Categoria Melodia săptămânii a plecat de la ideea de a aduce în atenţia celor ce vizitează siteul nostru exemplul unor artişti de largă notorietate care, deşi nu abordează teme creştin ortodoxe, prin sinceritatea actului de creaţie, se apropie foarte mult de ideea de fire autentică a omului, după cum arătam la articolul dedicat Alexandrei Ungureanu:
Locuim într-o cultură care este necreştină dar care ne este, totuşi, românească. În acest context se ridică întrebarea dacă delimitarea ortodocşilor de aceşti artişti mai are rost, dacă este folositoare pentru ei sau pentru noi. Astăzi este foarte uşor să găseşti ceva necreştin la fiecare act artistic în parte, iar reacţia noastră reflexă, de delimitare, ignoră faptul că aceşti artişti se dezvoltă pe ei înşişi într-un astfel de mediu necreştin, fără contact şi fără public ortodox. Cei care am rămas în lume, cei care nu locuim în mănăstiri, nu putem permite ca fenomenul cultural să fie lăsat exclusiv în posesia necreştinilor, întrucât cultura este principalul instrument de secularizare.
Mă refer aici la sinceritate şi la acea zicere a părintelui Rafail Noica precum că ortodoxia este însăşi firea omului. Am verificat această idee şi în privinţa mea şi în privinţa altor persoane din jurul meu şi cred cu tărie că oricine va fi sincer cu sine însuşi, şi se va afla într-o oarecare stare de trezvie, va ajunge prin mila Domnului la ortodoxie. Este o chemare lăuntrică foarte puternică, iar persoanele necredincioase, ateii, necreştinii, au acest simţ aparte al Adevărului, îl recunosc oarecum intuitiv, chiar dacă se împotrivesc, iar această caracteristică este manifestă în cazul artiştilor.
continuarea aici.
Discuţia a fost ulterior dezvoltată în nota şi comentariile publicate la articolul dedicat Paulei Seling, acolo unde şi Daniela nota că:
Personal, eu fiind artistă și venind din direcția studiului artei laice, am dezvoltat un oarecare interes și o deschidere obiectivă către arta laică… sau profană. Sunt dese momente când ascult o melodie total absentă de religiozitate, dar nu pentru că m-ar atrage această lipsă a ei de religiozitate, ci pentru că, în sinceritatea creatorului (a scriitorului sau a muzicianului), melodia atinge, prin subiectul ei, o latură umană lăuntrică, firească oricărei ființe, dincolo de religiozitate. Suferința nu aparține doar omului religios, ci tuturora, dragostea, blânețea, iertarea, regretul, prietenia, bucuria de viață.. toate acestea nu aparțin (numai) omului religios, ci sunt stări și năzuințe firești pe care le are orice om. De aceea, se întâmplă deseori să găsesc astfel de subiecte cântate și în melodii mai puțin religioase, și le ascult cu inima sinceră, ca un om simplu, nu cu interes religios.
continuarea aici.
Însă melodia pe care o aducem astăzi în atenţie nu face parte din această categorie, a actelor de creaţie nereligioase care inspiră prin sinceritatea lor intrinsecă, ci reprezintă o mărturisire creştină autentică, directă, exprimată în limbajul societăţii româneşti de astăzi, adică în formă profană, fără ca forma să aducă atingere fondului mărturisirii. Reprezintă un act de trăire a credinţei adus într-o formă artistică modernă în atenţia publicului (mai degrabă) nereligios.
În esenţă, consider că avem în faţă tipul de melodie la care nu am îndrăznit să sper atunci când am propus ideea de DeliaDebate (a şti să admirăm şi să ne lăsăm impresionaţi de acte artistice nereligioase). Consider că avem de-a face cu o creaţie creştin-ortodoxă transpusă în forma modernă, formă unanim acceptată de publicul larg. Dincolo de criteriile ce ţin de gustul personal al fiecăruia, consider că această melodie poate fi un model foarte sugestiv de aducere a ortodoxiei în mainstreamul societăţii, chiar şi în acele domenii care sunt sau par a fi cu totul cucerite de duhul antihristic.
şi, apropo de locul unde se face această mărturisire, un comentariu al lui Sişu Tudor care observa că:
Din pacate…eu nu pot asculta melodia pina la final ptr. ca e prea mult si stiu mai multe citind de voie si de nevoie sa invat sa disting cumva lucrurile…
Va scriu un „secret”…vreti/nu vreti artistii de la noi foarte promovati (ca adica de succes) sunt racolati de aia de la departamentul „sortulete”, (credeti-ma ca nu vorbesc asa sa ma aflu si eu in treaba), priviti cum sunt imbracati, ce gesturi fac, ce scenografie folosesc ptr. videoclipuri, citi declara ca „ei cred” nu cred…ei cred in succes, confort financiar substantial, cariera la care acced mai usor daca urmeaza pasii amintiti mai sus…treaba lor si fiecare sa creada cum doreste!
Problema e alta pe care o consider destul de grava – anume apetenta asta sa filmeze intr-un loc sfint, nespurcat adica taman in Biserica profanind acel loc prin actele lor „artistice”…(am vazut videoclipuri cu Oana Sirbu, Paula Seliing etc stind acolo in fata usilor imparatesti unde nu calca oricind nici preasfintii Preoti urmind anumite reguli ale Preasfintei Liturghii)…agitindu-se (ca sa nu folosesc alt cuvint) taman acolo ca si cum erau pe stadion sau pe oriunde altcumva! Ca adica terminasera de cintat cu insemnele lor gestice/vestimentare/scenografice orisiunde si in loc sa cinte linga un copac, linga o casa sau chiar o cruce ridicata undeva, dar nu in Biserica!!!
Iau doar un vers din cintec si citez: „ce-i cu tine bro”….cultura unui popor e in limba lui, in obiceiul lui si e de unde in cultura noastra sa „țeasă” artistii atitea si atitea….ma iertati ca nu rezonez absolut deloc cu incercarea dvs de a promova aceasta tema! Cele bune va doresc!
Iertare MD Crismaru, o intrebare: Sunteți vazator cu duhul?
Stiu ca e ironica intrebarea, NU ma supar, vreau doar sa nu sa se manifeste „artistii” precum lgbt-istii ca adica sa mai blafemieze si ei credinta – ca e deja prea mult!
MD. Crismaru @
Aveti dreptate . Si eu gandesc la fel.
MD Crismaru
Nu e o discuţie uşoară dar insist că nici nu o putem trata în modul acesta abrupt, de respingere de plano întrucât nu ne priveşte, pentru că este necreştină. Multe lucruri sunt necreştine în societatea românească şi nu le tratăm pe toate cu aceeaşi măsură. Nu fac prin ideile acestea apologia consumului de muzică pop-rock, nu doresc şi nu încerc să găsesc o categorie de exprimare artistică despre care să putem spune că este încă prizabilă întrucât artistul ar fi sincer în demersul său. Deci, nu!
Dar, de pildă, politica românească este, în aceste zile, manifest antiortodoxă iar încrengăturile masonice în rândul puterii de stat sunt recunoscute şi celebrate în mod formal. Cu toate acestea, urmărim acest domeniu politic, suntem atenţi la care dintre politicieni are o prezenţă care ne pare autentică deşi, de cele mai multe ori, nu greşim dacă punem la îndoială altruismul iniţiativelor sau poziţiilor acestora. Suntem conştienţi că treburile cetăţii sunt rezolvabile doar pe această cale, politică, dar care nu poate fi aceeaşi cu acum. Prin urmare, formal avem nevoie de politică, de formele de exercitare a puterii publice, însă cu un alt conţinut. În privinţa conţinutului, avem exemplul Învăţăturilor Sfântului Neagoe Basarab care tocmai asta a făcut: prin trăirea sa sfântă a dat conţinut autentic ortodox unor forme lumeşti de conducere a poporului. Ei, cum ar fi acum ca noi ortodocşii să respingem cu totul politica întrucât a fost acaparată de masoni? Ce viaţă a cetăţii am avea? Păi putem vedea cu ochii noştri..
Din punctul meu de vedere există o mare problemă cu creştinii ortodocşi ai zilelor noastre care nu-şi asumă plenar traiul în societate. Noi consumăm multă literatură ortodoxă şi am ajuns să ne însuşim un fel de a vedea lucrurile care este specific monahilor, deşi noi suntem mireni. Monahii se rup de societate cu totul şi intră într-un model de vieţuire care este foarte bine delimitat de experienţa sfinţilor părinţi. În schimb mirenii care au rămas în societate, combină cumva ceva din viaţa monahilor, mulţi asumându-şi pravile şi nevoinţe chiar mai grele decât unii monahi, fără însă a înţelege răspunderea pe care o avem faţă de mediul în care trăim şi societatea din care facem parte.
Avem de-a face cu o compartimentare a vieţii mirenilor, aspect pe care l-a recunoscut şi Sfântul Serafim Rose, atunci când vorbea despre o viaţă religioasă de plastic. Suntem în acelaşi timp religioşi, dar în alte aspecte ale vieţii noatre suntem foarte lumeşti. Din acest motiv, am ajuns să considerăm că înaintarea mirenilor în viaţa duhovnicească înseamnă „eliminarea compartimentelor neconforme„. Părem cu atât mai înduhovniciţi cu cât suntem mai izolaţi social, mai retraşi sau mai indiferenţi faţă de componentele necreştine ale vieţii sociale.
Îl înţeleg pe părintele Lavrentie că nu stă să verifice secţiunea de trending a Youtube şi nu este la curent cu ultima „creaţie artistică” a lui Tzanca Uraganu, pentru că părintele Lavrentie este monah. Dar noi restul, cei care avem copii, care trăim împreună cu tineretul care consumă youtube mai mult decât orice alt produs digital, noi mirenii suntem datori să cunoaştem şi să analizăm aceste domenii ale vieţii sociale care, vrem nu vrem, îşi produc efectele asupra noastră. Si ele îşi produc aceste efecte negative tocmai pentru că mirenii sunt fie indiferenţi faţă de aceste chestiuni, fie au compartimentat vieţuirea lor, compartimentare care nu ştiu sincer cât de sănătoasă este sufleteşte vorbind. Eu sunt creştin ortodox, dar mă trezesc că mergând la nuntă particip la tot felul de ritualuri ciudate, ascult fel de fel de melodii care numai creştine nu sunt.
Păi şi atunci, dacă eu nu pot să mă extrag concret din această lume, aşa cum fac monahii, sunt dator să găsesc modalităţi de a încreştina lumea mea apropiată, astfel încât să nu mă trezesc într-un fel de schizofrenie. Din nou, repet că nu sunt în căutarea unor produse artistice din categoria „totuşi prizabile” şi „aproape creştine”. NU!
Trebuie să primim îndemnul părintelui Sfântului Serafim Rose:
Pentru cazul de faţă, avem un interpret Connect-R care ne prezintă o melodie cu titul Înapoi la Zero, cu un videoclip în care, după ce se roagă în biserică cu propriile sale cuvinte, se duce şi se desparte de premiile pe care le-a primit ca artist la diferite festivaluri. Dacă suntem, ca mireni, interesaţi de mesajele oculte descifrate de Vigilant Citizen, dacă vedem illuminati peste tot în industria muzicală, cum de nu reuşim să înţelegem semnificaţia acestei mărturisiri!
Oare credem că e puţin lucru ce a făcut acest interpret? Eu unul ştiu că dacă aveam notorietatea lui, publicul lui care este total străin de ortodoxie, dacă mă formam aşa cum a făcut-o el în cultura hip-hop underground, nu cred că aveam tăria să las toate acestea în urmă. Vă spun, în caz că nu ştiţi, că acest artist nu se află la marginea spaţiului muzical de la noi ci este în continuare un interpret care lansează hit-uri ascultate de milioane de ori. Vom vedea în ce măsură va avea putere să-şi ducă la capăt această cale pe care a ales-o şi în care s-a format de la vârsta de 8 ani. Mesajul este fără echivoc însă (înapoi la Zero) şi ne obligă totuşi să nu îl tratăm la modul în care o faceţi dumneavoastră. Toate cele despre care vorbiţi dvs sunt trimise pe apa sâmbetei iar el îşi propune să se întoarcă la zero.
Dacă am fi avut o comunitate ortodoxă închegată, această melodie ar fi trebuit să fie semnalată ca atare, să fie celebrată şi să ne fie mare bucurie. Pentru mine este un eveniment! Poate cel mai important eveniment din industria muzicală românească survenit în anul 2020, deşi Connect-R a mai avut astfel de semnale, de indicii că urmează un reviriment sufletesc.
Forma mărturisirii ţine de gust şi cel mai probabil nu ni se adresează. Dacă nu avem obiceiul de a-l asculta pe Connect-R în mod uzual, în mod clar asupra noastră melodia nu are niciun impact. Dar noi nu putem reproşa că nu vorbeşte „limba noastră” câtă vreme lumea (cultural vorbind) în care Connect-R locuieşte nu este a noastră. Dar oare care o fi impactul asupra fanilor lui? O fi puţin lucru acesta?
Iar noi, cei care nu-i primim mărturisirea, ce îi cerem de fapt? Cum ar fi trebuit să arate această mărturisire a sa ca să îl primim cu braţele deschise şi cu mare drag? Or cumva, fiind interpret de muzică pop, l-am condamnat pentru veşnicie?
V-ați dat și voi ca saccsiv pe hip-hop?
Nu contează genul muzical. Alta este discuţia. Ar putea fi vorba, în egală măsură, şi despre muzica populară.
dar de 666 toata lumea stie si ia uitati-l cum il arunca la minutul 2.23. Mai sunt si altele, vedem un satanism deghizat. Si Kanye West face acelasi joc. Deci faptul ca-i promovati e pentru ca…..