Uniunea Jurnaliştilor Ortodocşi din Ucraina publică un comunicat care informează despre blocarea mai multor websiteuri religioase, consecutiv desfăşurării mai multor percheziţii domiciliare şi arestării a trei dintre jurnaliştii ortodocşi care au scris despre persecutarea Bisericii de către autorităţile ucrainene.
Comunicatul pune în relaţie măsurile luate de Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) de intenţia anunţată de scoatere în afara legii a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, autonomă şi independentă, rămasă formal sub ascultarea Patriarhiei Ruse. Legea care dispune măsura interzicerii Bisericii Ortodoxe Ucrainene, de care aparţine şi mitropolitul român Longhin Jar şi Mănăstirea Bănceni, a trecut de prima lectură parlamentară şi aşteaptă votul final, cu amendamente.
Măsurile preparative vădesc caracterul sistematic al persecuţiilor, o adevărată politică de stat de prigonire a ortodocşilor ucraineni, dintre care un număr semnificativ sunt şi etnici români.
Biserica Ortodoxă Română a evitat să condamne persecuţia sângeroasă a ortodocşilor din Ucraina chiar şi atunci când presa română a solicitat exprimarea unui punct de vedere pe subiect, în contextul organizării mai multor proteste la Bucureşti în faţa Ambasadei Ucrainei sau în contextul maltratării violente a vlădicăi Longhin Jar.
Prin vocea purtătorului de cuvânt din acel moment, Biserica Ortodoxă Română a îndemnat pe ortodocşii români din Ucraina să “se adecveze” situaţiei, fără a emite niciun îndemn sau mesaj adresat celorlalţi ortodocşi din Ucraina, victimele represiunii deschise, impenitente, ale statului ucrainean.
Recent, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a binecuvântat înfiinţarea de către etnicii români din teritoriile noastre istorice a Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina, iniţiativă primită cu reticenţă atât de Biserica Ortodoxă Ucraineană cât şi de schismaticii ucraineni, sprijiniţi de autorităţile de stat şi de către controversatul patriarh al Constantinopolului.
Iniţiativa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, emisă în contextul ignorării ostentative a suferinţelor ortodocşilor din Ucraina, este complementară demersurilor statului ucrainean care urmăreşte transformarea “Bisericii Ortodoxe Ucrainene” în “Biserica Ortodoxă Rusă din Ucraina”, deşi credincioşii săi sunt cetăţeni ucraineni şi, în marea lor majoritate, etnici ucraineni.
Din această perspectivă, înfiinţarea prealabilă de către Sfântul Sinod al B.O.R. a Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina asigură statului ucrainean un alibi în faţa celor ce denunţă ca abuzivă şi persecutorie schimbarea statutului Bisericii Ortodoxe canonice şi interzicerea activităţii sale în Ucraina.
Pe 16 decembrie 2023, Serviciul de Comunicații Speciale și Protecție a Informației al Ucrainei a emis o dispoziție conform căreia mai multe resurse din Ucraina ar trebui blocate, inclusiv site-ul Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși. Aceasta s-a întâmplat în urma unei solicitări din partea Serviciului de Securitate al Ucrainei.
Și de ieri, site-urile care acoperă activitățile Bisericii Ortodoxe Ucrainene, cum ar fi Departamentul Sinodal de Informare și Educație al UOC (news.church.ua), Uniunea Jurnaliștilor Ortodocși (spzh.media), „Viața Ortodoxă” (pravlife.org) și „Nu schismelor” (raskolam.net) nu mai pot fi accesate în Ucraina.
Etapa 1: Blocarea și anihilarea Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși (UOJ)
Motivul pentru care aceste site-uri nu mai sunt disponibile pentru rezidenții Ucrainei nu a fost specificat. Anterior, deputatul Artem Dmytruk a adresat Serviciului de Securitate al Ucrainei o cerere de a explica de ce autoritățile au blocat UOJ. I s-a spus că Serviciul de Securitate al Ucrainei „în cadrul sarcinilor sale atribuite” monitorizează mass-media „pentru a identifica amenințările la securitatea națională a Ucrainei în sfera informațională, precum și pentru a contracara operațiunile informaționale speciale îndreptate împotriva Ucrainei, care vizează subminarea ordinii constituționale, încălcarea suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei și agravarea situației socio-politice și socio-economice”. Cu toate acestea, nu au fost furnizate fapte concrete despre cum UOJ „subminează ordinea constituțională a Ucrainei” sau cum „încalcă integritatea teritorială” a statului nostru. În loc să furnizeze dovezi ale activităților ilegale ale UOJ, pe 12 martie 2024, forțele de ordine au organizat pur și simplu un pogrom al agenției de știri „Uniunea Jurnaliștilor Ortodocși”, arestând trei dintre angajații săi și efectuând percheziții la alte zeci de persoane implicate în activitatea UOJ.
Aproape imediat după acest pogrom, atât politicienii ucraineni în funcţie, cât și foşti politicieni, precum și unii analiști politici, au afirmat unanim că situația UOJ sugerează un singur lucru – autoritățile se pregătesc să interzică Biserica Ortodoxă Ucraineană și nu au nevoie de cineva care să poată spune lumii despre această nedreptate.
În același timp, analistul politic Kost Bondarenko a adăugat că „Yermak și camarazii săi au decis să arate deputaților că nu au de gând să facă concesii și să conducă un pogrom demonstrativ al ‘Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși’ pentru a transmite următoarele: aşa vom trata pe oricine încearcă să împiedice autoritățile să curețe Biserica – indiferent de statutul său, deputat sau jurnalist. Perchezițiile și arestările de ieri sunt un semnal pentru deputați: “Sunteți insistenţi? Atunci venim şi peste voi!”.
Acest lucru înseamnă că blocarea tuturor resurselor ortodoxe mai mult sau mai puțin vizibile din Ucraina anunţă un singur lucru: foarte curând autoritățile vor face următorul pas în scopul interzicerii Bisericii.
Etapa 2: Finalizarea pregătirii legii de interzicere a Bisericii
Într-adevăr, cu o zi înainte ca resursele ortodoxe să fie blocate, a devenit cunoscut că Comitetul pentru Politici Umanitare și Informaționale a finalizat proiectul de lege guvernamental „Cu privire la modificarea unor legi ale Ucrainei cu privire la activitatea organizațiilor religioase în Ucraina” (Legea 8371).
Acum, acest document, așa cum se crede în Rada Supremă, este pregătit pentru a doua lectură. Mai mult decât atât, este pregătit să fie votat.
Este adevărat că nu toți deputații vor să facă acest lucru. Mulți nu vor să o facă, pentru că se tem de Dumnezeu, unii pentru că se tem de condamnarea publică, chiar mai mult pentru că se tem de sancțiunile, de mai multe ori promise de avocatul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Robert Amsterdam.
Etapa 3: Blocarea tuturor celor care pot spune adevărul
Atunci când în 1917 Lenin și camarazii săi făceau revoluția, ei au înţeles că printre primele clădiri care trebuiau ocupate nu era palatul imperial, ci clădirile poștei, tipografiile și publicațiile. Cine controlează informațiile transmise maselor, controlează, chiar dacă doar pentru o perioadă, aceste mase.
Cam același lucru se întâmplă acum când autoritățile ucrainene blochează site-urile ortodoxe. Și nu este vorba doar despre acele site-uri care îndrăzneau să facă declarații critice la adresa acțiunilor anti-bisericești ale autorităților, ci și despre acele site-uri care încercau să evite „colțurile ascuțite”.
De exemplu, site-ul Departamentului Sinodal de Informare și Educație încerca să se distanțeze cât mai mult nu doar de declarațiile puternice, ci și de orice publicații care aveau un caracter prea resonant. Răsfoiți fluxul acestui site și veți vedea că cea mai mare parte a publicațiilor sunt viețile sfinților, serviciile Preafericirii Sale, felicitările ierarhilor cu ocazia aniversărilor și informații despre ajutorul pe care UOC îl oferă soldaților Forțelor Armate ale Ucrainei. Altfel spus, este doar un comunicat oficial. Chiar și atunci când, aparent, tăcerea nu era o opțiune, de exemplu, atunci când pe 12 martie jurnaliștii SPZH (colegi și colaboratori ai celor care lucrează pe site-ul Departamentului de Informare al UOC) au fost arestați, nu am văzut niciun cuvânt scris despre acest lucru. Dar chiar și o astfel de atitudine prudentă față de evenimentele din Ucraina nu i-a salvat pe „sinodali”.
„Pravlife” în acest sens este într-o oarecare măsură similar cu „sinodali”, în sensul că informațiile de acolo erau, de asemenea, selective, adesea adaptate pentru a „nu escalada”, cu excepția câtorva articole de natură destul de critică.
În acest context se evidențiază site-ul „Raskolam.net”, unde atât publicațiile de știri, cât și analizele, au examinat destul de critic procesele în curs din câmpul religios ucrainean.
Dar cel mai important: nici site-ul Departamentului Sinodal, nici Pravlife, nici Raskolam.net, nici SPZH niciodată, în niciun articol, nu au justificat agresiunea rusă sau nu au scris nimic care ar fi putut sugera măcar indirect încălcări ale legislației ucrainene. Atunci de ce au fost blocate? Răspunsul este simplu, după cum spune o veche fabulă: „Ești vinovat pur şi simplu pentru că mi-e foame”. În termeni alegorici: dușmanii sunt desemnați, iar poporul cere un „spectacol”. Cu alte cuvinte, Biserica Ortodoxă Ucraineană va fi interzisă.
Etapa 4: Interzicerea UOC
Dacă cineva spera că va fi posibil să se „eschiveze” într-un fel sau altul, că autoritățile nu vor îndrăzni să facă „ultimul” pas, atunci se înșeală amarnic. Blocarea siturilor ortodoxe a demonstrat că nu va exista nicio piedică. De ce acum? Pentru că înainte erau mulţi „factori de opoziţie”: lipsa voturilor parlamentare, frica de „partenerii occidentali”, dorința de a arăta „mai bine” în ochii lumii civilizate, care reacționează foarte sensibil la încălcările libertății de exprimare.
Dar acum cel mai important este altceva: Biserica trebuie interzisă cât mai aproape de data de 21 mai. Motivul este să se acopere unda informațională (provocată de interzicerea Bisericii). Uitați-vă la faptul că adoptarea legii 8371 este prezentată ca „cea mai importantă realizare din istoria recentă a Ucrainei”, ca „al doilea botez” și „un adio definitiv” față de Rusia.
Același Mykyta Poturaev afirmă direct că „atunci când lobbyiștii Kremlinului spun că din cauza acestei legi Ucraina va rămâne fără asistență internațională, este doar o farsă”.
Noi nu suntem lobbyiști ai Kremlinului, așa că nu vom face astfel de declarații. Dar dacă este sau nu o farsă – vom vedea.
Singurul lucru pe care îl știm sigur este că cuvintele lui Amsterdam despre sancțiuni nu sunt o farsă, iar interzicerea Bisericii nu este o farsă. Deci, credincioșii UOC trebuie să fie pregătiți să trăiască și să se roage „în afara legii”. Această situație nu este nouă pentru Biserică, dar este nouă pentru noi. Vom putea să ne păstrăm credința și să rămânem creștini? Doar timpul va arăta.
(…) Pe 7 martie 2024, Departamentul pentru Informare și Educație al Bisericii Ortodoxe Ucrainene a publicat un comentariu în legătură cu intenția Bisericii Ortodoxe Române de a-și deschide o structură pe teritoriul Ucrainei.
“Am primit cu surprindere și îngrijorare decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române cu privire la intenția de a-și deschide o structură pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene”, se arată în comunicat.
Se notează că această decizie a fost interpretată ca “fiind contrară structurii canonice a vieții bisericești, care se bazează pe principiul teritorial și nu pe principiul național”.
Departamentul pentru Informare a subliniat că Biserica Ortodoxă Ucraineană prețuiește parohiile de limbă română din jurisdicția sa. “Prezența lor în componența noastră subliniază natura universală a Bisericii”, au explicat în Biserica Ortodoxă Ucraineană.
Pentru credincioșii vorbitori de limbă română sunt create toate condițiile necesare pentru ca aceștia “să se simtă confortabil în sânul Bisericii noastre” și să aibă “libertate deplină pentru a săvârși sfintele slujbe în limba română și pentru a-și păstra tradițiile național-duhovnicești”.
“Relațiile dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Ortodoxă Ucraineană au fost întotdeauna calde și constructive, așa că am dori să sperăm că decizia luată de partea română va fi reconsiderată și nu va umbri relațiile tradiționale bune dintre Bisericile noastre”, a subliniat Biserica Ortodoxă Ucraineană. (…)
În cadrul ședinței Sinodului BOU (autocefală), desfășurat la Reședința Mitropolitului Epifanie (Serghii Dumenko) la data de 7 martie 2024, membrii Sinodului au exprimat nemulțumirea față de această hotărâre istorică, fiind luată decizia de a trimite o scrisoare către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, dar și Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, prezentând poziția Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (Autocefală).
„Luând în considerare decizia Sfântului Sinodul al Bisericii Ortodoxe Române din 29 februarie 2024, referitoare la Ucraina, după discuții, s-a luat hotărârea unanimă de a trimite scrisori de la Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina către Înalt Preafericitul Patriarh Ecumenic Bartolomeu și Preafericitul Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, prezentând poziția Bisericii Ortodoxe din Ucraina.
Sinodul constată că unul dintre principiile fundamentale ale ordinii canonice și a structurii Bisericii Ortodoxe este că fiecare Biserică Ortodoxă locală are jurisdicție exclusivă în limitele teritoriului său canonic. De asemenea, prin Marele Sinod de la Constantinopol din 1872, s-a stabilit că formarea structurilor canonice ale Bisericii nu poate fi bazată exclusiv pe principii tribale sau filiale, care nu unesc credincioșii ortodocși, ci împart Trupul unic al Bisericii și creează schismă.
Printre altele, în scrisori se subliniază că, conform ordinii canonice și a definițiilor Tomosului privind autocefalia Bisericii Ortodoxe din Ucraina, recunoscute internațional, inclusiv de statul român prieten, teritoriul Ucrainei este sub jurisdicția canonică exclusivă a Bisericii Ortodoxe din Ucraina și niciuna alta.
Fiind o biserică iubitoare pentru toți credincioșii ortodocși din Ucraina, indiferent de originea lor etnică, și având grijă pastorală pentru nevoile spirituale ale credincioșilor ortodocși care se identifică cu tradiția națională și bisericească românească și trăiesc în Ucraina, Biserica Ortodoxă din Ucraina, prin hotărârea Sfântului Sinod (Jurnalul nr. 39 al ședinței din 27 iulie 2019), a adoptat următoarea hotărâre: „Luând în considerare nevoile pastorale ale comunităților ortodoxe vorbitoare de limbă română din Ucraina, după modelul organizării vieții bisericești a parohiilor Bisericii Ortodoxe Române cu majoritate etnică ucraineană – să formeze Vicariatul Ortodox Român al Bisericii Ortodoxe din Ucraina (Biserica Ortodoxă din Ucraina) pentru organizațiile religioase (comunitățile religioase și mănăstiri) din Ucraina cu majoritate etnică românească”.
Sfântul Sinod exprimă speranța că toate problemele care necesită reglementare vor fi rezolvate de Biserica Ortodoxă Română și Biserica Ortodoxă Ucraineană în spiritul iubirii frățești, al ordinii canonice și al definițiilor Tomosului privind autocefalia Bisericii Ortodoxe din Ucraina”.
Comentariu BucPress:
În ceea ce privește Vicariatul Ortodox Român al Bisericii Ortodoxe Ucrainene (Autocefale), înființat în 2019, nici până în prezent nu se dispune de detalii referitoare la această structură. Nu se cunoaște nimic despre existența parohiilor românești în cadrul acesteia. Altfel spus, vicariatul nu include nicio biserică. Vicariatul a fost creat pentru a îmbunătăți imaginea BOU (autocefală) în relația cu Patriarhia de la București și de a obține recunoașterea din partea acesteia.
În legătură cu relația dintre Biserica Ortodoxă Ucraineană (BOU) și comunitățile etnice ortodoxe din Ucraina, aceasta a fost în centrul criticilor și îngrijorărilor, în special în contextul tendințelor naționaliste ale clerului ucrainean. Sloganul „Un popor, o limbă, o biserică”, promovat de BOU(A), este perceput de români ca un mesaj periculos care generează îngrijorări cu privire la respectarea drepturilor minorităților. Criticii subliniază că promovarea unor astfel de sloganuri de către BOU(A) poate contribui la marginalizarea grupurilor etnice și lingvistice mai mici din țară.
„Îi așteptăm pe toți, vom crea condiții adecvate, confortabile pentru ca toată lumea să rămână și împreună într-un singur stat, într-o singură biserică ne vom construi viitorul comun ucrainean. Vom construi lumea noastră ucraineană”, a spus Mitropolitul Epifanie al BOU (A) în februarie a.c..
Relația tensionată dintre reprezentanții Bisericii Ortodoxe Ucrainene Autocefale (BOUA) și comunitățile religioase românești, în special a clerului de etnie română din regiunea Cernăuți, atrage în mod constant atenția publicului. Au mai existat atacuri verbale din partea clericilor BOU(A) la adresa preoților români, inclusiv a mitropolitului Jar, pentru afilierea lor la Biserica Ortodoxă Ucrainean supusă canonic Patriarhiei Moscovei, dar și pentru unele poziții pro-românești ale altor fețe bisericești.
Un episod semnificativ a avut loc anul trecut, la ceremonia de comemorare a jertfelor masacrului de la Fântâna Albă. Cu aprobarea autorităților regionale, slujba religioasă a fost ținută exclusiv în limba ucraineană, iar preoții români, care erau organizatorii tradiționali ai evenimentului, au fost nevoiți să oficieze o slujbă separată în limba română într-o locație din apropierea monumentului victimelor.
Nota noastră: Pentru noi, ca români, este de înțeles acțiunea Patriarhiei noastre de a înființa o structură bisericească pe un teritoriu de tradiție românească și cu o istorie bisericească în spate. Principiul etnic este recunoscut de canoane și stabilit în fixarea teritoriilor bisericești. Nu este de înțeles de ce nu a fost acceptată înființarea unui Vicariat ortodox în Ucraina pe modelul celui ucrainean din România.
Ruptura bisericească a Bucovinei s-a făcut prin intervenția statului ateu bolșevic împotriva rânduielilor bisericești. Potrivit canonului 30 apostolic, Biserica nu recunoaște intervenția politicului și o sancționează prin întoarcerea eparhiilor la posesorul inițial de drept.
Reproșul Bisericii Ucranene canonice este unul legitim, anume că organizarea bisericească se face pe principiul teritorial, nu național. Adică nu se poate introduce o administrare precum cea din diaspora, unde coexistă mai multe Biserici pe aceeași regiune. Parohiile românești din Ucraina nu formează o unitate compactă, ci sunt răsfirate, deci nu se pot constitui într-un tot unitar.
Explicația cea mai plauzibilă este aceea că românii se pliază și vor să fructifice o situație politică în schimbare, în care Ucraina e mai slabă și posibil tot mai neputincioasă pe viitor.
Schismaticii, pe de altă parte, spun corect că nu pot împărți teritoriul cu altcineva, deși ei înșiși nu-l dețin canonic. Invocă hotărârea de condamnare a etnofiletismului din 1872, care este foarte dubioasă și contrară canonului 34 apostolic de împărțire a Bisericilor Locale pe nații.
Adresarea către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu e posibil să producă o intervenție a acestuia în problemele jurisdicționale din zonă.
Peste toate, Biserica trebuie să fie unitară, fără orgolii naționaliste. Aceasta decurge din trăirea credinței în Hristos, din înnoirea cugetului și a inimii prin harul Duhului Sfânt. După aceea există și principiul organizării după nație (etnic) pt mai ușoara înțelegere pământească dată de limba și etosul comune. În cazul în care suntem stăpâniți de erezii care falsifică credința, cum este ecumenismul sau primatul de tip papist, Duhul lui Dumnezeu nu poate fi liantul unității duhovnicești. Dimpotrivă, atunci când harul face să treacă pe planul secund diferențele lumești, se vor găsi soluțiile cele mai bune pentru a rezolva conflictele acestea jurisdicționale.
Zilele acestea (5-7 martie a.c.) se întrunește Sinodul permanent al Bisericii Greciei pe luna în curs. Se așteaptă un mare răspuns la întrebarea dacă vor trebui excomunicați parlamentarii care au votat căsătoriile homosexuale sau nu. Unii Episcopi deja i-au scos din comuniune, alții, precum Ierotheos Vlachos, consideră că nu este binevenit un asemenea gest.
Unii Mitropoliți au excomunicat deja pe parlamentari
În așteptarea deciziilor Sinodului de a impune sancțiuni, sunt dați ca exemplu în acest sens într-un articol câțiva Mitropoliți, cum ar fi Serafim de Pireu, care a dat startul în această direcție, și Serafim de Kithire. Mitropolia de Pireu a oprit comuniunea cu senatorii care au votat pentru egalitatea tuturor spre căsătorie, care permite cuplurilor homosexuale să se căsătorească civil. În anunțul oficial se arată că nu vor fi chemați la nici o manifestare a parohiilor lor nici unul din cei 175 de parlamentari care au votat pentru legea în cauză, fiind avuți în vedere îndeosebi cei din suburbia de Pireu. Aceștia sunt numiți „conlucrători ai șarpelui” și au căzut din identitatea lor de creștini. Li se pune în vedere o răzgândire practică dovedită prin anularea legii în Parlamentul național pentru a fi reprimiți în comuniune.
Mitropolitul Serafim de Kithire a procedat în același fel, a numit legea votată ca fiind anticreștină, anticonstituțională și o necuviință. El a numit această chestiune ca fiind una de nivel pan-elenic și că este necesară o hotărâre a Sinodului mare al Ierarhiei, printr-o majoritate de 2/3, să-i afurisească pe parlamentarii care au votat da.
Mitropoliții Hrisostom de Patra și Αmfilohie de Kisamou au răspuns guvernului că preoții sunt în același timp părinți și soți și au chemat lumea să ia atitudine contra a tot ce le vatămă sufletul.
Lista clericilor care au luat atitudine este, de fapt, lungă, incluzând episcopi, preoți și diaconi și se pune problema unei sciziuni în Sinod pe această temă.
Însă este de mirare intervenția Mitr. Ierotheos, care este cunoscut ca un bun teolog și apărător al tradiției patristice ortodoxe. Din păcate, în ultima vreme, exprimă concepții foarte ciudate, care nu doar că nu sunt patristice, ci chiar necanonice. După ce a validat teoria primatului Patriarhului Ecumenic (papism ortodox) și a încurajat la vaccinarea anti-covid, acum îndeamnă la „cumpătare” față de cei care greșesc prin validarea păcatului homosexualității.
În textul său pledează pentru o atitudine validată sinodal, care să evite atât secularismul, cât și legalismul rigid. Cu alte cuvinte, dorește o dezicere de homosexualitate, dar și o evitare a condamnării și excomunicării celor care au votat legea în Parlamentul grec. În propriile sale cuvinte, „Nu avem în fața noastră dușmani, ci membri (ai Bisericii) cu propriile lor opinii și mai ales «în interiorul porților», adică pot fi clerici și teologi”. „Adevărul nu este învins niciodată, este pus la îndoială în prezent, dar rămâne nestricăcios în veci.” „Cei care au războit sau au pus la îndoială Biserica au trecut în anonimat, totuși Biserica rămâne și va rămâne în veci și ca instituție.”
Desigur că este de dorit o decizie sinodală pe această temă, însă nu una care să fie în consonanță cu cele propuse de Mitropolitul Ierotheos. Păcatul validării homosexualității prin legalizarea căsătoriei nu doar că poate fi, ci chiar se impune a fi pedepsit prin excomunicare. Adevărul Bisericii a rămas în picioare atâtea veacuri tocmai pentru că Părinții Sfinți dintotdeauna au stat împotriva minciunilor și fărădelegilor, nu pentru că ar fi fost indiferenți. Exemplul Apostolului Pavel este elocvent, când cere corintenilor să fie pedepsit cel care săvârșea păcatul desfrânării în mod sfidător și îi mustră pe aceștia că „s-au semețit” în loc mai degrabă să se fi întristat „ca să fie scos din mijlocul lor cel ce a săvârșit această faptă” (1 Cor. 5: 2).
Concesiile față de păcat produc strâmtorarea zilelor noastre
Amintim că o atitudine similară a avut Mitropolitul și față de Sinodul din Creta și ecumenismul legalizat acolo îndemnând la indiferență față de cele întâmplate pentru că chipurile Biserica tămăduiește prin asumare toate greșelile care apar în sânul ei. A mai dat atunci, la Iași, exemplul unor Sinoade din sec. al IV-lea, care s-ar fi succedat unul după altul și ar fi discutat tema formulării dogmatice corecte asupra credinței în Sfânta Treime până la Sinodul II Ecumenic, când s-a ajuns la o concluzie finală. Însă aceea era o manipulare, pentru că acele peste 40 de Sinoade s-au anatematizat reciproc, ortodocșii și ereticii arieni între ei, nu au conlucrat.
Concesiile acestea de a înghiți „cu semeție” toate fărădelegile sunt, de fapt, trădări ale credinței și vom da seama de această apostazie gravă. „Smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala” (Mt. 18: 7).
Desigur că există atitudini extreme, de toleranță față de păcat sau răutate față de păcătoși, dar calea de mijloc nu înseamnă lipsă de atitudine și de intransigență, ci și frică de a nu ne rușina de Hristos în fața acestei lumi păcătoase.
Până ieri/astăzi, nimeni nu a știut nimic ce s-a întâmplat cu vlădica Longhin și abia acum se cunoaște mai clar. Se știa că s-a mutat la spital de câteva zile, mai bine de o săptămână, unde era îngrijit.
Cei mai mulți au știut că a căzut și s-a lovit. Chiar au existat mesaje în acest sens primite de la vlădica însuși. Alte persoane de aici spun că au știut că a fost lovit de cineva și că e cunoscută și persoana în cauză.
Cert este că, după cum a spus părinților în altar și în predică în ucraineană, a auzit bătând de trei ori în ușă și, când a deschis, a fost lovit de cineva cu un ciomag. Lovitura a fost atenuată pt că a nimerit și în tocul ușii. Respectivul a fugit și vlădica a închis ușa după ce s-a ridicat, s-a târât în pat și a strigat să fie ajutat. Toate acestea s-au întâmplat pe 22 ianuarie, în locuința sa, după care s-a mutat la spital.
Medicii au spus că a avut osul capului tare și nu s-a crăpat craniul, altfel totul ar fi fost fatal, o hemoragie extinsă.
Lucrurile acestea nu au fost spuse nimănui până acum și foarte puțini știau. A fost îngrijit pt hematoamele de la ochi, despre care s-a spus că sunt în urma unei căzături.
Revenim cu alte informații dacă vom avea și va fi cazul.
Adăugiri ulterioare: Am mai aflat că Vlădica îl știe pe cel ce l-a lovit. După cele întâmplate, e bine de știut cel puțin pentru viitor că e de încredere ca sursă oficială canalul Банченский Монастырь Mănăstirea Bănceni. Însuși Mitr. Longhin a tăinuit cele întâmplate pentru a evita panica în rândul copiilor și a celor din jurul lui. Abia cu o zi înainte de a sluji a arătat adevărul pentru că nu-l putea evita și trebuia știut, până la urmă. Toate acestea eu le văd justificate din prisma persecuției și presiunii psihice care sunt exercitate. Din afară nouă ne este muult mai ușor să percepem evenimentele decât din interior, pe propria piele. Nu mă erijez în purtător de cuvânt și nici nu pot reda deplin poziția Mănăstirii Bănceni și a vlădicăi Longhin, doar încerc să fiu cât mai obiectiv și fidel față de starea de lucruri pe care am văzut-o la fața locului sau o văd de acum încolo. În general, observ că nu există ascunzișuri care să fie ținute departe de ochii celorlalți din diferite interese, ci apar clarificări publice pe probleme care necesită astfel de limpeziri (cum a fost schimbarea din stăreție, spre exemplu). Poate multe din greutăți sunt trecute sub tăcere tocmai pentru a nu mai face caz de ele în fața lumii, ci sunt răbdate în fața lui Dumnezeu. De la BOR cred că nu trebuie sau nu e cazul să mai așteptăm nimic, ci doar să fim noi creștini buni laolaltă și în parte, niște țepușe în care să le fie greu să lovească apostații acestei lumi din interiorul sau exteriorul Bisericii. Nu cred că putem aștepta prea multe de la puternicii zilei.
Mitr. Longhin în fața Judecătoriei sin Herța (Imagine UJO)
Mâine, 5 decembrie, este o nouă înfățișare în procesul nedrept intentat Mitr. Longhin. Contează să-i fim alături și din România atât pentru cauza sa, cât și ca mărturisire personală în fața loviturilor pe care le primește Ortodoxia în ultima vreme.
Ca și data trecută, în fața Ambasadei Ucrainei se va organiza un protest pentru a cere încetarea prigonirii Mitr. Longhin. Un apel în acest sens a fost lansat de prezentatoarea TV Alexandra Păcuraru:
Este bine că există acoperire mediatică, mai ales în contextul unei cenzuri pe subiect. De menționat că protestul nu este apanajul vreunei Televiziuni, ci este dată oricui de bună credință posibilitatea legală de a putea manifesta. Chiar dacă adresarea se îndreaptă către organisme oficiale ucrainene și românești, nu sunt urmărite scopuri politice. Dreptul la libertate religioasă cerem să fie respectat de Ucraina și apărat de România pentru etnicii săi. În plus, este rezonabilă așteptarea ca Patriarhia Română să-și manifeste sprijinul față de Biserica Ucraineană cu care este în comuniune și să condamne violența structurii schismatice de sub Epifanie Dumenko.
Pe data de 17 noiembrie am fost prezenți și am formulat spontan, pr. Cosmin Tripon și cu mine, dezideratele pe care le urmărim. Acestea au apărut și pe postul Realitatea Plus:
Felul cum s-au desfășurat lucrurile la Judecătoria din Herța pot fi înțelese din această filmare:
Intimidările făcute de CNA la adresa doamnei Alexandra Păcuraru nu dovedesc decât persecuția la nivel foarte înalt și caracterul ei ilicit. Detalii pe acest subiect pot fi urmărite într-o emisiune marca „România suverană”, care se găsește înregistrată pe internet la acest link. De la min 8:20.
Prin persoana Mitr. Longhin este lovită întreaga minoritate de români din Ucraina, regiunea Bucovina, al cărei reprezentant neoficial este, dar și crezul ortodox pe care-l reprezintă. În plus, ar fi foarte afectați copiii orfani îngrijiți la Bănceni și Mănăstirile pe care le conduce.
Așteptăm prezența celor care mai simt și gândesc ortodox și românește!
SBU desfășoară percheziții ample în complexul monahal Bănceni. Acțiunea de azi se înscrie în suita politicii de stat de persecutare deschisă, violentă, sub aparența procedurilor judiciarizate, a ortodoxiei canonice din Ucraina, în favoarea unei biserici de stat, pretins autocefală, în fapt schismatică. Nu doar ortodocșii din alte țări, dar până și personalități media precum Tucker Carlson și Elon Musk au invocat prigonirea violentă, cu vărsare de sânge și întemnițări, a ortodocșilor din Ucraina.
Cu toate acestea, BOR păstrează o tăcere condamnabilă în acest caz deși își manifestă “solidaritatea deplină” cu genocidarii poporului palestinian. În privința românilor din Ucraina, prin vocea dlui Bănescu, BOR le cere “să se adecveze”, fără alte comentarii.
În schimbul tăcerii BOR, Ucraina promite că vom primi Sfintele Moaște ale iubitei noastre Cuvioase Teodora de la Sihla.
Oare nu ne mustră conștiința: din mâinile cui primim noi aceste neprețuite odoare? Cine ni le oferă când știm cum a fost răpită Lavra Pecerska? Cu ce preț vrem să primim această mituire?
Să nu cumva să cadă sângele ortodocșilor martirizați în Ucraina asupra noastră!
Duminica trecută Mitr. Longhin era nerăbdător să fie eliberat din funcția de stareț al Mănăstirii Banceni, după cum mi-a spus mie personal din proprie inițiativă. Nu era un secret. Aceasta a venit ca urmare a deciziei Sfântului Sinod a doua zi, luni, de ziua Icoanei Maicii Domnului din Boian.
Nu cunosc cine îi va lua locul, ci doar că IPS Longhin va rămâne activ în Bănceni și va continua să se îngrijească de treburile mănăstirii din noua sa postură. Foarte probabil viitorul stareț va fi vlădica Siluan, episcop de Herța, viețuitor în Mănăstire și om de nădejde al Mitr. Longhin. Acestea sunt detalii interne care cred că vor fi administrate cu pricepere de către cei abilitați în acest sens.
Eu personal nu sunt bucuros de această schimbare, dar am încredere în deciziile Mitr. Longhin și sper că va fi mai bine așa. Poate va fi mai ușor pentru sănătatea sa șubredă și va fi eliberat de povara multitudinii de griji.
Nu am văzut nici o tulburare în acest sens la fața locului. Chiar Mitr. Longhin a anunțat în predica de duminică să nu se agite nimeni dacă se vor auzi și vor apărea schimbări.
Nu cred că este cu adevărat o eliberare și o liniștire pentru vlădica Longhin, dar cert este că și-a dorit-o în ultima vreme și a așteptat-o cu inimă bună. Deci nu este cazul să creeze nimeni conspirații acolo unde nu sunt.
Multă putere și sănătate Mitropolitului Longhin și pace obștii din Bănceni!
După ce a asuferit un AVC acum 3 săptămâni (în data de 23 iulie), IPS Longhin a stat internat în spital în toată această perioadă sub îngrijire medicală. S-a scris și foarte probabil a fost afectat puternic de atacurile din ultima vreme asupra Bisericii Ucrainene pe mai multe fronturi, atât local, cât și la nivel național.
Ieri a emis un mesaj public prin care anunță că se simte mai bine mulțumită rugăciunilor celor care-i stau aproape sufletește și îngrijirilor medicilor și speră să fie în stare să slujească sâmbătă, 19 august, de Schimbarea la Față (6 august după calendarul iulian). Acesta este textul integral:
Dragi frați și surori!
Vă mulțumesc sincer tuturor și fiecăruia în parte pentru rugăciunile voaatre! 🙏🙏🙏
Le mulțumesc în mod deosebit medicilor, doamnei doctor Cristina Ivanovna Chilaru și medicilor de peste hotare, care au fost alături de mine în această perioadă dificilă și au făcut tot ce era necesar pentru însănătoșirea mea grabnică. Cu ajutorul lui Dumnezeu, mă simt mult mai bine și sper să slujesc Sfânta Liturghie din 19 august – Schimbarea la Față a Domnului.
Domnul să vă binecuvinteze pe dumneavoastră și pe rudele dumneavoastră cu toate binecuvântările Sale pământești și cerești!
Cu dragoste și rugăciune,
Mitropolitul Longhin Jar
Să fim pe mai departe cu nădejde în rugăciune și credință alături de vlădica Longhin și de creștinii ortodocși persecutați din Ucraina și aflați într-un război apăsător! Fiecare contribuție contează pentru ei și în fața lui Dumnezeu.
Faptul că războiul din Ucraina nu este unul între ortodocși este tot mai vădit în ultima vreme în urma acțiunilor tot mai violente ale autorităților împotriva Bisericii Ortodoxe Locale canonice. Cu toate că miercuri nu au acaparat Lavra Peșterilor, după cum dăduseră ultimatum, presiunile fizice continuă îndeosebi asupra starețului. Cei care vor să ia în stăpânire mănăstirea sunt anti-creștini și chiar sataniști declarați, nu urmăresc să se roage în biserică.
În data de 30 martie, a doua zi după preconizata predare a Lavrei Pecerska autorităților, comisia trimisă în inspecție a plecat fără să sigileze bisericile vizate. Credincioșii prezenți au fost avertizați în privința provocărilor la care vor fi supuși de către oameni special pregătiți pentru asta și să nu le dea curs în nici un chip.
Este important de semnalat faptul că ambasadele occidentale au presat autoritățile ucrainene să evite violența în urma vizionării modului cum a fost acaparată ultima biserică din regiunea Ivano-Frankovsk. Fără intervenția în forță a poliției, deocamdată Lavra Peșterilor nu poate fi luată de la ortodocși.
Deocamdată toată presiunea s-a mutat asupra starețului Lavrei, Mitropolitul Pavel, care a fost supus la un proces rapid intentat și extenuant. El a fost condamnat să fie pus sub arest la domiciliu 60 de zile și să poarte o brățară electronică, cu interdicția de a difuza apeluri video către public. Acuzația adusă este aceea că a justificat agresiunea Rusiei în diferite discuții telefonice de la începutul invaziei din 24 februarie anul trecut.
După ce Patriarhul Georgiei și cel al Antiohiei au adresat mesaje de susținere publice, după cum am scris, lor li se alătură și Patriarhul sârb Porfirie în sprijinirea credincioșilor ucraineni din Biserica Ortodoxă canonică în persecuția pe care o suportă din partea autorităților de stat prin alungarea din Lavra Pecerska. Acesta a scris oficial că se așteaptă ca „toate Bisericile și comunitățile religioase, precum și toate instituțiile pentru care contează pacea, adevărul și ordinea, să condamne amenințarea la adresa libertăților religioase și încălcarea drepturilor de proprietate”. Cam în același ton s-a poziționat și Patriarhia Ierusalimului printr-un ierarh al său. Biserica Macedoniei refuză sinodal comuniunea cu schismaticii ucraineni ai lui Epifanie Dumenko.
Pe 28 martie 2023, Biserica Ortodoxă Sârbă a publicat un apel în legătură cu teroarea de stat desfășurată împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene, transmite site-ul Patriarhiei Sârbe.
Patriarhul sârb Porfirie, în numele ierarhilor Bisericii Sârbe, a declarat că Biserica Ortodoxă Ucraineană este „singura Biserică Ortodoxă canonică și legală din Ucraina și, în același timp, cea mai mare organizație religioasă din această țară”.
El a subliniat că „ea este recunoscută de toate Bisericile Ortodoxe ale lumii, precum și de toate confesiunile și bisericile necreștine”. În același timp, în document se notează că „structura necanonică, schismatică, care deși se numește Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU), dar nu are nici măcar cele mai elementare atribute de biserică, este recunoscută doar de patru Biserici Ortodoxe, care, din punct de vedere al numărului credincioşilor lor, constituie un procent foarte neînsemnat în lumea Ortodoxă”.
„Desigur, chiar dacă disproporția numerică ar fi fost în favoarea structurii necanonice, adică în defavoarea Bisericii canonice, acest lucru nu ar fi schimbat nimic la nivel ontologic: Biserica este Biserică, și parasinagoga ilegală poate deveni Biserică numai prin pocăință și prin urmarea unei proceduri canonice, nu printr-o semnătură de condei”, se spune în adresare.
În Patriarhia Sârbă s-a subliniat că „Biserica Ortodoxă Ucraineană nu este “o parte beligerantă”, ci o Biserică a lui Dumnezeu vie și activă, aflată în unitate de credință și comuniune liturgică cu Biserica Ortodoxă Rusă și cu Bisericile Ortodoxe în general”.
„Războaiele, drepte și nedrepte, sunt purtate de state, nu de Biserici. Însăși tratarea Bisericii ca dușman este de o natură monstruoasă, dat fiind faptul că membrii părților aflate întru-n conflict tragic, dacă sunt credincioși, sunt credincioși ai aceleiași Biserici”.
„Biserica este întotdeauna pentru pace, se roagă permanent pentru pace și face tot posibilul pentru ca vrăjmășia și ura dintre oameni și popoare să fie transformate în prietenie și iubire. Biserica nu împarte oamenii în “ai săi” și “străini”, ea încearcă în numele Dumnezeului iubirii să-i iubească pe toți și să aibă o grijă pastorală de mântuirea sufletelor și a vieților tuturor celor care au nevoie de iubire și ajutor frățesc”, se spune în document.
Potrivit Patriarhului Sârb, „cel mai bun exemplu al unei astfel de atitudini și comportament ne este oferit de Biserica Ortodoxă Ucraineană – de Întâistătătorul ei Preafericitul Mitropolit Onufrie al Kievului și al întregii Ucraine, episcopatul ei, clerul, călugării și credincioșii acesteia”.
Din acest motiv, Biserica Ortodoxă Sârbă „se uită cu profundă îngrijorare, tristețe și dragoste frățească la “suferințele sfinților” (Apoc. 14:12; cit. 1, 9) din Ucraina, la oprimarea, violența și persecuția pe care actualul guvern ucrainean o desfășoară împotriva Bisericii canonice și, prin urmare, împotriva majorității propriilor cetățeni, căci Biserica Ortodoxă Ucraineană este cea mai mare comunitate religioasă din țară”.
„S-a anunțat și următorul vârf al terorii, o repetare exactă a persecuției sovietice asupra Bisericii – alungarea a două sute cincizeci de călugări și a sute de profesori și studenți de teologie din Lavra Peșterilor de la Kiev, izvor duhovnicesc vechi de secole și Centrul Sfintei Rusii, izvorul creștinismului și Ortodoxiei slave de est pe teritoriul Ucrainei contemporane, Rusiei și Republicii Belarusul”.
Potrivit Patriarhului Sârb, „moștenirea duhovnicească și culturală a Lavrei este un element constitutiv extrem de important și vizibil nu doar al patrimoniului ucrainean și rus, dar și al patrimoniului cultural mondial”.
„În lumina acestor fapte, decizia actualei conduceri a Ucrainei de a-l expulza pe Mitropolitul Onufrie, obștea monahală și Academia Teologică (KDAiS) din Lavră nu este altceva decât un act asemănător cu groaznica teroare a statului împotriva Bisericii, precum și o încălcare monstruoasă a drepturilor sale fundamentale, a libertății religioase și a libertății de conștiință în general”, crede Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Sârbe.
Potrivit Patriarhului, „comportamentul conducerii statului ucrainean denotă faptul că scopul său real, și poate final, este de a șterge memoria istorică și toate urmele Ortodoxiei originare din Ucraina, pentru a schimba codul și identitatea istorică pe care Biserica le-a construit cu minuțiozitate și păstrat de-a lungul secolelor, de la sfântul cneaz Vladimir până în zilele noastre”.
„Simțind și știind că singura Biserică Ortodoxă care există în Ucraina, în frunte cu Mitropolitul Onufrie al Kievului, își poartă cu curaj și liniște crucea și se înalță cu nădejde în Hristos pe Golgota, suntem convinși că Domnul cel răstignit și înviat, datorită profundei credințe, iertării și dragostei pentru toată făptura, chiar și pentru vrăjmași, va da putere Bisericii Sale să poarte toată suferința pe care trebuie să o îndure”, scrie Patriarhul Porfirie.
„În același timp, ne ridicăm cu tărie vocea împotriva groaznicei nedreptăți, împotriva terorii de stat îndreptate asupra Bisericii din Ucraina, care “strigă la cer”, a spus Primatul Bisericii Ortodoxe Sârbe.
Patriarhul Sârb și-a exprimat nădejdea că “bisericile și comunitățile religioase, precum și instituțiile și organizațiile cărora le pasă de pace, dreptate și cel puțin o anumită ordine în lume, vor condamna încălcarea flagrantă a drepturilor și libertăților religioase din Ucraina”.
„Rugându-ne fierbinte lui Dumnezeu pentru sfârșirea războiului fratricid din Ucraina și instaurarea rapidă a păcii pline de har în ea, noi cu credință, nădejde și dragoste așteptăm triumful Crucii și Învierea lui Hristos asupra puterilor întunericul, răului și morții. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și Sfânta Învierea Ta o lăudăm și o slăvim”, a încheiat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Sârbe Patriarhul Porfirie.
Biserica Macedoneană nu va consluji cu BOaU până ce statutul ei va fi stabilit la nivelul Ortodoxiei mondiale.
Pe data de 28 martie 2023, Sfântul Sinod al Ierarhiei Bisericii Ortodoxe Macedonene, la o ședință permanentă, a dezbătut posibilitatea conslujirii liturgice cu BOaU, consemnează m-p-c.org. După o discuție lungă, s-a decis să nu se slujească împreună cu „ierarhia” BOaU până la stabilirea finală a chestiunii statutului ei la nivelul întregii lumi ortodoxe.
Dumenko voia “comuniunea” cu Biserica Macedoneană.
Pe lângă cele două Biserici de mai sus, este de notat că și Mitropolitul și clerul din Muntenegru în apărarea Lavrei Peșterilor din Kiev. Deși este o Biserică autonomă din cadrul Patriarhiei Sârbe, poziția lor este importantă și subliniază faptul că intenția de a evacua obștea monahilor din Lavra Pecerska pare incredibilă și atât de absurdă, încât e greu de crezut. Mitr. Ioanichie și credincioșii muntenegreni aduc rugăciunile lor către Dumnezeu pentru frații din Ucraina.
Atrag atenția în sens bun și reacțiile publice a alți doi ierarhi din Ierusalim și Ceho-Slovacia.
Arhiepiscopul Teodosie de Sebastia a făcut o serie de declarații legate de situația bisericească din Ucraina în cadrul unei întâlniri cu una din delegații bisericești pe 27 martie 2023. Deci poate fi considerată ca fiind poziția oficială a Patriarhiei Ierusalimului. Acesta a declarat: „Condamnăm fără ocoliș persecuțiile sistematice și prigonirile care au fost organizate împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene de către guvernul de la Kiev, care, după cum știm, materializează programe occidentale, care sunt dușmane pentru întreaga Biserică Ortodoxă. Se ciocnesc cu valorile și misiunea ei, amenință însăși prezența ei”.
De asemenea, a mai semnalat: „Abordăm persecuțiile împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene ca persecuții împotriva întregii Biserici, pentru că în clipa de față se observă amenințarea cu scoaterea ierarhilor, preoților și monahilor din Lavra din Kiev, o mănăstire istorică veche, care este bine cunoscută ca una din cele mai mari mănăstiri din Biserica Ortodoxă Ucraineană”.
Ierarhul a subliniat: „Din partea noastră, cerem acțiuni imediate de la toată opinia publică ortodoxă pentru oprirea acestor prigoniri nemiloase…”.
Arhiepiscopul Teodosie și-a exprimat părerea că astfel de declarații împotriva persecuției din Ucraina, cum au făcut diferiți conducători duhovnicești, „vor constitui un pas puternic de împiedicare pentru guvernul de la Kiev, care acționează cu dușmănie împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene…”.
„Declarăm că nu recunoaștem legitimitatea oricărei alte organizații care a fost creată în Ucraina spre confruntarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice și chemăm toată lumea creștină și civilizată să depună toată orice strădanie posibilă spre oprirea persecuțiilor sistematice împotriva ei”, a conchis el.
Poporul ortodox martiric al Ucrainei și Biserica Ortodoxă canonică a ei de sub Mitropolitul Onufrie și cinstitul Sinod al Ierarhiei din jurul său sunt prigoniți cu asprime și în mod nemilos de către conducerea anticanonică a „Ierarhiei” cu „tăișul” autorității statale ucrainene. (…)
În urmă cu 17 ani, la prima mea slujire ca membru sinodal (2005-2006), am avut binecuvântarea să reprezint Biserica Greciei la manifestările sărbătorești în cinstea Preafericitului de atunci Mitropolit Vladimir la împlinirea a 40 de ani de preoție și arhipăstărire. Atunci mi s-a dat prilejul și binecuvântarea să mă închin la sfintele odoare și moaște ale Lavrei din Kiev. (…) «Ierarhia» statală cu puterea și impunerea puterii de stat a conlucrat să fie izgoniți până la termenul zilei de mâine (29 martie) monahii în cauză din Mănăstirea lor de metanie. Tânguire și durere se potrivește acestei situații de necaz și îndurerată.
Îmi exprim urarea arzătoare și am bune nădejdi că atât Sfântul nostru sinod al Bisericii Greciei, cât și restul Bisericilor Ortodoxe Autocefale vor lua poziția îndatorată și vor dezavua puternic această acțiune necuvioasă neduhovnicească și nesfântă pe seama sufletelor cuvioase și afierosite.
Pentru a mai adăuga o piesă la tabloul general al reacțiilor publice pe acest subiect, pe lângă poziția de mai sus a Mitropolitului Serafim din cadrul unei Biserici care a intrat deja în comuniune cu schismaticii din Ucraina, mai remarcăm un ierarh. Este vorba de scrisoarea de protest a unui ierarh din Biserica Cehiei și Slovaciei, Arhiepiscopul Mihail de Praga, care stă alături de monahii prigoniți din Lavra Pecerska și de credincioșii ortodocși ucraineni.
