Într-un interviu recent, Mitropolitul Onufrie al Bisericii canonice din Ucraina a afirmat că „noi (BOU) suntem un fragment din lupta globală împotriva lui Hristos”. Nu doar atât, ci mai declară: „Nu vrem să plătim cu acuratețea credinței pentru locul nostru cuvenit în acest nou stat mare”. Aceasta ar trebui să fie atitudinea corectă a tuturor ierarhilor ortodocși din lume la ora actuală, dar și a credincioșilor de rând.
Însă, în același timp, există și multe alte declarații și poziții smintitoare din partea a foarte mulți ierarhi din alte părți, chiar Patriarhi și Întâistătători de Biserici. Mai ales în jurul problemei autocefaliei acordate schismaticilor din Ucraina, ierarhii și credincioșii ortodocși formează două fronturi diferite. Și asta în cadrul aceleiași Biserici Ortodoxe Universale! Patriarhia Ecumenică acordă autocefalie și intră în comuniune cu niște schismatici caterisiți anterior. Același lucru l-au făcut și unii delegați din Sfântul Munte, dar tot membri ai Constantinopolului. Dar acum și ierarhi din Biserica Greciei intră în comuniune cu „autocefalii” ucraineni. Ieri, duminică, Mitropolitul Ioan de Lagada a slujit împreună cu Epifanie și soborul său. Iar acest lucru nu este pentru prima dată; cu ceva zile în urmă, a slujit în Lagada cu „Episcopul” Gherman din BOaU, dar și împreună cu alți 3 Mitropoliți greci. Iar acestea nu au rămas doar acțiuni izolate, nici nu aveau cum; Epifanie, conducătorul „autocefalilor” din Ucraina a declarat imediat: „participarea de astăzi a unui Ierarh din Grecia (la sărbătoarea de la Kiev) arată că există recunoaștere de facto”. Nu e de mirare această declarație în contextul în care chiar un Arhimandrit grec a fost hirotonit episcop în cadrul noii structuri ucrainene în luna mai. Se confirmă că se depune un efort imens pentru ca Biserica Greciei să recunoască noua structură, după cum a previzionat Patriarhul Bartolomeu, care a afirmat că aceasta va fi prima Biserică Locală ce va face acest pas în viitorul apropiat.
Așadar, oricum am da-o, Epifanie este îndreptățit să pretindă o recunoaștere de facto în urma conslujirii ierarhului grec. Chiar dacă Mitropolia de Lagada încearcă să nege aceasta prin argumentul că Mitropolitul a fost prezent în calitate de Profesor la o Facultate din Ucraina, nu ca membru al Sinodului grecesc. Doar nu a predat cursuri la slujba de duminică, ci a slujit ca arhiereu. Orice conslujire cu un cleric caterisit înseamnă negarea condamnării și recunoașterea lui drept episcop canonic. Nu este suficient acest comunicat, ci este necesară o poziționare urgentă din partea Sinodului grec. Orice amânare nu face decât să aducă un motiv în plus înspre forțarea recunoașterii la Sinodul anual din toamnă. Deja apar întrebări adresate Ierarhiei.
Dar toate acestea nu sunt evenimente de moment, ci se înscriu în atmosfera tot mai ecumenistă, sincretistă și fără limite canonice. Deja credincioșii s-au obișnuit să accepte toate derapajele bisericești despre care aud că se întâmplă. Se tocește simțul critic și reacția, dar și legătura cu Dumnezeu. Căci mai putem spune că toate erodările trec ca apa, fără să lase urme? Biserica devine tot mai vulnerabilă, dar nu doar instituțional, ci și la nivel de creștini simpli, care sunt tot mai apatici și tot mai puțin practicanți și tot mai mulți manifestă adversitate față de valorile ortodoxe.
Atmosfera aceasta de subordonare a Bisericii față de interese străine a mai existat în istorie. Pe vremea iconoclastă împărații bizantini eretici și-au impus punctul de vedere cu forța perioade lungi de timp. La fel, monotelismul a fost susținut de puterea imperială și Sf. Maxim a fost exilat și prigonit crunt, până la moarte. Nu mai vorbim de perioada de după unirea de la Ferrara-Florența, când lumea ortodoxă era împărțită între unioniști și anti-unioniști. Însă anvergura de acum depășește cu mult tot ce a fost în trecut.
Încălcarea canoanelor a devenit acum obișnuință și chiar lege de multă vreme. Se acumulează foarte multe cazuri când cei ce fac gesturi smintitoare rămân nepedepsiți. Ridicarea anatemelor de către Patriarhul Atenagora nu a fost sancționată de nimeni; nici persoana, nici acțiunea în sine nu au fost respinse. Participarea la acțiuni ecumeniste se face în cadru reglementat de Consiliul Mondial al Bisericilor și acceptat de majoritatea Bisericilor Ortodoxe Locale. În țară la noi, Mitropolitul Nicolae Corneanu a rămas nepedepsit pentru împărtășirea cu greco-catolicii și chiar fără a renega ceea ce a făcut. Diferite ritualuri oculte săvârșite în biserici din Timișoara și Iași nu s-au soldat cu caterisirea preoților participanți. Cea mai gravă acțiune, Sinodul din Creta, rămâne consemnată ca un eveniment important, nicidecum ca o trădare impardonabilă. Toate acestea și foarte multe altele, care revin cu o frecvență mare, nu sunt evenimente disparate, ci acțiuni concertate prin care se urmărește schimbarea cugetului Bisericii. De aceea fenomenul este fără precedent, este un fel de „urâciunea pustiirii în locul cel sfânt” (Mt. 24: 35) pe care aproape nimeni nu o mai înțelege ca atare.
Revenind la schisma din Ucraina, ea ne privește și pe noi, românii, direct. Gruparea „autocefală” se străduiește să ne facă aliați, oferind Patriarhiei noastre posibilitatea de a organiza un Vicariat român pe teritoriul ucrainean. Bineînțeles că acesta este un măr otrăvit pentru că nu face decât deservicii atât la nivel bisericesc, cât și etnic. Românii din zonă nu vor intra în această formațiune și se vor simți trădați. Dar oare sinodalii noștri vor fi capabili să cântărească bine lucrurile și să nu se lase influențați de alte interese?
Partea cea mai rea este că nu acționează asupra Bisericii doar forțe externe, cum erau împărații bizantini de odinioară sau prigonitorii păgâni, ci ierarhi și Patriarhii din interior. Se ajunge la o dihotomie atât la nivel instituțional, cât și de mentalități. Trădarea credinței și valorilor ortodoxe devine un virus intern care afectează conștiințe și identități. Atinge, în ultimă instanță, mântuirea fiecăruia pentru că rușinarea de Hristos nu este o greșeală mică, ci apostazie clară.
La nivel structural, este afectată însăși ființa cerească a Bisericii, încât să nu mai fie valabile cuvintele Mântuitorului: „Voi nu sunteți din lume” (In. 15: 19). Desigur că toate păcatele și certurile ne fac trupești și nevrednici de Hristos, dar numai la nivel personal; pe când ereziile și schismele și, mai rău decât toate, compromisul cu ele ating însăși natura Bisericii. Când nu mai există principii, când sunt încălcate flagrant și constant canoanele, este subminată însăși existența și menirea Bisericii. O Biserică exclusiv instituțională este un non-sens. Ea are valoare doar în măsura în care lucrează la mântuirea sufletelor, ca legătură cu Dumnezeu. Dacă se transformă într-o instituție strict pământească, cu interese trecătoare, își pierde rațiunea de a exista și credibilitatea în fața oamenilor.
Situația nu a ajuns încă la un apogeu, încă ne putem mântui în Biserică; cu greu, dar se poate. Dar nici nu este departe ziua când se vor înrăutăți și mai tare, poate chiar iremediabil, lucrurile. Toate ereziile din trecut au fost condamnate în mai puțin de un secol. Ecumenismul deja durează de mai mult timp și nu dă semne că va fi soluționat curând, ci, dimpotrivă, că va acapara toată Ortodoxia. În foarte scurt timp este posibil să asistăm la unirea bisericească efectivă cu greco-catolicii. Până atunci capacitatea de reacție a Bisericii este slăbită tot mai mult de schisma ucraineană și de erezia neopapistă constantinopolitană.
Acțiunile de destabilizare forțează litera canoanelor atât cât să producă o tocire a conștiințelor. Este un joc al nervilor. Prin intimidări, replieri și tatonări, se urmărește devalorizarea dogmelor și rânduielilor bisericești. Spre exemplu, dacă inițial formațiunea nouă bisericească ucraineană anunța o unire și apropiere de greco-catolici, acum a fost abandonată ideea, dar nu părăsită de tot. Probabil pentru că încă nu a sosit vremea ei.
Un aspect foarte important este disimularea. Schisma din Ucraina se prezintă ca un conflict etnic între ucraineni și ruși. Primii vor independență și acuză Biserica Ortodoxă Ucraineană-Patriarhia Moscovei că este un vehicul prin care Putin își exercită controlul asupra populației. Apare ca fiind firească dorința de a scăpa de o instituție controlată din afară. Deci fostul Președinte ucrainean, Petro Poroșenko, a acționat în interesul țării sale când a militat pentru obținerea autocefaliei, după acest scenariu. Atunci cum se explică faptul că nu a câștigat alegerile? Cum se explică numărul foarte mic al participanților la marea sărbătoare a creștinării rușilor la BOaU, condusă de Epifanie (prezență raportată de 20.000, dar mai aproape de realitate ar fi cifra de 3.000 de oameni)? Aceasta pe când Mitropolitul canonic Onufrie a avut lângă el cel puțin 300.000 de participanți (IPS Longhin apreciază că au fost cam un milion). Ambele serbări au avut loc în Kiev, în capitală. Este evident că ucrainenii nu au o problemă cu Biserica Ortodoxă canonică tocmai pentru că nu-și are centrul de conducere la Moscova și este autonomă. Atunci ce l-a împins pe Patriarhul Bartolomeu să întreprindă acțiuni necanonice de asemenea amploare, pe care le duce mai departe în ciuda opoziției majorității Bisericilor Locale? Desigur că nu motive bisericești și nici întemeiate. Și, mai mult, ce-i împiedică pe ierarhii ortodocși să reacționeze cum se cuvine față de validarea schismei, față de introducerea doctrinei ecumeniste la Sinodul din Creta prin modificarea ecleziologiei? Dar ce-i ține pe credincioși să nu vadă corect lucrurile?
Consider că răspunsul se găsește în titlu: avem parte de două mentalități, două ortodoxii în Biserică. Una progresistă, care o sabotează subtil și orchestrat pe cealaltă, și una tradiționalistă, care este ca o feștilă fumegândă, fără putere și incapabilă să vadă pericolul din jur, real, arzător și devastator ca o molimă.
Dacă am fi fost în vremea persecuțiilor, ce am fi făcut? Dacă trăim aceste vremuri, cum reacționăm? Cred că trebuie să cultivăm mai mult spiritul de sacrificiu, care vine din faptul de a avea un ideal. Răul e necesar să fie contracarat din timp, prevăzut și acționat în consecință, măcar când deja e mare și amenințător. Nu putem deveni sclavii momentului și ai lipsei de perspectivă, pentru a nu pieri striviți de vrăjmași. În primul rând la nivel sufletesc, dar problema se pune chiar și la nivel trupesc, al existenței în această lume și în cea de dincolo. Este nevoie să fie cultivat un duh sănătos.
Bine surprins stadiul în care ne aflăm!
Este, totodată, destul de greu de înțeles de către noi mirenii de ce nu intră în luptă mai pregnant, în spațiul public bisericesc, ierarhii care văd, chiar mult mai clar decât noi aceștia micii, situația critică în care ne aflăm. O fi vorba de tactică, frică, oarece neînțelegeri și între ei sau sentimentul că nu se mai poate abate semnificativ cursul negativ al istoriei? Sau, mai degrabă, poate că răspunsul este un mix de motive… Ce credeți?
Doamne ajută!
Este o problemă foarte sensibilă atitudinea ierarhilor. Cert este că există foarte multe acțiuni din partea lor smintitoare care generază neîncredere foarte mare. Ce speculații aș putea face pe marginea acestui subiect? Dificil.
Aș observa că există o falie între ierarhia superioară și restul Bisericii. Lumea lor este diferită. Aș zice că este foarte depărtată de creștinismul și ortodoxia autentice, trăiesc într-o atmosferă instituționalizată, rece, dominată de politic și de ocult (probabil). Practic, Biserica este captivă de la Cuza și comuniști încoace.
Pe mine mă interesează cum ar trebui să reacționăm noi, cât compromis se cuprinde în ceea ce facem și cum ar trebui să reacționăm corect. Deja se tocește conștiința noastră de ortodocși, de Biserică. Dacă nu reacționăm acum, mai târziu va fi în zadar și chiar imposibil. Deci nu pot decât să mă lansez în speculații legate de ierarhi, cu ce se ocupă ei. Dar, câtă vreme sunt arhierei ai Bisericii Ortodoxe, putem să le cerem să se comporte ca atare și trebuie să face asta, dincolo de de cred și zic ei.
Nu cred că este o tactică tăcerea asta, ci o trădare voită sau silită, dar trădare vădită. Nu se poate să asiști impasibil la vânzarea credinței. Dacă nu mai sunt nici garanți ai dreptei credințe, atunci ce le-a rămas? La fel și Chinotita Sf. Munte prin declarațiile sale pe tema Creta. Este prea vizibil ca să-i mai acopere cineva, să ne autoamăgim.
Ce urmăresc eu să arăt este care e albia Bisericii, cum ar curs ea prin mărturisitori, mucenici și stareți adevărați și care este tradiția pe care trebuie să o urmăm noi. Generic vorbind, nu trebuie să ne ținem de instituția Bisericii, ci de stărețismul de la Optina, de isihasmul Sf. Grigorie Palama și al Sf. Paisie de la Neamț și de mărturisitorii din temnițele comuniste. Dacă vrem să ne mântuim, că de asta mergem la Biserică, trebuie să mărturisim credința dreaptă, evanghelică și într-un duh drept, sănătos/
Sarut mana parinte. Doamne, este criminala tacerea, lasitatea si starea de apatie, de la vladica la opinca! Este exact ceea ce ati scris sfintia voastra! Ma cutremur cand vad ca multa lume, merge pe ideea de ascultare, care e ascultare oarba, sau de faptul ca conducatorii Bisericii vor da seama, nu ne intereseaza pe noi. Fereasca Dumnezeu, la ce delasare si intunecare a mintii s-a ajuns, din partea credinciosilor de rand. Cei care mai vor sa trezeasca pe cineva, sunt numiti razvratitori, sau care sufera de teoria conspiratiei, schismatici, samd. Ma mira foarte mult, inclusiv ideile IPS Ierotheos Vlachos, legate de schisma din Ucraina. Cuvintele pe care le-a spus par Adrian Fageteanu, „scapa cine poate”, se implinesc. Mai degraba, cine vrea.
Tot eu am trimis si mesajul de mai jos. Daca vreti si puteti sa-mi dati posibilitatea sa vorbesc cu sfintia voastra, v-as fi tare recunoscator.
Este foarte dificil și periculos să ia cei de jos frâiele în mâini, dar, în același timp, există o răspundere a tuturor. Nu putem rămâne indiferenți. Ascultarea este mântuitoare când se face față de oameni ai lui Dumnezeu, după cuvântul lui Hristos: „Cine ascultă de voi ascultă de Mine”. Trebuie atenție pentru a nu asculta de „prooroci mincinoși”, ca să le zic așa.
Desigur că ne putem întâlni. Îmi puteți răspunde pe mail pt aceasta.
Si pe ce adresa de email sa va trimit mesajul?
V-am raspuns pe mail. E posibil sa fi intrat in spam.
Doamne ajuta, Parinte! Si eu as vrea sa vorbesc cu Sfintia Voastra in privat si despre aceasta problema si despre altele. Cum va pot contacta?
Foarte buna analiza! Sa dea Dumnezeu sa fim cat mai multi care reactionam! Ca e nevoie!
Sarut mana parinte Lavrentie. As vrea sa vin la sfintia voastra, sa vorbesc ceva cu dvs. Se poate? Unde va pot gasi?
Multumim din suflet pt toate articolele scrise.
„Atmosfera aceasta de subordonare a Bisericii față de interese străine a mai existat în istorie. Pe vremea iconoclastă împărații bizantini eretici și-au impus punctul de vedere cu forța perioade lungi de timp. La fel, monotelismul a fost susținut de puterea imperială și Sf. Maxim a fost exilat și prigonit crunt, până la moarte. Nu mai vorbim de perioada de după unirea de la Ferrara-Florența, când lumea ortodoxă era împărțită între unioniști și anti-unioniști. Însă anvergura de acum depășește cu mult tot ce a fost în trecut.”
Aș vrea să dezvolt ultima propoziție a sfinției voastre.
Simțirea mea este că anvergura trădării dreptei credințe de acum încă nu o întrece pe cea de la Ferrara-Florența (ca ultim exemplu răsunător) dacă privim actul trădării de atunci doar sub aspect juridic. Aici este înșelarea multora din vremea noastră. La Ferrara-Florența s-a săvârșit o (falsă)unire brutală, dată peste cap îndeosebi de către insuflatul de Dumnezeu Sf. Marcu al Efesului. Evident că vrăjmașul a văzut cu acel prilej că metoda brutală, forțată, nu dă rezultat.
A trecut de aceea la metoda soft, graduală, perfidă, care durează de peste 150 de ani… lucrând la acest plan generație după generație. Ce a făcut așadar în plus față de trecut? Pe lângă că a tot poleit modul de viață apusean cu scopul de a-i crește atractivitatea printre răsăriteni (ispita lumii…), în principal a infiltrat treptat și sistematic trădători și șantajabili în ierarhia Ortodoxiei. Sigur, cineva poate obiecta că și acum se poate ridica un ierarh care să se opună precum Sf. Marcu al Efesului. Problema nu este aici (deși este una majoră – o să mai apară un astfel de stâlp al Ortodoxiei) ci în stricarea minții maselor de drept-credincioși. Atunci când unioniștii s-au întors din Italia, poporul în general, monahii și clerul inferior s-au opus falsei uniri, a existat adică o largă opoziție printre cei de rând. Deci, spre deosebire de atunci, prin noua abordare vicleană contemporană, vrăjmașul a lucrat și la pervertirea credinței mirenilor, a clerului și monahilor care astăzi par dispuși a accepta o nouă unire în număr mare… În aceasta constă marele pericol al ecumenismului. Bine ar fi să să mă înșel!
Da. Intruziunea catolicismului în Ortodoxie este documentată. Chiar și în studiul Prof. D. Popescu despre Enciclica de la 1848 se vorbește despre asta. Școlile teologice și ierarhia au fost infiltrate de spiritul catolic. Deja poporul e sleit de ateism și surogate de creștinism. Pare că suntem în vremuri antihristice, de apostazie generală, dar nu mă pot hazarda la afirmații care nu pot fi demonstrate, pentru că nimeni nu știe ceasul. Dar e clar că situația e dezastruoasă; se poate observa asta. Avem nevoie de mărturisire și mărturisitori cum au fost Sf. Grigorie Palama, Paisie de la Neamț, Optina, Pelerinul rus, sfinții închisorilor comuniste…
articolul asta arata cat de mult a patruns propaganda rusa in bor. rusinos. e normal ca ucrainenii sa vrea biserica lor, nu sa fie sub conducerea patriarhului rus, fost kgb-ist si controlat de putin. jalnic cum preotii romani se aliaza pozitiilor rusesti. oare nu-si dau seama ca-si tradeaza tara?
Articolul conține și ceva argumente, pe când în acest comentariu nu văd decât acuze și aluzii nefondate. Puteți explica cum este trădată țara prin respectarea canoanelor Bisericii? Și care ucraineni vor autocefalia?
Aici nu e vorba de respectarea unor canoane. E vorba de faptul ca ucrainenii incearca sa scape de sub influenta rusa, care se manifesta inclusiv prin biserica condusa de un fost kgbist, fara nicio legatura cu cele sfinte. care ucraineni? pe bune? cei mai multi. evident, nu cei de etnie rusa. sa nu ne ascundem dupa deget, asa cum la noi bor e aliata psd si la altii biserica se pupa cu politicienii.
Haideți să nu amestecăm merele cu perele. Sunt conștient că sunt formate tabere ideologice diferite, totuși am pretenția la un minim discernământ și respect reciproc. Adică să fie înțeleasă auticefalia și modul ei de acordare în conformitate cu niște reguli, nu după bunul nostru plac.
După cum scrie și în articol, președintele Proroșenko a fost zdrobit la alegerile recente, ceee ce e un semn că ucrainenii nu doresc politica lui. Dar să zicem că sunt și alte aspecte strict politice și nu e relevant acest aspect. Însă participarea la manifestațiile religioase legate de creștinarea slavilor au arătat o diferență zdrobitoare în favoarea Bisericii ce ține formal de Moscova. Atunci: care ucraineni doresc autocefalia? Cei mai mulți? Pe bune. Nu cei ruși? De ce nu renunță Ucraina la teritoriile străine, rusești, românești și poloneze? Deja e prea complicată situația religioasă și politică de acolo.
Fără a mai spune că BOR chiar dorește autocefalia ucrainenilor, dar împotriva legilor bisericești. Eu nu sunt deloc, chiar deloc filo-rus, dar nu pot să accept dezmembrarea unității din Ortodoxie din motiv de ură față de ruși.
Așadar nu mă pot vinde pur și simplu americanilor sau oricăror dușmani ai Bisericii doar ca să mă mutilez singur ca român și ortodox.
regulile sunt facute de oameni, care pot gresi, nu-i o problema daca nu se respecta niste reguli care nu tin cont de multe alte lucruri esentiale. iar ucrainenii nu l-au votat pe porosenko din alte considerente, nu ca nu ar fi de acord cu noua biserica. cat despre americani, ciudata mentionarea lor, miroase a antioccidentalist.
Doamne ajuta Ana! Problema asta e foarte delicata. Biserica are o randuiala, are canoane, lasate de Sf Parinti. Insusi Duhul Sfant a grait prin gura Sf Parinti. Daca n-ar fi aceasta randuiala, canoanele, ar fi un haos total. Nu cunosti problema in detaliu si in amanunt. E tare dureros si periculos, cum unii credinciosi sunt manipulati cu acest bau-bau: „rusofil”, „propagandist rus”, samd. Adica, daca cineva are o alta opinie, si aia bine argumentata, limpede si clara, gata e rusofil? Parintele Lavrentie si altii, se straduiesc sa ne atraga atentia de aceste derapaje, care pot duce la pierderea mantuirii. Am sa-ti relatez o minune recenta a unui parinte din Ucraina, care a vrut sa treaca cu toata parohia lui, la noua „biserica” autocefala. Si intr-o duminica in timpul Sf Liturghii, a intepenit in fata Sf Altar, si a stat asa cam un sfert de ora, fara ca sa poata fi clintit din loc. Credinciosii s-au speriat foarte tare, si dupa ce parintele si-a revenit, l-au intrebat ce s-a intamplat, iar el nu se putea opri din plans. Dupa ce s-a linistit, le-a povestit credinciosilor ca s-a vazut in iad el si cu toata parohia sa, iar diavolii ii spuneau ca de-acum sunt ai lor, pt ca s-au rupt de Biserica. Si dupa aceasta minune, a renuntat sa mai treaca la noua grupare schismatica. S-ar putea sa nu crezi minunea, dar e alegerea ta.
nu manipulez cu nimic. dar mai stiu ceva istorie si, da, nu cred aceasta minune. de unde pana unde grupare schismatica? biserica rusa cand si-a obtinut autocefalia tot schismatica a fost? dar cea romana? practic rusii reproseaza ucrainenilor ce au facut si ei, si altii. dar ei au avut voie, ucrainenii nu. ma scuzati ca nu umblu cu dubla masura.
Ana, modul în care vedem noi, prin lentila presei românești și a istoriei noastre naționale, încercarea ucrainienilor de a scăpa de influența rusă nu se suprapune peste ceea ce se întâmplă în Ucraina. Poate mai apropiat ar fi să ne imaginăm pe moldovenii basarabeni încercând să scape de sub influența românească impunând să nu se mai vorbească acolo limba română. Mulți dintre moldoveni, chiar și cei care au ales caracterul identitar filorus al moldovenismului, nu ar fi de acord cu o astfel de intervenție directă a statului întrucât s-ar crea un regim dictatorial care înfrânge scopul democratizării societăţii şi scoaterii de sub influenţa rusă. Apoi, prin aceea că faceți diferența între ucrainienii de etnie rusă și cei de altă etnie, eventual „ucrainienii adevărați” se continuă o altă mare neînţelegere transferată din experienţa noastră românească. Nu este situaţia românilor şi a maghiarilor, ci ruşii şi ucrainienii sunt mult mai apropiaţi cultural şi social decât putem noi înţelege. Ceea ce se întâmplă în Ucraina este intervenţie directă, brutală, în viaţa unei naţiuni care este prinsă în jocuri geopolitice. Există naţionaliştii ucrainieni care, în raport de starea actuală a societăţii, pe fondul atacării Ucrainei de către Rusia, au prins un nou avânt, însă pe filon politic. Pe filon cultural şi religios, ucrainienii înşişi s-au strâns în jurul bisericii canonice ca reflex la o rupere prea mare şi artificială de propria lor istorie. Relevantă a fost şi campania electorală de acolo, unde poziţia dvs fără rest a aparţinut lui Porosenko şi a fost dezavuată nu doar direct, la prezidenţiale, ci şi acum la alegerile generale. Legea limbii de stat care a fost promulgată este o mare problemă pentru mai toţi ucrainienii, deşi promulgată este contestată încă, dar să zicem că pe acest subiect s-ar putea primi argumentele dvs vizând influenţa rusă. Nu însă şi cu privire la biserica ucrainiană canonică, cea care este/a fost până curând efectiv brutalizată de stat pe modelul intervenţiei regimului comunist în viaţa parohială, intervenţie în raport de care alegătorii ucrainieni şi-au exprimat opinia în mod categoric şi fără niciun fel de echivoc. Întâlnirea recentă între patriarhul ecumenic Bartolomeu şi preşedintele Zelinsky a confirmat această schimbare în abordarea statului ucrainian, inclusiv justiţia ucrainiană a suspendat punerea în executare a măsurilor dispuse de Ministerul Ucrainian al Culturii pentru radierea din registrele publice a denumirii ş.a. După cum spunea şi Andrei mai sus, ortodoxia are o rânduială proprie care nu primeşte intervenţii cu bocancii în viaţa sa. Dimpotrivă, istoria ortodoxiei este o istorie a rezistenţei pasive în faţa autorităţilor lumeşti care, indiferent de epocă, au avut mereu dorinţa de a produce schimbări în Biserică într-un scop sau altul, toate efemere.
Paralela cu influenta romaneasca in R. Moldova e hilara. sper ca stiti ca nu prea exista influenta romaneasca in Moldova, lasata prada si ea propagandei ruse. Inclusiv prin intermediul bisericii, care e sub jurisdictia bisericii ruse. Si banuiesc ca se vor gasi multi sa+mi explice ca asa e bine, ca se respecta canoanele, si e normal ca moldovenii sa ramana sub controlul bisericii ruse.
Ana, vezi ca pui tara si nationalitatea mai presus de credinta, canoane si randuiala Bisericii, si asta e erezie, se numeste filetism sau etnofiletism.
@ana
Observ că sunteți că imputați foarte ușor anumite lucruri pe care nu dați dovadă că le înțelegeți bine. Ce spun eu este că trebuie să existe o minimă deschidere, verificare a faptelor, acceptare ca atare a situației și respectare a normelor care reglementează aspectele disputate.
– Nu eu am ceva cu americanii, ci chiar schismaticii care au primit autocefalia au afirmat că ea se datorează demersurilor ambasadelor americane și occidentale. În plus, există o legătură documentată de ani buni de zile între Patriarhia Ecumenică și politica SUA, păguboasă pt Ortodoxie.
– Situația politică și istorică a Ucrainei este una complicată și cu resentimente religioase. Catolicii polonezi și lituanieni au susținut o persecuție cruntă, care totuși nu a înfrânt credința ortodoxă majoritară. Este absurd să cerem acum Bisericii Ucrainene să renunțe la ajutorul Patriarhiei Ruse și să se vulnerabilizeze în fața presiunilor greco-catolice și ateiste occidentale. În contextul ecumenismului de astăzi constatăm o atitudine mărturisitoare a ierarhilor ucraineni și trădătoare a celor români, spre exemplu. De aceea demersul nostru este de a sprijini această redută a Ortodoxiei pe linie de credință, nu de etnie.
– Chiar dacă regulile bisericești ar fi fost omenești, tot ar fi trebuit respectate, nu disprețuite. O atitudine demolatoare și nihilistă nu convinge cu nimic. Adică ignoranța și disprețul nu valorează nici cât omenia, cu atât mai puțin nu rivalizează cu credința autentică.
Vă invit să veniți cu argumente (serioase). Spre exemplu, pe ce vă bazați când afirmați că Poroșenko a pierdut alegerile (și partidul lui) din alte considerente decât cele religioase? Și cum de nici un alt candidat care a susținut autocefalia nu a avut priză la electorat?
Regulile bisericii sunt omenesti. si oamenii sunt supusi greselii. cat despre alegerile din ucraina, chiar nu inteleg cum puteti sa va inchipuiti ca religia a jucat principalul rol? e absurd, v-as intreba eu pe ce va bazati cand sustineti ca porosenko a pierdut alegerile pentru ca a sprijinit biserica ucraineana. si cum puteti crede ca ucrainenii care incearca sa scape de rusi ar prefera sa fie sub jurisdictia bisericii ruse? repet, doar propaganda rusa sustine aceasta tampenie. altfel, vad ca ocoliti si subiectul moldova.
Regulile Bisericii, chiar dacă sunt făcute de oameni, nu sunt omenești, adică au la bază principii dumnezeiești, nu negociate. Aplicarea lor este omenească de multe ori. Nici o altă structură omenească nu are reguli ca ale Bisericii Ortodoxe. Nu sunt reguli ce țin de organizare sau de interese, ci sunt principiale.
Eu nu am spus că Poroșenko a pierdut alegerile pe considerente religioase, ci că nu le-a câștigat pe aceste considerente. El a fost ales după maidan și și-a făcut program din promovarea autocefaliei. A pierdut clar. E ceva ce-mi scapă?
De unde știți că ucrainenii încearcă să scape de ruși? Care ucraineni? Nu se vede că mergeți pe un clișeu neverificat?
Subiectul Moldova nu e subiect, nu l-am introdus eu. Era doar o comparație tangențială. Dar, de dragul preciziei, acela este teritoriu românesc politic și bisericește, acaparat de ruși. În același fel Ucraina a fost acaparată de Occident (poloni și lituanieni în trecut, iar în prezent se străduie NATO). Ucraina înseamnă margine de țară, dar nu a Rusiei, ci a Poloniei. Nu se poate observa că e un exemplu invers? Sau o ținem langă cu rușii sunt de vină peste tot?
Totuși ar trebui să dați și răspunsuri, nu doar să lansați acuze și întrebări.
si dvs procedati la fel. o tineti langa cu porosenko care si-a facut program din promovarea autocefaliei, a facut-o din motive pur politice, pentru ca nu avea cu ce altceva sa vina, n-a facut nimic din ce-a promis. intr-o tara plina de coruptie si nepotisme, cu care nu s-a luptat deloc normal ca n-avea cum sa castige. cliseu neverificat? da, lansez acuzatii pentru ca folositi fix argumentele propagandei ruse. cat despre regulile bisericii care au la baza principii dumnezeiesti, cred ca Iisus rade cu pofta cand aude asemenea enormitati.
Este un fapt ca Proroșenko este exponentul maidanului, a mișcării ucrainene de debarasare de Rusia. De ce nu a convins? Nu mă privește, cert este că nu există o mișcare suficient de autentică ucraineană. Dar nu acesta a fost argumentul ptincipal, ci că prezența la sărbătoarea bisericească a creștinării slavilor a foat covârșitor de partea Bisericii autonome ce ține de Moscova. Nici acesta nu e un argument?
Iar regulile după care este organizată Biserica au fost primite și aplicate de Apostoli chiar de la Hristos. Dovadă sunt mărturiile scripturistice, dar și altele precum Constituțiile apostolilor, Didahia apostolilor… În nici un caz nu cred că Iisus râde de ele.
Ca să revin, nu fac propaganda rusă, ci critic niște acțiuni întreprinse de Constantinopol și niște schismatici din Ucraina care destabilizează Biserica la comanda sau influența Vestului. Folosesc și surse rusești pt că evenimentele se petrec pe teritoriul lor; mi se pare banal.
Dacă vreți un minus puternic al propagandei ruse, este acela că nu există o argumentare solidă de ce Biserica Ucraineană canonică refuză autocefalia. Am spus eu mai sus un motiv, dar e de la mine, nu a fost pronunțat de ei. Însă, oricum ar fi, nu pot fi forțați să o ceară.
Dvs puteti incerca sa rescrieti istoria, dar adevarul e ca autocefalia e un concept aparut mai tarziu, apostolii n-au nicio treaba aici. E o chestiune administrativa. Eu stiu ca biserica rusa nu poate accepta sa piarda controlul asupra ucrainenilor din diverse motive, unul fiind ca-i scade ei influenta in randul ortodocşilor, prin reducerea numarului de membri. dar nu inteleg dvs si altii ce problema aveti, daca nu sunteti – asa cum sustineti – intoxicati de propaganda sau filorusi. pana la urma, autocefalia a fost obtinuta de diverse biserici de-a lungul timpului, intr-un mod sau altul, rusii fiind printre primii care au facut-o. de ce rusii, romanii, grecii etc si-au putut obtine autocefalia si ucrainenii – nu? faptul ca folositi surse rusesti e salutar, dar faptul ca le preluati mesajele fara niciun discernamant, e grav. mai ales ca in spatiul rus libertatea de opinie e un lux pe care putini si-l asuma, in caz contrar suportand consecinte – a se vedea ce patesc unii jurnalisti, lideri ai opozitiei etc.
Va contrazic, exista o miscare autentica ucraineana. Si observ ca si aici preluati propaganda rusa, care sustine ca n-ar fi mare diferenta intre rusi si ucraineni. Gresit, rusii si ucrainenii se inrudesc asa cum se inrudesc romanii cu italienii, prin urmare sunt doua popoare.
Cat despre afirmatia ca la un eveniment au fost mai multi la altul mai putini, chiar n-o consider un argument. poate la anul va fi altfel. sanatosi sa fim.
Nu insist pe faptul că autocefalia ca și concept este de origine apostolică pt că e secundar.
Biserica Ucraineană canonică este autonomă, adică ține formal de Moscova, dar se autoadministrează: își alege singură episcopii, mitropolitul și are Sinod de sine stătător. Deci nu depinde de ruși. Nu se fac rugăciuni pt conducătorii ruși, cum greșit acuză unii, ci pt ucraineni. Mitropolitul Onufrie și Sinodul nu doresc autocefalie, drept urmare nu li se poate impune și, evident, rușii nu le-o refuză pt că nu a fost cerută. Filaret s-a rupt de Biserica Ucraineană și a format singur o structură schismatică fără a fi urmat decât de 1 sau 2 episcopi și condamnat de restul. Caterisirea lui a fost recunoscută de toate Bisericile, inclusiv de Constantinopol. Nu-i așa că e ciudat că acum se răstoarnă lucrurile dintr-o dată pe dos?
Mergeți pe propagandă când spuneți că există o mișcare autentică ucraineană pt că nu o argumentați cu nimic. Nu neg că există naționaliști ucraineni, dar nu prea sunt ortodocși și sunt puțini. De ce ar dicta ei ce să facă Biserica? Doar pt că așa ne place nouă?
Dacă ziceți că diferența dintre ruși și ucraineni este ca între noi și români… ce să mai zic? Asta nu e propagandă? Doar o întrebare: rușii nu s-au unit sub Vladimir la Kiev și au fost creștinați tot acolo? Asta e tot propagandă?
Participanții la sărbătoarea menționată au fost în aceeași proporție și anii trecuți. Iar acum, când au prilejul să aibă Biserica lor autocefală, disproporția a fost și mai evidentă. Atunci ce argumente doriți? Doar să lansați unele afirmații fără să fi documentat nimic și să acuzați de propagandă.
Există și alte mize bisericești în joc, care țin de dreapta credință, de aceea ne privește subiectul. Nu sub aspect politic. E un fapt că rușii țin credința curată până acum, iar Constantinopolul e campion la trădări dogmatice, politice, morale. E ceva greșit să critic acțiunile vădit anticanonice de la Istanbul, cu directive asumate de la americani?
Rusii nu tin nicio credinta curata, de cand Stalin a reabilitat biserica pentru a sustine eforturile de razboi biserica rusa a fost tot timpul in slujba puterii. ii pasa lui kirill de ortodoxie, cum imi pasa mie de cicade. un kgbist marunt care asculta de ordinele lui alt kgbist mai mare. trist, imi spunea acum cativa ani un ungur ca singurul mijloc prin care propaganda rusa va patrunde in romania e biserica. i-am ras in nas. nu puteam concepe ca romanii vor uita vreo clipa ce-au patit cu rusii, cum e tara rupta de moldova in special din cauza rusilor. m-am inselat jalnic.
si nu, domnule, nu e propaganda cand zic ca diferența dintre ruși și ucraineni este ca cea dintre italieni și români, e istorie. cat despre obsesia dvs cu americanii, poate ar fi bine sa fiti mai atent la avansul neoprotestantilor din Transilvania, sprijiniti de fratii lor din America. incep sa castige tot mai multi aderenti, s-au bagat si prin PNL, in timp ce preotii romani au treaba cu ce fac ucrainenii. sa nu va treziti prea tarziu.
Nu cunoașteți realitățile bisericești. Nu am zis de Chiril, ci de Biserica Rusă.
Mereu se vor găsi alte priorități.
Am fi naivi să credem că în România, Ucraina, Republica Moldova sau orice altă țară unde Marile Puteri au interese strategice și economice, puterea de decizie și cea a votului sînt lăsate în mîna cetățenilor/politicienilor acestor țări. Totul este cu minuțiozitate stabilit la nivel înalt în Occident și în America. Cu mult timp înainte. Rusia face și ea ce poate și cît poate. Liderii politici din aceste țări mici sînt doar niște păpușari. Patru ani avem teatru de păpuși pesediste, peste patru ani vor veni pe scenă cele useriste. Politica este un teatru de păpuși cu accente dramatice sau chiar tragice pentru națiune. Deja putem intui că președintele României peste 5 ani va fi Dan Barna. Noul președinte al Ucrainei nu are nici un rol politic. Este actor și în viața reală, după cum a fost pe ecran. Joacă așa cum i se dictează. Totul este stabilit dinainte. Alții sînt cei care dirijează păpușile, dar noi nu îi cunoaștem. Putem cel mult intui sau face supoziții. Peste vreo sută de ani, istoricii vor descoperi în arhive lucruri de nebănuit. Noi trebuie să ne încredem în puterea Domnului și în buna tradiție a nației ca să putem rezista.
Părintele Iustin Pârvu spunea într-un interviu acordat în anii ’90 că noi, fiind creștini ortodocși, trebuie să ne raportăm la ruși, nu la Apusul protestant și decăzut. Și Preacuvioşia sa nu făcea trimitere la oamenii politici ruși de astăzi sau din trecut ce au creat și propagat comunismul, care atît de mult rău a făcut peste tot în lume, ci la Sf. Serafim de Sarov, Serghei Bracianov, părinții cuvioși de la Optina, la Dostoievski și marea cultură rusă de factură ortodoxă. Doar punînd în prim plan aceste valori, împreună cu tradiția și învățătura ortodoxă, vom reuși să rezistăm. Suficiente modele se găsesc și în trăirea sfinților români din vechime sau de acum. Ce poate fi mai autentic decît jertfa pe care au adus-o Sfinții români în închisorile comuniste?! Vor veni vremuri și mai acerbe. Mulți dintre noi deja nu se mai opun trend-ului occidental. Să nu uităm referendumul pentru definirea familiei. Spălarea creierelor românești se face sistematic și lasă urme profunde. A se vedea cazul grecilor, care au avut întotdeauna coloană vertebrală și, totuși, au cedat ușor-ușor. Modele ar trebui să ne fie sârbii și bulgarii. Acolo lucrurile par a fi mai curate decît la noi. De asemenea, consider că este o binecuvîntare a Domnului pentru unii dintre noi trimiterea unui părinte preacuvios, cum este părintele Lavrentie, călăuză morală și duhovnicească în aceste circumstanțe lumești greu de înfruntat.
Să ne rugăm Domnului pentru limpezirea cugetului și dreaptă credință!
Puțini mai au dispoziția de a se apleca asupra culturii din cauza politicii. Acum politica generază cultura, nu invers. Cu atât mai puțin să discearnă cultura din spatele politicii, dar și mai puțin să creeze cultură a Duhului.
Este mult mai facil să colportăm tot felul de informații și idei frânte și mărunte și să ni se pară că suntem deștepți, fără a dori să confruntăm ceea ce știm și să verificăm, să sporim informațiile, dar și să ajungem la o cunoaștere autentică.
Erata: Sf. Ignatie Briancianinov.
ba le cunosc, am strabatut acum cativa ani rusia si am vazut sate unde nu exista si nu au existat niciodata biserici – prin siberia si sudul tarii, mai ales – dar nu confund oamenii de valoare ai bisericii ruse cu intreaga biserica. acestia nu au avut si nu vor avea niciun cuvant de spus, cat despre ajutarea altora nici atat. daca ar avea vreo putere ar trebui sa se ocupe de proprii credinciosi, care sunt cam putini, cifrele oficiale sunt mult umflate, iar numarul rusilor declarati ortodocsi si care se duc la slujbe e mai mic decat cel al romanilor, raportat la populatie desigur.
ca sa incheiem, asa-zisa schisma e pura propaganda. nu vad pe nimeni scandalizat de faptul ca biserica rusa si-a proclamat autocefalia, atunci n-a fost schisma, acum e, ca asa le convine rusilor. ca sa nu mai amintesc de faptul cu ucrainenii nu au trecut de sub controlul Patriarhiei de la Constantinol sub cel al rusilor de bunavoie.
in alta ordine de idei, nu vine nimeni sa ne salveze, in loc sa stam sa ne lamentam si sa vedem conspiratii peste tot prin occident, in timp ce ii slavim pe rusi, poate ar trebui sa traim in realitate, acolo unde rusii au fost dusmanii dintotdeauna ai romanilor. pana una alta, si romania si rusia sta prost la multiple capitole, si nu din vina altora, ci din vina lor. poate ar fi cazul sa ne vedem de treaba si sa ne ajutam singuri, lasand la o parte iluzii desarte, ca sa nu le spun minciuni.
@ana
Din păcate, sunteți o dovadă a faptului că Biserica este scindată în două. Nu la nivel etnic, ci de credință, de mentalitate, după cum am spus în articol. Faptul că există și două tabere conturate, rușii și Constantinopolul (ca să le zic așa), arată că această sciziune nu mai este una ce ține de două viteze, tradiționaliști și progresiști, ci de o falie mai pronunțată, mai delimitată. Ce vreau eu să spun este că nu e o problemă să existe două categorii de credincioși (sau chiar clerici), este de neocolit acest lucru. Ci problema apare atunci când etalonul bisericesc, mărturisirea de credință și reperele canonice sunt inversate și bulversate. Atâta vreme cât doctrina și starea Bisericii urmează etalonul corect, progresiștii nu au decât să-și rezolve relația lor personală cu Dumnezeu. Dar, când tradiția este ruptă și sfidată (cum e cazul cu hotărârile eretice din Creta și schisma ce introduce și o învățătură nouă, de factură papistă), atunci unitatea Bisericii este serios zdruncinată. Așadar schisma din Ucraina este doar o reliefare a unei dezbinări și boli interne vătămătoare.
De dragul clarității, am să punctez unele aspecte, deși sunt menționate și în articol și în multe alte materiale mai vechi. Problema din Ucraina nu este autocefalia, cum greșit suntem duși pe această pistă falsă, că ar avea și ei dreptul la ea. Ci problema este că Fanarul a acordat autocefalie unor formațiuni schismatice. rupte de Biserică, ce fuseseră anterior condamnate și anatematizate de toate Bisericle Locale, chiar și de Patriarhia Ecumenică. Iar motivul invocat pentru această intruziune necanonică într-o jurisdicție străină este și mai grav: primatul Constantinopolului, care este echivalent cu supremația papală, care este erezie.
Coborând puțin mai la aspectele mundane, există foarte multe dovezi că Patriarhia Ecumenică acționează de mulți ani la comanda Occidentului (’23) și a SUA (’48). Astfel este generată situația pe care am numit-o două ortodoxii în Biserică.
Cât privește pe ruși, nu pot să laud un popor ca fiind credincios, dar nici măcar pe ierarhii lui pentru că există foarte multe căderi în rândul lor. Totuși ei, ca Biserică mare și țară mai liberă de dominația neortodoxă occidentală, reușesc să impună o linie formal corectă, ortodoxă prin împotrivirea față de Sinodul din Creta și față de tendințele fanariote. Spun linie formală pentru că nu pare asumată și interior, în conștiință ortodoxă, ci mai mult din interese. Cum-necum, ei sunt reperul la ora actuală la nivel oficial. Nu pe criterii de majoritate, ci de păstrare formală a tradiției ortodoxe.
Când spuneți despre ruși că și-au proclamat autocefalia dați dovadă de ignoranță. Nu ei și-au proclamat-o, ci tocmai Constantinopolul în 1589-1591. Iar Ucraina a fost cedată tot de Constantinopol Moscovei în 1686. Că au fost presiuni politice, asta e adevărat, dar discutabil. Oare fanarioții nu au făcut jocuri politice care au generat reacția Imperiului Rus? Ca să nu mai vorbesc de faptul că în 1439 Constantinopolul căzuse în falsa unire cu catolicii. Sper să vin cu un articol pe tema aceasta.
Tocmai că eu spun să nu ne lamentăm, ci să trăim pe picioarele noastre, conștienți de realitatea din jur. Dar nu mă refer la realitatea politică, ci la cea bisericească. Așadar nu trebuie făcută confuzie între politică și credință. Rușii ne-au călcat în picioare mereu și o vor face și de acum dacă vor avea ocazia; de aceea nu agreez o coabitare imposibilă cu ei. Dar e fundamental să facem diferența între puterea rusă și cultura și credința rusă. Nu e chiar așa de greu. Sunt conștient de presiunea politică din partea Occidentului și a rușilor și nu o ignor, dar nu înseamnă că trebuie să ne trăim credința în funcție de o mentalitate politică sau alta, ci după canoanele și învățăturile apostolice și patristice.
Ca să închei, cele două ortodoxii la care fac referire în titlu sunt tocmai abordări diferite ale Evangheliei: lumească și duhovnicească. Eu pledez pentru a doua.