Careia, 24 octombrie 2019

Sanctitatea Voastră,

Aș fi vrut mult, la vizita Voastră recentă în Sfântul Munte al Preasfintei Maicii noastre Născătoarea de Dumnezeu, să primesc binecuvântarea Voastră și să vă sărut picioarele, dar nu pot să fac aceasta pentru că de mult timp aceasta este cu păcat. Nu cumva doriți să auziți de ce?

1. La dialogurile neroditoare și rele cu ereticii Sanctitatea Voastră și ai voștri ați trădat Biserica cea unică, Ortodoxia, admițând de multe ori lucruri «felurite» în sfintele dogme ale Bisericii noastre și caracter bisericesc pentru adunărilor separate eretice ale monofiziților, ale Papei și ale protestanților luptători împotriva Născătoarei de Dumnezeu și a icoanelor. Întâi de toate i-ați batjocorit oficial și irevocabil pe Sfinții Părinți drept «victime nefericite ale șarpelui începător al răutății», încât să vă arătați scutit de nevoia de a asculta de poruncile lor insuflate de Dumnezeu.

2. Sunteți vrăjmaș al Dumnezeului nostru Treimic și al Preasfintei pentru că aveți o prietenie instituționalizată cu ereticii conștienți și nepocăiți, cu înainte-stătătorii «pervertiți (abătuți) și de sine osândiți» (cf. Tit 3,11) ai ereticilor, cu avangardiștii necredinței și veți avea același lucru cu aceia în viitorul cel fără de sfârșit, departe de ținutul celor vii, dacă nu vă întoarceți la Credință. Pentru că Sf. Ioan Gură de Aur spune: «Cel ce are prietenie cu dușmanii Împăratului nu poate fi prieten cu Împăratul, nici nu se învrednicește de viață, ci piere împreună cu dușmanii și suferă cele rele» și că «ura pentru Hristos este cu mult mai bună decât prietenia pentru El». Nu vă amintiți cuvântul insuflat al Sfintei Scripturi, «la fel de urâte sunt de către Dumnezeu și cel necredincios, și necredința lui» (Înț. Sol. 14,9)?

3. Orice erezie și inovație și-a găsit refugiu în cuibul și sub protecția voastră nu numai în eparhiile Tronului, ci și în Biserica Greciei și în alte părți. Clericii și cei premiați de Sanctitatea Voastră cu posturi și Congrese și ediții onorifice, teologi și neghiobi, care laudă «Patriarhia voastră luminată», toți aceștia sunt inițiatori și guvernatori ai tuturor noilor rătăciri teologice și ai înnoirilor instituționalizate, de la teologia post-patristică și ecologie și adularea păgână a Pământului până la restabilirea fără pocăință a schismaticilor din Ucraina. Lângă Sanctitatea Voastră găsesc refugiu și justificare de la huiduiala clerului ortodox și a turmei toți acești lupi duhovnicești și sunteți păstorul și Mecena lor. După formularea patristică, sunteți pe deplin de un cuget și vinovat cu ei. «Cum nu sunt de o necredință egală cu aceia cei care nu-și dau votul împotriva necredinței acelora, nici nu-i justifică pe cei ce se poziționează împotriva necredinței lor, care sunt prigoniți pentru aceasta de aceia?».

4. Ca un alt Papă, ați cultivat trei decenii în pliroma bisericească percepția că orice vrea Episcopul de oriunde în mod samavolnic, cu mult mai mult Patriarhul Ecumenic, constituie lege a Bisericii. Cât de tare vă critică toți Sfinții, ca și pe Papa, pe care i-ați batjocorit pentru aceasta! Cât vi se potrivește acuza Sfântului Palama pentru predecesorul vostru eretic condamnat, Patriarhul Ioan Caleca: «numai el a fost Sinodul deoarece adeseori zice că numai el însuși este Biserica și că orice i se pare lui și orice zice el în Biserică zice că ar crede că declară și toată Biserica».

5. Prin cele pe care le faceți și le învățați nu arătați respect față de canoanele apostolice, față de acelea ale Sinoadelor Locale și Ecumenice și învățătura Părinților, care interzic cu severitate rugăciunile, prieteniile și slujirile împreună cu ereticii, în timp ce Biserica crede că «nu este ortodox deplin, ci pe jumătate cel care nu se ghidează după dumnezeieștile canoane». Arătați astfel că nu credeți în Dumnezeu, în nemurirea sufletului, în lumea nevăzută, în rai și pedeapsă, în Judecata viitoare și răsplătire. Deci nu cumva, Sanctitatea Voastră, întâlnirile voastre succesive cu factorii și donatorii din tagma masonică și alte tagme corelate dau mărturie, în privința voastră, și despre o identitate și poziție nemărturisită și înaltă, incompatibilă și vrăjmașă față de credința ortodoxă?

6. Din nefericire, după cum bine știu cei care au avut experiența propriilor voastre îndrumări distincte și ale colaboratorilor voștri și nu prin proceduri legale bisericești, aceia care se opun metodelor voastre spre atacarea ecumenismului sunt izolați bisericește în propriul lor cerc și sunt constrânși fie la retragere, fie la tăcere. Acolo unde este imposibil, utilizați și intervenția politică, după cum s-a făcut în Sfântul Munte și vi se aplică ceea ce Marele Atanasie considera în mod critic caracteristic pentru ereticii arieni: «Căci adevărul nu este vestit prin săbii și săgeți, nici prin armate, ci convinge și sfătuiește. Deci pe cine conving acolo unde este frica de împărat? Sau ce fel de sfat este acela la care își află exilul deplin și moartea cel ce răspunde împotrivă?».

De multe ori, desigur, prefaceți (mimați) Ortodoxia, Sanctitate, în declarațiile voastre contrare cu faptele și cu cugetul vostru principal. Dar, după Sf. Grigorie Palama, chiar și numai dacă ar fi șovăit despre Ortodoxie, ar fi fost nevrednic de preoție: «În sfintele canoane este hotărât ca cel care adeseori consimte să fie bine-credincios și adeseori iarăși se leapădă „este nesigur cu privire la închinare”. Iar dacă iarăși s-ar ține fără să se rușineze de cugetarea cea rea, după care sfinte canoane este justificat să fie ridicat la treapta preoției?».

Ați condus sufletul oricărui grec ortodox să se confrunte cu dilema: «Să mă poziționez de partea dragostei Dumnezeu-Omului Hristos sau a Patriarhului ereziarh (mai exact, care produce o erezie în curs: αἱρεσιαρχοῦντος) al neamului?». Tocmai astfel scrie și Sf. Chiril al Alexandriei ereticului Nestorie, Întâistătător al Constantinopolului și predecesor al vostru, cu 1600 de ani mai înainte: «Ce să pățim noi, cărora ni se cere de la evlavia voastră să vă iubim mai mult decât pe Hristos, Mântuitorul nostru al tuturor? Cine ne va putea face un favor în Ziua Judecății sau ce răspuns vom găsi dacă vom cinsti așa îndelunga tăcere despre cuvintele de rău spuse de voi împotriva Lui?». Și desigur, Sanctitate, vătămarea pe care ați provocat-o în trupul lui Hristos, Biserica, este o răscoală împotriva Mântuitorului Însuși.

În cei 28 de ani de Patriarhie nu ați odihnit nici o dată inimile adevăraților ortodocși; numai pe cei ce cugetă lumește îi odihniți de dragul bunului nume și al distincțiilor onorifice pe care vi le-au acordat conducătorii «lumii, care în cel rău zace» (1In. 5, 19), nu spre slava Ortodoxiei corecte, ci ca să laude nimicirea ei în orice mod din partea voastră.

Sanctitatea voastră,

Pocăiți-vă de calea largă și stricătoare de suflet pe care ați apucat statornic, care vatămă cugetul ortodox pur și unitatea inter-ortodoxă a sute de mii de suflete botezate, pentru care veți da răspuns înfricoșător «ecumenic» (mondial) după un criteriu imparțial. Temeți-vă, pentru că chinul nezidit și fără de sfârșit este plin de Arhierei și Patriarhi nepocăiți, după cum bine cunoaște istoria bisericească pe Patriarhii ereziarhi condamnați și suita lor înaltă, începând prima dată cu Apostolul căzut și trădător Iuda Iscarioteanul. Pentru că judecata dumnezeiască va începe întâi de la noi, cei din Biserică: «Vremea este să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu» (1Pt. 4, 17). Deci, Sanctitate, «umblați cât aveți Lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul, când nimeni nu poate să lucreze» (In. 12, 35. 9, 4).

Monahul Gheronda Gavriil,
Chilia Cuv. Hristostul din Patmos de la Cutlumuș

traducere după: Κατάνιξη.gr

Deși textul acestei Scrisori a fost tradus și în alte părți în românește, aici și aici, se pare că din engleză, am preferat să o traduc din nou pentru a include și citatele patristice care au fost omise, fiind în greaca veche.