de Vlad-Mihai Agache | 26 feb. 2020 | Trenduri |
Potrivit documentelor interne ale Uniunii Europene, care au fost scurse către presă, în curând UE ar urma să creeze o rețea de baze de date naționale, de recunoaștere facială, pentru uzul poliției. Un raport întocmit de forțele de poliție naționale din 10 state membre ale UE, conduse de Austria, solicită introducerea legislației UE pentru interconectarea acestor baze de date, în fiecare stat membru al uniunii. Raportul, pe care The Intercept l-a obținut de la un oficial european care este preocupat de subiectul dezvoltării rețelei, a fost difuzat printre oficialii UE și naționali în luna noiembrie 2019. Dacă acordurile anterioare de schimb de date sunt un ghid, noua rețea de recunoaștere facială va fi probabil conectată la baze de date similare din SUA, creând ceea ce cercetătorii în domeniul confidențialităţii informatice denumesc „o consolidare transatlantică masivă” de date biometrice.
Raportul a fost întocmit ca rezultat al discuțiilor privind extinderea sistemului Prüm, o inițiativă la nivelul UE care conectează baze de date ADN, amprentă digitală și înregistrare a vehiculelor pentru căutări reciproce. Există un sistem similar între SUA și orice țară care face parte din programul Visa Waiver, care include majoritatea țărilor UE; Acordurile bilaterale permit agențiilor americane și europene să acceseze reciproc bazele de date conţinând amprentele digitale și ADN.
Deși noua legislație preconizată în urma recomandării raportului nu este încă lansată, lucrările pregătitoare sunt în desfășurare. Informațiile furnizate de Comisia Europeană Parlamentului European în noiembrie trecut arată că aproape 700.000 de euro (aproximativ 750.000 de dolari) urmează să fie alocaţi pentru efectuarea unui studiu, realizat de firma de consultanță Deloitte, cu privire la posibile modificări ale sistemului Prüm, în raport de lucrările despre tehnologia recunoașterii faciale. De asemenea, Comisia Europeană a plătit în mod distinct alte 500.000 de euro unui consorțiu de agenții publice, condus de Institutul de Științe Juridice din Estonia, pentru „a stabili situația actuală a tehnologiei recunoașterii faciale în investigaţiile penale, în toate statele membre ale UE”, cu scopul de a se orienta „spre schimbul posibil de date faciale”, astfel cum rezultă din cuprinsul unei prezentări a proiectului trimis reprezentanților naționali de la Bruxelles.
În ultimii ani, UE a făcut pași mari pentru a conecta o serie de baze de date referitoare la migrație și securitate. Noua legislație adoptată în aprilie, anul trecut, a instituit o bază de date care va conține amprentele digitale, imaginile faciale și alte date cu caracter personal aferenteunui număr de până la 300 de milioane de resortisanți non-UE, care bază de date care fuzionează informaţii din cinci sisteme separate. Potrivit raportului a 10 forțe de poliție, consultanții Deloitte au propus să facă același lucru cu imagini faciale ale poliției, dar ideea a fost respinsă în unanimitate de forțele de ordine.
Cu toate acestea, raportul recomandă conectarea tuturor bazelor de date faciale ale statelor membre ale UE, ceea ce pare conducă spre acelaşi efect practic. Într-un alt raport intern al poliției din UE – acesta dintr-un grup de lucru de la Prüm care a analizat schimbul de date privind permisele de conducere – poliția constată că „o rețea de registre naționale interconectate poate fi considerată un registru european virtual”.
Pentru poliție, avantajele bazelor de date de recunoaștere facială interconectate sunt clare. Raportul propus de Austria consideră tehnologia recunoaşterii faciale ca pe un instrument biometric „extrem de adecvat” pentru identificarea suspecților necunoscuți și sugerează crearea și conectarea bazelor de date „cât mai repede posibil”. Recunoaște, de asemenea, necesitatea unor garanții de protecție a datelor, cum ar fi verificarea umană a oricărei potriviri automate, însă experții în confidențialitate susțin faptul că o creare a oricărui astfel de sistem este primul pas către o mai mare partajare și conectare a datelor, caz în care aceste mijloace de control devin inadecvate.
Cei interesaţi să parcurgă întregul articol publicat de The Intercept, o pot face în limba engleză, la următoarea adresă online.
Nota noastră: Există într-adevăr mai multe baze de date care sunt interconectate la nivel european, cea mai cunoscută dintre acestea fiind sistemul SIS. Ştirea este însă importantă întrucât are în vedere o categorie de date biometrice extrem de sensibile, a imaginilor faciale, categorie care poate fi oricând extinsă în sensul noilor evoluţii tehnologice de prelucrare a datelor personale. De pildă, o ştire recentă informează dezvoltarea unor modalităţi de recunoaştere pe baza bătăilor inimii persoanelor.
Este, prin urmare, lesne de înţeles că odată acceptată unificarea pan-europeană a datelor rezultate din recunoaşterea facială, celelalte date biometrice care pot vizea greutatea corpului, ţinuta corporală în timpul mişcării, alte elemente rezultate din monitorizarea indicatorilor de sănătate, pot fi agregate fără mari obstacole. Motivarea ar fi previzibilă: pentru identitate de raţiune juridică, pentru îndeplinirea adecvată a aceloraşi activităţi şi în urmărirea aceloraşi scopuri, se impune dezvoltarea capabilităţilor informatice de agregare a bazelor de date care indexează informaţii biometrice.
de Vlad-Mihai Agache | 25 feb. 2020 | Trenduri |
Aducem în atenţie, cu oarecare întârziere, unul dintre puţinele articole publicate în presa noastră despre ideile puse în dezbatere la Forumul de la Davos.
Întâlnirea anuală de la sfârşitul lunii ianuarie reprezintă evenimentul de referinţă al fundaţiei elveţiene Forumul Economic Mondial (WEF). Prima reuniune a avut loc în 1971, sub numele Forumul European de Management (European Management Forum). Iniţial, profesorul Klaus Schwab, fondatorul acestui forum, a avut în vedere modalităţile prin care companiile europene ar fi putut să se adapteze practicilor de management americane. În timp, Forumul a devenit principala platformă de gândire şi acţiune a elitelor globale, un prilej de cunoaştere reciprocă a celor aflaţi în vârful societăţilor cărora le aparţin şi un mijloc de sincronizare a acţiunilor politice, economice, culturale şi ideologice.
Preluăm aşadar, în cele ce urmează, articolul publicat de domnul Ambrus Bela în Q Magazine, cu menţiunea că ideile puse în circulaţie la aceste întâlniri sunt mult mai numeroase, mult mai bine fundamentate şi mult mai aproape de realitate decât lasă să se întrevadă articolul. Subliniem că nu suntem de acord cu tonul dispreţuitor şi expeditiv în care autorul prezintă ideile discutate la Davos, care trebuie tratate cu toată seriozitatea intelectuală de care suntem capabili, întrucât vorbim de curentele intelectuale dominante, care ne afectează vieţuirea într-un mod pe care ne vine greu să-l acceptăm.
Prin urmare, vă îndemnăm cu stăruinţă să nu fiţi perturbaţi de divagaţiile şi de modalitatea de formulare pe care a ales-o autorul articolului, să cântăriţi cu moderaţie toate cele relatate în continuare, cu menţiunea că nu sunt atinse decât foarte superficial unele dintre elementele de sprijin pentru ideologia promovată de elita mondială. Din nefericire, efortul şi priceperea pe care le presupune realizarea unei adevărate cronici de idei ne împiedică să tratăm în detaliu obiectivele propuse de participanţii la acest Forum dar, în măsura în care vom găsi răgazul necesar, vom completa informaţiile importante în secţiunea de comentarii.
O precizare finală pe care o considerăm necesară vizează prejudecata larg răspândită în mediul ortodox că „oculta” ar acţiona, bine-înţeles.. ocult, în ascuns, în baza unor deziderate secrete. Or, din studiul ideilor promovate în mod deschis de acest gen de organizaţii şi platforme intelectuale putem constata faptul că mare parte din eşafodajul intelectual care orientează evoluţia trendurilor, deopotrivă locale şi globale, este disponibilă în mod public, este bine documentat şi formulat din punct de vedere ştiinţific, este întemeiat pe fond, neutru din punct de vedere ideologic sau, în orice caz, în marja libertăţii auctoriale, este scris cu bună credinţă şi este animat de scopuri morale generoase. Doar Hristos lipseşte!
Celor care se împotrivesc curentelor globaliste le este foarte greu să conteste aceste idei în spaţiul adecvat de dezbatere iar tratarea în ton zeflemitor a unor produse intelectuale şi ştiinţifice de înaltă calitate compromit orice opoziţie de bună credinţă. Concluzionăm cu îngrijorare că nici inteligenţa şi nici profesionalismul individual nu sunt, singure, în măsură să fundamenteze intelectual o atitudine de împotrivire faţă de mersul lucrurilor.
Așa-zisul Forum Economic Mondial (WEF) de la Davos, cunoscut și ca „Guvernul Mondial” a ajuns locul unde se croiesc planurile miliardarilor planetei, nealeși de nimeni, privind modul în care milionarii trebuie să gestioneze soarta clasei de mijloc, fără ca cineva să le fi cerut asta.
O PLUTOCRAȚIE MEREU „ÎNGRIJORATĂ”
Nu mai puțin de 119 miliardari au participat la reuniunea din acest an din Elveția. Dar aceștia reprezintă abia 5% dintre invitați. Pentru că fără invitație nu intră nimeni. La baza aeriană de la Duebendorf au aterizat 309 jet-uri private, transformând peisajul pistei de aterizare într-unul similar parcărilor de la mall-uri.
Doar statutul de membru costă 672.000 de dolari, iar intrarea, separat, alți 28.000 de dolari pentru orice reprezentant al unei companii. Asta ar fi nivelul bazic. La nivele superioare, în funcție de posibilitatea de a accede la diverse paneluri, costurile de participare ajung până la 620.000 de dolari!
Nu mai punem la socoteală cât costă taxele aeroportuare, nu mai vorbim despre cele peste 8 milioane de dolari cât costă cheltuielile de securitate!
Forumul Economic de la Davos devoalează programul ideologic și planul de acțiune al „Guvernului Mondial”. Propriu-zis, urmărind forumul, avem șansa să aflăm ce ne-au pregătit miliardarii planetei să îndurăm. Nu coboară chiar ei în arenă, dar își trimit purtătorii de cuvânt: șefii corporațiilor multinaționale, Pepsi, IBM, Microsoft, Aramco, Goldman Sachs, Mastercard etc. Aceștia reprezintă marea masă a celor prezenți. Șefii de state par doar un briz-briz pe aici.
Dacă anul trecut s-a pus în discuție – mai în șoaptă – ideea că lumea ar trebui să fie condusă de corporații, anul acesta miliardarii planetei au venit deja cu un plan bine făcut privind desființarea statelor, guvernelor, împărțirea resurselor, finanțelor, proprietăților, scotând din joc nu doar statele naționale ci și cetățenii.
Potrivit globaliștilor, resursele, mijloacele de producție și beneficiile ar trebui să fie ale corporațiilor, acestea urmând să se îngrijească de bunăstarea populației deposedată de bunuri de pe „feudele” lor. O monstruoasă mașinărie de activiști, așa-ziși intelectuali, politicieni și corporatiști muncesc deja cu zel ca acest lucru să se întâmple.
Lăsând la o parte distracțiile bulevardiere pe care le prezintă presa, Greta, Soros, Harari, Trump, prințul Charles, falșii activiști și tot circul aferent întâlnirilor anuale din Elveția, trebuie să remarcăm că esticii sunt cei care au venit cu idei de afaceri și cu proiecte demne de a fi luate în calcul. Restul a fost doar ideologie globalistă și enorm de multă gargară inutilă.
MANIFESTUL DAVOS 2020
Nu putem însă trece peste planurile pe care și le face așa-zisa elită în privința aservirii planetei. Să începem cu Manifestul Davos 2020, privind scopurile companiilor (deși corect ar fi: al corporațiilor) în a patra revoluție industrială.
Textul îi aparține lui Klaus Schwab, nimeni altul decât fondatorul WEF și reprezinta schița unui „capitalism mai bun”. În primul rând, Manifestul susține faptul că o companie servește în primul rând clientul, consumatorul final, în timp ce acceptă competiția cinstită cu alte companii, are toleranță zero față de corupție (dacă vă era dor de tema aceasta), menține nivelul de încredere al ecosistemul digital în care operează, aduce la cunoștința consumatorilor implicațiile adverse sau negative ale produselor.
Companiile tratează clienții cu respect, onorând diversitatea și condițiile de muncă îmbunătățite în cadrul companiei, precum se apleacă și asupra bunăstării angajatului, favorizează angajările, dar și perfecționarea și recalificarea celor angajați.
Compania își consideră furnizorii drept parteneri, oferă o șansă corectă noilor intrați pe piață, în general integrează respectul pentru drepturile omului în întregul lanț de aprovizionare.
La fel, compania slujește comunitatea și o susține prin plata taxelor, se preocupă de mediu și protejează în mod conștient biosfera și economia circulară regenerativă.
O companie este mai mult decât o unitate economică generatoare de avere, mai spune Manifestul. Îndeplinește aspirațiile umane și societale ca parte a sistemului social mai larg. Performanța trebuie măsurată nu numai prin beneficiile acționarilor, ci și prin modul în care își atinge obiectivele de mediu, sociale și de bună guvernare. Pentru că, nu-i așa, acestea ar fi atribuții ale corporației.
O companie care are un domeniu de activitate multinațional trebuie să depună eforturi de colaborare cu alte companii și părți interesate pentru îmbunătățirea stării lumii.
La o primă citire, nu pare nimic ieșit din comun! La o citire mai atentă, observăm că Manifestul vorbește despre companie sau corporație ca o entitate cu atribuții sociale, care par să primeze celor economice, suprimând atribuțiile unei clase politice care ar trebui să se ocupe de guvernare, de bunăstarea cetățenilor, chestiunile de mediu, recalificarea șomerilor etc.
Mai mult, vedem că se luptă și cu corupția! Peste asta, vine grămada de „drepturi” ce încătușează, de fapt, angajatul. Observăm că înainte de a se discuta despre aptitudini, abilități, calificări, talente, se vorbește despre toleranță, integrarea așa-ziselor genuri și orientări sexuale ale globaliștilor, diversele etnii minoritare, migranți economici sau climatici etc.
Toată producția se face „integrat”, nu-i așa, luptând cu ceea ce nu se mai cheamă „schimbări climatice”, ci „catastrofă climatică”, cu ochii pe „buna guvernare” și pe „îmunătățirea stării lumii”. Aceasta ar fi noua etică a mai bunului capitalism.
Păsăreasca de Davos acoperă cu abilitate teme mult mai grave, mergând până la a stabili desființarea guvernelor și statelor, împărțind lumea pe domenii păstorite de corporații, aidoma domeniilor senioriale din Evul Mediu, fiecare corporație fiind „responsabilă” și de bunăstarea noilor iobagi de pe teritoriul ocupat.
Ca atare, orice corporație va avea nevoie de date. „Vor fi create și colectate mai multe date ca niciodată”, sună avertismentele de la Davos, ceea ce face să existe o nevoie tot mai pronunțată de securitate pe online.
INSTRUMENTELE DE LUCRU
Guvernanța de mediu, socială și corporativă (ESG – Environmental, Social and Corporate Governance) a devenit peste noapte cheia pentru orice investiție „serioasă”. Cică, se referă la cei trei factori centrali în măsurarea durabilității și a impactului societal al unei investiții într-o companie sau o afacere. Aceste criterii ajută la mai buna determinare a performanțelor financiare viitoare ale companiilor.
Brian Moynihan – CEO Bank of America – susține că interesul pentru ESG e în continuă creștere. Iar cei care cred că așa ceva nu este posibil, să se ridice de pe scaun și să iasă în stradă și vor vedea că este perfect posibil!
Cum și „Gretele” activiste își au rolul lor pe lumea asta, în cele din urmă, schimbările climatice și agendele ESG s-au contopit, iar investitorii „votează” de acum înainte cu portofelele lor, afirmând public că nu vor mai aloca bani dacă nu există o strategie de bază reală, detaliată și angajată ESG. Pentru mulți investitori, această cerință este de pe acum inclusă în procesele de aprobare ale comitetelor de investiții.
Cum majoritatea banilor planetei se află în buzunarele proprietarilor băncilor și corporațiilor, este lesne de înțeles că o astfel de schimbare a paradigmei nu va întâmpina nici un fel de obstacol. Deci, de acum înainte, se va face o gargară enormă privind responsabilitatea față de mediu, responsabilitatea socială, rolul femeilor, integrarea genurilor, combaterea schimbărilor climatice.
Farsa cu criza climatică (de fapt, care criză climatică?) este menită doar pentru a scoate și mai mulți bani din buzunarele cetățeanului și a îmbogății miliardarii planetei. Reducerea emisiilor de carbon va duce la ce? La o lipsă de carbon pentru plante? Și ce rezolvă asta? Un hectar de pădure – adică cca. 600 de arbori – consumă 220-280 kg de dioxid de carbon pe zi! Totuși, se defrișează 20.000 de hectare pe zi la nivel planetar, și nu de către cetățeni, ci de către corporații.
Bine de știut, niște participanți la forumul de la Davos au meditat, îndrumați de un guru indian, exact pentru arbori. În timp ce, așa cum vă spuneam, 309 miliardari și milionari au venit în Elveția singuri în avionul personal. Ceilalți, care au aterizat la Zurich, au apelat ulterior la elicoptere ca să ajungă la Davos. Despre ce poluare vorbim?
ȘI UITE AȘA S-A AJUNS LA CEVA INCREDIBIL: CAPITALISMUL CLIMATIC
Aprovizionarea cu energie electrică regenerabilă printr-un Acord de cumpărare de energie corporativă (CPPA – Corporate Power Purchase Agreement) „a crescut în popularitate”, aflăm din discuțiile de la Davos. Un astfel de acord este de obicei un contract pe termen lung în baza căruia o companie acceptă să cumpere electricitate direct de la un generator / dezvoltator de energie. De la o corporație.
Creșterea volumelor globale de PPA corporative este un indiciu clar că sectorul privat se mobilizează într-un mod inedit, înlocuind rolul de sprijin al guvernelor în ceea ce privește acumularea globală semnificativă a capacității regenerabile în următorul deceniu. Dar mai înseamnă ceva: că cei care fac jocurile pe piața energetică sunt corporațiile și ele stabilesc ce fel de energie au chef să achiziționeze și ce energie nu.
Există și o motivație: cică, se reduc „riscurile”. Deoarece corporațiile reprezintă aproximativ două treimi din consumul de energie electrică finală din lume, acestea pot și vor juca un rol esențial în „decarbonizarea” economiilor globale până în 2050.
Și acum să traducem! Se elimină guvernele din schemă, rolul guvernelor fiind luat de corporații, care se vor ocupa în mod „responsabil” de furnizarea de energie și de binele planetei. Avem, așadar, un dublu rol al corporațiilor: pe de o parte sunt principalele producătoare de energie, dar în același timp rămân și principalele consumatoare. În situația dată, în mod evident, intermedierea pe care o fac guvernele, deranjează corporațiile care ar putea să acceadă la resursele de energie mult mai ieftin, dar ar putea să și comercializeze aceste resurse mult mai scump.
Avem, desigur, o mică problemă aici! Când anume au fost aceste corporații interesate de bunăstarea cetățeanului în detrimentul propriului beneficiu? „Integrarea” cetățeanului, mai apoi, înseamnă practic asumarea de către corporație a înplinirii bunăstării lui. Astfel, dacă ești minoritar, ai acces la job, funcție etc., chiar dacă prin calitatea ta precară sau lipsită de competențe aduci propriu-zis deservicii corporației, dar ești „integrat”.
Oricum, nu contează ce ești și cum ești, ce culoare are pielea ta și ce orientări sexuale ai, pentru că singurul lucru pe care angajatul trebuie să-l facă este să execute sarcinile primite. Angajații sunt perfect interșanjabili.
Cealaltă versiune ar fi cea actuală, în care, deficient fiind, nu ești integrat decât în serviciile de asistență socială ale statului, care îți furnizează cele necesare. Este greu de crezut că vreo corporație cu care te-ai procopsit la ușă din cauză că localitatea în care locuiești se află aproape de cine știe ce resurse, se va da peste cap să îți facă viața comodă.
Să ne amintim doar de propunerile celor de la USR – Plus, care de pe acum au vise corporatiste și prevăd viitorul oamenilor trăind în colectivități, întrucât traiul în familie este un lux și o risipă de resurse.
Casa în sine, „smart”, plină de gadgeturi controlabile prin telefonul mobil, „verde” și cum mai vreți, va fi deținută tot de corporații. La fel și toate bunurile din casă. La fel și automobilul. Deci, trăind într-o aservire totală, cetățeanul va avea în final un singur drept: să muncească pentru corporație până când crapă.
Dacă tot vorbeam despre miliardarii „implicați”, iată că Marc Benioff – Președintele și co-CEO Salesforce introduce noțiunea de „Stakeholder capitalism”, adică un fel de capitalism al părților interesate. Potrivit lui Benioff, consumatorii au solicitat din ce în ce mai mult ca întreprinderile să joace un rol mai mare în abordarea problemelor sociale. „Companiile trebuie să servească angajații, clienții, comunitățile – chiar și persoanele fără adăpost”, spune miliardarul.
„Integrarea clădirilor inteligente într-un mediu urban dinamic, electrificarea transportului public și privat și desfășurarea infrastructurii de încărcare a vehiculelor electrice vor fi esențiale pentru reducerea temperaturilor cu 1,5 °C și reducerea poluării în orașe”. Ce să-i faci, unii au rămas calați pe „încălzirea globală”.
„Astfel, decarbonizarea orașelor și clădirilor ar trebui să fie cea mai mare prioritate pentru sectoarele publice și private. Trebuie făcută la scară, trebuie făcută în ritm susținut și trebuie făcută printr-o abordare integrată și digitalizată”, spun înțelepții Davosului.
Dar ce înseamnă clădirile cu zero emisii de carbon? În primul rând, o afacere veroasă pentru corporații, care nu doar construiesc, dar cu un drum și preiau proprietățile imobiliare „perimate”. Toate clădirile trebuie să fie aduse la zero emisie de carbon până în 2050. De dragul schimbărilor climatice, ca nu cumva casa cetățeanului să deranjeze mediul și planeta, fiind poluantă.
În primul rând, clădirile trebuie să devină ultra-eficiente energetic. Intensitatea energetică medie să fie de 150 kWh / m2 / an. În al doilea rând, clădirile trebuie să devină complet electrice. Încălzirea pe bază de electricitate este mult mai eficientă decât încălzirea cu sistemele tradiționale bazate pe combustibili fosili și este competitivă economic în majoritatea regiunilor lumii, în special atunci când este asociată cu aerul condiționat.
În al treilea rând, casele cu zero emisii de carbon vor trebui să se bazeze pe surse de energie locală (regenerabilă), conectate la rețele moderne și digitalizate, pentru a crește elasticitatea globală a sistemului.
Dacă ar fi vorba despre planetă și ecologie, pe de altă parte, n-am asista la încăierări pe viață și pe moarte (la propriu) pe resursele de petrol și de gaze naturale.
CĂTRE ORAȘE-STAT, PENTRU A ELIMINA „RISCURILE”
Termenul de orașe-stat este forțat aici, dar ideea cam asta este. Un document interesant de la Davos a fost „Global Risks Report” care vorbește deschis despre abandonarea ideii de state naționale întrucât unele state își permit să pună sub semnul întrebării valorile multilateralismului în beneficiul retrograd al intereselor naționale. Și, iată, zice „Guvernul Mondial”: din această cauză sunt cetățenii nemulțumiți și se răscoală împotriva liderilor politici actuali. Cât umor negru!
Problema aici o reprezintă însă faptul că The Global Risks Report 2020 scapă din vedere un „amănunt”. Anume că, nu sistemul social, statal, național, exacerbează inegalitățile, ci sistemul economic corporatist, globalist.
Ceea ce este absolut remarcabil este felul în care dezaprobarea (ca să nu zicem ura) față de miliardari a fost translatată încet dar sigur față de parlamente, guverne, state, lideri politici. Dacă până în prezent nu exista întâlnire la Davos fără proteste, anul acesta până și protestatarii erau falși, urlând în stradă ceea ce discutau bogații înăuntru!
Și, explică raportul, „Spre deosebire de statele națiuni, orașele și primarii fac pași hotărâți către provocările globale ale secolului XXI. Un număr tot mai mare de lideri din marile orașe iau măsuri pentru a reduce amprentele lor de carbon, pentru a îmbunătăți soluțiile de energie regenerabilă, pentru a valorifica economia digitală, pentru a absorbi și pentru a proteja migranții și pentru a reduce inegalitatea”.
„Orașele concentrează majoritatea investițiilor străine directe și sunt motoarele inovației și productivității. Drept urmare, orașele rivalizează cu statele națiuni – din punct de vedere economic, influență diplomatică și conectivitate internațională”.
Ca să înțelegem exact cum stă treaba cu „orașele magnet”, cu câte un Emil Boc la conducere, dispus să integreze migranți, dispus să distrugă afacerile locale și capitalul autohton, dispus să aloce toate resursele orașului corporațiilor străine.
Unul dintre motivele pentru care orașele sunt atât de importante este faptul că sunt puteri economice în sine și generează o proporție din ce în ce mai semnificativă din PIB-urile naționale. Se dă și un exemplu în raport: zona metropolitană a New York-ului a generat singură mai multă producție economică decât Canada, Chicago a produs mai mult decât Elveția etc.
Importantă rămâne aici și capacitatea de schimbare în fața noului, adaptarea la ceea ce vine din sfera globală. Orașul poate să își modifice capacitățile de digerare a acestor schimbări mult mai rapid decât un stat, neavând de cele mai multe ori decât un primar și un consiliu local care trebuie să adopte o hotărâre sau alta, fără a mai recurge la greoiul corp birocratic sau legislativ al statului.
COREEA DE SUD: 3 ORAȘE ALIMENTATE EXCLUSIV CU HIDROGEN PÂNĂ ÎN 2022
Coreea de Sud vrea să câștige cursa privind crearea primei societăți alimentată cu hidrogen. Coreenii vor să construiască nu mai puțin de trei orașe alimentate exclusiv cu hidrogen până în 2022. În doi ani!
Planul prevede utilizarea de hidrogen ca și combustibil pentru răcire, încălzire, electricitate și transport. Atât pentru transportul public, cât și pentru cel individual. Stațiile de încărcare a hidrogenului vor fi disponibile în stațiile de autobuz și în locurile de parcare.
De altfel, implementarea tehnologiei pe bază de hidrogen a fost una din temele abordate anul trecut la întâlnirea G20 de la Osaka, dar subiectul a rămas la marginalii din cauza prestidigitațiilor lui Trump și a disperării celorlalți participanți de a-i scurtcircuita planurile.
Strategia Coreei este de a alimenta 30 la sută din țară cu hidrogen până în 2040. Țări precum Germania, Japonia și China se pregătesc, de asemenea, pentru o viitoare societate a hidrogenului, un număr de producători de mașini din Asia, inclusiv Hyundai, Toyota și Honda, au alocat deja resurse pentru a crea noua mașină cu hidrogen. Nu mai deschidem subiectul impactului asupra industriei auto germane și a recesiunii pe care o prăbușire a industriei ar genera-o nu doar în Germania, ci în toată Uniunea Europeană.
Noile vehiculele pe bază de celule de combustibil – sau FCV – oferă un timp de alimentare mai scurt decât cel necesar vehiculelor electrice, astfel că, există mari șanse să asistăm atât la finalul mașinilor electrice, cât și a celor pe benzină sau motorină.
Reziduurile de la mașinile pe bază de hidrogen sunt cu siguranță curate – acestea produc doar apă ca și produs secundar, însă problema constă în producerea hidrogenului în sine, care rămâne deocamdată un proces consumator de energie, nu neapărat din surse regenerabile. O altă problemă nerezolvată încă este natura explozivă a hidrogenului, care cauzează în continuare probleme de siguranță.
La nivel mondial, guvernele investesc în jur de 850 de milioane de dolari anual în tehnologiile cu hidrogen, se arată în raportul firmei de consultanță McKinsey din 2017, dar este nevoie de investiții mult mai mari pentru a se putea ajunge la tehnologii satisfăcătoare la costuri decente.
Dar, prima mașină propulsată de hidrogen a ajuns la Davos! Christian Klein de la compania SAP a călătorit de la Heidelberg din Germania până la Davos și a constatat că există încă dificultăți pentru acest gen de transport.
BIOTEHNOLOGII, SECURITATE CIBERNETICĂ ETC.
Maculatura celor de la Davos mai include zeci de mii de rapoarte din zona biotech sau cybertech, ce descriu în amănunt câtă grijă vor avea corporațiile de banii cetățeanului, de sănătatea lui etc. N-ar merita o ceapă degerată toate elucubrațiile acestea într-o lume în care corporațiile din industria alimentară lucrează mână în mână cu corporațiile din domeniul farmaceutic și cu corporațiile din media și divertisment, adică cei care îl otrăvesc cu așa-zisa lor mâncare pe cetățean, îi oferă drept divertisment reclame TV despre medicamentele pe care tot ei le produc, ca să vindece bolile generate.
Sigur că se învârt miliarde pe acest segment, dar șansele ca vreun miliardar cu capacitățile cognitive alterate din cauza vârstei să se gândească la bunăstarea omului de rând sunt comparabile doar cu aserțiunea că vreo corporație se gândește la binele cetățeanului înainte de a se gândi la propriul profit.
de Vlad-Mihai Agache | 31 oct. 2019 | Trenduri |
Preluăm în cele care urmează un comentariu al lui Ioan,
publicat pe blogul nostru la articolul Windows
10 – viitor fără parole, construit pe tehnologii biometrice, în care face o
recenzie a ideilor cuprinse în cartea lui Edward Snowden – Dosar permanent, tradusă
şi publicată recent de editura Nemira.
Mulţumim prietenului nostru pentru efortul său binevenit, care este cu atât mai oportun cu cât întâlneşte şi intenţia noastră de a prelua avanpremiera editorială publicată anterior în revista Dilemaveche privitor la aceeaşi carte.
Discuţia presupune însă o abordare mai largă, întrucât convingerea
noastră este că, în general, atenţia trebuie oarecum retrasă de la articolele
care descriu în tonuri emoţionale posibilităţile tehnologice de avangardă, către
filosofia (ideologia?) care fundamentează politicile publice în susţinerea
acestor evoluţii.
Faţă de cele menţionate, media occidentală a salutat apariţia recentă a cărţii cu adevărat excepţionale a autoarei SHOSHANA ZUBOFF: The Age of Surveillance Capitalism: The Fight for a Human Future at the New Frontier of Power (Evul Capitalismului de Supraveghere: Lupta pentru viitorul umanităţii la Noua Frontieră a Puterii), eveniment editorial care a determinat prestigiosul cotidian NewYork Times să iniţieze The Privacy Project, o serie exhaustivă de articole în care sunt descrise în mod accesibil publicului larg multiplele faţete ale acestei problematici.
Deplângem lipsa de interes şi de competenţă din mass-media noastră
de a ne apropia cu înţelegerea de aceste subiecte, de semnificaţiile şi
nuanţele cu implicaţii adânci asupra viitorului nostru. Subliniem că nu există
materiale de (in)formare de calitate în limba română nici măcar pentru educarea
elitelor, darămite unele care să fie accesibile intelectualităţii mijlocii şi
prezentate în formă utilă, acţionabilă.
În lipsa acestora avem parte de temeri nejustificate, reacţii de groază şi împietriri în expectativa unui viitor sumbru; ratăm ferestre de oportunitate şi participare esenţiale, chiar şi în foarte rarele ocazii când suntem chemaţi să ne susţinem interesele civice şi sociale.
Comentariu Ioan:
Rezumatul principalelor idei ale cărții “Dosar permanent”, autor Edward Snowden, publicată la Ed. Nemira anul acesta, 2019. Sunt prezentate ideile principale.
Cine este autorul?
Edward Snowden se autodescrie ca fiind un “whistleblower”, adică, în traducere aproximativă, un “avertizor public”, o persoană care informează asupra unei organizații considerate ca angajând o activitate ilegală sau imorală. Este vorba de un specialist care a lucrat în sistemul serviciilor de informații americane. Acestea din urmă, potrivit autorului, în ultimii zeci de ani ar fi derapat de la cadrul îngăduit de reglementările legale și constituționale americane. Autorul cărții a ieșit public în anul 2013 prin intermediul unor jurnaliști ai țării sale pentru a ne avertiza asupra amenințărilor la adresa drepturilor și libertăților individuale și de grup. Trăiește la Moscova începând din anul 2013 când, ajuns pe un aeroport rusesc în tranzit către Ecuador, autoritățile din țara de origine i-au anulat pașaportul.
Situația descrisă la nivelul anului 2013, anul dezvăluirilor.
Autorul apreciază că simpla conștientizare a dezvăluirilor sale nu este suficientă pentru o schimbare pozitivă în interesul cetățenilor. Am ajuns primii oameni din istorie încărcați cu NEMURIRE INFORMAȚIONALĂ, înregistrările noastre cumulate în mediul digital putând fi conservate până la sfârșitul veacurilor.
După 11 sept 2001 s-a trecut la o supraveghere în masă prin promulgarea de politici, legi și reglementări subsidiare secrete (și, în unele locuri, chiar tribunale și războaie secrete) al căror impact traumatizant guvernele globaliste îl secretizeză, neagă, denaturează. Amenințarea terorii a fost astfel instrumentată pt. ca grupurile de putere să-și extinde puterea și mandatul dincolo de imaginația nu doar a publicului, ci și a factorilor administrativi sau politici de bună credință care le-au aprobat.
Colectarea în masă și analizarea informațiilor conferă grupurilor de putere inclusiv puternicul instrument al dezinformării și propagandei.
Viteza inovării și implementării descoperirilor hardware și software care servesc la supravegherea în masă este cu mult mai mare decât a legilor care ar putea să îngrădească abuzurile. Diferența este de cel puțin o generație.
După tragedia din 11 sept 2001, mai exact începând cu următorii ani, în urma avansului tehnologic, a fost demarat procesul la scară planetară de colectare si stocare PERMANENTĂ a informațiilor despre fiecare cetățean. Așa, ca să fie disponibile pt eventualele nevoi ulterioare ale grupurilor de putere…
În apărarea lor făcută în fața publicului, a controlului retrospectiv al factorilor administrativi, juridici și politici, serviciile de informații care fac abuzuri utilizează sofisme ca să fenteze legile care garantează intimitatea și confidențialitatea. Susțin, de pildă, că nu fac “supraveghere în masă” ci “colectare în masă”. Disjung deci 1) colectarea și stocarea permanentă a informațiilor despre cetățeni de 2) posibila interogare ulterioară dedicată a bazei de date pt obținerea unui rezultat specific.
Se “garantează” (sic!) chipurile intimitatea ta din prezent, chiar dacă în viitor supraveghetorii se vor putea “întoarce în timp” interogând baza de date ca să vadă ce-ai făcut cu ani sau zeci de ani în urmă.
Orice grup de putere care controlează serviciile poate deci să urmărească pe cei care folosesc dispozitive electronice (calculator, tabletă, telefon etc) pentru a vedea cine ești, de unde, cu ce te ocupi, pe unde umbli, cu cine te vezi, de ce și, cel mai sensibil, ce ai făcut în trecut.
Istoricul informațiilor nostre ne poate distruge viața sau ne-o poate afecta suficient de mult pentru a putea fi șantajați. Majoritatea avem mici secrete îndeosebi dacă ne gândim la vremea tinereților, pe care nu am fi încântați să le afle cei apropiați nouă sau, în vremurile de astăzi, poate fi vorba despre o petiție semnată sau de un protest la care am participat sau orice altceva despre care nu dorim să trâmbițăm. Autorul merge pe ideea că mai toți avem câte ceva – ceva, o cât de mică informație secretă și/sau compromițătoare ascunsă printre biți, fie și măcar în istoricul căutărilor noastre efectuate pe internet. Aceste informații despre noi sunt acum stocate de către guverne.
Datele care se strâng despre noi în marile baze de date guvernamentale și corporatiste de astăzi nu se rezumă la conținutul propriu-zis al comunicațiilor noastre, adică la cuvintele pe care le folosim atunci când vorbim sau când scriem un e-mail, ci și la informațiile nescrise și nespuse. Acestea au calitatea suplimentară că ne descriu mai fidel, redau rutinele noastre de comportament. Este vorba de “metadate”, de “datele despre date”. Ce sunt acestea mai exact? Sunt niște etichete și indicatori care sporesc utilitatea datelor de conținut, sunt utile în conturarea unei “hărți” a fiecărui individ, sunt deci date despre activitățile noastre. De pildă, în cazul unui e-mail, metadatele cuprind informațiile despre computerul de unde s-a scris, cine l-a scris și când, al cui este computerul, cine a primit e-mailul, cine l-a accesat în afară de destinatar, când și unde l-a accesat ș.a.
Metadatele aferente comunicațiilor noastre pot spune analistului din serviciul de informații la ce adresă ați dormit aseară, la ce oră v-ați culcat și trezit. Arată locurile pe unde ați fost în cursul zilei, cât timp ați zăbovit pe acolo și cu cine v-ați întâlnit. Așadar, metadatele conțin multe informații relevante urmăririi noastre. De reținut că noi, publicul, nu avem controlul metadatelor pt că acestea sunt generate automat de dipozitivele electronice proprii sau învecinate, spre deosebire conținutul comunicațiilor noastre de care suntem sau ar trebui să fim cât mai conștienți.
Prevederile legale care reglementează constituțional comunicațiile rămân întotdeauna în urma inovațiilor tehnologice cu cel puțin o generație și în prezent oferă ceva protecție pentru conținutul comunicărilor, nu și pentru metadate. Asta în condițiile în care, precum s-a arătat mai sus, pentru agențiile de informații prezintă mai mult interes metadatele.
Un singur lucru nu-i pot spun metadatele analistului din servicii – ceea ce se află de fapt în mintea și cugetul nostru. E ceva și asta!
Orice dispozitiv conectat la internet (televizor, frigider, cuptor cu microunde etc, ca să nu mai spunem de telefon ,tabletă, computer, ceas digital) înlesnește în mod suplimentar supravegherea corporatistă în propriile case. Autorul menționează situația hilară în care astfel de dispozitive instalate în dormitoare sau bucătarii pot înregistra și transmite activitatea din zonă și să ofere informații despre tabieturile, preferințele și excentritățile noastre. Acestea din urmă pot/vor fi transformate, prin intermediul algoritmilor publicitari, în bani. Prin urmare, în timp ce prin supravegherea exercitată de către servicii se urmărește controlul și supunerea cetățeanului, prin cea corporatistă consumatorul este văzut ca o sursă de informații generatoare de profit care este vândută altor companii, brokeri de date și agenții de publicitate.
Referitor la iluzia noastră cu “să ștergem definitiv” un fișier din computerul propriu: computerele moderne nu sunt concepute pt a șterge la propriu un fișier, ceea ce înseamnă că presupusul fișier “șters” poate fi în continuare citit de cineva calificat să caute unde trebuie și unde noi nu ne pricepem să verificăm. Autorul ne propune să reflectăm la faptul că atunci când copiem un fișier, durata copierii lui este categoric mai mare în comparație cu actul aproape instantaneu al ștergerii… Explicația este că apăsarea butonului de „ștergere” a fișierului nu face altceva decât să-l ascundă într-un cotlon al calculatorului. Altfel spus, computerele nu au fost concepute ca să șteargă fișierele, ci să le ascundă. De cine? De aceia care nu știu unde să caute.
Acum supraveghetorii pot prelua controlul total asupra dispozitivelor noastre electronice, inclusiv asupra camerei foto și video și microfonului, acesta fiind rezultatul a circa două decenii de inovații tehnologice nesupervizate prin control legal și constituțional.
Identitatea noastră online este legată de identitatea legală offline și este cunoscută de cei care stăpânesc tehnologia digitală. Dacă doriți intimitate, confidențialitate când folosiți internetul, atunci folosiți un browser special pe care-l puteți descărca de la adresa https://www.torproject.org/
Serviciile pot urmări telefoanele inteligente chiar și atunci când sunt oprite. (vezi pg 421).
Așadar, tehnologia digitală a transformat totul în privința monitorizării populației. Permanența colectării a fost împreunată cu permanența stocării. Grupurile de putere care controlează serviciile pot selecta, potrivit intereselor lor mai mult sau mai puțin legale, o persoană sau un grup de persoane după care să treacă la căutarea specializată (prin algoritmi și programe special create) de dovezi despre “ceva” de interes în raport cu persoana sau grupul țintă. Indiferent unde și când, indiferent ce facem, viața noastră a devenit o carte deschisă în mâna grupurilor de putere care controlează serviciile de informații. Evident că abuzurile cauzate de monitorizarea informațională a populației conturează cu ușurință în mintea nostră, a creștinilor, perspectiva controlului total care va fi exercitat de către statul antihristic, astfel cum poate fi întrezărit în Apocalipsa Sf Ioan Teologul.
Ce s-a întâmplat după dezvăluirile din 2013?
Se aduce în atenția noastră că Declarația universală a drepturilor omului emisă de ONU în 1948 prevede la art. 12: “Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viața sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondența sa, nici la atingeri aduse onoarei și reputației sale. Orice persoană are dreptul la la protecția legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri”.
La nivel internațional, dezvăluirile din presa americană de tiraj către care autorul a direcționat dezvăluirile sale au ajutat la resuscitarea dezbaterilor despre supravegherea abuzivă îndeosebi în țările cunoscute cu o istorie îndelungată a abuzurilor. S-au agitat inclusiv aliații Americii. În presa internațională au apărut informații despre cetățeni revoltați față de guvernele lor complice. În text este menționat și cunoscutul caz cu țintirea telefonului inteligent al cancelarului german Angela Merkel. O supraveghere informațională exercitată la scara și în parametrii sofisticați dezvăluiți în carte este considerată de mulți ca o anatemă aruncată asupra democrației occidentale.
În anul 2016, ca rezultat al dezvăluirilor lui E. Snowden, Parlamentul European a adoptat Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR), cel mai important efort făcut până în prezent pentru a preveni invazia hegemoniei tehnologice americane.
Să reținem și noi că în România, Art. 26 din Constituție prevede că “Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.” iar Art 28: “Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.”
de Vlad-Mihai Agache | 30 iul. 2019 | Trenduri |
Prezentăm în cele ce urmează un articol apărut astăzi pe portalul EU Science Hub al Comisiei Europene, odată cu publicarea a trei studii de fundamentare despre stadiul de dezvoltare a tehnologiilor de identificare biometrică şi a paşilor următori pe care colectivul de experţi redactori ai studiilor îi consideră necesari de implementat.
Îndemnăm pe credincioşii cunoscători ai limbii engleze să parcurgă textele studiilor publicate în nota noastră finală, întrucât prin acestea este realizată o oglindă fidelă a capacităţilor biometrice de moment, atât cu privire la cele deja în exploatare dar şi a celor ce sunt prefigurate pentru dezvoltare în perioada imediat următoare:
* * *
Reforma recentă a legislației sistemului de informații Schengen din UE a consolidat rolul tehnologiilor de recunoaștere facială, a amprentelor digitale și a recunoașterii ADN-ului, introducând totodată reguli mai eficiente de protecție a datelor.
În cele ce urmează, Centrul Comun de Cercetare înfiinţat pe
lângă Comisia Europeană (Joint Research Centre – JRC) prezintă recomandările
sale pentru implementarea reuşită a acestor tehnologii.
Cercetătorii JRC au analizat cele mai recente evoluții
tehnologice vizând profilarea amprentelor degetelor, a feței și a stabilirii profilului
ADN și au oferit o serie de recomandări pentru implementarea cu succes a
acestor tehnologii în Sistemul de
informații Schengen (SIS), astfel cum este prevăzut în cea mai recentă actualizare
a legislației SIS.
Noile tehnologii ajută polițiștii de frontieră să
monitorizeze mai bine cine trece frontierele UE, acordă sprijin poliției și
forțelor de ordine pentru capturarea infractorilor și teroriștilor și oferă o
protecție mai mare copiilor dispăruți și adulților vulnerabili, în conformitate
cu normele UE de protecție a datelor personale.
Recomandările vor permite ca sistemul de informații UE cel
mai utilizat pe scară largă să devină și mai eficient și, astfel, să facă din
Europa un loc mai sigur pentru cetățenii săi.
De asemenea, recomandările vor sprijini punerea în aplicare
a cadrului comun pentru interoperabilitate între cooperarea polițienească și
judiciară a UE şi sistemele de informații privind azilul și migrația, cadru
care a intrat recent în vigoare.
Autorii celor trei rapoarte subliniază faptul că precizia şi
calitatea datelor biometrice stocate în baza de date SIS trebuie monitorizată
constant, acest lucru fiind necesar pentru a evita ca datele de calitate slabă furnizate
sistemului să conducă la rezultate inexacte.
Cercetătorii JRC explică în continuare că: „Un pas cheie în procesul de integrare a
tehnologiilor biometrice în SIS este evaluarea acestora pe baza datelor
operaționale reale, adică pe datele deja disponibile în baza de date a
sistemului central, pentru a înțelege nivelul real de performanță care va fi
atins atunci când va fi implementat„.
Beneficiind de Regulamentul de reforma generală privind
protecția datelor (GDPR), noile reguli ale sistemului de informații Schengen și
punerea în aplicare a noilor sale funcționalități consolidează drepturile de
protecție a datelor în cadrul activităţii de gestionare în siguranţă a
frontierelor UE.
Rapoartele vor folosi Comisiei Europene și Agenției Uniunii
Europene drept instrumente pentru gestionarea operațională a sistemelor IT din
Spațiul Libertății, Securității și Justiției (eu-LISA) şi pentru a implementa
aceste trei tehnologii în SIS.
Recunoașterea amprentelor degetelor și a urmelor palmelor
Bazându-se pe expertiza și pe practicile naționale existente, studiul identifică 21 de recomandări, care se referă la selecția formatelor adecvate pentru colectarea, schimbul și procesarea datelor, producerea de statistici, identificarea opțiunilor de arhitectură adecvate, aplicarea procedurilor riguroase pentru înscrierea biometrică, selectarea de măsuri pentru încurajarea calității, definirea scenariilor de caz de utilizare și introducerea acțiunilor de evaluare a performanței periodice.
Studiul concluzionează că sistemele de identificare automată
biometrică (ABIS) bazate pe amprentă digitală și cea palmară au atins un nivel
suficient de pregătire tehnologică și disponibilitate pentru a fi integrate în
sistemul de informații Schengen, cu condiția ca recomandările enumerate în
raport să fie implementate și respectate.
Recunoaşterea facială
Având în vedere îmbunătățirea semnificativă a preciziei
tehnologiei de recunoaștere facială, din 2014, odată cu apariția sistemelor
bazate pe învățare profundă (deep learning), studiul JRC concluzionează că
tehnologia ABIS-Face a atins un nivel suficient de pregătire tehnologică și
disponibilitate pentru integrarea sa în SIS.
Cercetătorii enumeră 19 recomandări pentru derularea cu
succes a etapei de utilizare a acestei noi funcționalități, inclusiv măsuri
diferite pentru a asigura cea mai înaltă calitate posibilă a datelor stocate, măsuri
vizând arhitectura optimă propusă pentru bazele de date, măsuri pentru a lua în
considerare vârsta și efectele de îmbătrânire, precum şi recomandări vizând funcţionalitatea
ABIS -Face care a fost evaluată pe baza datelor reale operaționale care sunt deja
disponibile în baza de date.
Profilare ADN
În noiembrie 2018, noul regulament privind utilizarea SIS
pentru cooperarea polițienească și judiciară a adăugat posibilitatea
introducerii profilurilor ADN în alertele legate de persoanele dispărute,
pentru a facilita identificarea acestora, atunci când informaţiile despre
amprentare nu sunt disponibile.
Generarea unui profil ADN dintr-un eșantion biologic este un
proces complicat și consumator de timp, care are nevoie de echipamente
sofisticate și specialiști complet pregătiți în laborator.
S-au făcut eforturi pentru stabilirea unor standarde pentru
a fi reduse la minimum problemele legate, de pildă, de contaminarea eșantioanelor sau de
calitatea slabă a eșantionului de ADN purificat.
Raportul JRC descrie stadiul actual al tehnologiei pentru
generarea și utilizarea profilurilor ADN în scopuri de identificare.
De asemenea, analizează natura și conținutul unui profil ADN
care poate fi atașat la alerte pe CS-SIS (date, metadate și format) și include
o imagine de ansamblu asupra diferitelor niveluri ale verificărilor de calitate
care ar trebui efectuate înainte ca profilele ADN să fie introduse în baza de
date.
În acest scop, raportul oferă un set de 37 de concluzii
practice și recomandări care vizează obținerea unui aport cât mai bun de
profiluri ADN la alertele transmise CS-SIS.
Informaţii de fond despre
Sistemul de informații Schengen (SIS)
Creat ca o măsură de susținere a eliminării controalelor la
frontierele interne în spațiul Schengen, Sistemul de informații Schengen (SIS)
contribuie la cooperarea în aplicarea legii între statele membre și la
consolidarea controalelor la frontierele externe.
SIS a fost primul așa-numit sistem IT la scară largă lansat
de statele membre ale UE în 1995.
SIS permite autorităților competente, precum poliției și
polițiștilor de frontieră, să acceseze și să consulte alertele vizând anumite
categorii de persoane urmărite sau dispărute.
Inițial, consultările vizând alertele legate de persoane pot
fi făcute doar pe baza datelor alfanumerice (de exemplu, nume, prenume, data
nașterii).
S-a înțeles ulterior că o astfel de procedură de căutare are
limitări, deoarece infractorii schimbă adesea identitățile sau folosesc
diferite aliasuri.
Pentru a face față acestor limitări, SIS oferă astăzi posibilitatea
de a păstra, drept parte a alertelor legate de persoane, date dactiloscopice,
inclusiv amprente digitale/ amprente palmare dar și urme/semne digitale sau palmare
(acestea din urmă doar în cazul alertelor legate de infracțiuni de terorism și
alte infracţiuni grave) precum și imagini faciale.
De acum înainte profilurile ADN vor face parte și din datele
păstrate în cazul persoanelor dispărute.
Nota theodosie.ro: Articolul de mai sus informează despre reforma sistemului Schengen şi îmbogăţirea funcţionalităţilor biometrice a bazelor de date ce deservesc SIS.
Rapoartele despre
care face vorbire articolul, redactate în limba engleză, pot fi accesate la
următoarele adrese online:
Studiu
privind tehnologiile de profilare a ADN-ului în scopul implementării în Sistemul
Central de Informații Schengen
Abstract:
În 2018, Regulamentul (UE) 2018/1862 a adăugat posibilitatea introducerii profilurilor ADN în alerte legate de persoane dispărute, în Sistemul de Informații Schengen (SIS), pentru a contribui la identificarea acestora. Prezentul raport descrie stadiul tehnicii pentru generarea și utilizarea profilurilor ADN în scopuri de individualizare. Obiectivul este de a informa despre tipul de date care compun un profil ADN și de a propune modalități de evaluare a calității acestuia. Raportul începe cu o imagine de ansamblu a diferitelor tipuri de markeri ADN care sunt utilizați în prezent în procedurile criminalistice bazate pe ADN și o descriere a proceselor implicate în generarea și utilizarea profilurilor ADN. Apoi oferă o imagine de ansamblu asupra grupurilor de lucru și organizațiilor importante care sunt active în stabilirea standardelor și a celor mai bune practici în domeniu și exemple de baze de date existente dezvoltate pentru identificarea persoanelor dispărute. Sunt discutate, de asemenea, practicile și experiențele schimbului de profiluri ADN între statele membre în contextul Regulamentului Prüm, subliniind cazurile în care lecțiile învățate ar putea fi relevante pentru SIS. Raportul se încheie cu o imagine de ansamblu asupra diferitelor niveluri de verificări de calitate care pot fi efectuate pe profiluri ADN înainte de introducerea lor într-o bază de date.
Studiu
privind tehnologiile de identificare Fingermark și Palmmark pentru
implementarea în Sistemul de Informații Schengen
Abstract:
Raportul evaluează disponibilitatea tehnologiei și disponibilitatea noilor funcționalități – bazate pe tehnologiile automate de recunoaștere a amprentelor digitale și a semnelor palmare – pentru integrarea lor în Sistemul de Informații Schengen (SIS). Aceste funcționalități au fost introduse în Regulamentul SIS revizuit, adoptat pe 28 noiembrie 2018, atât în contextul cooperării polițienești, cât și al cooperării judiciare. Raportul este structurat în două părți. În partea I, sunt descrise funcționalitățile automate de recunoaștere a amprentelor digitale și a semnelor palmare, împreună cu o trecere în revistă a ultimelor evoluții și a stadiului actual al tehnologiei, sunt furnizaţi indicatori de calitate și standarde biometrice importante; și se încheie cu o secțiune succintă intitulată „lecții învățate”. În partea a II-a, funcționalitățile sunt plasate în contextul sistemului de informații Schengen. Sunt prezentate teste de control pentru controlul frontierei și pentru cooperarea polițienească și judiciară în materie penală, precum și o listă de recomandări pentru implementarea cu succes a tehnologiilor de prelucrare a amprentelor și a urmelor palmelor în Sistemul de Informații Schengen.
Studiu
privind tehnologia de identificare a feței pentru implementarea sa în sistemul
de informații Schengen
Abstract:
Acest raport evaluează pregătirea și disponibilitatea tehnologiei automate de recunoaștere a feței pentru integrarea acesteia în Sistemul de Informații Schengen (SIS). Această funcționalitate a fost prevăzută în Regulamentul SIS adoptat pe 28 noiembrie 2018. Legislația stabilește utilizarea acestei tehnologii mai întâi în contextul trecerii periodice a frontierei, însă prevede și posibilitatea utilizării sale în viitorul apropiat în contextul cooperării polițieneşti și celei judiciare. Prima parte a raportului descrie tehnologia de recunoaștere automată a feței, prezentând o trecere în revistă amănunțită a stadiului tehnologiei, care se încheie cu lecțiile învățate și provocările cu care se confruntă acum sistemele automate de recunoaștere a feței. A doua parte face analiza modului în care tehnologia de recunoaștere a feței poate fi integrată în CS-SIS și prezintă diferitele cazuri de utilizare în care funcționalitatea va fi exploatată. Sunt propuse apoi o serie de recomandări pentru implementarea cu succes a tehnicilor de procesare a feței în CS-SIS.
* * *
În măsura în care va exista interes, ne vom strădui să completăm aceste informaţii în articolele pe care urmează să le publicăm în viitorul apropiat.
Demersurile noastre răspund unei nevoi stringente pentru informare directă, de calitate, cu privire la subiectul biometriei, astfel cum am precizat în pagina noastră de Năzuinţe.
Ne exprimăm regretul că informarea mediului ortodox din surse primare vine cu foarte mare întârziere, mult după ce cadrul legislativ şi tehnologic a fost edificat şi pus în funcţiune, mult timp după momentul la care civismul ortodox ar fi putut participa la dezvoltarea unor soluţii de alternativă, potrivite rezervelor noastre de conştiinţă.
În continuare considerăm însă că eforturile noastre nu sunt fără însemnătate, sens în care îndemnăm persoanele interesate de acest subiect să contribuie cu expertiza proprie la planificarea unor acţiuni sau proiecte spre folos colectiv.
de Vlad-Mihai Agache | 13 mai 2019 | Tehnologii |
Publicația Forbes anunță că Windows a confirmat în această săptămână că viitorul tehnologiei nu va include parole, ci alte modalități sigure de autentificare.
Odată cu cea mai recentă actualizare a sistemului de operare Windows 10 (cu mai mult de 800 de milioane de utilizatori) sistemul de autentificare Windows HELLO! devine un produs certificat FIDO2, confirmarea identităţii operând prin verificarea amprentei digitale, scanarea irisului sau prin recunoaştere facială.
Acronimul FIDO (Fast Identity Online) este o marcă utilizată de un grup de interese din domeniul tehnologiilor digitale care militează pentru promovarea standardelor şi soluţiilor tehnice de autentificare pentru acces rapid în reţele, aplicaţii sau dispozitive. FIDO2 este un astfel de standard, care elimină nevoia parolelor în favoarea soluţiilor bazate pe tehnologii biometrice. A fost dezvoltat în anul 2014 de către Alianța FIDO, care acum include mai mult de 250 de companii, dar care a fost fondată de companii cunoscute precum PayPal, Lenovo, Nok Nok Labs, Validity Sensors, Infineon și Agnitio. Tehnologia de autentificare FIDO este disponibilă astăzi în sute de dispozitive, potrivit susţinerilor aceluiaşi grup.
Cât despre tehnologia biometrică dezvoltată de Windows, introdusă secvenţial începând cu anul 2015, aceasta nu este necunoscută publicului.
De pildă, un articol publicat pe situl Computerworld aduce câteva lămuriri despre Windows HELLO! şi serviciul de securitate informatică bazat pe tehnologii biometrice.
Aflăm că Windows Hello este o tehnologie bazată pe biometrie, care îngăduie utilizatorilor Windows 10 să autentifice accesul securizat la dispozitivele, aplicațiile, serviciile online și rețelele lor cu o amprentă digitală, scanare de iris sau recunoaștere facială. Mecanismul de conectare este, în esență, o alternativă la parole și este în general considerat a fi o metodă mai prietenoasă, mai sigură și mai simplă pentru a accesa dispozitive, servicii și date critice decât modalitatea tradițională de autentificare prin care se utilizează parole.
„Windows Hello rezolvă câteva probleme: oferă securitate și elimină inconvenienţele” , a declarat Patrick Moorhead, președinte și analist principal la Moor Insights & Strategy. „Parolele tradiționale sunt nesigure, deoarece sunt greu de reținut și, prin urmare, oamenii aleg fie parole ușor de ghicit, fie își scriu parolele.”
Cei care sunt interesaţi de detalii tehnice, pot găsi informaţii suplimentare, în limba engleză, la articolul publicat de situl Computerworld. Mai mult ca sigur însă, mulţi dintre cititori utilizează deja dispozitive pregătite pentru a furniza astfel de metode de autentificare.
Revenind la theodosie.ro şi rostul pentru care alegem să aducem în atenţie astfel de ştiri, arătăm că din punctul nostru de vedere este demnă de reţinut motivaţia pentru care aceste soluţii tehnice sunt avansate, respectiv nevoia de securitate şi, nu mai puţin important, nevoia de a elimina inconvenienţele. O formă dichisită de a camufla dorinţa pentru comoditate.
Despre nevoia de siguranţă/securitate s-a scris şi discutat mult în mediul online, inclusiv un articol de astăzi despre tehnologiile de recunoaştere facială face trimitere la atentatul de la 9/11 şi despre pretinsa vocaţie a tehnologiei biometrice de a împiedica tragedii similare.
Însă despre criteriul convenienţei (comodităţii) care ne formează gusturile de consumatori şi determină curentele tehnologice dominante se discută mai puţin. În legătură cu acest subiect semnalez un articol de limba engleză (The Myth of Convenience) pe baza căruia nădăjduim să elaborăm într-un articol viitor.
