Mișcarea ecumenică, deși putea să pună în valoare comorile tradiției și teologiei ortodoxe în general, care sunt neschimbate din epoca Apostolilor, dimpotrivă, a avut ca rezultat sădirea relativismului teologic în ortodocși și (după caz) fie protestantizarea, fie latinizarea învățăturii ortodoxe în rândurile ortodocșilor ecumeniști. Unirea mincinoasă care este promovată în acest mod nu este unirea «în adevăr» (3Ioan 4), care se va păstra în Biserică, ca să aibă «un Domn, o credință, un botez« – conorm cu porunca apostolică (Efeseni 4, 5), ci «unitatea în diversitate» (“unity in diversity”) un amestec de credințe neomogene, de ritualuri de slujire, de linii de abordări pastorale șamd – care va tinde să arate că Hristos, Dumnezeu Cuvântul creștinilor, nu este unificator, capul unui trup armonizat, unde «inima și sufletul celor ce au crezut era una» (Fapte 4, 32), ci este Dumnezeu al «neorânduielii, nu al păcii» (cf. 1Cor. 14, 33) Care, invers decât declarația apostolică, este împărțit, «S-a împărțit Hristos» (cf. 1Cor. 1, 13). Această unire greșită, de suprafață și numai de facto, nu întemeiată pe credința comună, pe același cuget și pe același gând al trupului lui Hristos, o deservește «linia» care stăpânește în Mișcarea ecumenică în ultimele decenii ca să fie cercetate punctele de dezacord ale membrilor, așa încât să fie soluționate, dar numai punctele lor de dezacord».
(vezi: https://www.impantokratoros.grti_einai_oikounmenismos.el.aspx)
Noi am avut astăzi dorința să vă întărâtăm atenția la problema ecumenismului ca o mișcare contemporană trădătoare și să vă dăm spre studiu, în același timp, un text zguduitor al Părintelui aghiorit Efrem Katunakiotul, pe care l-a făcut public învățatul Profesor de Dogmatică al Facultății de Teologie al Universității din Tesalonic, Dimitrie Tselenghidis. Vă rog să-l studiați cu multă atenție! Este glasul cerului pentru ecumenism. Și vă rog: Frații mei, atenție! Să ne păzim Ortodoxia noastră nefalsificată! Merită să jertfim rangurile, distincțiile, pozițiile, salariile, ba și viața noastră pentru slava numelui lui Hristos și pentru Sfânta noastră Ortodoxie! Deci: Privegheați și vă rugați!
+ Ambrozie al Kalavritelor și Eghialiei, Eghia, 10 aprilie 2019
* * * * * * *
ECUMENISMUL ESTE STĂPÂNIT DE DUHURILE NECURATE
Mărturia p. Efem Katunakiotul către Profesorul Tselenghidis
În continuare voi spune ceva ce trebuie să se facă cu o depoziție personală. Aveam o legătură de câteva decenii cu p. Efrem Katunakotul, al cărui caracter și cuget sunt cunoscute. Este cunoscut, de asemenea, că a avut și el «televizor duhovnicesc». Cât mă privește pe mine, de multe ori am mers cu dispoziția să pun câteva întrebări foarte concrete într-o serie importantă și folosindu-mă de vocabularul meu. Și, când am mers aproape de el, fără să-i pun întrebarea, mi-a răspuns prin această succesiune de întrebări pe care o aveam și cu limbajul meu. O spun ca experiență personală. Nu constituie ceva nemaivăzut. Aceasta s-a întâmplat și cu mulți alții.
Deci odată, fiind tânăr profesor la Teologie, vorbim de acum treizeci de ani în urmă, i-am zis următoarele. Deoarece și la Facultatea de Teologie, îndeosebi din Tesalonic, climatul ecumenist înflorea, aveam câteva probleme acute deoarece vedeam că este reprezentat de profesori respectabili, printre alții. Firește, atât conștiința, cât și cunoștințele mele reacționau, totuși voiam, dincolo de poziția mea științifică, să am și un răspuns harismatic, lucru pe care l-am făcut și cu multe alte subiecte.
Deci l-am întrebat concret nu cumva îmi va spune ce lucru este Ecumenismul. Mi-a răspuns fără ocoliș și fără vreo dificultate: «Această întrebare, fiul meu, mi-a pus-o și cineva mai înainte de tine. Eu mă aflu aici ceva peste patruzeci de ani în pe stânci. Am uitat și greaca mea» – trebuie notat că terminase învățământul mediu – «dar nu m-am ocupat cu acest subiect. De aceea, deoarece trebuia să răspund, de vreme ce am primit întrebare și nu aveam cunoștințe pe subiect, am mers la chilia mea și m-am rugat și am întrebat pe Hristos să mă înștiințeze ce este ecumenismul. Am primit răspusul Lui, care este că Ecumenismul are duhuri rele și este stăpânit de duhuri necurate». Și l-am întrebat cum s-a încredințat precis de aceasta. Mi-a răspuns că «după rugăciune s-a umplut chilia de duhoare insuportabilă, care mi-a adus o asfixiere în suflet, nu puteam să respir duhovnicește». L-am întrebat dacă acesta a fost un lucru extraordinar sau așa i-a răspuns Hristos la alte cazuri similare și m-a încredințat că «în toate cazurile care sunt amestecate cu magie, cu duhuri necurate, aceasta este starea în care mă introduce. Unele dăți există și un răspuns verbal, dar în cazul concret, acesta a fost răspunsul și am deplină încredințare că Ecumenismul nu are pe Duhul Sfânt, ci duh necurat».
Ceea ce spun în clipa aceasta putea să o spună oricine, eventual, că are caracteristica impresiilor. Vă informez că m-am bucurat foarte mult deoarece ceea ce mi-a spus mie personal am văzut scris și înregistrat și de sinodia lui, care a publicat o carte de onoare despre persoana lui, duhovnicia și cuvintele lui. Deci este încredințat și de acolo, dar eu m-am intersectat și cu alți teologi demni de crezare, care s-a întâmplat să audă personal. Nu am spus asta public până acum, dar lucrurile m-au adus de așa fel că sunt nevoit să o spun. Desigur, aceasta a jucat un rol decisiv în poziția mea împotriva ecumenismului. Eu, desigur, ca profesor, ca cercetător, sunt dator în orice caz să analizez subiectul după criterii științifice și să dovedesc opinia mea științific și fac asta și la cursurile mele, pas cu pas. Totuși consider că situația aceasta este importantă pentru că a fost printr-o mod duhovnicesc de la un om care nu cunoaște nimic despre această problemă, nu citise, nu auzise, ci a înfățișat imediat experiența lui duhovnicească. Cred că lucrurile însele vorbesc aici de la sine.
(Din cartea «„Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe”. Un Sinod lipsit de sinodalitate și de conștiința de sine ortodoxă», p. 80, ed. «Συνάξεως Ορθοδόξων Ρωμηών “Φώτης Κόντογλου”», Tricala, martie 2016. Cartea aceasta constă în forma redactată a emisiunii de trei ore – convorbirea directorului stației de radio a Bisericii din Pireu, d-l Licurgos Markudi, cu profesorul Dimitrie Tselenghidis.)
**********************
Ecumenismul și mondializarea schimbă societatea!
Traducere după Pagina personală de internet a Mitropolitului Ambrozie de Kalavrita și Eghileia de Ierom. Lavrentie.