Anul 2026 se anunță ca fiind anul eviscerării adevărului de funcția sa de ancorare și de orientare, de căință, grijă și de frică de Dumnezeu, adică de exact conținutul care face ca adevărul să fie Adevăr.
Anul 2026 se anunță ca fiind anul eviscerării adevărului de funcția sa de ancorare și de orientare, de căință, grijă și de frică de Dumnezeu, adică de exact conținutul care face ca adevărul să fie Adevăr.
Îndemnul pe care îl lansez aici este de a înceta orice participare la parodiile organizate de instituţiile statului român, instituţii care cunosc bine atât dezideratele cât şi argumentele noastre. În schimb, credincioşii ortodocşi trebuie să epuizeze şi căile de a afla înţelegere la acele persoane (funcţionari, experţi, directori etc) care pot influenţa, din interior, minimal sau nu, mersul instituţiilor lor.
Din nefericire, Mitr. Atanasie dovedește unele semnalmente prin care decade din statutul de mărturisitor și episcop care învață drept cuvântul adevărului și are comuniune cu ecumeniștii doar din iconomie. El are comuniune cu ei dintr-o viziune instituțională pământească, privindu-i pe aceia ca fiind Biserica și etalonul față de nepomenitori, care sunt niște schismatici. În plus, folosește și minciuni despre doi Părinți Sfinți contemporani care au întrerupt pomenirea în secolul trecut.
A fost luată o decizie de întrerupere a comuniunii cu Nestorie și i-a fost dat acestuia un termen de 10 zile pentru a se dezice de hulele sale. Totuși aceasta nu a fost pusă în practică nici imediat, nici înainte de Sinodul de la Efes, după cum se poate constata dintr-o altă scrisoare a Papei Celestin către Sf. Chiril, care se găsește în procesele verbale ale Sinodului.
Mirenii nu ar trebui să organizeze „Marşul normalităţii” pentru acelaşi motiv pentru care frontul pederast nu organizează „Slujbe” pentru a-şi avansa agenda anticreştină. Nu trebuie să luptăm cu armele adversarului, mai ales cu acele arme care validează, îndreptăţesc metodologia de luptă politică a pederaştilor.
Conform părții a doua a canonului 15, întreruperea pomenirii este o osândire sau admonestare a ierarhului, deși a existat și concepția exprimată de studiți că prin comuniunea cu el apare întinarea de rătăcirea lui și că acesta e lipsit automat de harul sacramental.
Eroii adevăraţi ai neamului românesc sunt cei care văd limpede că duşmanii sunt alţii decât cei arătaţi şi impuşi înţelegerii noastre.
Unitatea în cuget este necesară, dar nu se obține prin dispute sterile și răutăcioase. „Dacă învaţă cineva neavând puterea, cuvântul lui nu e convingător, ci neroditor. Deci, dacă nu aduci nici un folos, ce trebuinţă e să vorbeşti?”
Anul ce se încheie marchează cel mai limpede răgaz ce ni s-a dat până acum, prilej de risipire a multor iluzii, moment de difuzare a unor mari adevăruri, episod de pregătire a viitorului într-o claritate istorică cum nu s-a mai întâlnit în lume.
Patriarhia Română invocă abuziv canonul 15 I-II pentru a justifica atragerea credincioșilor din jurisdicția Rusiei în cea a României. După ce a fost negat dreptul opririi pomenirii în anii trecuți celor care s-au opus ereziei ecumenismului semnată în Creta (2016), acum este instrumentat în scopuri politice și lumești.