Deși a fost alcătuită înainte de slujirea în comun cu Patriarul Bartolomeu a Arhiepiscopului Ieronim și viza tocmai zădărnicirea acestui eveniment, scrisoarea deschisă a Mitropolitului Serafim de Kitire, dimpreună cu clericii și mirenii din eparhia sa, rămâne la fel de valabilă și în aceste momente, când mai poate fi evitată lărgirea schismei ucrainene în sânul Bisericii Ortodoxe.
Apelul Mitropolitului de Kitire către Arhiepiscopul Ieronim de Atena și a toată Grecia
Preafericite Întâistătător, binecuvântați!
Vin cu respectul și cinstirea cuvenite către Preafericirea Voastră
Să vă adresez această o rugăminte și apel fierbinte în acest ultim ceas, având în vedere faptele furtunoase derulate în mediul bisericesc panortodox, din pricina problemei «autocefaliei» ucrainene canonice și ecleziologice de neamânat și care nu mai poate fi stăpânită, – din cauza formei ei cu totul particulare –, care provoacă problematizări peste problematizări și tulburări peste tulburări la scară mondială.
Acestei devieri grosolane îi urmează scindări, divizări, dezacorduri, disensiuni, altercații, schisme evidente și neclare și mii de rele. Nu o vedeți, Preafericite, nu o trăiți, nu o simțiți, nu o percepeți?
Cred că sesizați bine că lucrurile s-au ascuțit periculos și foarte neliniștitor și nu merg neted, îndeosebi după convocarea extraordinară a Ierarhiei noastre pe 12 octombrie a.c. pentru chestiunea aceasta foarte zgomotoasă și complexă.
După referatul Vostru din Sinodul Ierarhiei, s-au făcut luările de poziție față de ea a 33 de sinodali într-o atmosferă tensionată și fără să fie luată o decizie în mod canonic după norme (desfășurarea votării), domină iarăși confuzia.
Convocarea de ieri a Sinodului Patriarhal al Patriarhiei Ortodoxe a Rusiei, prin tratativele consemnate în procesele verbale ale organismului (sinodal), întruchipează agonia acută a sinodalilor pentru ce urmează să fie după convocarea menționată a Ierarhiei Bisericii noastre.
Sarcina deosebită a Conferinței Sinodale a lor se concentrează pe problema foarte acută a comuniunii bisericești cu schismaticii nehirotoniți, caterisiți și restabiliți necanonic. Acesta este înțelesul larg al considerentului deciziei lor.
Din această pricină, cercetând textele aferente ale Sfântului Sinod și ale unor Ierarhi ai Bisericii Greciei, precum și Comunicatul emis de Ierarhie, au decis atunci să întrerupă comuniunea bisericească și sacramentală cu Biserica noastră numai când Preafericirea Voastră va proceda la pomenirea numelui «noului Întâistătător». Este evidentă și categorică această decizie.
La cele 4 hirotonii ale Mitropoliților și Episcopilor Bisericii noastre (aleși la recentul Sinod, n.n.) nu ați pomenit, prin vestire dumnezeiască, numele lui Epifanie, care nu are hirotonie și promovare ca Întâistătător canonice.
Nu cedați, Preafericite, pentru că aceasta va constitui un «început al durerilor»! Să fie trimis subiectul la viitoarea Sinaxă a Întâistătătorilor!
Preafericite,
În acest ceas de pe urmă și critic, vă supun atenției să nu slăbiți nici cât de puțin, încă o dată, rugându-vă și implorându-vă să nu intervină lucrul sfâșietor și dureros al întreruperii comuniunii bisericești și sacramentale a Bisericii Ruse de același cuget cu Biserica noastră din Grecia!
Înfricoșător și la simpla gândire, cu mulți parametri.
Vă rog, nu doriți să vă asumați o astfel de greutate împovărătoare a răspunderii foarte grele, care va înnegri slujirea Voastră arhiepiscopală binecuvântată de Domnul!
Amintiți-vă de ceea ce ați spus în mod repetat membrilor Sinodului permanent trecut: «să nu fim forțați; să meargă înainte Patriarhiile străvechi și Bisericile Autocefale de dinaintea noastră și apoi noi la rândul nostru!».
Să ne temem de consecințele înfricoșătoare ale încă unei schisme! După declarația de ieri a Bisericii Ruse de același cuget, ochii tuturor grecilor și ortodocșilor, ale fraților noștri de pretutindeni de pe pământ sunt întoarse către venerabila voastră persoană.
Să odihnim gândul și inima fraților noștri, pliroma ortodoxă creștină a Bisericii Ortodoxe sobornicești/catolice.
Și Bisericile surori de un gând: Patriarhia Moscovei de sub Preafericitul Patriarh Chiril și Biserica Kievului canonică și a toată Ucraina de sub Preafericitul Mitropolit Onufrie, să-și amintească de legăturile lor duhovnicești veșnice și indestructibile cu Biserica noastră Locală prin Bizanț și prin romeitate.
Să cunoască faptul că, pe lângă cele arătate, un număr foarte important de Episcopi ai Bisericii noaste a Greciei, dar și numeroși clerici de alte ranguri, monahi și majoritatea covârșitoare a creștinilor bine-credincioși și ortodocși, care aparțin conștient de trupul Preasfintei noastre Biserici din Grecia, fiind atașați de tradiția îndelungată a Bisericii Ortodoxe sobornicești/catolice, nu acceptă formațiunea «bisericească» din Ucraina.
Cu adânc respect,
† Serafim de Kitire
PS: Αș fi dorit pe viu să vă depun această cerere-apel din inimă sau prin scrisoare. Am preferat apelul-scrisoare deschis pentru că aceasta este o cerere comună a clericilor, monahilor și laicilor care sunt îngrijorați de escaladarea acestei teme spinoase.
† S. K.
Un pastor adevarat, care il doar inima de Biserica, de oi! Mi-aduc aminte ca mai demult l-am auzit pe un parinte zicand ca, Dumnezeu tine o sita mare in mana, si cerne!
Sa marturisim fiecare dintre noi!
Da, un apel impresionant!
Este greu de digerat cum ierarhii greci sadea și pro recunoaștere schismatici ucraineni nu iau seama la consecințele grave care se prefigurează.