Într-un comunicat oficial al Mitropoliei de Limassol, este exprimată și individualizată poziția Mitropolitului local Atanasie în privința pomenirii recente a lui Epifanie în diptice de către Patriarhul Teodor al Alexandriei în acest oraș. Acestea confirmă deplin informațiile anterioare ale agenției Romfea.gr.
Mitropolitul Atanasie de Limassol separă poziția sa de pomenirea numelui
lui Epifanie ca Mitropolit de Kiev de către Preafericitul Patriarh Teodor al
II-lea al Alexandriei la dumnezeiasca Liturghie patriarhală din Limassol.
Preasfințitul Mitropolit Atanasie de Limassol, la o emisiune a sa în direct la Postul de Radio al Sfintei Mitropolii de Limassol, la întrebarea unei ascultătoare pe subiectul pomenirii lui Epifanie ca Mitropolit de Kiev de către Preafericitul Teodor al II-lea al Alexandriei, printre altele, a menționat cele de mai jos:
Din prima
clipă a sosirii Patriarhului Alexandriei în Cipru, Episcopul Sfintei
Arhiepiscopii în comunicarea pe care a avut-o cu el, l-a asigurat că într-o
convorbire pe care a avut-o cu Preafericitul Patriarh Teodor al II-lea al
Alexandriei, a primit angajamentul și asigurarea că Patriarhul Alexandriei nu
va pomeni pe Epifanie la dumnezeiasca Liturghie, ci va pomeni numai pe
Preafericitul Arhiepiscop de Cipru și pe Mitropolitul locului, ca să nu se
creeze vreo problemă pe motiv că Biserica Ciprului nu s-a poziționat încă pe
această temă.
De același
lucru l-au asigurat pe Mitropolitul Atanasie de Limassol și cei din suita
Patriarhului de Alexandria, că nu va fi pomenit Epifanie.
Pe lângă
acestea, fără să cunoască de la început el însuși și fără să aibă vreo
informare despre schimbarea poziției sale, Preafericitul Teodor al Alexandriei
a judecat în clipa aceea a dumnezeieștii Liturghii că trebuie să pomenească pe
Epifanie ca Mitropolit de Kiev.
Concluzionând,
Preasfințitul a menționat că pomenirea lui Epifanie ca Mitropolit de Kiev,
chiar dacă s-a făcut în Biserica Ciprului și în special în Sfânta Mitropolie de
Limassol, acest lucru nu exprimă nici Mitropolia de Limassol, nici pe el
însuși, ca Mitropolit de Limassol, nici Biserica Ciprului.
El însuși stăruie în cele pe care le-a arătat în scris și face public faptul că «acceptă și recunoaște drept Mitropolit canonic de Kiev și a toată Ucraina pe kir Onufrie și Sfântul Sinod din jurul lui».
Ascultați luarea de poziție a Mitropolitului de Limassol:
Nota noastră: Amintim că Mitropolitul Atanasie este unul dintre puținii Episcopi care nu a semnat documentele Sinodului din Creta, la care a participat, și a adus o critică decentă și o motivare a deciziei de atunci. Deci există o consecvență în mărturisirea sa de credință.
Cu toate că are o prietenie și o relație bună cu Mitropolitul Ierotheos Vlachos, care este unui dintre ideologii recunoașterii schismaticilor ucraineni, poziționarea aceasta a Mitropolitului Atanasie este cu atât mai valoroasă și o dovadă că vine din propriile sale convingeri teologice și din conștiința sa bisericească.
În interviul radiofonic s-a mai făcut, printre altele, precizarea că invitația adresată Patriarhului de Alexandria fusese făcută cu cel puțin jumătate de an în urmă. Mitropolitul exprimă adeseori respectul său față de Patriarhul Teodor și față de decizia lui, clarificând faptul că el, totuși, nu este de acord cu ea.
Arhiepiscopul Ieronim al Atenei împreună cu Patriarhul Bartolomeu și Epifanie
Chiar dacă
Biserica Greciei a făcut gestul de a se alătura Patriarhiei Ecumenice în
recunoașterea «autocefaliei» noii structuri bisericești din Ucraina, restul
Bisericilor nu au făcut acest pas, iar unii ierarhi reacționează, încercând să
contracareze această mișcare greșită.
Pe 29 octombrie s-a
desfășurat ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Autocefale a Poloniei
sub președinția Preafericitului Mitropolit Sava de Varșovia și a toată Polonia,
la care au participat toți Arhiepiscopii și Episcopii acestei Biserici.
Sfântul Sinod a
fost informat cu privire la cuprinsul scrisorilor Patriarhului Irineu al
Serbiei, Anastasie al Albaniei, precum și a Mitropolitului Sava al Varșoviei
adresate Sanctității Sale, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului și a
luat următoarea decizie:
Să rămână în
vigoare poziția cu privire la subiectul autocefaliei Bisericii Ucrainei, care a
fost exprimat în deciziile sinodale din 9-05-2018, 5-11-2018 și 2-04-2019. Biserica
Ortodoxă Autocefală a Poloniei nu se opune acordării autocefaliei Bisericii
Ucrainei pe baza regulilor dogmatico-canonice întregii Biserici, totuși nu unei
grupări de dezbinați (schismatici). Dezbinații de la învățătura Sfintei
Biserici nu pot să reprezinte organismul bisericesc sănătos pentru că forțează
unitatea euharistică a întregii Ortodoxii.
Anticipând o
evoluție tragică a lucrurilor, Serafim de Pireu a declarat pentru Βημα
Ορθοδοξιας că va trimite împreună cu Mitr. Serafim de Kitire un apel către toți
Întâistătătorii Bisericii Ortodoxe prin care le vor cere să convoace un Sinod
Panortodox chiar și fără participarea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu. Această
epistolă comună va fi trimisă în următoarele zile.
Acesta a mai
declarat: «Este cu totul nevalid să susțină cineva că este atinsă
unitatea Bisericii prin „restabilirea” și intrarea în ea a persoanelor din
parasinagoguri (adunări separate) și schismatice, caterisite, anatematizate și
nehirotonite nepocăite”, a subliniat cutezătorul Ierarh și a accentuat că numai
un Sinod Panortodox are dreptul să acorde autocefalie.
«Nici o Biserică nu este dispusă să recunoască pe schismatici»
La slujba de
duminica (ieri), Patriarhul Chiril al Moscovei a început să pună în practică
decizia Sinodului Bisericii Ruse de a scoate din diptice și a nu pomeni numele
PF Ieronim al Atenei după ce acesta a intrat în comuniune cu schismaticii
ucraineni. Slujba a fost televizată și oricine s-a putut convinge de aceasta.
La aceeași Liturghie a fost primit oficial în comuniune Exarhatul din Europa
Occidentală de tradiție rusă, care s-a desprins de Patriarhia Ecumenică după ce
aceasta încercase să-l dizolve. (Pot fi bănuite acolo reacții filetiste și
revanșarde față de ruși din partea „ecumenicilor).
Arhiepiscopul
Hrisostom al Ciprului și-a exprimat, în declarațiile sale de imediat după
dumnezeiasca Liturghie praznicală din biserica Sfântului Gheorghe din Latsia,
neplăcerea sa acută față de întreruperea pomenirii Arhiepiscopului Atenei de
către Patriarhul Chiril al Moscovei.
«Atitudinea Patriarhului Moscovei o consider de neacceptat. Nu tăiem pomenirea unul altuia dintre Întâistătători deoarece nu suntem de acord cu o poziție a lui. Numai dacă devine cineva eretic întrerupem comuniunea cu el. Și ceea ce știu este că nici Patriarhul Ecumenic, nici Arhiepiscopul Atenei nu sunt eretici. Aceasta, bineînțeles, nu înseamnă că sunt de acord cu ei. Chiar dacă m-am silit să mediez ca să se facă o întâlnire pentru găsirea unei soluții, cu toate acestea nu a fost pe plac și astfel nu am stăruit. Dar nici Patriarhul Ecumenic nu vrea să se întâlnească cu cel al Moscovei, nici chiar al Moscovei nu vrea să se întâlnească cu cel Ecumenic. De aceea, de altminteri, ca Biserică a Ciprului, păstrăm o atitudine neutră pentru că nu suntem de acord cu atitudinea nici unuia dintre cei doi și nu am trecut la pomenirea nici unui nou Întâistătător (al Ucrainei, n. theodosie)».
Între timp, Fanarul
rămâne netulburat pe poziția sa cu pretenții de lider absolut. Astfel, la Liturghia
din 3 noiembrie Patriarhul Bartolomeu a făcut o serie de declarații cu ocazia
hirotoniei unui arhiereu și a unui preot:
«Desigur, pentru noi prerogativele și drepturile acestea nu se traduc în
rânduieli de autoritate și conducere, după cum ne blamează unii, fiind
dezgustați de obiceiul și măreția în smerenie a Bisericii celor săraci ai lui Hristos,
deși au luat de la ea lumina lui Hristos, ci li se dă sensul și se
materializează ca primat al slujirii, ofrandei și deșertării, după cum dă
mărturie istoria nemincinoasă. Într-adevăr, partea constituentă zilnică a
acestei Biserici martirice este grija de toate Bisericile.»
«Sunt
specializate în Dreptul Canonic. Aceasta merge împreună cu noile tale (ale episcopului
hirotonit, n.n.) responsabilități de a păzi rânduiala în biserică și să rechemi
la ordine pe cei ce o încalcă și o aruncă la pământ. Și canoanele ce sunt în
Biserică? La ce folosesc? Exact la păstrarea disciplinei, păcii, unității și la
buna funcționare a vieții bisericești. De aceea și pun o înșiruire și o
ierarhizare a tronurilor și a lucrurilor bisericești în general. Și prin acest
sistem și organizare Constantinopolul ocupă prima poziție, slujitoare cum am
spus, care poziție, cu prerogativele și
drepturile pe care le antrenează, se apucă la urmă să le pună la îndoială fiicele
și fiii nerecunoscători, mișcându-și călcâiul asupra binefăcătorului. Pun la
îndoială porunci dumnezeiești și reguli care au fost consfințite de veacuri,
silindu-se să-și satisfacă oportunitățile lor omenești politice și iubitoare de
slavă. Doar că lucrează în zadar. Pentru că ecleziologia ortodoxă și rânduiala
canonică a Bisericii, pe care Biserică nici porțile iadului nu o vor birui, nu
se strămută. Sunt atât de adânc înrădăcinate în istoria bimilenară a
creștinismului, încât nimeni să nu poată să le dezrădăcineze, oricât de tare și
de puternic ar fi sau crede că este, totuși potrivit lumii, nu după Dumnezeu.»
Nota noastră: 1. Este foarte bine venită precizarea Arhiepiscopului Ciprului că doar pe motive de erezie se poate trece la oprirea comuniunii fără o decizie panortodoxă. Totuși pretențiile papiste ale Fanarului sunt susceptibile tocmai de o viziune dogmatică greșită pentru că privesc ființa Bisericii. Este un subiect care merită discutat. El se regăsește ca și capitol în mai toate Dogmaticile, deci este de natură doctrinară.
2. Pretențiile Fanarului sunt de primat de autoritate, chiar dacă iau formă „slujitoare”. Când cineva impune niște rânduieli peste capul celorlalți, acest gest cu greu poate fi catalogat drept slujire, și nu impunere. Acest limbaj, care seamănă cu cel adoptat de papa cel autentic de la Roma în ultima vreme, nu schimbă cu nimic situația.
3. Așteptăm cu interes scrisoarea celor doi Mitropoliți greci prin care să fie lansat un apel pentru convocarea unui Sinod panortodox pe tema ucraineană. Este stringentă o soluție la acest nivel, bineînțeles și pe cealaltă temă la fel de fierbinte, anume ecumenismul. Sperăm ca aceasta din urmă să nu genereze rețineri la Moscova sau în alte părți (Cipru, Alexandria sau București).
Într-un interviu acordat Marinei Zioziu pentru ziarul grecesc Ethnos, Patriarhul-Papă al Alexandriei, Teodor al II-lea, și-a exprimat părerea despre situația din Ucraina și a dat detalii, printre altele, despre acțiunile care sunt întreprinse pentru rezolvarea conflictului. Iată ce a afirmat pe această temă:
„Pe 18 aprilie v-ați întâlnit în Cipru cu Întâistătătorii Bisericilor Antiohiei, Ierusalimului și Ciprului la convocarea Arhiepiscopului Ciprului, Hrisostom. Una din temele pe care le-ați discutat a fost și autocefalia în Biserica Ortodoxă a Ucrainei. Puteți să împărtășiți cu noi gândurile și poziția pe care o va ține Arhiepiscopia Alexandriei pe această chestiune?
M-am născut în Grecia, în Creta, respect și iubesc pe Sanctitatea Sa, Patriarhul nostru Ecumenic Bartolomeu pentru că mi-a făcut cunoștință cu Criticopulos (fotbalist grec, n.n.) în Spili în 1978 și în principal marele dar pe care mi l-a făcut la Marele Sinod din Creta a fost să vină să vadă în Micrasiatissa pe mama mea acasă.
Am trăit în Ucraina, am trăit durerea și schisma Bisericii din Ucraina. Totuși știu foarte bine și Biserica Rusă pentru că am trăit în sânul ei zece ani întregi și Patriarhia Alexandriei legături emoționante cu ea.
Dacă există mănăstirile noastre, bisericile noastre, este prin rublele pe care le-au dat țarii Rusiei în epoca aceea.
Toate au fost înnoite cu banii marilor boieri din pământul rusesc. Legăturile Patriarhiei Alexandriei cu Biserica Rusă sunt mari și nu pot fi stinse.
Totuși avem aproape de noi această uriașă problemă a autocefaliei, care a fost cedată și avea dreptul să o cedeze Patriarhul Ecumenic Bartolomeu.
Desigur, nu avem nici o obiecție să ia autocefalie orice Biserică. Cu toate acestea, ceea ce a scindat Bisericile sunt oamenii care au luat autocefalia și vedem acum că deja Filaret (Patriarhul onorific de Kiev) convoacă Sinod pentru ca să anuleze deciziile Consiliului Unirii.
Deci astfel am zis cei trei Întâistătători cu pricepere și rugăciune către fratele nostru, Arhiepiscopul de Cipru, care a făcut deja o călătorie în Ungaria, Serbia, România și a vorbit cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe despre situația bisericească din Ucraina să se întâlnească cu Patriarhul Ecumenic. Arhiepiscopul de Cipru este un ierarh înțelept, are bunătate și iubește Biserica.
Există soluții pentru toate problemele. Patriarhul nostru Ecumenic Bartolomeu este Patriarhul romeității, pe care îl cinstim toți și-l iubim. Nu uităm că subiectul acesta nu este dogmatic. În chestiunea autocefaliei există soluție.
Arhiepiscopul Ciprului va stărui să ceară din partea Sanctității Sale să întâi o întâlnire între Patriarhul Ecumenic și Patriarhul Moscovei, pentru că pe cei doi Întâistătători îi leagă o prietenie adâncă și după aceea vom face o întâlnire neoficială toți Întâistătătorii ca fie acceptat de toți ceea ce va reieși. Epoca noastră are atâtea probleme și nu ne permitem luxul să fim scindați.
Arhiepiscopul Ciprului va stărui să ceară din partea Sanctității Sale să întâi o întâlnire între Patriarhul Ecumenic și Patriarhul Moscovei, pentru că pe cei doi Întâistătători îi leagă o prietenie adâncă și după aceea vom face o întâlnire neoficială toți Întâistătătorii ca fie acceptat de toți ceea ce va reieși. Epoca noastră are atâtea probleme și nu ne permitem luxul să fim scindați.
Arhiepiscopul Ciprului va face acest efort, în timp ce ne vom găsi din nou în scurt timp la Nicosia împreună cu Întâistătătorii Bisericilor Antiohiei și Ierusalimului. Pentru noi, Patriarhiile străvechi de Alexandria, Antiohia și Ierusalim, Biserica Ciprului a fost un punct de referință.
Arhiepiscopul Hrisostom de Cipru ne-a dat metoace, biserici și locuri ca să avem fiecare o delegație și să putem să ne întâlnim. Cred că se poate găsi soluție. Pur și simplu să lase fiecare cele personale de-o parte și să vedem dincolo de toate interesul Bisericii.
Nota noastră: Declarațiile din acest interviu sunt foarte interesante și descoperă o perspectivă neașteptată. Deși există o străduință în sensul rezolvării schismei din Ucraina, Întâistătătorii implicați (din Cipru, Alexandria, Antiohia și Ierusalim) par să aibă un rol de arbitri pe criteriul unei păci lumești, nu duhovnicești. Se observă un stil de negociere, nu de rezolvare după voia lui Dumnezeu și după normele canonice ale Bisericii.
O importanță foarte mare, de altfel chiar subliniată, o joacă apartenența etnică, nu bisericească. Patriarhii greci se vor susține între ei. Desigur, asta rămâne de văzut până la capăt, pentru că măcar este invocată greșeala de a fi acordată autocefalia unor schismatici.
Dacă se va ajunge la un compromis în care Constantinpolul să iasă basma curată și recunoscut ca primat al Ortodoxiei, este posibil ca problema ucraineană să ducă la o problemă majoră, similară cu cea din Creta, adică acceptarea papismului de nuanță orientală.
Deși popoarele slave (rușii, sârbii și bulgarii) este posibil să se coalizeze tot pe criterii etnice, totuși au argumente canonice solide. Unul dintre ele este acela că Georgiei i-a fost acordat statutul de Patriarhie de către Antiohia, după cum menționează canonistul Balsamon (sec. XI). Acest fapt anulează efectiv primatul pretins al Constantinopolului în Ortodoxie și dreptul exclusiv de a recunoaște drept autocefale Bisericile Locale.
Din păcate, credința ortodoxă ajunge tot mai mult o religie pământească, la discreția influenței puternicilor pământului. Mai există și teologi care țin mai mult la Hristos decât la naționalitate, cum ar fi Protopr. Prof. Teodor Zisis și Protopr. Nicoale Manolis, care vor organiza o manifestare cu tema: Autocefalia ucraineană și noua ecleziologie a Fanarului. În afara celor care au întrerupt pomenirea ierarhilor semnatari în Creta, ar fi de remarcat poziția a 12 Chilii din Sfântul Munte în apărarea Bisericii de intruziunea Constantinopolului. În rest, tot mai puține voci care au curajul mărturisirii și care să favorizeze prin pozițiile lor luarea unor decizii corecte.
Biserica Rusă devine tot mai izolată și atacată de puterile politice din cauza apărării dreptei credințe. Probabil nu atât conducătorii ei oficiali, sinodalii, au acest merit, cât evlavia poporului de rând. Ierarhii ruși sunt la fel de implicați în manifestări ecumeniste și în ambiții de putere ca și ceilalți. În schimb, credința oamenilor de rând este cea care nu îngăduie trădări mari. Din acest exemplu ar trebui să învățăm toți că este importantă atitudinea fiecăruia dintre noi, oricât de neînsemnați am fi sau ni s-ar părea că suntem.
