Într-un articol menit să calomnieze și să promoveze ideile denigratoare la adresa IPS Longhin, portalul Active News nu face decât să-și etaleze impostura prin insulte gratuite. După ce au scris un articol despre o clădire ce a ars la Bănceni, este însăilat un altul care punctează petele ce trebuie atașate securistic Mitropolitului din Bucovina pentru a fi decăzut în ochii românilor.
Acuzele aduse pot fi demontate ușor pentru că nu au nici un „sâmbure tare de adevăr”:
1. A încurajat pe nepomenitori chipurile la ordinul serviciilor speciale rusești pentru a fragmenta Mitropolia Moldovei și Bucovinei.
Această afirmație este ticluită pentru a spăla imaginea în special a Mitropolitului Teofan după ce a trădat credința la Sinodul din Creta. Abătând atenția la un plan lumesc și politizat, se dorește ascunderea cedărilor dogmatice în ochii naivilor.
Însă trebuie precizat că IPS Longhin nu a susținut doar pe nepomenitorii din MMB, ci și pe alții din alte episcopii din România, așa cum este normal în astfel de situații de erezie. Nu a căutat să provoace scandaluri și scindări, ci, dimpotrivă, să tempereze spiritele și să dea o direcție sănătoasă. Din această cauză, chiar a fost părăsit de „nepomenitorii” radicali români și greci. Dacă ar fi avut interese de altă natură, ar fi întreținut tocmai extremismul și scandalul gratuit, nu ar fi adus critici cu durerea celui ce vede credința profanată.
2. Activitatea filantropică a Mitropolitului Longhin nu are nici o legătură cu ceea ce face Pr. Nicolae Tănase la Valea Plopului. Chiar dacă seamănă pe alocuri, numai o minte ingenioasă în rele poate vedea o copiere „în oglindă, pentru o cât mai bună imagine, demnă de arta specialiștilor ruși” a activității părintelui din România.
3. Criticile aduse practicii românești de a trece toți oamenii prin altarele bisericilor după sfințirea lor nu sunt nicidecum injurii și blesteme la adresa poporului nostru, ci doar o constatare a unui fapt profanator. Exprimarea liberă și în limbajul românesc din Bucovina ucraineană nu are rost să fie interpretat tendențios doar de dragul de a vedea răutate acolo unde nu este. Însuși vlădica își cere iertare pentru ceea ce spune, deși este și el român. Este normal să manifeste indignare față de acest obicei care nu se găsește la nici un alt popor ortodox și este contrar logicii liturgice și duhovnicești. Pur și simplu este un gest de ofensare adusă lui Dumnezeu și altarului să permiți să treacă tot omul în ziua sfințirii pe la Sfânta Masă, când acest lucru este permis doar clericilor cu mare cuviință. Altarul nu este un obiect de superstiție, ci de slujire liturgică.
4. Scrisoarea IPS Teofan invocată conține numeroase erori și minciuni. Într-un limbaj birocratic, prigoana asupra celor care au protestat față de abaterile dogmatice semnate la Sinodul din Creta este numită inexistentă și, de fapt, ea se maschează sub dorința ierarhilor ca toți preoții, monahii și credincioșii să rămână în bisericile și mănăstirile lor, dar în comuniune cu păstorii lor legitimi, dar infideli. Fapt este că această prigoană exista în mod evident și continuă până astăzi, chiar dacă este ignorată de cei mai mulți și unii chiar se bucură de ea.
Caracterul eretic și tâlhăresc al Sinodului din Creta este ascuns sub caracterizări pozitive și este interzisă criticarea lui sub pretextul că doar un alt Sinod poate să-l condamne. Deși este adevărat acest lucru, este iarăși o manipulare și distragere a atenției, pentru că IPS Longhin nu l-a condamnat, ci l-a înfierat ca ierarh și cunoscător al învățăturii ortodoxe. Această practică este nu doar legitimă, potrivit canoanelor 31 apostolic și 15 I-II Constantinopol, ci chiar îi cinstim în mod deosebit pe Sfinții Mărturisitori care au procedat astfel în istoria Bisericii.
Instituția sinodală trebuie să fie ținută la rang de cinste, într-adevăr, dar nu doar de o categorie și nu în ciuda adevărului de credință. Atunci când arhiereii adunați în Creta nu respectă principiile ortodoxe ale unui Sinod și când adevărul dogmatic este călcat în picioare, este perfect justificată reacția curajoasă a clericilor și credincioșilor de respingere a unor astfel de acțiuni. Sinoade tâlhărești au mai existat și tot astfel au fost înfruntate, nu invocând litera moartă a unor canoane prin care să fie ucis duhul autentic al credinței.
În rezumat, ceea ce-i supără pe ierarhii români și pe unii credincioși docilizați este trăirea credinței de către Mitropolitul Longhin cu fervoare și curaj și apărarea ei față de apostazia cu mască instituțională de care suferă cei cu cugetare ecumenistă sau purtați de interese neortodoxe. Diferența aceasta deranjează și va deranja mereu pe cei abătuți de la dreptarul adevărului.
Din nefericire, trebuie recunoscut că grosul poporului român este într-o amorțire soră cu sacrilegiul la adresa lui Dumnezeu. De atâta românism, nu mai vedem pe Hristos, ci numai dușmani ruși înaintea ochilor. Dumnezeu să ne ridice din această orbire!
Da, au cam aruncat apa din copaie cu tot cu copilul; dacă voiau sa faca o critica constructiva (și nu era momentul, i.a ars omului casa!), s.ar fi referit la pietism si apropierea de gruparile de tip sectar din BOR (Oastea Domnului, visarionistii).
Pietism? Nu cunosc și de aceea nu vă contrazic, dar puteți posta vreun link care să vă susțină afirmația?
Apropiere de grupările de tip sectar din BOR (Oastea Domnului, visarionistii)? Am ceva informații și eu, chiar am fost de câteva ori în comunitatea unei astfel de grupări. Cred că asocierea generalizării cu persoana este greșită.
Pai daca exista apropierea de gruparile de tip Oastea Domnului, intelegeti ca si pietismul este prezent…
„Cred că asocierea generalizării cu persoana este greșită.” Nu va inteleg aici.
,,Din nefericire, trebuie recunoscut că grosul poporului român este într-o amorțire soră cu sacrilegiul la adresa lui Dumnezeu”.
O afirmație cât o mie de cuvinte…
Această amorțire, din punct de vedere teologic, are însemnătatea sau greutatea unui act de receptare/validare de către ,,grosul poporului român”,a documentelor semnate la Creta şi aprobate sinodal de BOR.
Sau cel puțin aşa va fi folositã/instrumentată această,,amorțire” de către ecumeniştii de la cârma BOR…
Această ,,cutumă” a ,,grosului poporului român” va fi folosită de ierarhia ecumenistă din România pt. cimentarea ereziei în Biserică…
Avem în față un exemplu clasic de părtăşie la erezie,adicã un exemplu prin care vedem cum cei aflați în comuniune cu ecumeniştii contribuie sau sunt folosiți la întărirea şi perpetuarea ecumenismului în Biserică…
Arhim.Atanasie Mytilineos:
,,De ce sunt pedepsiți oamenii?
Căci au acceptat păcatul în complicitate cu cei care îl lucrează, cu conducătorii.
Oricum ar fi, numai atunci când oamenii vor reacționa, Dumnezeu nu va pedepsi poporul.
Rețineți foarte bine acest lucru!
De aceea,oamenii trebuie să reacționeze atunci când văd ceva grav sau negativ.
Acelaşi lucru e valabil şi în Biserică, când conducătorii (episcopii n.m.) impun poziții eretice, de ex., sau orice altceva eronat,poporul va lua atitudine, va protesta;nu în sensul că va face o revoluție, dar va protesta, iar asta înseamnă o reacție sănătoasă şi, prin urmare,nu mai e nevoie să fie pedepsiți oamenii.
Dar când oamenii nu reacționează, atunci Dumnezeu îi va pedepsi atât pe conducători,
cât şi pe oamenii de rând”.
Obs.:
Dar pt. ca oamenii/credincioşii să reacționeze, să ia atitudine, să protesteze, ei trebuie în primul rând să conştientizeze pericolul/păcatul.
De aceea este necesar să li se atragă atenția sau să li se spună că sunt în erezie.Nu că sunt eretici, ci, că sunt în erezie pt. că episcopii i-au băgat în erezie…
Nu e vina lor, dar ei nu trebuie să se complacă în această stare, care în termeni teologici se numeşte părtăşie la erezie…Stare care îi poate învinovăți şi pe ei, prin lipsa lor de reacție…De aceea este necesar să reacționeze, pt. a nu fi şi ei pedepsiți (pt. lipsa lor de reacție)…
Sfântul Vasile cel Mare: ,,Cineva se poate face părtaş vinovat la faptele altuia în trei moduri:
– prin împreună lucrare a păcatului;
-prin neconlucrare dar aprobare:
-prin tăcere în fața nelegiuirii, chiar dacă nu se conlucrează şi nu se aprobă.”
Sfântul Grigorie Palama: ,,Tăcerea e al treilea tip de ateism.
Primul e nefarea existenței lui Dumnezeu.
Al doilea este erezia, care desfigurează adevărul despre Dumnezeu.
Al treilea, liniştirea (relaxarea), tăcerea, care contribuie la răspândirea celorlalte două .”
Sau cum afirmă Părintele Theodoros Zisis, cu referire la episcopi: ,,tăcerea înseamnă consimțământ şi potrivit Sfântului Grigorie Palama reprezintă al treilea tip de ateism „.
,,Sobornicitatea este o calitate a Adevărului revelat, dată Bisericii.Acest Adevăr devine evident întregii Biserici, tot atât de bine întregului Trup, cât şi fiecăruia din cele mai mici părți ale sale.
Acesta este motivul pt. care obligația de a apăra Adevărul/(de a mărturisi Adevărul n.m.) revine fiecărui membru al Bisericii, atât unui laic, cât şi unui episcop, chiar dacă episcopii sunt primii responsabili de aceasta, în virtutea harului de care dispun.
Un laic este chiar obligat să reziste unui episcop care trădează Adevărul, (adică) care nu e fidel Tradiției Duhului Sfânt.
Din păcate, noi ne-am obişnuit să spunem că Biserica este reprezentată de un Sinod.
În Sinod se duceau episcopii şi spuneau:semnez asta pt. că aşa zice Biserica mea, deci poporul meu.Biserica ar trebui să fie atentă la ceea ce mărturisesc credincioşii, să nu aprobe orice.
Sobornicitatea (în sensul acesta n.m.) nu e numai sinodalitatea, ci toată Biserica. Sigur că ierarhia ate o misiune specială, cum au avut şi Sfinții Apostoli prin Harul Duhului Sfânt, dar ei îl transmiteau altora şi nu se socoteau ei,singurii, drept cei ce reprezintă Biserica.Sinodul trebuie să țină cont şi de conştiința poporului.
Epistola Patriarhilor ortodocşi de la 1848 conchide:
La noi, nici patriarhii, nici sinoadele, nu au putut vreodată aduce lucruri noi, inovații.
Apărarea aparține întregului Trup al Bisericii, poporului însuşi, căci păzitorul evlaviei şi credinței este întreg poporul”.
Monahul Teoclit Dionisiatul:
,,Bună este iubirea, dar mai bună este ura, când vine vorba de credință.
Desigur, nu-i urâm pe oameni, ci cugetele lor eretice.
Creştinismul încurajează iubirea, dar recomandă şi ura.
Fără ura față de păcat, virtutea este imposibilă.
,,Măsura virtuții este ura față de păcat”,spune Sf. Vasile cel Mare.
Şi dacă suntem datori să urâm păcatul, cu atât mai mult păcatul împotriva Duhului (erezia n.m.)”.
Şi dacă suntem datori să urâm păcatul,cu atât mai mult păcatul (adică erezia n.m.) împotriva Duhului.
Cei de la Active news sunt un pluton la compania ecumenistă a BOR.
ÎPS Longhin era bun doar dacă le sufla în ciorba lor ecumenistă…
Poate cu această ocazie se mai trezesc şi alții…manipulați de active news…
Domnule autor al acestui articol.
V-ati cam ambalat ca boul la tain.
Titlul e pus fără sa gândiți.
Active News nu a vrut niciodată sa “demonstreze” așa cum insinuati.
ActiveNews era dator să publice acel comentariu ca un fel de replică, altfel autorul l-ar publicat în alta parte.
Corect din partea dumneavoastră ar fi fost sa cereți celor de la ActiveNews sa va dea dreptul la replica și v-ar fi dat la fel ca în alte situații.
Dumneavoastră ați dat cu parul fără sa gândiți, așa cum a dat și PS Longhin când a adus jigniri unor ierarhi români. Acesta e stilul nepomenitorilor, oameni care dau cu parul în toți, nu doar în cine trebuie…
Ar fi un gest de demnitate din partea dumneavoastră sa va revizuiți titlul, măcar sa nu va arătați veninul.
Dreptul la replică este primit de cel vizat in articolul/reportajul respectiv. Comentariul unui cititor nu este un drept la replică si nu trebuie transformat intr.un articol musai, cum spuneți. Doar daca a placut redactiei și a decis sa l promoveze ca articol.
Iar vizavi de venin, mai cititi.va a doua propozitie, chiar daca e o zicala… Iar apropo de stilul nepomenitorilor, dacă știți despre ce vorbiți in general si in particular, cam in cine „a dat cu parul” parintele Lavrentie?
Pt. dl.Augustin
Vlădica Longhin nu a ,,adus jigniri unor ierarhi români”, ci pur şi simplu- drept învață/mărturiseşte cuvântul adevărului…
Pe de altă parte,cei pe care dvs. îi numiți ierarhi/episcopi,Biserica îi numeşte, pseudo-episcopi sau minciuno-episcopi.
Iar aceasta nu este o jignire, ci o realitate dovedită de înseşi faptele şi credința lor.
Dacă nu vor să fie catalogați în acest fel, trebuie ca ei înşişi să renunțe la erezie/ecumenism şi să mărturiseacă dreapta credință.
De dânşii depinde cum aleg să fie numiți, în funcție de credința pe care o mărturisesc…
Adevărul nu are părtăşie cu corectitudinea politică…
Deși nu-mi place atacul la persoană și nici limbajul invectiv și dur, contextul faptelor mă determină la o atitudine mai puțin diplomată. Ba chiar consider că articolul de față este foarte moale, abia atinge subiectul.
În primul rând, titlul nu sugerează că ANews ar fi vrut, ci că a reușit să dovedească dreptatea cuvintelor Mitr. Longhin fără voia lor cumva. Îndărătnicia lor de a combate anumite afirmații fără a le înțelege tocmai le justifică. Poate ar fi fost mai nimerit să fi pus în titlu că ei reușesc, nu că țin să demonstreze…
În al doilea rând, articolul lor nu e o simplă preluare a unor comentarii primite și nu e un drept la replică, ci debutează cu niște considerații personale, pe care le-am amendat eu.
Nu în ultimul rând, da, ar fi fost potrivit să cer un drept la replică, dar am fost frânat să fac asta de faptul că ei au cenzurat o serie de comentarii pe care le-au primit. Desigur că lasă impresia de fair-play, dar în realitate mie îmi pare mai mult manipulare groasă. Nu refuz ideea de drept la replică, dar în primă fază nu am considerat-o nimerită.
Cât despre restul aprecierilor dvs., am și scris în articol că eu sunt pt o mărturisire fără rest a credinței atunci când ea este trădată, nu pentru o înregimentare oarbă trădătoare. Tocmai asta displace și la IPS Longhin. Desigur, nu agreez depășirea limitelor înce privește nepomenirea sau alte aspecte, dar cel mai mult îmi displace diplomația și tratarea subiectelor grave într-un mod galant ce înghite de fapt orice abatere.
ÎPS Longhin:
,,Vor fi destui şi dintre aceia care vor contrazice, se vor împotrivi şi îşi vor ridica glasul împotriva adevărurilor mărturisite…,acuzând că ea face dezbinare în popor; sau alții se vor ridica amenințător împotriva noastră, acuzându-ne că luptăm împotriva,,unității”.
Dar când Lucifer a căzut şi a început să-i tragă şi pe alți îngeri în nebunia despărțirii lor de Dumnezeu, oare se poate numi dezbinare faptul că atunci Sfinții Arhangheli şi celelalte cete îngereşti nu i-au urmat în această cădere, ci au vrut să rămână în ascultare de Creatorul lor?
Oare pot fi acuzați sfinții îngeri că ,,s-au dezbinat ” şi n-au rămas în,,unitate” cu toți cei care I se împotriveau lui Dumnezeu?Probabil că Santana, cel care i-a vrut pe toți de partea lui, aşa i-a şi acuzat..
Şi atunci nu va fi de mirare că,într-o situație asemănătoare, el şi ai lui la fel ne vor acuza şi pe noi.
Chiar Însuşi Domnul Iisus Hristos, cu sfânta Sa gură, a spus că El a venit nu să aducă pacea (cu păcatul)pe pământ, ci dezbinarea de acesta.Şi toți cei ce vor vrea să-L urmeze pe El vor trebui,până la urmă,să se dezbine chiar şi de cei mai apropiați ai lor,în cazul în care aceştia aleg să meargă spre lepădarea de Dumnezeu şi spre moarte (Luca 12,51-53).
Iată aşadar că unitatea în Dumnezeu,cere neapărat dezbinare de păcat; iar unitatea cu diavolul şi cu slugile sale face dezbinarea de Dumnezeu.”
Un articol care aduce lamurire dar incomplet in opinia mea : otrava ecumenista venita odata cu Cuza, sa revarsat in 1923, cu schimbarea calendarului, cea mai rea decizie luata de BOR, rezultatul caderea sub cumplitele anateme al Sf Parinti datorita faptului ca 1926 si 1929, BOR a serbat Invierea inaintea evreilor, De aici caderea si patimile poporului roman au inceput si fara a indrepta aceasta greseala( nu va fi din pacate) Dumnezeu va ingadui ca vrajmasul sa atace prin ciracii lui, necontenit Romania, pentru ca, glasul iertarii nu se aude, dimpotriva, glasul papistasesc eretic abunda si pupaturile , rugaciunea impreuna cu acesti spurcati, se aude de la o posta, Dumnezeu ne va lasa sa suferim si chinuim….. apoi intrarea in CMB , la ordin sustinerea vaxxurilor , a mastii pe bot si nepasarea fata de fratii nostrii……BOR cu foarte mici exceptii este un cuib al ecumenismului iar acest lucru va conduce la unirea cu spurcatii eretici papistasi, sub papa. Imi pare rau sa spun asta dar, altii mai intelepti decat mine, ne avertizeaza ce se intampla in astfel de cazuri … Facultatea de teologie este laboratorul caldiceilor si sclavilor papei, deci sa nu avem sperante,…doar mila si voia lui Dumnezeu, pentru rugaciunile celor vrednici, va indrepta lucrurile.
Poate vi se pare nepotrivit, dar sunt prea multe greșeli gramaticale pentru a fi luat in serios…
Au observat şi alte persoane că de un timp s-au pus tunurile pe ÎPS Longhin, începând mai întâi cu articole prin G4media şi Adevărul, iar mai apoi chiar de la cei pe care îi considerăm din tabăra noastră: Frăţia Ortodoxă, Calea Neamului, Activenews acum.
Articolul din Activenews (aici) duce mai departe acest efort împotriva imaginii de reper ortodox al ÎPS Longhin pentru credincioşii români, ataşându-i nelipsita etichetă de maculare a personalităţii. Nici subiectul „căderii sub blestem pentru profanarea altarelor” şi nici subiectul „sprijinirii nepomenitorilor” oricum false nu sunt noi cu adevărat, nu au căderea să provoace campania mediatică prin care ÎPS Longhin să devină o persoană „controversată”, cu tot ceea ce decurge de aici.
Singurul element de noutate este prigoana sălbatică la care acesta, împreună cu restul ortodocşilor din Ucraina, sunt supuşi de către necreştinii care conduc Ucraina. Prigoana sângeroasă este cu adevărat împrejurarea zguduitoare, revoltătoare, faţă de care suntem chemaţi să luăm fiecare atitudine şi cred că exact asta se vrea a fi împiedicat.
Spre deosebire de cazul monofiziţilor prigoniţi de „dictatorul” Bashar al-Asaad al Siriei, caz care la vremea sa beneficia de toată atenţia administraţiei noastre bisericeşti, inclusiv prin organizarea de colecte, acum prigoana ortodocşilor de către schismaticii ucrainieni are o altă semnificaţie politică. Mai ales cântăreşte greu faptul că noi românii suntem, politic vorbind, cu totul de partea prigonitorilor.
Din acest motiv eu suspectez că mai degrabă serviciile româneşti sunt interesate să împiedice dezvoltarea unui curent de solidaritate cu vlădica, unul care ar şubrezi grav mincinoasa poveste a luptei pentru libertate şi democraţie pe care noi (cică) o susţinem în Ucraina. De aceea şi campania mediatică ce se ridică împotriva vlădicăi pare că se adresează mai degrabă naţionaliştilor neduşi la biserică, decât credincioşilor ortodocşi care înţeleg bine cât de groaznică este această tradiţie profanatoare pentru care suntem mustraţi. Nu cred să existe vreo dificultate pentru cei de bună credinţă să priceapă unde este durerea ÎPS Longhin, pentru cine suferă în predica respectivă, însă pentru românii cei care citesc doar titluri şi care sunt de fapt publicul ţintă pentru această calomnie, pare suficient să legitimeze eticheta de controversat.
Nu contează nici faptul că ÎPS Longhin a fost primul dintre nepomenitorii români, prin aceea că a întrerupt pomenirea Patriarhului Chiril pentru cinstirea acordată papei şi că tocmai prin apărarea dreptei credinţe şi prin combaterea ecumenismului a devenit vlădica cunoscut şi iubit. Asta spre deosebire evidentă de preoţii de la noi care au o lăudabilă şi deloc neimportantă activitate de asistenţă socială.
De altfel, politica de moderare a comentariilor de la articolul respectiv confirmă intenţia autorilor de a obţine un efect de aruncare a controversei întrucât comentariile în favoarea vlădicăi au rămas nepublicate. Activenews nu îşi permite (încă) să îl atace frontal pe ÎPS Longhin întrucât cei mai mulţi dintre credincioşii în temă îi poartă (mare) evlavie ca singurului ierarh român mărturisitor al dreptei credinţe, dar Activenews strecoară străveziu şi cu mantinela „cititorului interesat” suficiente pârghii de atac încât să poată alimenta această luptă necinstită şi pe mai departe.
Bine ar fi fost dacă securiştii români (nu doar de la Activenews) ar fi înţeles că este mai valoros pentru neamul nostru sprijinirea unui om cu viaţă sfântă al cărui capital de încredere să zicem că ar putea fi speculat conjunctural de către servicii secrete adversare, decât să otrăvească şi să murdărească imaginea cuiva care, fără dubiu, suferă şi pentru credinţă şi pentru neam cum nu a făcut-o niciun ierarh român din vremea comunismului încoace.
Asta este politica AN vizavi de comentariile facute de cititori indiferent de subiect!
Este semnificativă diferența de ton și conținut între comentariile de pe site și cele de pe Facebook, acolo unde (încă) nu sunt cenzurate:
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid0SRBcoCNVAHkg9ZFMvpQZfdzPEwzUt9SW2qKy1AtEhRywKT8qNzcjSkmKucG4XP5ml&id=100063785333040
Pentru a vizualiza integral alegeți opțiunea Toate comentariile. Mie inițial Fcbk mi-a arătat doar câteva.
Nu am si nu am avut niciodată cont pe FB; i.am căutat odata pe Telegram dar din cate îmi amintesc acolo nu poti posta comentarii.
Aş avea de făcut o observație, vizavi de active-news.
Nu înțeleg care e problema lor cu Diana Şoşoacă?
Ce îi deranjează la dânsa?
Orientarea duhovnicească a dânsei? Anturajul în care petrece?
Păi, să-mi fie cu iertare, dar care este diferența între Doamna Şoşoacă şi cei de la Patriarhie?
Poate doar una de inocență ,care se poate atribui doamnei senatoare, căci în cazul celor de la Patriarhie inocența nu poate fi invocatã, căci dânşii sunt doxa de teologie…
Şi totuşi, ce-i deranjează? Sau de ce folosesc dubla măsură?
Căci d-na senator se ínscrie perfect în peisajul ecumenist promovat cu zel de Patriarhie?
(Cu toate că nu cred cą are vreo legătură dânsa cu falanga din România a ecumenismului global.)
Are d-na senator legături cu persoane caterisite, rătăcite ş.a.m.d.?
Păi astea sunt exact legăturile pe care le ,,binecuvântează” şi Patriarhia!…
Oare episcopii noştri nu au legături cu tot felul de eretici şi de păgâni?
De ce nu se leagă active news de ecumenismul ierarhilor, dar nu mai poate dormi de grija ,,ecumenismului ” d-nei senator?
Are d-na senator idei rătăcite, eretice?
De ce nu se leagă active news de ideile rătăcite, eretice, ecumeniste ale sinodalilor noştri?
Merge d-na senator la nu ştiu ce preot caterisit?
Dar ce caută mitropoliții noştri în sinagogi, preoții noştri în ,,biserici” eretice sau episcopii noştri în adunări ecumeniste cu eretici,păgâni, vrăjitori şi homosexuali/lesbiene?
Dacă d-na senator greşeşte, clericii noştri nu greşesc?
Pt. uni-i mumă,pt. alții-i ciumă?
Cred că scopul acestei campanii a active news are cu totul alte conotații decât apărarea dreptei credințe…
Dacă iar interesa dreapta credință s-ar preocupa de Creta 2016 şi erezia instituționalizată, nu de duhovnicia d-nei senator…Sau cel puțin ar da prioritate ecumenismului/ereziei din Biserică …Dar acolo ordinul pe unitate este -tăcere de mormânt…
,, Din nefericire, trebuie recunoscut că grosul poporului român este într-o amorțire soră cu sacrilegiul la adresa lui Dumnezeu.Dumnezeu să ne ridice din această orbire”.
Revin din nou la această afirmație foarte adevărată, pt. că implică mai multe aspecte.Unul dintre ele ar fi: ce anume provoacă această amorțire?
Unul dintre cele mai puternice motive care duc la această amorțire este faptul că oamenii nu simt pericolul în care se află…
Chiar şi cei care nu sunt de acord cu ecumenismul, nu văd un pericol real în acest moment, din cauza căruia să reacționeze…
De aceea, cea mai bună poziție în lupta împotriva ecumenismului este cea de pe care luptă Părintele Theodoros Z. şi cei împreună cu dânsul (ca şi cugetare).
Dânsul afirmă clar şi răspicat: suntem în erezie (cum la fel spuneau şi Părinții georgieni-şi ce roadă a dat lupta lor, dusă după nişte criterii sănătoase…).Trebuie să ne îngrădim de ea…Comuniunea cu ecumeniştii reprezintă părtăşie la credința/ erezia lor…Îngrădirea de erezie se face prin întreruperea comuniunii cu ecumeniştii, fapt care duce la izolarea lor şi la extirparea bolii din organismul Bisericii…
Cu o astfel de cugetare, orice creştin ortodox iese din amorțire, se cutremură, se simte în pericol şi reacționează.Este motivat să o facă, căci mântuirea lui este pusă în pericol, de erezia în care a fost băgat sau de erezia la care a fost făcut părtaş…
Dar dacă alții spun altceva, creştinii sunt derutați, debusolați şi ,,intră într-o amorțire soră cu sacrilegiul la adresa lui Dumnezeu”.
Exemple din categoria ,,unii spun altceva”:
-,,comuniunea cu un astfel de eretic (adică ecumenist) nu înseamnă părtăşie la erezie”;
– Sau ,,nu înseamnă ieşire din Biserică” (dar pe noi ne interesează unitatea/comuniunea cu Hristos Domnul în Biserică, nu să petrecem în Biserică dar cu ecumeniştii/ cu erezia lor n.m.).
Ori, ecumeniştii ,prin erezia lor, mărturisită acum ca şi credință a Bisericii,nu pot fi în comuniune cu Hristos (o spune Sfântul Teofan Zăvorâtul foarte clar), atunci noi cum vom fi în comuniune cu ecumeniştii şi cu Hristos în acelaşi timp?
Lucrurile aşa trebuie prezentate ca oamenii să înțeleagă pericolul!…;Să se trezească din amorțire!Să fie motivați să reacționeze!
Mesajul Părintelui Theodoros şi al Părinților georgieni este unul f. clar şi limpede:
Măi, suntem în erezie!…Mântuirea noastră e în pericol…Aşa nu se mai poate!
Erezia te desparte de Dumnezeu,de Biserică (de comuniunea cu Adevărul).
Dar nici părtăşia la erezie nu-i bună, căci tot în erezie te ține, chiar dacă tu nu ai cuget la fel cu ereticul,…,dar nici îngrădit de erezie nu eşti…Adică ,,eşti cu fundul în două luntre”!
Iar, din nou, erezia te desparte de Dumnezeu! Căci ce părtăşie poate fi între eretici/erezie şi Dumnezeu?, ne avertizează Însuşi Domnul!
Cu un astfel de mesaj putem avea aşteptare de la,, grosul poporului român” să iasă ,,din amorțirea soră cu sacrilegiul la adresa lui Dumnezeu”.
Altminteri,dacă , credincioşii vor fi înfăşați cu texte cum că nu suntem în erezie, nici părtaşi la ea, …, că ,comuniunea cu ecumeniştii pe noi nu ne afectează, că tre să aşteptăm până ce ecumeniştii singuri se vor despărți de noi (lucru care pe ei nu-i interesează, dimpotrivă, căci doar de aia sunt ecumenişti, că dictonul lor e unitate în diversitate …n.m.) şi atunci ei rupându-se de Biserică, comuniunea cu ei ne va afecta şi pe noi…
Deci cu astfel de mesaje, cum să nu fie ,,amorțit grosul poporului”…?
Când chiar din tabăra antiecumenistă le vin acestea?
Păi atunci lumea îşi vede de treabă, nu se mai leagă la cap…
Lasă că rezolvă Biserica problema asta, nu e treaba noastră, nu?…
De parcă nu ei ar fi Biserica…
Păi, toți suntem implicați fraților! Pe toți ne privesc aceste lucruri!
Dacă noi nu rezolvăm aceste lucruri, dacă noi nu ne implicăm, lăsați că are cine s-o facă: ecumeniştii…,,Biserica”…!
–
Doamne ajuta și la multi ani cu roade bine plăcute Domnului!
Am mai spus-o și o spun din nou. Părtășia cu ecumeniștii nu este erezie! Daca ar fi așa, întreruperea pomenirii ar fi obligatorie! Ne învârtim din nou în jurul cozii.
ll Ioan 1,10-11
,,Dacă vine cineva la voi şi nu aduce învățătura aceasta,să nu-l primiți în casă şi să nu-i ziceți:Bun venit!;
fiindcă cel ce-i zice : Bun venit! se face PĂRTAŞ la faptele lui cele rele”.
Dacă numai faptul că-i spui bun venit sau că-l primeşti în casã te face părtaş la faptele lui cele rele, oare comuniunea (cu tot ce ține de ea) cu un astfel de om care îşi proclamă erezia (hula împotriva Duhului Sfânt,Duhul Adevărului) oficial, cu capul descoperit, de la tribuna Sinodului ş.a.m.d., -iar tu petreci în comuniune cu el-, nu te face părtaş la ,,faptele lui cele rele”?!…
Referitor la obligativitate…
La ce ne obligă Dumnezeu…?
Dar suntem ,,datori ca imediat să ne despărțim de acel superior” care aduce o învățătură mincinoasă (erezie) în Biserică, ne spune la tâlcuirea Can. 15 l-ll şi Arhid.Prof.Dr.Ioan N.Floca.
ll Tesaloniceni 3,6
,,Şi poruncim vouã fraților, întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriți pe voi de către tot fratele ce umblă fără de tocmeală,şi nu după învățătura care au luat de la noi”.
Romani 16,17
,,Şi vă rog, fraților,să vă păziți de cei care fac dezbinări şi poticniri împotriva învățăturii pe care ați primit-o.Feriți-vă de ei”.
Galateni 1,8
,,Dar: chiar dacă noi sau înger din cer v’ar propovădui altceva decât ceea ce v’am binevestit noi, să fie anatema!”
ll Timotei 4,3-4
,,Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învățătura sănătoasă ci -dornici să-şi desfăteze auzul- îşi vor grămădi învățători după poftele lor şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme”.
l Ioan 4,1
,,Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți proroci mincinoşi au ieşit în lume”.
Oare duhurile ecumenismului sunt de la Dumnezeu?Îndrăzneşte vreun ortodox să afirme asta?Iar dacă ecumeniştii-prorocii mincinoşi,sunt conduşi de astfel de duhuri, oare credeți că veți reuşi dvs. să le uniți cu Adevărul?
Ce părtăşie poate fi între Adevăr şi duhurile ecumenismului?!Ce comuniune?Ce unitate?…
ÎPS Longhin:
,,Erezia nu vatămă doar pe cel ce crede în ea, ci şi pe membrii Bisericii, atâta timp cât cei ce au cuget eretic în Biserică propovăduiesc erezia şi celorlalți membrii, prin cuvânt şi prin fapte, răspândind astfel microbul ereziei în tot trupul Bisericii.”
Andrei :,,am mai spus-o şi o spun din nou.Părtăşia cu ecumeniştii nu este erezie.”
Nu părtăşia cu ecumeniştii este erezie, ci credința ecumeniştilor- ecumenismul,este erezie…
Părtăşia /comuniunea cu ecumeniştii ne face şi pe noi părtaşi la erezia lor…
Adică petrecem şi noi împreună cu ei în erezia lor, pe care ei o declară oficial, ca fiind credința lor,dar şi credința Bisericii (căci e ratificată sinodal), adică şi a noastră, adică a tuturor celor aflați în comuniune cu ei…
Dovada?
Unitatea păstrată cu ei, comuniunea păstrată cu ei, cu cei care s-au despărțit de Hristos, de Adevăr, de credința primită de la Apostoli, de la Sfinții Părinți.
Unitatea păstrată cu cei care hulesc Adevărul, se împotrivesc Duhului Sfânt…
,,Erezia este minciună şi blasfemie împotriva Cuvântului Întrupat…”.
Noi pe cine urmăm?
Pe episcopii ecumenişti sau pe Hristos?
Episcopii ecumenişti nu-L mai urmează pe Hristos…S-au despărțit de Adevăr, de Sfinții Apostoli, de Sfinții Părinți, de credința lor…
Noi îi urmăm pe ei sau pe Hristos?…
De cine ascultăm?Cu cine vrem să fim uniți?…
Chiar dacă mă repet, este important…:
,,Dar când Lucifer a căzut şi a început să-i tragă şi pe alți îngeri în nebunia despărțirii lor de Dumnezeu, oare se poate numi dezbinare faptul că atunci Sfinții Arhangheli şi celelalte cete îngereşti nu i-au urmat în această cădere, ci au vrut să rămână în ascultare de Creatorul lor?
Oare pot fi acuzați sfinții îngeri că atunci,,s-au dezbinat” şi n-au rămas în,,unitate” cu toți cei care I se împotriveau lui Dumnezeu?”…-Vlădica Longhin
Vedeți despre ce ,,unitate”e vorba?…Sau…unde ar fi dus acea unitate?…
Ati spus „Părtăşia /comuniunea cu ecumeniştii ne face şi pe noi părtaşi la erezia lor”.
Va rog sa-mi spuneti macar un exemplu din istoria Bisericii, in care un cleric care a fost in comuniune cu cineva care sustinea o erezie, fara ca aceasta persoana care sustinea erezia sa fie caterisita, acel cleric sa fie afurisit, doar pentru ca a fost in comuniune.
Nu stiu daca m-am facut inteles. Scuze pentru exprimare.
Andrei, mă iertați!
Am înțeles întrebarea, dar nu despre aspectul instituțional vorbim…
Aceste aspecte le va rezolva Biserica, dacă va mai îngădui Domnul…
Noi nu suntem instanță ca să ne ocupăm de astfel de spețe…
Pt. asta există Sinod ,iar noi nu căutăm să ne substituim lui…
Dar până ce aceste lucruri se vor pune în mişcare, noi trebuie să facem ce ține de noi, să reacționăm…Să ne delimităm de cei cu cuget eretic şi de erezia lor…Să ne ferim de ei, să ne abatem de la ei, să ne îndepărtăm de ei,…cum ne învață Scriptura sau să fugim de ei, să ne îngrădim de ei, să rupem comuniunea cu ei (din cauza ereziei la care ei nu renunță)…,aşa cum ne învață Sfinții şi Canoanele…
Noi nu suntem spectatori la o piesă de teatru, ci suntem mădulare vii ale Bisericii, suntem o Biserică vie…Dacă noi nu ne implicăm, cine să o facă în locul nostru?Nu noi -episcopi,preoți, monahi şi mireni -suntem Biserica?
Dacă cei puşi în funcții de conducere nu-şi fac datoria, nici noi nu suntem datori să-i urmăm…Ba chiar trebuie să-i sancționăm, să le cerem socoteală, să ne îndepărtăm de ei, dacă persistă în greşeală…
Nu suntem condamnați să pierim odată cu ei…
Nu scrie niciunde că trebuie să-i urmăm în erezie…
Deci noi nu vorbim de caterisire, de afurisire…,noi nu suntem Sinod…
Noi vorbim de părtăşie la erezie, vorbim de ieşirea nostră din erezia la care suntem făcuți părtaşi sau în care ne-au băgat ecumeniştii fărã acordul nostru , până când Biserica va reglementa această criză/problemă…
Ce ne interesează pe noi este să ne îngrădim de erezie, să nu participăm cu ecumeniştii la erezia lor, să nu contribuim şi noi,adică, la dăinuirea ereziei în Biserică, prin susținerea ecumeniştilor,lucru care se întâmplă prin comuniunea păstrată cu ecumeniştii…
Erezia nu este un lucru oarecare, erezia este o batjocură la adresa lui Dumnezeu…
Erezia nu poate avea părtăşie cu Dumnezeu…Nu putem fi uniți cu ecumeniştii/ părtaşi la erezia lor şi cu Dumnezeu în acelaşi timp…
Avem obligația morală/datoria creştină de a ne feri de erezie şi de promotorii ei…Eu nu pot să spun altceva decât ceea ce spune Sfânta Scriptură şi Sfinții Părinți, cum am arătat în comentariile anterioare…
Dacă noi nu luă în serios această problemă, dacă nu ne implicăm, nimeni nu o va face în locul nostru…
Sfinții, Mărturisitorii, creştinii din trecut au făcut cr aveau de făcut la timpul lor…Acesta este timpul nostru…Noi ce facem?
Îi urmăm pe cei dinaintea noastră, pe înaintaşii noştri sau pe ecumenişti?
…şi ca să termin ideea…
Nu despre aspectul instituțional vorbim, ci despre aspectul duhovnicesc…
Pt. a te mântui nu trebuie să petreci în erezie, nu trebuie să coabitezi cu ea, nu trebuie să fi părtaş la ea…
Ori, în erezie poți să petreci şi înainte de caterisire, afurisire, anatemizare, dar nu şi unit /în comuniune cu Hristos, cu Sfinții Apostoli, cu Sfinții Părinți….
Acesta este mom. pe care-l trăim, la acesta ne referim…
Am spus:,,Ori, în erezie poți să petreci şi înainte de caterisire, afurisire, anatemizare, dar nu şi unit/în comuniune cu Hristos, cu Sfinții Apostoli, cu Sfinții Părinți …”
Dar pt. a fi mai exact sau mai clar,ca şi răspuns la întrebarea dvs.:
poți să nu fi caterisit sau afurisit (asta sub aspect instituțional/vizibil), dar asta nu-ți asigurã mântuirea,dacă nu eşti şi în comuniune cu Hristos!…Pt. că ce este esențial este comuniunea cu Hristos.Asta ne interesează în primul rând.Aspectul duhovnicesc al problemei…
Pt. mântuire ai nevoie de comuniunea cu Hristos…Ai nevoie să fi unit cu Hristos…Ai nevoie să fi în Adevăr…Ori nu poți să fi şi în erezie şi în Adevăr!
De aceea e nevoie de ingrădire de erezie, de ieşire din ecumenism, de a nu fi părtaş la erezie/minciună, căci ce părtăşie este între Adevăr şi erezie?Intre Duhul Sfânt şi duhurile căzute?!
Deci până la caterisire,afurisire,anatemizare (oficială) sau aspectul văzut al problemei,avem şi un alt aspect al problemei, cel duhovnicesc, partea nevăzută a problemei, care ține de comuniunea/legătura noastră cu Hristos-Adevărul…
Deci trebuie să nu amestecăm cele două planuri: fizic şi duhovnicesc, în sensul că ele nu sunt identice…
Poți fi în Biserică, dar nu e suficient pt. mântuire, dacă nu eşti şi unit cu Hristos sau în comuniune cu Hristos.
Poți fi în Biserică, vizibil, dar în acelaşi timp despărțit de ea , duhovniceşte, cum ne arată şi Sf.Ier. Teofan Z.
In afara de părintele Lavrentie și părintele Macarie, n-am mai văzut la un cleric care a intrerupt pomenirea o atitudine echilibrata. In afara de cei doi părinți, la restul se simte un duh identic cu stiliștii de la noi, care aduce doar deservicii luptei împotriva acestei erezii. Și lumea când vede și simte acest duh, se retrage, și mai rău, ajunge să considere întreruperea pomenirii ca ceva rău, ca schisma. Dumneavoastră vă duceți la Sf Liturghie unde se pomenește episcopul sau nu?
Vorbesc la modul general acuma…,dacă cineva merge la o slujbă unde nu se pomeneşte episcopul ecumenist (acuma, după Creta), nu putem vorbi în nici un caz despre schismă…, căci Biserica (vezi Can.15 l-ll şi Tradiția Patristică …bazată pe Sf. Scriptură) nu îndeamnă la schismă…, ci la separare /îngrădire/îndepărtare de cei care ,,aduc altceva decât ați primit”-în cazul nostru erezia ecumenistă-şi de promotorii ei…
,,Îndrumătorii duhovniceşti folosesc uneori, în caz de mare trebuință, iconomia şi pogorământul, în cele în care credința nu e atinsă, ca să preîntâmpine rele mai mari şi ruinarea sufletească ce ar urma altfel să se abată asupra creştinilor.
Şi iarăşi,
acest lucru să se facă în urma unei judecăți riguroase şi să se folosească iconomia şi pogorământul doar atât cât sunt necesare şi îndreptățite, ca nu cumva prin iconomie şi pogorământ să aibă loc o destrămare şi o răsturnare a rânduielilor canonice scrise şi a tradițiilor şi a obiceiurilor păstrate şi astfel să devină apoi piedică şi pagubă”,spune Patriarhul Chiril al 4-lea al Antiohiei.
,,Cei ce acționează după iconomie sunt datori să o facă
,,AVÂND CONŞTIINȚA FAPTULUI CĂ ICONOMIA CONSTITUIE O DEVIERE DE LA ACRIVIE”
Asta înseamnă că folosirea iconomiei NU CREEAZĂ O RÂNDUIALĂ ÎNDĂTINATĂ CANONIC care ar tăgădui lucrarea după acrivie.
Prin iconomie, puterea Sfintelor Canoane nu e nesocotitã, ci mai degrabă întărită:
,, cel care întrebuințează iconomia, o face păstrând nemicşorat respectul față de rânduiala bisericească îndădinată.(…)Astfel se lămureşte încercarea celor care cu adevărat lucrează după iconomie, precum ei înşişi subliniază, căci măsurile luate prin iconomie nu ştirbesc întru nimic puterea Sfintelor Canoane şi a rânduielilor patristice”.
,,Când iconomia e dăruită printr-un document scris, se obişnuieşte să se amintească în acel document cum ar fi trebuit să se acționeze după acrivie şi care este învățătura Bisericii, precum şi motivele care cer încălcarea acriviei canonice.
Ca o consecințã a celor de mai sus, cel care lucrează după iconomie e dator să înțeleagă şi să acorde respectul cuvenit credincioşilor care vor să urmeze acrivia.
Cei care urmează acrivia nu înseamnă că vor fi înfierați prin caracterizări defăimătoare din acest motiv, ci dimpotrivă, ,,Biserica,fiind mamă adevărată îi laudă mult pe cei care vor să trăiască după o astfel de rigoare”,aşa cum învață Sf. Chiril al Alexandriei…
Referitor la întrebarea dvs.referitoare la mine, pot să vă spun că încerc şi eu să fac aşa cum proceda şi Părintele Dionisie Ignat, …mai ales că acuma ne aflăm într-o situație mult mai gravă, adică post Creta…
Referitor la iconomie este bine să ținem cont că ,,ea se aplică doar problemelor în care credința nu este atinsă şi, potrivit lui Evloghie al Alexandriei -când dogma credinței nu este vătămată cu nimic.
Nu este permisă îngăduința în ce priveşte învățăturile credinței ortodoxe.(…)Căci, doar rămânând dogma neatinsă şi neîntinată se poate recurge la iconomie, în cele ce nu țin de dogmă.”
,,Pt. ca încălcarea acriviei să fie socotită iconomie bisericească, va trebui să ,,fie dată cu mare prudență şi înțelepciune şi”, aşa încât să nu creeze mai multe probleme în Trupul Bisericii decât cele pe care urmăreşte să le vindece”.
,,Este necesară,, nu doar cercetarea amănunțită a intențiilor celui care primeşte măsura ,,după iconomie”…,ci şi evaluarea rezultatelor, pe care această măsură le poate provoca în întregul vieții bisericeşti”.
……
,,Se pare că în epoca noastră s’au adeverit temerile Sfântului Vasile cel Mare care spune:
Mult mă tulbură faptul că deja s’au pierdut canoanele Părinților şi a fost dată la o parte orice acrivie bisericească.
Mă tem că, treptat, crescând nepăsarea, chestiunile Bisericii vor cădea într-o desăvârşită neorânduială”.
Prin adoptarea oficială de către ierarhia BOR a ecumenismului/ ereziei, prin ,,acest comportament al lor, fără îndoială, se va toci în conştiința turmei credincioşilor ,,simțul că erezia e ceva cu totul incompatibil cu Adevărul”Bisericii şi care provoacă vătămare sufletească.
Dacă păstorii Bisericii îmbrățişează o atitudine sincretistă față de erezie, turma îşi va pierde sensibilitatea mărturisitoare şi va cădea cu uşurință în erezie”.
…,,Adevărul dogmatic trebuie trăit ca plinătate a vieții şi acrivia canonică ca expresie a iubirii adevărate”…
Sfântul Ioan Gură de Aur spune clar:
,,Iubirea adevărată nu se arată în comuniunea la masă, nici în adresarea înaltă, nici în linguşirea prin cuvinte, ci în a îndrepta şi în a urmări interesul aproapelui şi a-l ridica pe cel căzut…,aceasta e iubirea adevărată”.
Vlădica Longhin spune despre Sfântul Ioan Gură de Aur cum că acesta chiar ,,accentuează că este chiar o îndatorire a membrilor Bisericii de a mustra clerul care învață neortodox”:
,,Trebuie a asculta de învățători şi de preoți şi a nu-i judeca, chiar de ar avea o viață urâtă: dacă însă credința le e greşită, atunci nu trebuie doar să nu-i ascultăm, ci şi să fugim de ei şi să-i judecăm”.(vezi şi Rom.16,17-18;Gal.1,8;llTes.3,6;Tit 3,9-10)
Iar Sfântul Maxim Mărturisitorul arată:
,,eu numesc ură de oameni şi rupere de iubirea dumnezeiască a încerca să întăreşti rătăcirea, căci aceasta mai mult îi distruge pe cei pe care i-a biruit”.
Ma iertati, poate m-am exprimat gresit. Intrebarea n-a fost cu intentia de a arata ca cine nu pomeneste episcopul, sau cine merge unde nu se pomeneste episcopul, este in schisma.
In afara de parintele Lavrentie si parintele Macarie, din cate stiu eu (daca gresesc, rog sa ma corectati, inclusiv Vlad si parintele Lavrentie), cei care au intrerupt pomenirea nu au comuniune cu cineva care pomeneste episcopul. Iar asta e duh de schisma. De aceea v-am rugat sa-mi dati un singur exemplu din istoria Bisericii.
Saracul parintele Lavrentie parca vorbeste de multe ori cu surdo-muti. Daca n-a mai explicat, aratat, exemplificat, samd..
Chiar nu se poate intelege ca tot acest duh face numai rau? Nu vedeti ca majoritatea bat in retragere cand vad o astfel de atitudine? Si ajung chiar sa creada ca cine vrea sa arate si sa taie cancerul asta, e luat de razvratit, schismatic, sau mai stiu eu cum.
Lupta impotriva acestor erezii este vitala, dar duhul cu care se face aceasta lupta, poate strica totul, si intoarce lucrurile pe dos.
Punctul meu de vedere e un pic diferit de al dvs. …
Tocmai de aceea am dat citatele acelea despre iconomie şi acrivie, nu fără rost…
Dacă unii vor să aplice acrivia, asta nu înseamnă că au ,,duh de schismă”…Nu trebuie înfierați…
Dacă alții vor să aplice iconomia, care este o derogare de la regulă, pt. un anumit timp, după cum s-a văzut, să o facă, dar într-un mod ce ține de noima iconomiei…Iar asta e valabil şi cu cei care țin acrivia, pt. a nu se trezi în schismă, negând Biserica sau luptând împotriva ei…
Important e ca şi unii şi alții să înțeleagă că au un duşman comun:ecumenismul.
Acuma, este adevărat că ambele categorii nu au experiența necesară în lupta cu erezia din interiorul Bisericii şi atunci trebuie îngăduință a unora față de ceilalți şi viceversa…
Din punctul meu de vedere, cei ce aplică acrivia trebuie să se fereascã de remarci de genul :în Biserică nu mai e har sau ecumeniştii nu mai au Taine…pt. că nu-s Tainele lor,ci ale Bisericii, iar motivul pt. care nu se duc la ecumenişti şi la cei care îi pomenesc pe ecumenişti/sunt în comuniune cu ei, să fie doar erezia, de care nu s-au îngrădit..
Iar, iconomia celor care spun că o aplică, ar trebui să rezide în faptul că ei păstrează comuniunea cu cei care pomenesc un ecumenist, dar în condițiile în care acela participă la o rugăciune/Liturghie unde nu se pomeneşte episcopul ecumenist, în felul acesta demonstrând că cel care aplică iconomia,are un motiv concret pt. care o face, respectiv, intenția/deschiderea sau interesul aceluia care îşi pomeneşte episcopul ecumenist /căzut în erezie de a lua atitudine şi dânsul la îndreptarea problemei…
Un alt aspect al iconomiei ar fi acela în care cineva merge la un preot pomenitor,dar care preot condamnă pe față ecumenismul şi Sinodul din Creta…
În rest…, eu nu cred că putem vorbi de iconomie,spre exemplu, în cazul unuia care e împotriva ecumenismului sau s-a îngrădit de erezie, dar merge în orice Biserică, pe considerentul că pe el nu-l afectează căci el nu participă la slujbele unor eretici din afara Bisericii sau condamnați de Biserică. Această atitudine este exact mănuşa de care au nevoie ecumeniştii sau exact lucrarea prin care ecumenismul e ajutat să dăinuie în Biserică…
Iar în ceea ce priveşte ,,un singur exemplu din istoria Bisericii…”, am fost f. clar:
În istoria Bisericii vedem f. clar cum creştinii se fereau de erezie de la sine, nu aşteptau Sinoade care să condamne mai întâi erezia şi apoi ei sã întrerupă comuniunea, ci însăşi Sinoadele se adunau tocmai din cauza reacției virulente a creştinilor fată de ereziile care le puneau în pericol mântuirea…Reacția creştinilor era tocmai fermentul care ducea la constituirea Sinoadelor…
Dar de când ecumeniştii au infiltrat Biserica, învățământul teologic, şi tipografiile de cărți, respectiv editurile, au schimbat cu totul paradigma şi o țin langa că nu trebuie să facem ,,tulburare” până Biserica nu lămureşte situația oficial…
Asta este o fentă a lor, dacă mă pot exprima aşa, care este f. eficace pt. majoritatea pliromei, după cum ,din păcate, putem constata…
De altfel, f. bine a surprins acest aspect şi Părintele Lavrentie, in art. :,,Confuziile teologice despre ecumenism sunt perpetuate chiar şi de către cunoscători…”, unde a sesizat cum Păr. Pruteanu a scăpat porumbelul pe gură când a recunoscut că ,,Istoria Sinoadelor Ecumenice ş.a.m.d., arată că în trecut erezia atrăgea de la sine nepomenirea episcopului în greşeală (aflat în erezie n.m.) sau chiar a Patriarhului şi trebuia clarificat subiectul „(de fapt aceasta era normalitatea în trecut sau vechea paradigmăn.m.), iar pr. Teologos intervine prin afirmația că erezia în discuție era declarată numai în Sinod…”(de fapt noua paradigmă a ecumeniştilor). Şi înteresant cum Păr Petru a pocnit din călcâie…ca-n armată-Am înțeles!Să trăiți!Aşa e!…
De aceea aş avea rugămintea să nu mai insistați cu :,,un singur exemplu”…
Am spus clar şi repet:creştinii nu gândeau în paradigma ecumeniştilor de azi. Ei erau interesați de comuniunea lor cu Hristos, de legătura lor cu Hristos, nu de exemple de cateisiri şi afurisiri…Nu aşteptau sau nu stăteau în erezie sau împreună cu ereziarhii până ce Biserica, instituțional, lua atitudine…, ci, imediat ce simțeau pericolul ereziei, luau atitudine (chiar şi ecumeniştii mai scapă porumbelul…),pt. că ei constituiau Biserica…
Am sã vă dau un ex. în sens invers:cum a luat atitudine Biserca în cazul mitropolitului Nicolae Corneanu,Episcopului Sofrone Drincec,Lucian Mic,a mitropoliților Teofan al Moldovei, sau cel al Timişoarei sau cel al Sibiului sau…,nu are rost să numesc tot Sinodul aici sau pe Patriarh sau pe toți Patriarhii…Sunt nenumărate exemple în sensul ăsta!…Dar n-au nici o relevanță, căci de obicei cei de sus trag sforile aici şi blochează nişte pârghii care ar trebui să fie funcționale…
Noi avem exemplul Sfinților…,de asta avem nevoie…
Sf.Ioab Gură de Aur:
,,Dacă cineva contraface măcar o mică parte a chipului refelui pe moneda regală, în felul acesta o falsifică; la fel şi în credința cea adevărată, acel care va schimba chiar cât de puțin în ea, o vatămă pe toată.Căci dacă, pe de o parte, dogma este răstălmăcită, şi înger de ar fi, să nu-l credeți.Nimic nu foloseşte viața virtuoasă, dacă credința nu e sănătoasă „.
,,Dacă episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credinței, atunci fugi, leapădă-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar şi înger din cer de ar fi.”
Deci vă rog,nu mai insistați cu ,,măcar un singur exemplu”, nu astfel de exemple contează , nu de asta erau interesați creştinii (cąci ați văzut în cazurile noastre enumerate mai sus cu episcopii şi mitropoliții noştri cum merge treaba…), ci ne interesează dacă este erezie,dacă învață altceva decât am primit, dacă cineva e în erezie sau nu, pt. că unirea/comuniunea cu acea persoană ne afectează şi pe noi…Aşa spune Sf. Scriptură, aşa conglăsuiesc Părinții,asta am primit…Să nu mergem la fentă, cum vor ecumeniştii…
Daca vreți și aveți timp, va recomand sa cititi cartea „Cele doua extreme, ecumenismul și stilismul”, Arhimandrit Epifanie Teodoropoulos.
Fiti cu luare aminte! Sf Ioan Gură de Aur spune că păcatul schismei nu se șterge nici cu sângele muceniciei!
Doamne ajuta!
Am cartea şi am citit-o.Ea a fost scrisă într-un alt context, când erezia nu era dată pe față prin Sinod,lucru ce schimbă f. mult lucrurile…
Dar chiar vã rog frumos să-mi spuneți unde este vorba de schismă, în tot ce-am scris? Ca,dacă am greşit cu ceva, să nu rămân în greşeală…
Scurt, în câteva cuvinte…
Apropo de cartea Păr. Epifanie T.,oare credeți că Păr. Theodoros Z.nu ştie de ea?
Sau, pt. că avem privilegiul să comparăm situația de astăzi, cu situația de atunci, din Biserica Greciei, haide să vedem,a avut dreptate Păr. Epifanie ?
Dacă doriți, citiți de la pag.117 la pag.119 şi vedeți dacă s-au adeverit cele scrise de dânsul cu privire la ierarhia din Biserica dânşilor…
( Şi apoi,lăsându-i pe greci, care mai au câte o oază de speranță, comparați şi cu situația de la noi, căci pe noi asta ne interesează…).
Ar mai fi scris Păr. Epifanie aceleaşi lucruri şi astăzi?Sincer, eu nu cred, căci l-ar fi contrazis realitatea…
Orişicum, grecii mai au nişte portițe de scăpare, pe când la noi plutonul este f. compact…Dar bineînțeles că sperăm şi noi…
Am o rugăminte: pt a înțelege poziției frăției tale, de care ești foarte convins având în vedere mulțimea postărilor pe subiect, pe mine m-ar ajuta descrierea ei, desigur la general (fără a da nume, localități etc.):
Mergi la slujbe exclusiv la preot nepomenitor? Din câte știi, acel preot ar sluji împreună cu Păr. Macarie Banu sau Păr. Lavrentie Carp?
Presupunând că te-ai afla plecat din localitatea de reședință în alta îndepărtată (sau în Grecia de ex.) câteva săptămâni să zicem, ai merge la slujbe la vreo altă biserică/ mănăstire de acolo? Cum vei proceda mai exact în acest caz ca să poți lua parte la slujbe dacă nu ai avea posibilitatea să cercetezi credința acelui(lor) preot(i)?
Dacă după mulți ani preotul(ii) nepomenitor(i) la care mergi va(vor) trece la Domnul și nu vei găsi altul(ții) asemenea pt că nu s-au mai îngrădit de erezie precum cel(i) la care mergi acum, cum vei proceda? (Notă: Situația este puțin plauzibilă, da, dar răspunsul chiar are relevanță)
Mulțumesc!
Da,…foarte bune întrebări…
,,Mergi la slujbe exclusiv la preot nepomenitor?”
Datorită faptului că în zonă sunt doar preoți care acceptă Sinodul din Creta, iar erezia ratificată sinodal nu-i deranjează, răspunsul este da…
,,Din câte ştii, acel preot ar sluji cu…?”
Da,ar sluji.Unii chiar au slujit…
Dacã aş fi plecat în Grecia pt. ceva timp, nu aş participa la slujbe, decât cu o condiție: dacă aş şti că acei preoți slujitori sunt îngrădiți de erezie…Nefiind la mine acasă sau necunoscând detalii, nu m-aş avânta /risca/precipita…
In ceea ce priveşte viitorul…, sunt convins şi cred în cuvintele Mântuitorului Care a spus că ,,..porțile iadului nu vor birui Biserica!”.
Sfântul Maxim Mărturisitorul:
,,Hristos Domnul a numit acea Biserică care păstrează mărturisirea cea adevărată şi mântuitoare, Biserica Sobornicească.
Pentru această mărturisire l-a numit pe Petru binecuvântat, când a declarat că ,,pe această piatră (adică, a dreptei credințe) voi zidi Biserica Mea şi porțile iadului nu o vor birui” Matei 16,18-Sf.Maxim Mărturisitorul (Migne PG 90,132A)
Eu nu sunt mai înțelept decât Sfinții ca să spun altceva sau să cred altceva…
Ca o paranteză, poate ,,vă mai liniştiți”…
Chiar preotul care m-a încurajat în atitudinea mea şi care m-a îndemnat să continui aşa, căci nu greşesc,este unul din cei care pomeneşte…Este ieromonah…
Pare complicat ,dar nu-i …aşa’s vremurile…
Cred că am înțeles mai bine poziția frăției tale. Mulțumesc pt răspuns!
Observ o diferență: eu, dacă aș fi plecat în altă localitate din țară sau în Grecia etc, nu aș avea o reținere să particip la slujbe direct, deci fără să caut a mai cerceta credința preoților slujitori de la bisericile sau mănăstirile întâlnite. Ar fi și dificil, cere timp, prilejul potrivit etc
Ca fapt divers, pe duhovnicul meu, care pomenește, nu-l știu și nu-l simt (căci cine cunoaște toate gândurile omului?) că este ecumenist, iar asta mi-a rezultat din răspunsurile și binecuvântările primite pt acțiunile anti-ecumeniste la care am participat.
A nu merge la slujbă în altă parte la preoți decât cu condiția de a ști că-s îngrădiți, mie mi se pare a fi o exagerare cu pericol pt sufletul meu (având iz schismatic).
Doamne ajută!
Iertați va rog ! De aceea a lăsat Dumnezeu liberul arbitru , să facă omul ce dorește , iar daca d- voastră nu aveți probleme în legătură cu comuniunea de credință , este doar alegerea d-voastră , dar atenție ! că veți fi si in comuniune cu cei care propovăduiesc erezia !
”(…) care propovăduieşte eresul în public şi cu capul descoperit îl învaţă în Biserică(…) ” semnifică ceea ce arată în mod elocvent exprimarea, adică ceva RĂSPICAT afirmat sau predicat; să o facă public și nedisimulat – dacă vreți. Ori până și ecumeniștii convinși sunt ascunși, fățarnici, asumă doar un “ecumenism lucid”, acceptă că unele acte semnate pot fi revizuite, corectate…
La Creta a fost un pseudo-sinod inclusiv dpv organizatoric, cu acte tulburi, greșite, ecumeniste, da, dar nu a fost URMAT de o afirmare/ asumare/ propovăduire publică cu capul descoperit a ereziei ecumenismului la nivelul Ortodoxiei. Avem si excepții de asumare izolată clară, dar sunt destul de rare.
Și da, aceasta este una din trăsăturile acestei erezii perfide – nepropovăduirea clară, răspicată, “cu capul descoperit” – tocmai de aceea sunt canonice și alte forme de luptă ALE ALTORA mai domoli… împotriva ei, nu numai “îngrădirea si numai îngrădirea”! Este bună/ îngăduită îngrădirea, dar nu este singura cale. Mai ales când ești doar mirean… De altfel, canonul îngăduie, nu obligă!
Altfel, am și eu părerea acelora care au spus că fixismul (în sensul de “numa’ cum lupt eu este corect/canonic”) este dăunător și cine-l înhață, nu-i mai dă drumul.
Să vedem ce grăiesc şi Sfinții,că ne este spre folos…
,,Deci, împreună cu salutarea mea către tine, pe acestea am socotit necesar să le amintesc părințimii tale ca , ştiind că este erezie,să fugi de erezie, adică de eretici (aici Sfântul se referă la ,,adulterini”, care -eretici-în cazul nostru sunt ecumeniştii n.m ),încât nici să te împărtăşeşti cu ei, nici să-i pomeneşti la dumnezeiasca Liturghie,în presfânta ta mănăstire.Fiindcă cele mai mari amenințări spuse de Sfinți zac asupra celor ce se învoiesc (fac pogorăminte),chiar numai să-i primească la masă.
Şi dacă ar zice cuvioşia ta cum de nu am spus asta înainte de robie, ba că şi noi i-am pomenit pe cei din Bizanț,aceea să ştie că atunci nu fusese sinod (în cazul nostru Sinodul din Creta n.m.),nici era pronunțată anatema şi dogma cea rea (în sensul că adulterul -ecumenismul în cazul nostru n.m.- nu era ratificat sinodal cum făcuseră mai pe urmă la acel fals sinod).
Şi, mai înainte de acestea (de Sinod n.m.) nu era sigur dacă trebuia să ne depărtăm cu totul de cei fărădelege sau numai să fugim de împărtăşirea pe față cu ei, dar să-i pomenim totuşi, printr-o iconomie potrivită, până la o vreme.
Dar când necredința eretică a ieşit limpede pe față şi a fost dată la arătare prin sinod, trebuie de acum să-ți arăți pe față evlavia ta, împreună cu toți ortodocşii, prin faptul de a nu te împărtăşi cu cei rău credincioşi, nici să pomeneşti pe vreunul din cei aflați în sinodul adulter (sinodul ecumenist din Creta, în cazul nostru n.m.) sau care cugetă la fel cu el.Şi este drept, cuvioase părinte, ca întru toate să fi iubitor de Dumnezeu, precum îți este numele (Teofil n.m.), şi să iubeşti şi în aceasta pe Dumnezeu.
Căci Sf.Ioan Gură de Aur nu numai pe eretici îi dovedeşte cu mare şi puternic glas ca duşmani ai lui Dumnezeu, ci şi pe cei ce se împărtăşesc cu unii ca aceştia…” . -extras din Scrisoarea Sf. Teodor Studitul către egumenul Teofil
Frate, postarea aceea din Sf Teodor Studitul NU ajută la „discuția” noastră! Sf. Teodor Studitul a trăit între anii 759 – 826. După plecarea Sfântului la Domnul, monahii studiți au continuat cu exigența lor dusă la extrem, ceea ce a dus în final la anatemizarea poziției lor continuate la nesfârșit… de către Sf. Metodie Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului – vezi mai jos de la “De când Metodie, …”.
Hai să mai vedem și pădurea, nu numai copacul X sau Y.
“(…) Totuși să vedem ce a premers Sinodului I-II.
5. Schismele bisericești din sec. al VIII-lea și al IX-lea
În sec. al VIII-lea și al IX-lea, după cum este cunoscut, a tulburat Biserica din Constantinopol erezia iconomahiei, pe care au urmat-o majoritatea episcopilor, conducătorii, armata, clerul inferior și poporul. Cei ce au stat împotrivă în principal la atacul ereziei atât în prima fază (726-787), cât și în a doua (813-842), au fost monahii[22]. (dintre care monahii studiți ocupă un loc central – n.m.)
După Sinodul VII Ecumenic (787) și înstăpânirea Ortodoxiei, monahii, după cum era firesc, au avut pretenții la organizarea din nou a Bisericii și controlarea situației bisericești, dar priveau cu suspiciune aptele bisericești ale noilor lor păstori. Conform Cuviosului Teodor Studitul, „zelotiștii și acriviștii” de atunci au acceptat ca ortodox pe noul Patriarh de Constantinopol Sf. Tarasie (784-806) „și s-au adunat cu Tarasie și aveau același cuget”.(…)
În 795 s-a întâmplat o nouă disensiune pentru că dumnezeiescul și bătrânul Cuviosului Teodor Studitul, Cuviosul „Platon, starețul de la Sakudion s-a despărțit de comuniunea cu Patriarhul Tarasie”[24]. (…)
Cearta s-a reaprins în 806, când Sfântul Nichifor, sub presiunile noului împărat Nichifor, a fost forțat să-l reabiliteze pe Iosif prin decizie sinodală. Studiții, care s-au rupt iarăși, l-au acuzat pe Sfântul Nichifor și pentru alte chestiuni și concrete „pentru starea de compromis atât față de chestiuni morale ale familiei imperiale, cât și în disputa dintre iconofili și iconomahi[28]. (…)
După a doua perioadă a iconomahiei (813-842) pe scaunul de Constantinopol a fost ridicat Sfântul Metodie Mărturisitorul. Sfântul a înfruntat cu blândețe subiectul întoarcerii în Biserică a episcopilor care au fost hirotoniți de iconomahi, după cum a procedat mai demult și Sfântul Tarasie. Această condescendență a Sfântului în combinație cu faptul că „i-a promovat pe mulți fără cercetare în ranguri (clericale)”[29] a avut drept rezultat crearea unei noi schisme în principal de către studiți, „care urmăreau să aibă controlul exclusiv asupra situației bisericești”[30].
“De când Metodie, procedând foarte corect sinodal, a pus anatema împotriva monahilor studiți care se rupseseră de Biserică pentru că se țineau de cele pronunțate și scrise împotriva lui Tarasie și Nichifor de Teodor”[31], (…) (Sf. Teodor Studitul a trăit între anii 759 – 826 – n.m.)
Urcarea Sfântului Fotie pe tronul Constantinopolului în 857 a provocat o nouă schismă, de această dată din partea partizanilor Sfântului Ignatie al Constantinopolului, care fusese forțat să se retragă de pe tron cu două luni mai devreme[33]. Ca și mai demult, „sâmburele polemicii împotriva Sf. Fotie a provenit în principal numai de la monahii studiți”[34].
6. Sinodul primul-al doilea (I-II) al Sfântului Fotie (861)
Această nouă disensiune, care a intervenit în trupul Bisericii, l-a forțat pe sfințitul Fotie să convoace în Constantinopol Sinodul numit primul-al doilea (I-II) în 861, la care au participat și reprezentanți ai papei de la Roma. Sinodul a dat dreptate Sfântului Fotie și a alcătuit șaptesprezece canoane despre reglarea a diferite chestiuni bisericești. În special prin canoanele 13-15 s-a depus efort să fie pus un sfârșit schismelor care au tulburat Biserica în secolul al VIII-lea și al IX-lea.
Este definitoriu începutul canonului (13) al Sinodului: „Cel viclean, aruncând în Biserica lui Hristos seminţele neghinelor eretice şi văzându-le pe acestea tăiate din rădăcină cu sabia Duhului, a venit pe altă cale de meșteșug, apucându-se să dezbine trupul lui Hristos prin nebunia schismaticilor.
(…)
Deci Sinodul I-II a reușit să exprime prin canoanele sale 13-15 învățătura și practica de până atunci a Sfinților Părinți și concret cele următoare foarte importante:
(…)
3. Să soluționeze neclaritatea canonului apostolic, stabilind că propovăduirea vădită, „publică” și „cu capul descoperit” („în loc de fără reținere și cu îndrăzneală”[51]) a unei „erezii sancționate de Sfintele Sinoade sau de Părinți” de către un episcop constituie pricina singulară, justă („delictul”) care dă dreptul clericilor săi să întrerupă comuniunea bisericească față de el înainte să fie cercetată speța lui de un Sinod competent. (…)
5. În final, va trebui să semnalăm formularea distinctivă a canonului 15, care nici nu interzice întreruperea comuniunii bisericești pe motive de credință înainte de o judecată sinodală, totuși nici nu o consideră obligatorie; a permis-o și a lăudat-o simplu. Acest lucru s-a întâmplat pentru că, după cum nu ar fi corect să fie acuzați cei care au întrerupt mai demult comuniunea cu păstorii lor eretici înainte de o judecare sinodală a lor, în același mod nu ar fi corect de asemenea să fie acuzați nici cei care mai demult au avut comuniune bisericească față de păstorii lor eretici până la judecata lor sinodală fie din motive de iconomie, fie din motiv de ignoranță.
De altfel, nici un sfânt canon sau Sfânt Părinte nu a impus niciodată întreruperea comuniunii cu cei care propovăduiau o erezie înainte de judecata lor sinodală. De asemenea, nici un cleric nu a fost niciodată pedepsit pentru aceasta în opoziție desigur cu cei care au continuat să fie în comuniune cu păstorii lor după condamnarea lor sinodală.
De asemenea, nu trebuie să uităm că prilejul pentru legiferarea canoanelor 13-15 au fost schismele bisericești neîndreptățite și scopul Sinodului a fost încetarea lor, firește că nu instigarea la crearea de noi schisme, fie și îndreptățite. Dacă Sinodul a avut ca scop să impună întreruperea comuniunii cu ereticii înainte de o judecată sinodală, ar fi spus la începutul primului (13) canon: „Oricine nu se rupe imediat de păstorul său eretic va fi certat”.
Totuși să vedem pe scurt unele cazuri specifice. (MERITĂ SĂ LE CITIȚI; le găsiți la sursă – n.m.)”
Integral la: https://theodosie.ro/2022/05/31/intreruperea-comuniunii-bisericesti-explicata-de-arhim-vasilios-papadakis/
Păi nici cele scrise de dvs. nu ajută discuției noastre, ci o duce într-o altă direcție…
În cazul nostru nu vorbim de ,,moravurile”cuiva, care au fost îndreptățite până la absurd, ,,răsturnând ” însăşi Evanghelia şi anulând Canoanele, ,,căci dacă Evanghelia au nesocotit-o, greu se vor porni să se îngrijească de sfintele Canoane”, ci în cazul nostru vorbim de ecumenism…, nu de moravurile ,,fraților”” din CMB, cum îi numesc episcopii noştri pe homosexuali, lesbiene,satanişti şi alți membrii ai Legiunii…
Pe de altă parte, în problema noastră,, nu ne interesează ce au făcut ulterior studiții,în contextul de atunci…Este irelevant pt. discuția noastră…
Pe noi ne interesează modelul -patristic- de poziționare a Sfântului față de erezie.
Sfântul este în miezul unor timpuri în care lupta cu erezia era aproape un fapt cotidian şi deci e un fin cunoscător al învățăturii Bisericii, învățăturii Sfinților şi felul practic, corect şi ortodox în care trebuie dusă lupta…
Asta ne interesează pe noi…
Degeaba înşirați cuvinte multe cu contextul în care s-a ținut Sinodul alcătuitor şi al Can.15 l-ll, căci nimeni nu a contrazis aceste lucruri…, ba din contră întăreşte poziția noastră de astăzi, căci atitudinea noastră este legată tocmai de o erezie acceptată oficial în Biserică, şi nu numai propovăduită în mod ,,vădit, public şi -cu capul descoperit”, ci efectiv ratificată sinodal, adică asumată ca şi credință a Bisericii…Despre ce vorbim?
Păi, nu vă supărați, eu nu pot să-mi asum aşa ceva, şi, pt. motivul că pe ecumenişti nu-i interesează părerea mea, ci mi-au pus-o în cârcă fără acordul meu, eu altă soluție nu mai am de a mă delimita de această erezie, la modul concret ,nu doar verbal,decât de a mă îngrădi de ea…
Degeaba încercați dvs. să mă învățați altceva, căci criteriul nostru este Sfânta Scriptură şi Sfinții Părinți…
Este vorba cumva de zelotism, de ,,stilism”,de şi de…?!
La fel erau socotiți şi Sfinții, nici o problemă…,cunoaştem…
La ce să-mi folosească toată expunerea dvs., în urma căreia noi ar trebui să renunțăm la ,,izul de schismă” şi să-i urmăm liniştiți pe ecumenişti/eretici…, când noi avem în față cuvintele Sfintei Scripturi Rom.16,17-18;Gal.1,8;llTes 3,6;1 Tim.4,1;Tit 3,9-10; 2 Ioan 1,10-11…..
Dar se pare că pt. dvs. acestea sunt irelevante, ca de altfel şi cuvintele/învățătura Sfinților expusă în comentariul anterior (vezi Scrisoarea Sf. Teodor către egumenul Teofil). Chiar dvs. afirmați lucrul acesta,asta…, pt. a nu mă acuza pe mine.
Şi, repet: eu nu am vorbit de obligativitatea Canonului.Nu mai insinuați şi-mi puneți în gură ceea ce nu am grăit…Doar am spus şi o repet-Dumnezeu nu ne obligă la nimic. Nici următorii lui, Sfinții Părinți…
Aşadar, dacă nu doriți să vă îngrădiți de erezie, petreceți în ea, împreună cu promptorii ei, ecumeniştii…Dacă nu aveți motive să vă delimitați de ei, chiar şi când aceştia au ratificat sinodal erezia, deoarece chipurile nu ar exista un Canon care să vă oblige la acest lucru (?!), petreceți cu ei, dvs. ştiți, eu nu vă acuz, cum insinuați dvs. …
Discuția noastră era pur şi simplu legată de felul cum ne învață Sfânta Scriptură şi Sfinții Părinți să reacționăm arunci când e vorba de erezie şi de eretici…
Cu tot respectul…!Doamne ajută!
,,…nu trebuie să uităm că prilejul pt. legiferarea canoanelor 13-15 au fost schismele bisericeşti neîndreptățite şi scopul Sinodului a fost încetarea lor, fireşte că nu instigarea la crearea de noi schisme, fie şi îndreptățite.
Dacă Sinodul a avut ca scop să impună întreruperea comuniunii cu ereticii înainte de o judecată sinodală…”,spuneți dvs.
Se vede de aici cât de ciudat înțelegeți dvs. şi cum interpretați Canonul 15…
În primul rând Sinodul nu a avut ca scop prin Canonul 15 să impună întreruperea comuniunii, ci să lămurească tocmai când anume întreruperea comuniunii este schismă şi când nu. Tocmai de aceea în Can.13 şi 14 se lămureşte situația când întreruperea comuniunii este schismă, iar în Can. 15 se arată concret faptul că întreruperea comuniunii cu ereticii nu este schismă…
Şi chiar asta precizează şi anume că întreruperea comuniunii cu ereticii nu este schismă, în condițiile menționate de Canon.
În al doilea rând, spuneți dvs. că ,,scopul Sinodului a fost încetarea schismelor, fireşte că nu instigarea la formarea de noi schisme, fie ši îndreptățite”.
Păi nu ştiu de ce nu înțelegeți că întreruperea comuniunii cu ecumeniştii nu este schismă, ,,fie ea şi îndreptățită”, ci constituie chiar izbăvirea Bisericii de schisma creată în Biserică de promotorii ereziei,respectiv ecumeniştii…”.
Dvs. contraziceți chiar esența Canonului care spune clar că cei care au întrerupt comuniunea cu – ecumeniştii în cazul nostru- ,,nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schismă şi de dezbinări”.O spune însuşi Canonul!!!
Iar dvs. contraziceți Canonul şi considerați întreruperea comuniunii cu ereticii ca pe o ,,schismă îndreptățită la care Sinodul fireşte că nu instigă”, căci scopul Sinodului a fost tocmai încetarea schismelor, spuneți dvs.
Păi a fost încetarea schismelor,dar nu şi încetarea întreruperii comuniunii cu ereticii, lucru care constituie de fapt tocmai izbăvirea Bisericii de schismă!
Deci încă o dată:
Prin întreruperea comuniunii cu ecumeniştii ,,nu se rupe cu schismă unitatea Bisericii, ci (cei care întrerup comuniunea) se silesc să izbăvească Biserica de schismă şi de dezbinare”…
Obs. şi eu o diferență:pt. mine există iconomie ,dar şi acrivie…
Pt. dvs. acrivia are ,,iz schismatic”… Nu e un afront, e o constatare, mă iertați!
Pe de altă parte, Sfinții îndeamnă ca pe timp de erezie, preoții să fie cercetați, pt. a se vedea poziția lor vizavi de erezie…Asta e învățătura lor…şi datoria noastră…
Dar după cum se vede dvs. nu sunteți preocupat de îngrădirea de erezie, ci doar eventual de o atitudine verbală împotriva ecumenismului…Dvs. ştiți, e alegerea dvs.
Ca să nu o mai lungesc,aş cita iarăşi pe Păr. Theodoros Z. despre care bănuiesc că nu-l acuzați de tendințe schismatice:
,,Este impresionant faptul că persoane care au în general cuget ortodox, şi chiar episcopi erudiți, preoți şi profesori, percep îngrădirea în mod eronat ca separare de Biserică, şi nu de erezie şi de pseudoepiscopi.
Susțin, scriu şi predică că ei rămân în Biserică,nu se îngrădesc, îşi duc lupta în sânul Bisericii.
Se fac astfel buni împreună- lucrători şi ajutători ai pseudoepiscopilor eretici, fiindcă nu lasă să se ridice zidul întreruperii comuniunii şi al pomenirii, rezultatul fiind că
EREZIA ECUMENISMULUI ÎNAINTEAZĂ DE DECENII NESTĂVILITĂ,
PUNE STĂPÂNIRE PE PERSOANE ŞI INSTITUȚII,SINOADE,IERARHII, EPISCOPI,FACULTĂȚI DE TEOLOGIE,
iar noi, ortodocşii, ca nişte franctirori, aruncăm în tot acest timp câteva focuri de armă (vorbe n.m.)împotriva unui duşman înarmat incomparabil mai bine decât noi,împotriva unui pericol ce constituie o amenințare cu totul asimetrică față de acțiunile noastre.
Nu asta facem de atâția ani, amânând construirea zidului ?(valabil şi pt. Andrei cu cartea Păr. Epifanie…n.m.)
Şi acum , văzând că prin pseudosinodul din Creta duşmanii au ocupat până şi ultimul bastion instituțional de care dispunem, sistemul sinodal,nu trebuie oare să ne îmbunătățim strategia, să ne adaptăm planurile de comandă, să folosim armamentul cu care ne-au înzestrat Sfinții Părinți prin deciziile lor inspirate de Duhul Sfânt?
Din cetatea pseudosinodului sunt lansate proiectile de artilerie şi amenințări, din ce în ce mai mulți oameni sunt robiți continuu de ecumenism şi de religia universală, rugăciunile comune şi fiestele ecumeniste se întețesc, episcopaşi plin de impertinență şi teologi mărunți denaturează şi deformează cuvântul adevărului şi îl sfâşie ca nişte fiare sălbatice, cum spune Sf.Grigorie Teologul, iar noi ne întrebăm încă unde e Biserica, dacă suntem în Biserică rămânând împreună cu ereticii sau dacă plecăm din Biserică despărțindu-ne de ei?!
Nu este oare o axiomă eclesiologică consacrată faptul că Biserica este acolo unde există adevărul, şi nu acolo unde există episcopi şi patriarhi eretici?”
Să ne fie de folos!…
Cu drag…
Lin, total de acord cu tot ce ati scris la comentarii. Referitor la o întrebare care v-a fost pusă , dacă preotul la care mergeți ar sluji cu pr Lavrentie sau Macarie as vrea sa răspund si eu( chiar neintrebata): preotul meu care a intrerupt comuniunea cu episcopul sau pe motiv de erezie, ar sluji nu numai cu cei doi preoți mai sus amintiți dar și cu cei care pomenesc episcopul dar au cuget ortodox. Întrebarea e: vrea un asemenea preot sa slujească cu preotul meu? Răspunsul e , categoric, nu. Oare de ce? Unde este izul de schisma la preotul meu, întreb pe cei din comentarii care au adus acest lucru in discuție?
Nu vreau sa supăr pe nimeni, problema întreruperii pomenirii nu este ușoară nici pentru preoți nici pentru mireni. Lipsa de catehizare de trăire adevarata in cuget ortodox, mie personal mi-a luat luat mult timp pana am luat hotărârea de îngrădire de erezie. Bunul Dumnezeu sa ne îndrume pe fiecare sa luam decizia buna pentru mântuirea sufletelor noastre. Doamne ajuta!
Frate, nu de acum, dar de ani deja pare că repeți aceleași lucruri și îndrăznesc să-ți fac niște reproșuri generale (pentru că nu pot purta o polemică cu frăția ta acum):
a) faci cherry-picking, adică îți orientezi lecturile ca să-ți confirmi (pre)judecata ta. Nu îmi pare că citești cu sete de limpezire ci cu dorință de acumulare de texte pentru replici fundamentate. De aci bănuiesc că e și impresia pe care o lași unora dintre noi, nu neapărat că scoți din context, dar că deturnezi, că tragi pe turta ta, că forțezi;
b) (îmi pare că) vorbești/scrii cu prea mare ușurință, cu prea multă îndrăzneală despre subiecte grele, adânci, dar în același timp nu pricepi gânduri simple venite de la interlocutorii tăi. De multe ori îmi lași impresia că alergi singur și că de fapt nu te deranjează acest lucru cât timp ai public;
c) nu cunoști disciplina dialogului, nu sesizezi când împingi spre off topic șamd, dar nu mai reiau reproșurile din trecut;
d) nu te poți hotărî asupra unei așezări statornice și structurate asupra subiectelor nepomenirii și ecumenismului, ci polemizezi de fiecare dată chestiuni parțiale pe care doar frăția ta le vezi depline. Nu pleci la drum cu o idee pe care s-o epuizezi în granițele ei, ci mulgi replică după replică alergând în cerc și vorbind cu din ce în ce mai multă ușurință despre lucruri din ce în ce mai grele;
e) din cele câteva zeci de comentatori ai blogului nostru, doar când intervii frăția ta comentariile de la articole se numără cu zecile fără să putem vedea și câștig în asta.
Frate, dacă simți că te nedreptățesc, iartă-mă. Te rog însă să faci eforturi să te moderezi singur, să iei aminte la reproșuri chiar dacă îți sunt nedrept.
Ceea ce facem aici nu este mărturisire, ci este regăsire între noi și o formă de pregătire pentru mărturisirea deschisă pe care o vom da lumii, la vremea fiecăruia. Însă ne împiedicăm prea mult în ceartă de cuvinte.
Iertați va rog! Mihai dragule să știi că eu am simțit aici doar mărturisire , poate simtim diferit , noua ne place , de ce sa nu ne lămurim toți , ce si cum , din aceste discuții se poate lămurii omul cum stau lucrurile , SI dacă nu-ți place defel să știi că noua ne place , lasa- ne pe noi să hotărâm daca citim sau nu , treabă noastră !
Cu durere spun că fratele “Lin” nu reușește să fie atent la cele pe care le scriu comentatorii (de la ei înșiși) care nu-i împărtășesc viziunea și când aceștia pun în comentariile lor citate din alte surse, cuprinse corect între ghilimele…
Dovadă este comentariul său de din 19 ian. ora 21:53. În el demonstrează, în mod consecvent, că nu a înțeles aspectul de formă, elementar, că acele citate nu-mi aparțin mie, ci sursei citate (e vorba de Păr. Vasilios Papadakis) de mine în finalul postării mele din 19 ian., ora 12:31…
Asta arată că nu a citit articolul de la sursa indicată, grăbit fiind să contraatace.
Poți face rău și vrând binele. Dacă cineva nu înțelege cele simple, cum va face cu cele mai delicate?
Doamne ajută!
Domnule Ioan,
faptul că ați dat acel citat pt. a vă argumenta o opinie înseamnă că vi-l asumați şi dvs.
sau că acel citat coincide şi cu opinia dvs.
Deci , ce am scris acolo rămâne scris/valabil, chiar dacă zicerea e a Părintelui Vasilios P.,iar eu am considerat-o ca fiind a dvs. …,ceea ce n-ar fi mare lucru, dacă vi-o asumați şi dvs. Căci discuția era între mine şi dvs….
Dar pt. a pt. a îndrepta greşeala, am să fiu mai exact ,şi am să menționez că dacă dvs. vă însuşiți acele citate, toate cele scrise de mine cu referire la poziția dvs. de asumare a celor scrise acolo sau vizavi de cele scrise de Părintele Vasilios rămân valabile.
Dar dacă dvs. nu vă însuşiți opinia din acele citate, atunci vă rog să mă iertați! În condițiile acestea trebuie să menționez că eu nu împărtăşesc întru totul interpretarea Părintelui Vasilios, din acele citate expuse de dvs. în comentariu, ref. la Can.15.
Şi am explicat şi de ce.
E adevărat că nu am citit link-ul postat de dvs. ,din lipsă de timp, de aceea m-am rezumat doar la cele citate de dvs. căci acestea ne interesau în discuția noastră…
Dar ne legăm de nişte lucruri, ca să avem de ce ne lega…
M-aş fi bucurat să-mi arătați unde am greşit, dacă am greşit, cu referire strictă la cele scrise de mine pe marginea subiectului avut în discuție…
Da,am citit link-ul cu cele scrise de Părintele Vasilios P. Consider că nu e greşit ce scrie dânsul acolo… E un studiu f. bine făcut…
Problema vine de la felul cum ați contextualizat dvs. citatele luate de la Părintele, şi eu necitind cele scrise de dânsul în totalitate, (din lipsă de timp) am crezut că şi dânsul merge pe aceeaşi idee ca şi dvs.,citind acele frânturi /extrase din cele scrise de dânsul.
Concluzie: cele scrise de mine acolo nu le retrag, ca idee, doar că nu au fost raportate corect la textul respectiv-al Părintelui- în integralitatea lui (din link-ul cu pricina), şi eu am mers pe firul narațiunii dvs. şi după ce am citit acele extrase…
Adică contextul în care ați folosit citatele m-au dus în eroare…
Asta nu schimbă cu nimic poziția mea şi nici nu intră în contradicție cu cele scrise de Păr. acolo, căci studiul făcut de dânsul este corect…
NU mi se pare corectă poziția exprimată de dvs., dar asta e…, unul gândeşte într-un fel,altul în alt fel, important este ca să nu ieşim din cugetul Bisericii…
Mă iertați!
Iertati-ma , după tot ce a explicat fratele Lin, chiar credeați ca nu a citit “ cele doua extreme,….” ale arhim Epifanie Teodoropoulos?
Citirea-i una, înțelegerea-i alta.
O spun cu simplitate. Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar nici fățarnic nu se cuvine să fim atunci când situația o impune.
Poate a citit cartea, dar n-a înțeles duhul cuvintelor din ea.
Andrei, vorbiți de duhul care a dus în final Biserica Greciei sau pe sinodalii ei,cu două , trei excepții,până acolo că a ratificat erezia, din teama de a nu intra în ,,schismă”?!
Atenție,ca să nu mă răstălmăciți din nou…,nu am vorbit de Părintele Epifanie,… ci de duh…, dacă puteți face diferența…
Ştiți,cineva ne-a dat un îndemn:-să fim ca albinele şi să luăm din flori doar ce e bun, nu şi ce nu e bun…
Doamne ajută .
De citit, ați citit destule , primejdia o vedem ,pe episcopi ii vedem cum nesocotesc sfintele canoane , turma este împărțită , neînțelegerile sunt pe toate fronturile , doi-trei daca se mai înțeleg între ei , alți doi înțeleg altceva , și tot așa … : Fraților … dacă multa discuție nu prea ajută și povățuitor nu prea se găsește… puneti-va nădejdea în rugăciune cat mai multă rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ( Acatiste, Paraclis ) , rugăciunea ” Doamne Iisuse …” cât mai des , rugăciune către Sfinții la care avem evlavie , sunt atâția , avem de unde alege , milostenie către cei necăjiți, înfometați, săraci cât puteți , așa încât prin faptele milosteniei și a rugăciunii sa atragem Harul și Dumnezeu ne va lumina cum sa procedăm și să înțelegem care este Voia Domnului cu noi , ce trebuie sa facem sau de cine sa ne lipim și de cine să ne ferim .
Să avem atenție și la patimile din noi , mândrie, trufie, părere de sine , slava deșartă, zgarcenia , invidia, și celelalte .
Dumnezeu să ne ajute pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor Sfinților .
Ciprian, cele spuse de frăția dvs. trebuie făcute, iar celelalte nu trebuie ignorate/lăsate…
Oamenii trebuie să ştie care este învățătura şi atitudinea Bisericii față de erezie şi față de promotorii ei…
Mesajul trebuie să fie clar şi pe înțeles…,aşa cum îl avem în Scriptură, la Sfinții Părinți sau la Părinți precum Theodoros Zisis sau Iustin Pârvu (vezi la nota de la sfârşit) şi alții…
Un mesaj clar, limpede şi lămuritor,pt. a ajuta omul să înțeleagă ce are de făcut şi el, nu să-i adoarmă conştiința şi să nu mai fie în stare să deosebească binele de rău şi cine este păstorul lui şi cine vrăjmaşul lui/lupul îmbrăcat în piele de oaie…, căci lupta este cu păcatul/erezia,iar dacă cineva nu vrea să-l părăsească, nu-l poți obliga, dar nici nu trebuie să petreci împreună cu el/să te faci părtaş la faptele lui…,lucru care nu are loc neapărat prin faptul de a participa şi tu cu acela la adunări ecumeniste de ex , ci pur şi simplu prin faptul de a menține o leg. strânsă cu acela (comuniune),căci te faci şi tu părtaş la faptele lui, chiar şi numai dându-i binețe, pt. că prin acest lucru te ,,amesteci şi tu cu lucrurile lui cele rele”.-ll Ioan (1,10-11),ne spune Dumnezeu…(Prin cele scrise aici, nu am condamnat pe nimeni, ci doar am prezentat cugetul Bisericii, sau felul cum Biserica îndeamnă să ne comportăm în acest context…)
Una e învățătura Bisericii față de aceste aspecte, care este clară şi lipsită de echivoc, şi care aşa trebuie păstrată şi transmisă…, şi alta sunt exemplele luate din Istoria Bisericii,prin care ne sunt arătate modalitățile cum creşinii au putut să aplice aceste învățături…
Dar distincția trebuie făcută în mod clar şi categoric între cele două aspecte.
Nu trebuie amestecate lucrurile, căci atunci omul nu se mai poate orienta, se zăpăceşte şi se dezorientează, şi ajunge să ia binele ca rău şi răul ca bine sau regula ca excepție şi excepția ca regulă…
Învățătura e una şi felul cum ea a putut fi aplicată e altceva…
Dar nu trebuie amestecate una cu alta…Trebuie ținut cont de amândouă dar nu amestecate…
Trebuie omului să-i fie prezentate lucrurile clar, nu să creadã omul şi să se sperie şi să intre în panică,atunci când vrea să ia atitudine împotriva răului, că dacă o face intră în schismă sau o face cu iz schismatic…
Nu-l putem acuza pe Părintele Theodoros ca având o învățătură cu iz schismatic,de exemplu, căci aici se ajunge sau aici am ajuns…să ne negăm povățuitorii…Să le ducem în derizoriu învățătura…
Trebuie văzut clar ce învață Biserica,trebuie prezentată clar învățătura ei, în caz de erezie,ca să cunoaştem calea pe care o avem de urmat, iar apoi vedem cum şi ce putem sau dacă putem să urmăm ceea ce ne-am propus, ținând cont de învățătura Bisericii…
Nu, datorită neputințelor noastre ,să lovim la temelia ei…
Eu nu am adus nici un iz de schismă pe aici, ci m-am folosit de citate şi învățături ale unor persoane care nu pot fi caracterizate/acuzate de tendințe schismatice, tocmai pt. a încerca să facem o diferență clară între ceea ce învață Biserica, în caz de erezie,şi despre calea care ar trebui urmată şi celălalt aspect, adică, ce putem face în mod practic…
Dar dacă punem căruța înaintea cailor(adică acrivia ca iz schismatic şi iconomia ca regulă) şi nu invers(adică norma e acrivia şi excepția iconomia) nu vom avea nici un progres, din contră…Bineînțeles, aici am în vedere strategia…
Noi trebuie să cunoaştem norma şi apoi vom vedea cum putem şi noi face…
Dar dacă luăm derogarea sau excepțiile drept normă, ajungem exact unde suntem acum…Căci nu ne putem mişca din loc, din cauză că pt. noi mişcarea este un pericol, are iz de schismă…
Notă:
Părintele Iustin:-,,Închidem porțile mănăstirii, rămânem în Biserica noastră şi nu îl mai pomenim.Ei se rup de Biserică, nu noi”;
-,,mai bine o Biserică împărțită, decât una rătăcită”…
Mă iertați, fraților!
Imi cer iertare ca intervin, dar textul acesta prin care-l citati pe Parintele Iustin, este scos din context, si pus aici asa cum va convine dvs!
Stiti in ce context a spus parintele Iustin, asta?
Dacă eu iau un text din Sfânta Scriptură şi-l aplic la contextul sau situația nostră de acum,oare greşesc?
Oare Sf. Ap.Pavel a scris cuvintele dânsului doar pt. corinteni sau romani sau …?
Sau Sfinții Părinți când vorbesc de îngrădire/întreruperea comuniunii, au în vedere doar ,,potirul comun”,cum e la modă acuma…sau au în vedere erezia/o învățătură de credință ,,alta decât ați primit”?…
Can. 15 ,iarăşi, nu vorbeşte de ,,potirul comun” , ci de erezia prezentă în Biserică…
Când a rostit Părintele Iustin acele cuvinte, nu era vorba de o erezie ratificată sinodal în Biserică, adică şi în numele Părintelui Iustin!!!
Părintele Iustin:
,, -întrebare: Biserica rămâne numai în jurul episcopului.Dar dacă Doamne fereşte, vor porni toți spre ecumenism, iar cei ce se împotrivesc vor fi caterisiți, ce vom face fără episcop?
-Părintele Iustin:
-Dar ce făceau Sfântul Ioan Gură de Aur când îl izgoneau de pe tronul patriarhal?
Îl ocărau,îl izolau şi îl exilau, până l-au condus la moarte.Mâncătorie între scaune!
Atunci ce făceau credincioşii?Azi, din păcate se întâmplă aceleaşi lucruri.Sunt unii care umblă în consilii ecumeniste, alții care stau în scaunele lor şi-şi văd de rugăciune şi de turma lor.Au fost şi sunt vremuri de încercare şi de ispitire.
Iar dacă s-ar întâmpla astfel de lucruri, mă întreb în ce măsură ar fi o caterisire nedreaptă.O caterisire care se face în lupta cu adevărul nu e validă.E valabilă numai când ai încălcat prevederea unui Canon şi când te-ai opus unei rânduieli.
Dar atâta timp cât eu mă găsesc pe poziția adevărului, caterisirea e mincinoasă.Acestea sunt mai mult sperietori formulate de unii, dar nu sunt realități care să oprească harul lui Dumnezeu.
Dacă ieri am slujit împreună şi ne-am împărtăşit din acelaşi potir, iar azi declară că nu sunt bun pt. slujire, înseamnă că schimbarea de opinie şi de atitudine e dictată de interese.
– întrebare: există pericolul ca din aceste motive lumeşti, politice, să se rupă Biserica?
-Părintele: Dacă vom ajunge să ni se impună condiții străine adevărurilor noastre de credință, neapărat se va rupe.”
Și au închis porțile mănăstirii la Paltin ?
Lin , discuția ta și textul prin care vorbești este in termeni pentru preoți , nu pentru laicii simplii … adică ar fii mai potrivit să porți aceste discuții și să demonstrezi acestea cu preoții și ieromonahii . De ex să porți conversația aceasta cu ieromonahii slujitori de la Mănăstirea Paltin dacă tot aduci pe Pr. Iustin atunci ,mergi și vb cu preoții ucenici , să vezi ei dacă pomenesc sau nu pomenesc , daca s-au îngrădit sau nu , din ce cauză etc … lămurește-i pe ei . Totuși sunt ieromonahi care se roagă , etc sunt toată ziua cu slujbele , mereu aproape de cele sfinte etc … dacă pe ei nu-i luminează Dumnezeu , atunci pe noi, ăștia simpli și păcătoși care avem și treburi lumești cum o să ne dăm seama ce e mai bine? Noi , ăștia, nu putem să ne băgăm în a deslușii atâtea teologii cu privire la aceste situații delicate, nu suntem teologi …noi atâta putem , sa ne rugăm cu simplitate și să facem ce putem ..nu suntem la nivelul Sf. Maxim sau alții ca ei … nu putem , așa , a ne lipsi de la slujbe , nici să mergem să căutăm preotul care nu pomenește …poi atunci stau acasă și ? mă lipsesc de Sf. Liturghie și slăbesc duhovnicește…nu tu spovedanie , nu tu primit preotul in casă , poi mă fac pustnic ca Pavel Tebeul?
Care are posibilitatea , treaba lui . Sunt preoti care nu sunt ecumeniști, dar nu au ei înțelegerea cu canonul 15 . Vor răspunde ei pt asta daca trebuia să nu pomenească pe episcop .
Tu crezi că acuma în atâtea mănăstiri in care nu s-au luat decizia nepomenirii , crezi că atâția frați, rasofori , rasofore ,monahi și monahii sunt in erezie prin comuniune cu episcopul doar pt că se pomenește la Slujbe? Ce sa facă monahii? Să iasă din mănăstire, sa se închidă în chilie ..crezi că ar putea toți să facă asta? Mai ales aceia începători care inca se folosesc de toate slujbele bisericii pt a lupta cu patimile și cu dracii și fac ascultare …Pt unii încă nu se poate face pasul ăsta , și Dumnezeu pt ei aplică iconomia .
Care sunt mai pe cont propriu și înțeleg aceste treburi , da …dar aceștia sunt puțini .
Normal ar trebui sa se schimbe generația asta de episcopi școliți in Apus , ceea ce e inacceptabil faptul că au fost școliți la eretici , nici n-ar avea voie să fie episcopi unii că aceștia….dar cum să-i schimbi și să fie aleși dintre cei care păstrează cu sfințenie învățăturile Sfinților Părinți?
Doamne ajută .
Doamne ajută, frate Ciprian!
Am scris şi eu…,în nădejdea că mai vorbind unii cu alții,aşa,ca frații,ne mai putem dumiri asupra unor aspecte…
Acuma nu-i musai să citească oricine, ci doar cine-i interesat.Dacă pe cineva nu-l interesează, nu înseamnă că ceilalți trebuie să tacă…
Referitor la discuția cu Părinții slujitori la Paltin, ce să spun…Dacă nu s-au lămurit după câte le-a spus Părintele Iustin…Cunoaşteți pilda aceea :,,Dacă nu ascultă de Moise şi de proroci…”
,,…crezi că atâția …sunt în erezie prin comuniune cu episcopul doar pt. că se pomeneşte la Slujbe?”
Frate Ciprian, nu eu am spus-o, ci alții mai înțelepți şi mai învățați ca mine…
Şi să nu crezi că am judecat pe cineva, afirmând acestea, căci nu de a judeca pe cineva e vorba aici.
Dar nici nu pot să fiu fățarnic şi să nu spun lucrurilor pe nume.
Cei aflați în comuniune cu ecumeniştii, nu sunt îngrădiți de erezie. Nu am spus prin asta că sunt eretici,Doamn fereşte! Dar trebuie spus că erezia este prezentă acuma în Biserică la un asemenea nivel, datorită ratificării ei sinodale (fapt care atestă indubitabil că episcopii recunosc oficial că au această credință) , încât comuniunea cu cei care au acceptat-o oficial , te pune în situația de a nu fi nici tu îngrădit de erezie, căci ,,episcopul este pomenit pt. a se arăta că cel care pomeneşte şi cel care este pomenit au aceeaşi credință,…,că au aceeaşi cugetare şi aceeaşi credință.
Nu subestimăm locul însemnat,esențial,pe care episcopul îl are în Biserică, după cum spune şi Sfântul Ignatie al Antiohiei, însă toate acestea sunt valabile atunci când e vorba de un episcop ortodox, şi nu de un pseudoepiscop”, ne spune Părintele Theodoros Zisis.
Deci, nu-s ideile mele ,frate drag, iar dacă le cunosc şi nu le spun şi fratelui meu care se află în pericol, unde-i dragostea creştină? Şi mai mult, mă fac şi eu vinovat …
Sau cum poți avea aşteptare de la fratele tău să se ferească de pericolul în care se află, dacă el nu are cunoştință de acel pericol ,iar tu care ai cunoştință de el, nu-l avertizezi,sau mai mult, îl linişteşti şi îi spui că pe el nu-l afectează sau că pt.el nu-i o problemă, că poate fi liniştit…
Bineînțeles că prin asta nu m-am făcut judecătorul lui , Dumnezeu judecă lucrurile acestea…, nu despre asta vorbim, ci despre datoria noastră de creştini, de a ne ajuta unii pe alții, în cazul acesta, față de erezia care a fost acceptată la Creta ca şi credință a Bisericii, adică a noastră,…dar fără acordul nostru, ba mai mult, împotriva voinței noastre,adică ne-a fost impusă… ,,înbisericită”, dacă mă pot exprima aşa…
Aşadar, eu cred că toți trebuie să ne, neliniştim, dar cu neliniştea cea bună…şi nu să ne adormim singuri conştiințele şi să aşteptăm ca tot alții să rezolve problemele…Problemele sunt ale noastre şi nu ni le va rezolva nimeni dacă nu ne implicăm şi noi.Mai ales acum când cei care sunt puşi să vegheze şi să poarte grijă de aceste lucruri nu o fac, ba din contră ne mai şi amăgesc…
Mă iertați! Doamne ajută!
Doamne ajută . 🙂
Spuneți dvs.:
“Cei aflați în comuniune cu ecumeniştii, nu sunt îngrădiți de erezie.”
Această constatare a frăției tale este adevărată doar parțial și/sau relativ. Sau, altfel spus, poate fi adevărată doar cu îngăduință… deoarece este proprie viziunii rigoriste asupra modului de reacție atunci când apare o erezie în Biserică. Dezvoltând puțin, se cuvine să precizăm:
Erezia ecumenismului a contaminat pe mulți creștini, deopotrivă clerici și mireni. Totuși, există încă clerici necontaminați printre cei care se află în comuniune cu clericii ecumeniști pe care-i pomenesc. Unii dintre cei necontaminați care pomenesc sunt și ACTIVI împotriva ereziei (nu participă la evenimente ecumeniste, descurajează erezia prin predici, simple discuții, memorii, proteste etc) și duhovnicește – adică tocmai ceea ce contează – sunt îngrădiți de erezie, iar alții asistă PASIV din diverse motive și spun că vor acționa doar când li se va impune ceva concret de către ierarhia ecumenistă… Mirenii sunt și ei împărțiți, urmând fie clerici pomenitori, fie pe (puținii) nepomenitori.
Am făcut din nou o selecție de pasaje dintr-un articol (indicat la subsol) al Păr. Lavrentie cu scopul de a reliefa că ce afirmi frăția ta cu tărie nu este singura viziune acceptată:
“Ce credință mărturisim prin pomenirea unui episcop sau prin conslujire
În Sfânta Scriptură se găsește foarte limpede exprimată ideea că prin apostoli și episcopi noi ne ținem de Hristos, de credința Evangheliei, nu de a lor personală. (…)
(…) este necesară distincția între a fi în comuniune cu un episcop sau alt cleric și a fi părtaș la învățătura lui eventual eretică. (…)
(…) credința Bisericii prin harul Duhului este cea care ne unește pe fiecare întreolaltă după măsura în care o păzim; nu ne unim unii cu alții pe baza credinței personale în parte. Mai mult, fiecare se împărtășește spre osânda lui proprie, nu spre osânda celorlalți, dacă se apropie cu nevrednicie.
(…) Rugăciunea pentru ierarh este marcată de cuvintele: „pe care-l dăruiește Sfintelor Tale Biserici întreg, cinstit, sănătos, în pace și drept învățând cuvântul adevărului Tău”. Aceasta este o cerere ca episcopul să fie cum s-a spus, nu o adeverire că el ar fi așa. Cu atât mai puțin nu este o condiționare pe baza căreia noi îl pomenim la Liturghie. Noi îi dorim și cerem de la Dumnezeu aceste lucruri pentru el, după cum notează și Părintele Epifanie Teodoropulos[5].
(…) Din toate aceste mărturii scripturistice și din tradiția Bisericii se trage ușor concluzia că prin pomenirea unui episcop, prin slujirea împreună cu un cleric sau prin participarea mirenilor la Liturghie este împărtășită credința Bisericii respectivilor episcopi sau clerici care slujesc sau sunt pomeniți, nu părerile lor personale cu privire la dogme. Ar fi chiar insultător să credem că Biserica este atât de vulnerabilă în fața ereziilor prin structura ei, încât să se transforme extrem de ușor într-o sursă de erezie prin simpla intruziune în sânul ei a unor clerici cu gândire eretică.
(…) Simpla pomenire a episcopilor care au acceptat Sinodul ar putea fi catalogată, dacă nu o părtășie la erezie, totuși o părtășie la vânzarea făcută de ei. Însă aceasta depinde de cugetul fiecăruia. Unii nu întrerup pomenirea din frică și indiferență sau din necunoaștere și ignoranță, iar alții în urma unei chibzuiri nepripite. La momentul actual credința Bisericii este clătinată, dar nu este încă schimbată. Ecumenismul, deși semnat în Creta și promovat intens, încă nu este articol de credință. Aceasta se datorează faptului că o serie de Biserici Locale Autocefale au condamnat sau respins Sinodul și deciziile lui, dar chiar și Biserica Ortodoxă Română are o mărturisire încă aproximativ ortodoxă[22] în textele sale oficiale pe care le-a emis pe această temă și păstrează comuniunea cu Bisericile neparticipante. Desigur că legiferarea ecumenismului în textele cretane este un fapt incontestabil și de care ierarhii români nu doar că nu s-au dezis, ci îl susțin mai departe. Dar ceea ce au semnat ei nu este unirea cu celelalte confesiuni sau acceptarea lor, ci doar recunoașterea lor ca membre ale Bisericii, deși abătute de la adevărul dogmatic. Aceasta nu este decât o erezie ca toate celelalte, nu una care să le includă pe toate. Singura diferență este că ecumenismul domină prin putere și adepți mult mai mult ca alte erezii de odinioară. Deci ar trebui să ieșim din anonimat printr-o atitudine convingătoare pentru a ne putea face auziți.
Așadar, trebuie să devină limpede că nu doar prin presiuni și ostilitate pot fi convinși ierarhii că au făcut un gest greșit, ci și prin răbdare și înțelegerea contextului dificil și, mai ales, printr-o atitudine echilibrată și credibilă, mărturisitoare, nu schismatică. Nu mulți credincioși înțeleg că se încearcă strecurarea subtilă și definitivă a ereziei în sânul Ortodoxiei printr-o tactică perfidă, care pune la încercare limitele răbdării noastre. Totuși noi trebuie să reacționăm pe măsura provocărilor, nu disproporționat; altfel, ne discredităm singuri și dăm apă la moara bine unsă a ecumenismului și „toleranței”. O atitudine viscerală și nefondată corect canonic, exagerată și fără discernământ va duce la disprețul din partea tuturor și la compromiterea subiectului. Bucuria celor ce orchestrează implementarea relativismului dogmatic și moral!
Catalogarea disproporționată și alarmistă a ereziei ca fiind o boală molipsitoare, care te transformă automat în vrăjmaș al lui Hristos, care te exclude din Biserică fără vreo altă formalitate, reprezintă o lipsă de echilibru duhovnicesc. Una este a primi o erezie condamnată deja și aderarea la o Confesiune neortodoxă și alta este a face unele erori de credință pe un teren nebătătorit complet de Sfinții Părinți (printr-o condamnare sinodală). A doua, deși este un păcat grav, o hulă împotriva Duhului Sfânt, poate avea vindecare dacă avem răbdare și iscusință duhovnicească. Până și Hristos a îngăduit pe farisei și cărturari și a venit la ei în templu și în casele unora dintre ei și a câștigat măcar pe Gamaliel și pe Nicodim, dar și pe alții mulți. Oare noi acum să fim mai cruzi și să-i considerăm ciumați înainte de vreme? Foarte bine și lăudabil este a ne feri de apropierea de ecumeniștii de astăzi, dar în aceeași măsură este rău a-i cataloga drept eretici și a fugi de cei ce, deși păstrează un cuget ortodox, nu s-au desprins cu totul de ei fie pentru a putea beneficia de o slujbă, fie din alte motive binecuvântate.
Rezumând, scopul urmărit prin întreruperea pomenirii nu trebuie să fie acela de a induce un soi de puritanism în interiorul Ortodoxiei, o comuniune „curată”, ci de a fi proclamată și restabilită credința în limite clare, nu confuze, căci adevărul ne mântuiește, nu comuniunea pământească. Altfel spus, oprirea pomenirii nu este un scop în sine, ci un mijloc de apărare și de mărturisire a Ortodoxiei. (…)”
Sursa: https://theodosie.ro/2020/01/31/ce-exprimam-prin-nepomenirea-episcopului/
Vă mulțumesc pt. răbdare şi disponibilitatea de a dialoga…
Ați adus în discuție nişte teme f. importante, prin prisma faptului că ar fi foarte bine dacă s-ar lămuri aceste aspecte…
Cu permisiunea dvs., am să-mi exprim şi eu punctul de vedere.
,,…este proprie viziunii rigoriste asupra modului de reacție atunci când apare o erezie în Biserică”, spuneți…
Ecumenismul nu ,,apare” acuma în Biserică, ci acuma (2016) a ajuns la etapa ratificării de către ,,Biserică” sau de către ierarhia ecumenistă în numele Bisericii.Adică a fost acceptat oficial în numele Bisericii, al nostru al tuturor, aspect care dă o cu totul altă greutate (gravitate) problemei noastre.
Putem vorbi poate de ,,rigorism,, înainte de 2016, dar acuma vorbim de ,,supraviețuire”, căci ne-au băgat oficial în erezie,fapt nedorit de noi sau împotriva voinței noastre…
Acuma, aşa cum spuneau georgienii încă din 1997, când încă nu erau în situația noastră critică/catastrofală de acuma, nu mai există decât două posibilități pt.a ieşi din erezie :ori ierarhia scoate Biserica din CMB şi se leapădă de sinodul din Creta, ori noi înşine ne îngrădim de erezia lor, prin aplicarea Can.15 l-ll…
,,Există încă clerici necontaminați printre cei care se află în comuniune cu clericii ecumenişti pe care-i pomenesc.Unii dintre cei necontaminați sunt şi activi (…)adică tocmai ceea ce contează-sunt îngrădiți de erezie”,spuneți…
Contează bineînțeles…
Eu nu aş vorbi de contaminare sau necontaminare, deşi nu este greşită expresia dvs., dar ceea ce mă interesează este alt aspect:
cei care nu au întrerupt comuniunea cu ecumeniştii, ajută la dãinuirea ereziei în Biserică sau ,,se fac astfel buni împreună- lucrători şi ajutători ai pseudoepiscopilor eretici, fiindcă nu lasă să se ridice zidul întreruperii comuniunii şi al pomenirii, rezultatul fiind că erezia ecumenismului…” dăinuie în Biserică. L-am citat pe Părintele Theodoros Zisis…
Deci, e importantă şi contaminarea sau necontaminarea, dar pe noi ne interesează scoaterea bolii din organismul Bisericii…, nu doar dacă unele părți ale lui s-au îmblonăvit şi altele nu…
Şi bineînțeles, contează enorm de mult că sunt ,,activi”…,dar ei nu sunt îngrădiți de erezie, în sensul concret al termenului de ,,îngrădire”, explicat f. bine de Părintele Theodoros.
într-adevăr, ei sunt ,,activi”, adică mărturisesc împotriva ecumenismului, dar încă nu s-au îngrădit de el, căci aşa, nu am mai avea nevoie de Can.15 l-ll…
Îngrădirea de ecumenişti/ de erezia lor se realizează prin întreruperea comuniunii cu ecumeniştii. Iar îngrădirea nu se face de episcop în realitate, ci de pseudoepiscop.(pseudoepiscop, nu pt. că ar fi fost judecat şi caterisit, căci atunci ar fi mirean sau eretic condamnat, ci pt. că mărturiseşte o erezie sau o învățătura străină de învățătura Bisericii-respectiv ecumenismul.
Dar este f. bine că există clerici care mărturisesc împotriva ereziei,chiar şi în aceste condiții, când încă nu s-au îngrădit de ea. Tot este ceva…, nu sunt indiferenți…
Am să revin cu nişte observații şi la citatele preluate de la Părintele Lavrentie…
Pt. început vreau să fac o precizare: ceea ce scriu nu scriu din dorința/plăcerea de a mă contrazice cu cineva, ci de a se lămuri nişte lucruri…
,,În Sfânta Scriptură se găseşte f. limpede exprimată ideea că prin apostoli şi episcopi, noi ne ținem de Hristos, de credința Evangheliei, nu de a lor personală”,se scrie în citat…
Obs.:Aceste lucru este valabil pt. vremuri normale, când ne referim la episcopi adevărați (adică episcopi care drept învață cuvântul adevărului, şi nu la episcopi ecumenişti/pseudoepiscopi).
Adică atunci când credința lor se identifică cu credința Bisericii.
Dar în cazul nostru, aşa cum arată Părintele Theodoros Zisis: ,,…nu se îngrădeşte de un episcop ortodox (căci am intra în schismă sau am fi în afara Can.15 l-ll n.m.), ci de un aşa-zis episcop, pe care canonul îl numeşte în continuare ,,pseudoepiscop” şi ,,pseudoînvățător”.
(A se vedea ,,Îngrădirea nu e schismã”, la pag. 34, punctul e).
Deci, în cazul nostru noi vorbim de pseudoepiscopi şi pseudoînvățători.
Deci, într-adevăr că noi, prin episcopi şi învățători ne ținem de Hristos şi de credința Evangheliei, dar nu şi prin pseudoepiscopi şi pseudoînvățători,adică nu şi prin ecumenişti, căci dacă nu ar fi aşa, atunci am fi nişte schismatici cu adevărat, dacă ne-am îndepărta de episcopi adevărați care drept învață cuvântul adevărului.
-,,este necesară distincția între a fi în comuniune cu un episcop sau alt cleric şi a fi părtaş la învățătura lui eventual eretică”, se spune…
Obs.: Dacă învățătura lui este eretică ,iar noi ne referim aici la ecumenişti,atunci vorbim de pseudoepiscopi şi pseudoînvățători sau de lupi îmbrăcați în piele de oaie…
Ce înseamnă a fi în comuniune cu un astfel de pseudoepiscop?
Sfântul Maxim Mărturisitorul:
,,Pt. că dacă Dumnezeu a aşezat în Biserică în primul rând apostoli, în al doilea rând proroci şi în al treilea rând învățători spre desăvârşirea sfinților (Ef.4,11) spunând în Evanghelie Apostolilor şi prin ei şi celor de după ei:
,,Ceea ce vă spun, vă spun tuturor”(Mat. 13,37) şi iarăşi ,,Cel ce vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte, şi cel ce vă disprețuieşte pe voi, pe Mine Mă disprețuieşte (Mat.10,40;Luca 10,16),este limpede şi evident că acela care nu primeşte pe apostoli, pe proroci şi pe învățători, ci nesocoteşte expresiile şi glasurile lor, acela disprețuieşte pe Însuşi Hristos.
Să observăm şi un alt lucru:
Dumnezeu a ales şi a ridicat apostoli, proroci şi învățători spre desăvârşirea sfinților (Ef. 4,11); diavolul însã a ales şi a ridicat şi el apostoli, proroci şi învățători mincinoşi (pseudoepiscopi şi pseudoînvățători sau ecumenişti – pe la şcolile din Apus şi nu numai n.m.) împotriva dreptei cinstiri a lui Dumnezeu, ca să lupte şi să combată atât Legea Veche, cât şi Evanghelia (dreapta credință n.m.).
Iar apostoli, proroci şi învățători mincinoşi cred că sunt doar ereticii (ecumeniştii n.m.),ale căror cuvinte şi gânduri sunt perverse (Fac.20,30).
Deci, aşa cum cel care primeşte pe adevărații apostoli, proroci şi învățători , primeşte pe Dumnezeu, tot aşa şi cel care primeşte apostoli, proroci şi învățători mincinoşi (ecumenişti) primeşte pe diavolul.
(…)Aşadar,dacă discutând inovațiile făcute pe vremurile noastre, vedem că ele ajung la acest rău suprem, vedeți ca nu cumva sub pretextul ,,păcii” (comuniunii n.m.) să ne aflăm bolnavi de apostazie…”.
,,…credința Bisericii prin harul Duhului Sfânt e cea care ne uneşte pe fiecare întreolaltă după măsura în care o păzim…”
Aşa e în vremuri de pace…
Dar când bântuie erezia şi ecumeniştii mărturisesc erezia pe față, cu capul descoperit ca fiind şi ea credința Bisericii, căci este ratificată până şi de ,,Sfântul” Sinod, atunci care credință ne uneşte şi cu cine…?
Sau când spunem Crezul cu ei, în care Biserică cred ei şi câte biserici există pt. ei… sau cum să fim uniți cu credințe aşa de diferite? Poate doar în duhul sincretist al ecumenismului :unitate în diversitate (de credințe)…
Nu caut să fiu ironic, ci o spun cu durere, căci aceasta-i realitatea în care ne-au adus ecumeniştii…
,,… nu ne unim unii cu alții pe baza credinței personale în parte…”
Credința ecumeniştilor nu mai este una personală.Acum este ratificată, trecută în contul Bisericii…Este credința pe care ei şi-o asumă cu emfază…
,,…prin participarea mirenilor la Liturghie este împărtăşită credința Bisericii respectivilor episcopi (…), nu părerile lor personale…”
Credința Bisericii respectivilor episcopi este tocmai una ecumenistă, iar părerile lor personale sunt cuprinse în documente oficiale, sunt ratificate şi sunt prezentate ca fiind credința Bisericii…
,,Ar fi chiar insultător să credem că Biserica este atât de vulnerabilă în fața ereziilor prin structura ei, încât să se transforme extrem de uşor într-o sursă de erezie prin simpla intruziune în sânul ei a unor clerici cu gândire eretică”.
Biserica ca Trup al lui Hristos este de nebiruit, dar Biserica ca instituție, după cum s-a văzut şi de-a lungul epocilor, adesea a fost vulnerabilă în fața ereziilor, dar nu prin structura ei ,ci prin faptul că mădularele ei, credincioşii, sunt vulnerabili, dacă nu stăruie în dreapta credință.
,,La mom. actual credința Bisericii este clătinatã, dar nu e încă schimbată.Ecumenismul, deşi semnat la Creta şi promovat intens, încă nu e un art. de credință”
Nici pe vremea Sfântului Maxim Typos-ul nu era un articol de credință, dar suprima un articol de credință…, ca şi Documentele cretane acuma…
Sfântul Maxim:
Şi atunci ai zis: ,, nu mă băga în hățişuri de pădure.Mie-mi e de ajuns Sf.Simbol(nu aşa spun majoritatea şi acuma? n.m.) (al credinței niceo-constantinopolitane)”.
– Şi cum poți să te mulțumeşti cu Sf. Simbol-am zis- dacă primeşti Typos-ul(adică Documentele cretane în cazul nostru n.m.)?”
-Dar ce lucru vătămător este-ai zis-în a primi Typos-ul (Documentele cretane n.m.) şi a rosti Simbolul?”
-Iar eu am zis: ,,Pt. că Typos-ul suprimă în chip vădit Simbolul”.
-Şi tu ai zis: ,, Pt. Dumnezeu, dar cum?”
-Rosteşte-mi Simbolul-am spus- şi vei cunoaşte cum este suprimat el de către Typos (ca şi în cazul nostru de către Documentele n.m.).
-Şi ai început să zici: ,,Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului şi al pãmântului, al tuturor celor văzute şi nevăzute (iar în cazul nostru -Cred…întru Una, Sfântă,Sobornicească şi Apostolească Biserică-n.m.)…”.
-Opreşte-te puțin-am zis-şi află cum anume este tăgăduită credința de la Niceea…”.
Aşadar să afle şi creştinii noştri cum este tăgăduită credința din Simbolul alcătuit la primele două Sinoade Ecumenice, prin tăgăduirea art. din Simbol, care mărturiseşte că este doar Una şi Unică Biserică, iar ecumeniştii mărturisesc că ei cred şi acceptă (şi Biserica odată cu ei) că toate ereziile sunt şi ele biserici sau biserică…şi toate celelalte inovații pe care le proliferează ei prin acele documente ale Sfântului şi Marelui lor Sinod, din 1(6)-0 (6)-201(6), număr atât de drag dânşilor că-l şi scot cu emfază în evidență chiar ei înşişi…
Am să mă opresc aici…
Orişicum din 2020 când a fost scris articolul şi până astăzi, s-au limpezit mult lucrurile,drept dovadă şi articolul scris ieri de Părintele Lavrentie – ,,Critici manipulatoare împotriva întreruperii pomenirii care duc totul în extreme.Metoda monoteliților de a închide gura ortodocşilor”, un art. edificator…
O observație utilă pt. afirmația dvs. cum că cei necontaminați, sunt şi dânşii îngrădiți de erezie (cei activi).
Citiți dvs.paragraful de la punctul d. ,pag. 33, din cartea , din cartea Păr. Theodoros- Îngrădirea nu este schismă.
Îngrădirea de erezie nu e schismă,pag.33 :
– d). Această întrerupere a pomenirii e numită în Canon ,,îngrădire”: ,, îngrădindu-se pe sine de comuniunea cu cel ce se numeşte episcop”.
Nu sunt două lucruri diferite îngrădirea şi întreruperea pomenirii.
Nu există altă îngrădire în afara întreruperii pomenirii, astfel încât să poată crede cineva că se îngrădeşte fără să treacă la întreruperea pomenirii „.
Ar trebui meditat cu foarte multă atenție asupra acestei probleme,prin care este îndreptățită comuniunea cu ecumeniştii!!
Ați dat citatul:
,,…credința Bisericii prin harul Duhului este cea care ne uneşte pe fiecare întreolaltă după măsura în care o păzim; nu ne unim unii cu alții pe baza credinței personale în parte „.
Putem fi de acord cu această afirmație (cu prima parte a ei) doar în măsura în care toate persoanele în cauză (aflate în unire/în comuniune) mărturisesc aceeaşi credință – dreapta credință.
Dar când vorbim de persoane care cred şi mărturisec diferit, afirmația de mai sus nu îndeplineşte condițiile pt. realizarea unirii/unității /comuniunii , în cazul nostru, a ortodocşilor cu ecumeniştii…
Nu vorbesc de aspectul material, administrativ sau instituțional, ci de aspectul duhovnicesc, căci, conformarea doar în tiparul instituțional, fără a ține cont de aspectul duhovnicesc sau mai bine zis, anulând aspectul duhovnicesc, nu ajută la mântuire, ci duce la pierderea ei…
Revenind la citatul/afirmația de mai sus, trebuie neapărat să o aşezăm în contextul nostru, când în Biserică avem erezie/ecumenism şi ecumenişti.
Deci, ecumeniştii nu au credința Bisericii, de aia sunt şi catalogați drept ecumenişti, pt. că împărtăşesc ideologia/credința ecumenistă.
Fapt dovedid de documentele ratificate sinodal, dar şi de însăşi mărturisirea şi faptele lor…
Deci dacă ecumeniştii nu păzesc credința Bisericii , dacă ei cred şi mărturisesc altceva decât ortodocşii, asta la modul concret, oficial, la vedere, cu capul descoperit, ,,cu acte în regulă”-sinodale, ce ne uneşte pe noi cu ei?
Faptul că suntem înregistrați în aceleaşi registre ale Bisericii? Dar nu registrele mântuiesc, şi nu pe baza registrelor se fundamentează comuniunea , ci pe mărturisirea aceleiaşi credințe, dreptei credințe….
Ce ne uneşte , dacă noi credem, păzim şi mărturisim una, iar ei cred, păzesc/apără şi mărturisesc alta?
,,nu ne unim pe baza credinței personale „…
În primul rând credința noastră personală trebuie să fie credința Bisericii, credința ortodoxă…
Deci chiar ne unim pe baza credinței personale, căci credința personală a fiecăruia dintre noi ,trebuie să fie credința ortodoxă, credința Bisericii…
În al doilea rând, în cazul nostru cu ecumeniştii, nu vorbim doar de o credință a lor personală (care ar trebui să fie ortodoxă-căci sunt membrii ai Bisericii-, dar ea e ecumenistă) ci şi de credința lor oficială, ratificată sinodal, şi mărturisită la vedere, cu capul descoperit.
Ei au ratificat-o sinodal şi afirmă acuma că este credința Bisericii, căci Sinodul Bisericii a hotărât şi a acceptat şi a validat-o.Episcopii Bisericii…
Deci ,repet,nu numai că, credința lor personală nu mai e ortodoxă, ci ecumenistă, dar au şi validat-o sinodal,adică o prezintă ca pe o credință a Bisericii !…
Revenind la afirmația din citat şi aşezându-o în contextul în care ne aflăm: ortodocşi versus ecumenişti…
,,…credința Bisericii prin harul Duhului este cea care ne uneşte pe fiecare întreolaltă…”
Dacă vorbim de harul Duhului, putem spune oare că harul Duhului sau că Duhul Sfânt binecuvântează unirea /comuniunea unui ortodox cu un ecumenist? Unirea celui care mărturiseşte dreapta credință cu cel care mărturiseşte/ acceptă erezia (hula împotriva Duhului Sfânt)?
De aceea este bine să fim atenți la acest citat, la această afirmație, datorită contextului în care suntem, căci suntem în contextul în care avem în Biserică erezie/ecumenism şi ecumenişti…
Să fim cu luare aminte…!
Conjunctura în care ne aflăm, după 2016,seamănă izbitor de mult cu un ecumenism tras la indigo sau… cu un ecumenism mascat, în special cei aflați în comuniune cu ecumeniştii…
Căci percepția despre unitate a ecumeniştilor are în vedere doar planul fizic, nu şi cel duhovnicesc.
Ar trebui să fim atenți, să nu intrăm şi noi în duhul lor,atunci când păstrăm unitatea/comuniunea cu ecumeniştii,adică cu cei care se împotrivesc pe față lui Dumnezeu, prin erezia lor ratificată sinodal în Biserică…
Dacă ,,cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El”(lCor.6,17) şi dacă ,,…adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; că astfel sunt închinătorii pe care Tatăl îi caută.
Duh este Dumnezeu şi cei ce i se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr”(Ioan 4,23-24), atunci noi împreună cu ecumeniştii cum ne vom închina? În duh şi în adevăr?
Când vom rosti Crezul împreună, cum îl vom rosti împreună cu cei care-l neagă? Uniți cu ecumeniştii în duh şi în adevăr?
Ecumeniştii, oare, drept învață cuvântul adevărului?
Când rostim ,,…Cred… Întru Una,Sfântă,Sobornicească şi Apostolească Biserică…”,ecumeniştii mărturisesc aceasta în duh şi în adevăr?
Şi dacă nu, dacă ei cred una şi mărturisesc altceva, în ce constă unitatea noastră, dacă credințele ne sunt diferite?
Cu adevărat doar în prezența trupurilor în acelaşi spațiu…
Ori tocmai acesta este dezideratul ecumenismului …
O unitate în diversitate…de învățături şi credințe…
O unitate cu cei care aduc şi mărturisesc ,, o învățătură,alta,decât am primit-o”. A se vedea (Rom.16,17-18);(Gal.1,8);(llTes.3,6);(ll Ioan 1,10-11)…
,,Unde este evidentă necredința, trebuie să preferăm mai bine focul şi sabia şi situațiile critice şi mâinile tiranilor-şi toate cu dăruire-decât să luăm parte la aluatul păcatului şi să ne unim cu cei care bolesc în credință.
De mii de ori este mai bună dezbinarea care se face pentru cuvintele bunei credințe ortodoxe decât pacea, când aceasta este unită cu patimile”.- Sfântul Grigorie Teologul.
Să medităm…
Zicerea unui preot:
,,Toată puterea credinței este în popor.
Noi preoții suntem legați la mâini şi la picioare (!?!) cu caterisirea (sperietoarea pe care o folosesc episcopii în astfel de cazuri…n.m.)dacă îndraznim să spunem ceva (adevărul n.m.), însă vouă nu au ce să vă facă.
Dacă nu veți lua atitudine, veți ajuge să căutați sute de kilometri un duhovnic bun şi vă veți întreba cu ce ați greşit de v-a pedepsit Dumnezeu aşa.Acum ştiți.Depinde de voi!”
Părintele Arsenie Boca:
,,Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Căderea Bisericii prin slujitorii ei.Cozile de topor ale apusului.
Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxă, fie ei arhierei, preoți de mir, călugări sau mireni.
Înapoi la Sfânta Tradiție, la Dogmele şi Canoanele Sfinților Părinți ale celor şapte Soboare Ecumenice, altfel la Iad cu arhierei cu tot.Ferească Dumnezeu!”
Din Sfânta Tradiție
Sfântul Ierarh Ciprian al Cartaginei:
,,Deoarece acestea ne-au fost propovăduite şi desluşite nouă, trebuie ca ascultările noastre să se supună în slujba poruncilor dumnezeieşti (nu ecumeniste n.m.) şi nimeni să nu fie primit cu părtinire în lucrări de acest fel (precum clerici şcoliți la eretici n.m.); căci îngăduința omenească nu poate dărui ceva cuiva acolo unde se află şi a dat lege Porunca lui Dumnezeu.
Căci nu trebuie să uităm ce a grăit Domnul către iudei, prin profetul Isaia, dojenindu-i şi mâniindu-Se pe ei, pt. că, disprețuind ei Poruncile lui Dumnezeu (Rom.16,17-18; Gal.1,8; ll Tes.3,6; l Tim.4,16; l Tim 6,20-21; Tit 3,9-10;Iacov 2,10;l Ioan 4,1; l Ioan 4,6;ll Ioan 1,10-11 şi celelalte, în contextul nostru n.m.),urmau învățăturii omeneşti:
,,Poporul acesta, zice, Mă cinsteşte cu buzele lui, însă inima lui s-a depărtat mult de la Mine.
Dar fără rost Mă cinstesc, învățând rânduieli şi învățături ale oamenilor.”(Isaia 29,13)
De asemenea, Domnul ia din nou acest lucru şi îl pune în Evanghelia Sa:,,Lepădați Porunca lui Dumnezeu ca să țineți datina voastră”.
Avându-le pe acestea înaintea ochilor şi luând seama cu grijă şi credință la înscăunarea episcopilor, trebuie să alegem doar întâistătători nepătați şi curați, care,atunci când aduc cu sfințenie şi vrednicie jerfe lui Dumnezeu, să poată fi ascultați în rugăciunile, pe care le fac pt. mântuirea mulțimii Domnului, de vreme ce este scris:
,, Dumnezeu nu ascultă pe păcătos (noi avem în vedere aici pe ecumenişti şi erezia lor n.m.), ci cel care va fi cinstit pe Dumnezeu şi vs fi făcut Voia lui, pe acela îl ascultă.(Ioan 9,4)
Pt. aceasta, se cuvine, pt. preoția lui Dumnezeu, să fie aleşi cu toată grija şi cu o cercetare curată, cei despre care se ştie că sunt ascultați de Dumnezeu.
Iar mulțimea să nu se mângâie cu gândul, că ar putea rămâne neatinsă de molima păcatului, fiind în comuniune cu un episcop păcătos (ecumenist/pseudoepiscop n.m.) şi dându-şi încuviințarea pt. slujirea nedreaptă şi nelegiuită ca episcop, a întâistătătorului ei, de vreme ce prin profetul Osea (9,4), asprimea lui Dumnezeu amenință şi spune:
,, Jertfele lor ca o pâine de jale; toți cei ce mãnâncă din ea se vor molipsi”,învățând de bună seamă, şi arătând că sunt cu totul prinşi de păcat toți cei care se vor fi molipsit de ofranda unui episcop profan şi nelegiuit (pseodoepiscop , ecumenist .
Avem aici explicată părtăşia la erezie şi consecințele ei n.m.)
(…) Pt. aceasta, mulțimea ,supunându-se Poruncilor Domnului şi temându-se de Dumnezeu, trebuie să se depărteze (îngrădească n.m.) de întâistătătorul păcătos (ecumenist n.m.) şi să nu se lase amestecată în jertfele unui preot nelegiuit (ecumenist n.m.),mai cu seamă că ea (mulțimea, poporul) însăşi are mare putere, atât de a alege episcopi vrednici, cât şi de a-i îndepărta pe cei nevrednici (ecumenişti sau… pseudoepiscopi n.m.)
(…) Găsim că într-o astfel de ticăloşie, nu numai cârmuitorii şi inițiatorii (ereziei n.m.), ci şi părtaşii sunt sortiți aceleiaşi pedepse, dacă nu s-au separat (îngrădit n.m.) de comuniunea cu cei netrebnici (pseudoepiscopi n.m.), după cum porunceşte Domnul prin Moise, spunând:
,,Feriți-vă de corturile acestor oameni netrebnici şi nu vă atingeți de tot ce e a lor, ca să nu pieriți cu toate păcatele lor”.(Num.16,15)
Iar Domnul a împlinit ceea ce i-a prevenit prin Moise.
Toți cei care nu s-au despărțit de Core, Datan şi Aviron, au fost pedepsiți neîntârziat pt. părtăşia lor necuviincioasă.” -Sfântul Ciprian al Cartaginei. Scrisori, pag.314-315.
Sfântul Ioan Gură de Aur:
,,Dacă cineva contraface măcar o mică parte a chipului regelui pe moneda regală, în felul acesta o falsifică; la fel şi în credința cea adevărată, acel care va schimba chiar cât de puțin în ea, o vatămă pe toată. Căci dacă, pe de o parte,dogma este răstălmăcită, şi înger de ar fi, să nu-l credeți.
Nimic nu foloseşte viața virtuoasă, dacă credința nu e sănătoasă „.
,,Dacă episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credinței, atunci fugi şi leapădă-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar şi înger din cer de ar fi…”.
Prietene, esti bolnav, nu ai liniste, te certi cu tine insuti! Lucrezi la romanul fluviu in mai multe volume (asa procedezi si la alte articole) in care Lin ii da reply lui Lin, chiar si dupa cateva zile. Vorba domnului Agache, intre timp mai cauti sa citesti/culegi niste cirese. Gandul imi spune ca esti in disonanata cognitiva. Stii ca gresesti dar preferi sa-i tragi si pe ceilalti in greseala decat sa-ti revii tu.
Care este greşeala?
Frate, ce fel de mărturisire crezi că faci atunci când te comporți în casa altuia ca într-o peșteră părăsită! Ții neapărat să lași impresia că aici e sat fără câini și că oricine poate posta orice, oricum, lustruindu-se pe sine în fața unui public captiv. Mai ești și sfidător cu cei care te atenționează. Or, asta nu e normal și nici nu (mai) pot arăta înțelegere.
Te rog să îți găsești alt loc de scris/postat. Mai sunt bloguri care tratează (în mare) aceleași subiecte.
Mulțumesc.
Mulțumesc şi eu fraților (Mihai,Andrei,Stefan) pt. îndelunga răbdare pe care ați avut-o cu mine ticălosul…
Închei şi eu cu un cuvânt (sau încă o cireaşă)al Sfântului Nicodim Aghioritul :
,,Pt. aceasta, frații mei creştini, nu vă smintiți îndată când auziți vreun cuvânt care nu vă place, nici să vă tulburați când vedeți vreun lucru arătându-se pe din afară că este necuviincios;nu. Ci faceți răbdare şi gândiți-vă bine, nu cumva cuvântul acela este folositor şi bun şi acela care îl zice are ca scop în cugetul său ca să vă folosească şi să vă îndrepteze, iar voi prin patima pe care o aveți, vă smintiți crezând părerilor voastre, socotind aspru acel cuvânt şi numind pe cel ce l-a grăit, făcător de sminteală şi iubitor de tulburări…”.
Doamne ajută, fraților şi mă iertați pe mine păcătosul!
:))
Nu te.ai dezmințit, ai mai scuturat o data cireșul sperand ca, sub o falsa smerenie, sa ai ultimul cuvant. Cred ca ai o livada întreagă de cireși. Domnul sa te înțelepțească. Daca nu aș ști ca la Domnul nimic nu e cu neputința, as zice ca esti irecuperabil! Doar ca ar trebui sa și vrei…!
Doamne, ajută!
Înțeleg indignarea, dar hai să încheiem epopeea. Nu contează cine are ultimul cuvânt, important e să ieșim din contre inutile care nu duc la nimic bun.
Eu apreciez comentariile puse, chiar dacă sunt percepute cam țepoase de cei vizați, dar ajunge cu toate astea, nu trebuie să intrăm prea mult în duhul acesta surd.
De cine sa îngrădit episcopul Longgin JAR și când a facut-o.
De Patr. Kiril al Moscovei înainte de Sinodul din Creta, după ce fusese la o întâlnire cu Papa la Havanna.
Sa ne rugăm pentru vladica Longhin care a pătimit o ispită…!
Actualizare: Vlădica a fost lovit în spital.O căzătură și operație la pleoape pt 2 hematoame.
Bine ca e doar atat!
Între timp vlădica a spus preoţilor cu care a slujit astăzi despre faptul că a fost lovit cu un corp contondent în timp ce se afla internat în spital. A deschis uşa salonului şi imediat a fost lovit cu o bâtă iar agresorul a fugit. A căzut, s-a târât până la pat, abia apoi au venit personalul medical şi forţe de ordine să îi asigure protecţia.
Vlădica nu a spus iniţial ce s-a întâmplat ca să nu sperie pe fraţi şi pe fiii/fiicele duhovniceşti.
Așa arata o fractura de baza de craniu (etaj anterior). Se numește semnul ratonului.
Iertați va rog , acum 3-4 zile am citit câteva comentarii scrise de *LIN * SI chiar am vrut să-mi copiez unele trimiteri la Sfinți Părinți , sa le am si eu dar s-au șters , deși nu am sesizat vre-un atac la persoana sau o calomnie la adresa cuiva . Cum as putea sa le recuperez , sincer mă interesează f .mult , daca știam le salvam atunci . Exista vre-o soluție ? Mulțumesc anticipat !
Doamne, ajută! Am trimis email.