Faptul că războiul din Ucraina nu este unul între ortodocși este tot mai vădit în ultima vreme în urma acțiunilor tot mai violente ale autorităților împotriva Bisericii Ortodoxe Locale canonice. Cu toate că miercuri nu au acaparat Lavra Peșterilor, după cum dăduseră ultimatum, presiunile fizice continuă îndeosebi asupra starețului. Cei care vor să ia în stăpânire mănăstirea sunt anti-creștini și chiar sataniști declarați, nu urmăresc să se roage în biserică.
În data de 30 martie, a doua zi după preconizata predare a Lavrei Pecerska autorităților, comisia trimisă în inspecție a plecat fără să sigileze bisericile vizate. Credincioșii prezenți au fost avertizați în privința provocărilor la care vor fi supuși de către oameni special pregătiți pentru asta și să nu le dea curs în nici un chip.
Este important de semnalat faptul că ambasadele occidentale au presat autoritățile ucrainene să evite violența în urma vizionării modului cum a fost acaparată ultima biserică din regiunea Ivano-Frankovsk. Fără intervenția în forță a poliției, deocamdată Lavra Peșterilor nu poate fi luată de la ortodocși.
Deocamdată toată presiunea s-a mutat asupra starețului Lavrei, Mitropolitul Pavel, care a fost supus la un proces rapid intentat și extenuant. El a fost condamnat să fie pus sub arest la domiciliu 60 de zile și să poarte o brățară electronică, cu interdicția de a difuza apeluri video către public. Acuzația adusă este aceea că a justificat agresiunea Rusiei în diferite discuții telefonice de la începutul invaziei din 24 februarie anul trecut.
După ce Patriarhul Georgiei și cel al Antiohiei au adresat mesaje de susținere publice, după cum am scris, lor li se alătură și Patriarhul sârb Porfirie în sprijinirea credincioșilor ucraineni din Biserica Ortodoxă canonică în persecuția pe care o suportă din partea autorităților de stat prin alungarea din Lavra Pecerska. Acesta a scris oficial că se așteaptă ca „toate Bisericile și comunitățile religioase, precum și toate instituțiile pentru care contează pacea, adevărul și ordinea, să condamne amenințarea la adresa libertăților religioase și încălcarea drepturilor de proprietate”. Cam în același ton s-a poziționat și Patriarhia Ierusalimului printr-un ierarh al său. Biserica Macedoniei refuză sinodal comuniunea cu schismaticii ucraineni ai lui Epifanie Dumenko.
Pe 28 martie 2023, Biserica Ortodoxă Sârbă a publicat un apel în legătură cu teroarea de stat desfășurată împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene, transmite site-ul Patriarhiei Sârbe.
Patriarhul sârb Porfirie, în numele ierarhilor Bisericii Sârbe, a declarat că Biserica Ortodoxă Ucraineană este „singura Biserică Ortodoxă canonică și legală din Ucraina și, în același timp, cea mai mare organizație religioasă din această țară”.
El a subliniat că „ea este recunoscută de toate Bisericile Ortodoxe ale lumii, precum și de toate confesiunile și bisericile necreștine”. În același timp, în document se notează că „structura necanonică, schismatică, care deși se numește Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU), dar nu are nici măcar cele mai elementare atribute de biserică, este recunoscută doar de patru Biserici Ortodoxe, care, din punct de vedere al numărului credincioşilor lor, constituie un procent foarte neînsemnat în lumea Ortodoxă”.
„Desigur, chiar dacă disproporția numerică ar fi fost în favoarea structurii necanonice, adică în defavoarea Bisericii canonice, acest lucru nu ar fi schimbat nimic la nivel ontologic: Biserica este Biserică, și parasinagoga ilegală poate deveni Biserică numai prin pocăință și prin urmarea unei proceduri canonice, nu printr-o semnătură de condei”, se spune în adresare.
În Patriarhia Sârbă s-a subliniat că „Biserica Ortodoxă Ucraineană nu este “o parte beligerantă”, ci o Biserică a lui Dumnezeu vie și activă, aflată în unitate de credință și comuniune liturgică cu Biserica Ortodoxă Rusă și cu Bisericile Ortodoxe în general”.
„Războaiele, drepte și nedrepte, sunt purtate de state, nu de Biserici. Însăși tratarea Bisericii ca dușman este de o natură monstruoasă, dat fiind faptul că membrii părților aflate întru-n conflict tragic, dacă sunt credincioși, sunt credincioși ai aceleiași Biserici”.
„Biserica este întotdeauna pentru pace, se roagă permanent pentru pace și face tot posibilul pentru ca vrăjmășia și ura dintre oameni și popoare să fie transformate în prietenie și iubire. Biserica nu împarte oamenii în “ai săi” și “străini”, ea încearcă în numele Dumnezeului iubirii să-i iubească pe toți și să aibă o grijă pastorală de mântuirea sufletelor și a vieților tuturor celor care au nevoie de iubire și ajutor frățesc”, se spune în document.
Potrivit Patriarhului Sârb, „cel mai bun exemplu al unei astfel de atitudini și comportament ne este oferit de Biserica Ortodoxă Ucraineană – de Întâistătătorul ei Preafericitul Mitropolit Onufrie al Kievului și al întregii Ucraine, episcopatul ei, clerul, călugării și credincioșii acesteia”.
Din acest motiv, Biserica Ortodoxă Sârbă „se uită cu profundă îngrijorare, tristețe și dragoste frățească la “suferințele sfinților” (Apoc. 14:12; cit. 1, 9) din Ucraina, la oprimarea, violența și persecuția pe care actualul guvern ucrainean o desfășoară împotriva Bisericii canonice și, prin urmare, împotriva majorității propriilor cetățeni, căci Biserica Ortodoxă Ucraineană este cea mai mare comunitate religioasă din țară”.
„S-a anunțat și următorul vârf al terorii, o repetare exactă a persecuției sovietice asupra Bisericii – alungarea a două sute cincizeci de călugări și a sute de profesori și studenți de teologie din Lavra Peșterilor de la Kiev, izvor duhovnicesc vechi de secole și Centrul Sfintei Rusii, izvorul creștinismului și Ortodoxiei slave de est pe teritoriul Ucrainei contemporane, Rusiei și Republicii Belarusul”.
Potrivit Patriarhului Sârb, „moștenirea duhovnicească și culturală a Lavrei este un element constitutiv extrem de important și vizibil nu doar al patrimoniului ucrainean și rus, dar și al patrimoniului cultural mondial”.
„În lumina acestor fapte, decizia actualei conduceri a Ucrainei de a-l expulza pe Mitropolitul Onufrie, obștea monahală și Academia Teologică (KDAiS) din Lavră nu este altceva decât un act asemănător cu groaznica teroare a statului împotriva Bisericii, precum și o încălcare monstruoasă a drepturilor sale fundamentale, a libertății religioase și a libertății de conștiință în general”, crede Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Sârbe.
Potrivit Patriarhului, „comportamentul conducerii statului ucrainean denotă faptul că scopul său real, și poate final, este de a șterge memoria istorică și toate urmele Ortodoxiei originare din Ucraina, pentru a schimba codul și identitatea istorică pe care Biserica le-a construit cu minuțiozitate și păstrat de-a lungul secolelor, de la sfântul cneaz Vladimir până în zilele noastre”.
„Simțind și știind că singura Biserică Ortodoxă care există în Ucraina, în frunte cu Mitropolitul Onufrie al Kievului, își poartă cu curaj și liniște crucea și se înalță cu nădejde în Hristos pe Golgota, suntem convinși că Domnul cel răstignit și înviat, datorită profundei credințe, iertării și dragostei pentru toată făptura, chiar și pentru vrăjmași, va da putere Bisericii Sale să poarte toată suferința pe care trebuie să o îndure”, scrie Patriarhul Porfirie.
„În același timp, ne ridicăm cu tărie vocea împotriva groaznicei nedreptăți, împotriva terorii de stat îndreptate asupra Bisericii din Ucraina, care “strigă la cer”, a spus Primatul Bisericii Ortodoxe Sârbe.
Patriarhul Sârb și-a exprimat nădejdea că “bisericile și comunitățile religioase, precum și instituțiile și organizațiile cărora le pasă de pace, dreptate și cel puțin o anumită ordine în lume, vor condamna încălcarea flagrantă a drepturilor și libertăților religioase din Ucraina”.
„Rugându-ne fierbinte lui Dumnezeu pentru sfârșirea războiului fratricid din Ucraina și instaurarea rapidă a păcii pline de har în ea, noi cu credință, nădejde și dragoste așteptăm triumful Crucii și Învierea lui Hristos asupra puterilor întunericul, răului și morții. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și Sfânta Învierea Ta o lăudăm și o slăvim”, a încheiat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Sârbe Patriarhul Porfirie.
Biserica Macedoneană nu va consluji cu BOaU până ce statutul ei va fi stabilit la nivelul Ortodoxiei mondiale.
Pe data de 28 martie 2023, Sfântul Sinod al Ierarhiei Bisericii Ortodoxe Macedonene, la o ședință permanentă, a dezbătut posibilitatea conslujirii liturgice cu BOaU, consemnează m-p-c.org. După o discuție lungă, s-a decis să nu se slujească împreună cu „ierarhia” BOaU până la stabilirea finală a chestiunii statutului ei la nivelul întregii lumi ortodoxe.
Dumenko voia “comuniunea” cu Biserica Macedoneană.
Pe lângă cele două Biserici de mai sus, este de notat că și Mitropolitul și clerul din Muntenegru în apărarea Lavrei Peșterilor din Kiev. Deși este o Biserică autonomă din cadrul Patriarhiei Sârbe, poziția lor este importantă și subliniază faptul că intenția de a evacua obștea monahilor din Lavra Pecerska pare incredibilă și atât de absurdă, încât e greu de crezut. Mitr. Ioanichie și credincioșii muntenegreni aduc rugăciunile lor către Dumnezeu pentru frații din Ucraina.
Atrag atenția în sens bun și reacțiile publice a alți doi ierarhi din Ierusalim și Ceho-Slovacia.
Arhiepiscopul Teodosie de Sebastia a făcut o serie de declarații legate de situația bisericească din Ucraina în cadrul unei întâlniri cu una din delegații bisericești pe 27 martie 2023. Deci poate fi considerată ca fiind poziția oficială a Patriarhiei Ierusalimului. Acesta a declarat: „Condamnăm fără ocoliș persecuțiile sistematice și prigonirile care au fost organizate împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene de către guvernul de la Kiev, care, după cum știm, materializează programe occidentale, care sunt dușmane pentru întreaga Biserică Ortodoxă. Se ciocnesc cu valorile și misiunea ei, amenință însăși prezența ei”.
De asemenea, a mai semnalat: „Abordăm persecuțiile împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene ca persecuții împotriva întregii Biserici, pentru că în clipa de față se observă amenințarea cu scoaterea ierarhilor, preoților și monahilor din Lavra din Kiev, o mănăstire istorică veche, care este bine cunoscută ca una din cele mai mari mănăstiri din Biserica Ortodoxă Ucraineană”.
Ierarhul a subliniat: „Din partea noastră, cerem acțiuni imediate de la toată opinia publică ortodoxă pentru oprirea acestor prigoniri nemiloase…”.
Arhiepiscopul Teodosie și-a exprimat părerea că astfel de declarații împotriva persecuției din Ucraina, cum au făcut diferiți conducători duhovnicești, „vor constitui un pas puternic de împiedicare pentru guvernul de la Kiev, care acționează cu dușmănie împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene…”.
„Declarăm că nu recunoaștem legitimitatea oricărei alte organizații care a fost creată în Ucraina spre confruntarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice și chemăm toată lumea creștină și civilizată să depună toată orice strădanie posibilă spre oprirea persecuțiilor sistematice împotriva ei”, a conchis el.
Poporul ortodox martiric al Ucrainei și Biserica Ortodoxă canonică a ei de sub Mitropolitul Onufrie și cinstitul Sinod al Ierarhiei din jurul său sunt prigoniți cu asprime și în mod nemilos de către conducerea anticanonică a „Ierarhiei” cu „tăișul” autorității statale ucrainene. (…)
În urmă cu 17 ani, la prima mea slujire ca membru sinodal (2005-2006), am avut binecuvântarea să reprezint Biserica Greciei la manifestările sărbătorești în cinstea Preafericitului de atunci Mitropolit Vladimir la împlinirea a 40 de ani de preoție și arhipăstărire. Atunci mi s-a dat prilejul și binecuvântarea să mă închin la sfintele odoare și moaște ale Lavrei din Kiev. (…) «Ierarhia» statală cu puterea și impunerea puterii de stat a conlucrat să fie izgoniți până la termenul zilei de mâine (29 martie) monahii în cauză din Mănăstirea lor de metanie. Tânguire și durere se potrivește acestei situații de necaz și îndurerată.
Îmi exprim urarea arzătoare și am bune nădejdi că atât Sfântul nostru sinod al Bisericii Greciei, cât și restul Bisericilor Ortodoxe Autocefale vor lua poziția îndatorată și vor dezavua puternic această acțiune necuvioasă neduhovnicească și nesfântă pe seama sufletelor cuvioase și afierosite.
Pentru a mai adăuga o piesă la tabloul general al reacțiilor publice pe acest subiect, pe lângă poziția de mai sus a Mitropolitului Serafim din cadrul unei Biserici care a intrat deja în comuniune cu schismaticii din Ucraina, mai remarcăm un ierarh. Este vorba de scrisoarea de protest a unui ierarh din Biserica Cehiei și Slovaciei, Arhiepiscopul Mihail de Praga, care stă alături de monahii prigoniți din Lavra Pecerska și de credincioșii ortodocși ucraineni.
Patriarhul Catolicos Ilia II al Georgiei a trimis o scrisoare Patriarhului Ecumenic cu privire la situația care domnește în Ucraina pe subiectul Lavrei Peșterilor din Kiev.
Între altele, el menționează că „guvernul Ucrainei, care se află în stare de război, are propria lui poziție și ia în considerare problemele religioase la un nivel mai mic”. Cu prilejul acestei situații, Patriarhul Ilia II cere de la Patriarhul Ecumenic să ajute spre dezamorsare.
De asemenea, Întâistătătorul Bisericii Georgiei subliniază faptul că „Biserica Ortodoxă Ucraineană s-a aflat într-o situație foarte dificilă din multe privințe”, spunând că una din ele este Lavra Peșterilor, precum și acapararea sfintelor biserici.
„Este îndeosebi important faptul că Mitropolitul Onufrie, prin hotărâre sinodală, a ieșit din Biserica Rusiei și a făcut unii pași spre negocieri. Din păcate, lumea ortodoxă se confruntă astăzi cu o serie de provocări serioase și orice pas pozitiv la acest nivel va fi evaluat în particular…” – încheie Patriarhul Georgiei.
În încheiere, Patriarhul accentuează: „am dori să ne exprimăm încă o dată marea noastră durere pentru războoul ruso-ucrainean, care ridică vieți ale aoldaților și a mii de oameni nevinovați care-și apără patria. Am trecut prin astfel de încercări și cunoaștem foarte bine seriozitatea situației. Pentru cele de mai sus, ne doare pentru situația actuală din Biserica Ortosoxă Ucraineană”.
“Cu bucurie combinată cu tristețea, vă îmbrățișăm în Hristos în aceste zile ale Postului Mare, când ne pregătim pentru moartea și Învierea Domnului și Mântuitorului nostru. Vă scriem în această perioadă grea pentru istoria respectatei Biserici Ortodoxe Ucrainene, timp în care ne amintim de cuvintele Sfântului Apostol Pavel: “În toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi, prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi” (2 Cor. 4:8-9) se spune în mesaj.
Patriarhul Ioan notează că deși Biserica Antiohiei este departe în plan geografic, toți credincioșii întind o mână de ajutor Bisericii Ortodoxe Ucrainene în această perioadă dificilă.
“Ne rugăm neîncetat pentru Dumneavoastră și pentruai păstorii voștri, ne rugăm lui Dumnezeu să oprească în curând acest război teribil și să distrugă toate amenințările cu care se confruntă sfânta voastră Biserică. Dumnezeu să vă dea înțelepciune, putere și capacitatea de a îndura, căci “cine va răbda până la sfârșit acela se va mântui”, a scris Întâistătătorul Bisericii Antiohiei.
Patriarhul Ioan al Antiohiei a scris o epistolă și Patriarhului Chiril, în care deplânge „cu veșincă durere” situația din Ucraina, de unde vin vești proaste despre persecuția Bisericii. Acesta notează: „auzim astăzi de persecuția Bisericii Ortodoxe Ucrainene și despre acele monumente istorice care formează inima Patriarhiei Moscovei și a restului Rusiei istorice”.
Biserica Bulgară și-a exprimat îngrijorarea cu privire la decizia conducerii Rezervației Naționale “Lavra Peșterilor de la Kiev” conform căreia călugării trebuie să părăsească sfânta mănăstire înainte de 29 martie 2023.
“Lavra Peșterilor de la Kiev este prima mănăstire a Rusiei Kievene, întemeiată în secolul al XI-lea de primii asceți ai monahismului vechi rusesc, Preacuvioșii Antonie și Teodosie ai Peșterilor. A fost amenajată de călugării ortodocși și de poporul Rusiei Kievene, iar apoi al Imperiului Rus, sute de sfinți au strălucit în mănăstire, sfinți care sunt cinstiți pretutindeni în Biserica Ortodoxă”, se menționează în adresare.
“În ultimii treizeci de ani, cu prețul unor eforturi incredibile, clerul mănăstirii, cu ajutorul poporului ortodox din Ucraina, precum și pelerinii din toată lumea ortodoxă au ridicat sfânta mănăstire literalmente din ruină și pustiire”, au adăugat în Biserica Ortodoxă Bulgară.
Potrivit ierarhului bulgar, această lovitură adusă Lavrei este o lovitură împotriva celei mai mari confesiuni din Ucraina, “o lovitură împotriva poporului ortodox ucrainean și întreagii Biserici Ortodoxe, o lovitură în Trupul viu al lui Hristos”.
Biserica Bulgară și-a exprimat sprijinul deplin pentru călugării din Lavra Peșterilor de la Kiev și a făcut apel către autoritățile Ucrainei, îndemnându-le să nu se amestece în treburile bisericești. “Facem apel către autoritățile de stat din Ucraina să nu se amestece în treburile bisericești, să respecte principiul separării statului de Biserică. Îndemnăm la păstrarea Lavrei Peșterilor de la Kiev cu singura și unica destinație – ca loc de închinare și de viețuire a nevoitorilor din Biserica canonică”, se arată în apel.
“Astăzi peste 200 de călugări și novici trăiesc în Lavra Peșterilor de la Kiev. În ultimii treizeci de ani, ei au ridicat din ruine sfântă mănăstire moștenită de la regimul ateist, și au înălțat multe biserici în ea, prin muncă dezinteresată și cu sprijinul poporului evlavios. Ei nu trebuie să fie lipsiți de un loc de pocăință și rugăciune. Rugăciunile lor sunt un sprijin pentru noi toți în aceste încercări grele. În Lavră se află Academia Teologică și Seminarul din Kiev, unde studiază mulți studenți și seminariști. Aceștia sunt viitori clerici și slujitori ai Bisericii”, se notează în încheierea adresării.
Apelul a fost semnat de: Episcopul Mihail al Konstantiei, starețul mănăstirii Cekotinsky împreună cu călugării;
Arhimandritul Ioan, starețul mănăstirii Sfântul Teodor Tiron din Praveș împreună cu obștea;
Arhimandritul Nazariie starețul mănăstirii Sfânta Treime din Aprilți, împreună cu obștea;
Arhimandritul Ioan, starețul mănăstirii Ciprovsk în cinstea Sfântului Ioan de Râlsk;
Arhimandritul Nifon, starețul mănăstirii Lopușansk în cinstea Sfântului Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului.
Ieromonahul Emil Yakimov, starețul mănăstirii Sfânta Treime din Etropol;
Maica Cassiana, stareța mănăstirii Vracensk în cinstea celor Patruzeci de Mucenici, împreună cu maicile din mănăstire.
Nu în ultimul rând, s-au strâns foarte mulți astăzi la Pecerska mulți credincioși pentru a-și apăra Biserica și credința persecutată, după cum relatează Orthochristian, dar și diverse filmări în direct.
Așadar doar două Biserici au luat poziție față de persecuția din Ucraina, Georgiană și Antiohiană. Mai există și alți ierarhi și clerici din Bulgaria și Serbia care s-au exprimat public. Din nefericire, Patriarhia Română rămăne surdă la durerea de dincolo de graniță, deși ar fi cea mai îndreptățită să reacționeze pentru că avem o comunitate substanțială de români minoritari acolo.
Nu rămâne decât să ne rugăm noi, credincioșii, și să cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru frații noștri de credință, dar și pentru a nu ajunge în aceeași situație ca ei dacă nu luăm poziție acum.
Cu prilejul ultimelor postări pe internet, Biserica Albaniei clarifică faptul că nu este vorba să fie prinsă de procedeul contrazicerilor, combaterilor, atacurilor, inexactităților și blamărilor, după cum sunt întreprinse de mireni incompetenți pe pagini de internet.
Deci Biserica Ortodoxă din Albania declară în tot chipul că nu este dispusă să trâmbițeze pe internet și în general pe mijloacele de informare în masă opiniile și judecățile ei referitoare la poziția și comportamentul altor Biserici Ortodoxe Locale și ale Întâistătătorilor lor.
Problemele bisericești dureroase care s-au ivit în ultimii ani și recent în Africa, care au drept consecință falii clare în relațiile Bisericilor Ortodoxe Locale și neliniștea răspândită a creștinilor ortodocși, nu sunt soluționate prin metoda represaliilor în lanț din partea unor Biserici anume și prin colectarea încuviințărilor din partea celorlalte prin mijloacele de informare în masă.
Opinia responsabilă a Bisericii Ortodoxe Autocefale a Albaniei este expusă în corespondența bisericească oficială, în informări ale Secretariatului și imediat va fi depusă organului competent, Sinodul sau Sinaxa Panortodoxă, care, conform principiului sinodalității, este singurul(a) capabilă să soluționeze problemele de bază și să asigure unitatea și pacea Bisericii Ortodoxe din lume.
După cum se intensifică dezastrul fără precedent al Ortodoxiei în Ucraina și durerea nespusă a credincioșilor culminează, se impune o abordare panortodoxă cât mai curând posibil.
Sinodul Panortodox, după cum se știe, este convocat de Patriarhul Ecumenic, se adună și funcționează, chiar dacă unele Biserici Locale absentează, după cum s-a întâmplat și cu Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe în Creta, 2016.
Tirana, 11 martie 2023 Din partea Secretariatului Sfântului Sinod
Observațiile noastre: Cel mai probabil reacția albaneză vine în urma apelului recent al Patriarhului Teodor de Alexandria către celelalte Biserici Locale de a condamna acțiunile și „teoriile” Bisericii Ruse prin care a pătruns în teritoriul său canonic. Bineînțeles, acesta a trecut cu vederea actul său necanonic de a-i recunoaște pe schismaticii ucraineni cu care a slujit împreună (6 martie).
Pe lângă faptul că dorește convocarea unui Sinod Panortodox de către Patriarhul Bartolomeu, albanezii îl înfruntă pe acesta și nu recunosc pe schismaticii ucraineni și nici drepturile de putere pretinse de Fanar. Aceasta poate însemna că lucrurile vor rămâne în același făgaș conflictual ireconciliabil după cum dă impresia Patriarhia Ecumenică de a nu fi dispusă la o întrunire panortodoxă decât în termeni favorabili. Singurul format convenabil ar fi fost unul restrâns la Patriarhiile străvechi, dar și acest proiect este sortit eșecului.
Nu în ultimul rând, menționarea Sinodului din Creta drept reper este curioasă. Pe de o parte nu poate fi numit Panortodox pentru simplul fapt că nu au participat și nu au recunoscut deciziile lui toate Bisericile Locale, iar pe de altă parte nu a rezolvat, ci a complicat problemele. Un alt Sinod asemănător nu ar face decât să agraveze situația. Nu îndeplinirea unor condiții formale prin abuz de putere se ajunge la unitatea Bisericii, ci prin adunarea în Duhul lui Dumnezeu, cu smerenie și dragoste de adevăr.
De aceea nu este indicat să fie pur și simplu convocat un Sinod, ci prima dată să existe dragoste și supunere față de adevărul de credință în Hristos.
La întrunirea Sinodului BOR din această primăvară, pe lângă deciziile strict administrative, două subiecte mai importante au fost atinse, anume recunoașterea autocefaliei macedonenilor și afirmarea susținerii față de românii ortodocși persecutați în Ucraina. Primul are un impact internațional, pe când al doilea mai mult local, deși ar fi trebuit să fie de anvergură mult mai mare.
Textul sinodal punctează următoarele cu referire la temele menționate:
„5. Aprobarea recunoașterii autocefaliei acordată Bisericii din Republica Macedonia de Nord cu numele de „Arhiepiscopia de Ohrida și a Macedoniei de Nord, cu sediul la Skopje”, de către Patriarhia Serbiei prin Tomosul sinodal emis în data de 5 iunie 2022. Întâistătătorul ei va fi pomenit cu titulatura „Preafericitul Părinte Ștefan, Arhiepiscopul Ohridei, Skopjei și Macedoniei de Nord”; . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În legătură cu situația parohiilor ortodoxe românești din zona Bucovinei de Nord, aflate în jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române își menține ferm poziția favorabilă respectării drepturilor și libertăților comunităților românești din toată Ucraina, după cum sunt respectați ucrainenii din toată România.”
Sprijinirea comunităților românești din Ucraina
După cum promisese IPS Teodosie anterior, a fost luată în discuție situația românilor din Ucraina, care sunt persecutați sub diverse forme, printre care și sub aspect religios. Hotărârea finală este mult prea rece față de situația fierbinte de peste graniță în care se găsesc conaționali de-ai noștri, dar și alți frați de credință, chiar dacă de etnii diferite, localnici care sunt majoritatea ucraineni și ruși ortodocși.
Totuși este lăudabil faptul că a fost menționată problema și a fost exprimată o poziționare în favoarea respectării drepturilor, se înțelege că religioase, minorității românești din Ucraina. Recomandarea din 21.02.2019 este reluată acum, după 4 ani, făcându-se apel la „respectarea libertății administrativ-pastorale a clerului şi credincioșilor din această țară (inclusiv dreptul la autocefalie)”.
Din păcate, această luare de poziție nu a avut ecou nici măcar în presa bisericească din străinătate, care s-a concentrat mai mult pe recunoașterea autocefaliei macedonenilor. Însă cel mai important este ca autoritățile ucrainene să înceteze persecuția și, în caz că nu se va întâmpla asta, să apară reacții de susținere mai hotărâte din partea Bisericilor Locale și ale forurilor politice competente.
Autocefalia macedoneană
Autocefalia acordată de curând (5 iunie 2022) de către sârbi macedonenilor după vindecarea unei schisme prelungite a fost recunoscută și de Sinodul român. Hotărârea vine să confirme actul Patriarhiei Sârbe după ce alte 4-5 Biserici Locale au făcut aceasta până acum, după cum face o trecere în revistă portalul Orthochristian. Deja Rusia, Polonia, Ucraina și Bulgaria au recunoscut autocefalia, iar Antiohia este foarte deschisă spre aceasta. În plus, majoritatea celorlalte Biserici autocefale au intrat în comuniune cu macedonenii, dar există și neînțelegeri legate de acordarea autocefaliei. Astfel, doar Alexandria, Cipru, Georgia și Albania nu au conslujit și nici nu și-au exprimat încă un punct de vedere.
Biserica Greciei respinge autocefalia macenoneană pe motiv că nu ar putea fi dată decât de Constantinopol. Pe lângă aceasta, ca și Fanarul, refuză existența termenului de „Macedonia” sau derivate în titulatura noii Biserici. Din acest considerent, au apărut unele comentarii incisive în preaa greacă. Ortthodox Times scrie că prin această decizie Bucureștiul părăsește poziția de neutralitate în chestiunea schismei ucrainene și chiar produce mai multă confuzie. Aceasta din cauza faptului că este pus la îndoială așa-zisul drept exclusiv al Patriarhiei Ecumenice de a acorda autocefalii și pentru că include în titulatura Arhiepiscopului macedonean Ștefan și denumirea de Macedonia de Nord. Formula de pomenire adoptată de români este altfel decât a tuturor celorlalți, care la rândul lor sunt diferite între ele.
Finalizarea procesului de acordare a autocefaliei este în desfășurare și practic fiecare Biserică Locală își face cunoscută poziția până la un consens pan-ortodox. Acesta va fi atins când se va rezolva chestiunea cu privire la cine are dreptul de a da autocefalie, Constantinopolul (cu pretenția la primat de putere) sau orice Biserică mamă (din care se desprinde cea nouă), și când va fi depășită problematica denumirii. Grecii nu acceptă termenul de Macedonia, iar bulgarii pe cel de Ohrida (sau Ahrida).
Rusia a cerut prin reprezentantul ei permanent la NU, Vasili Nebenzia, o întâlnire specială a Consiliului de Securitate a NU pentru a discuta persecuția Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice.
„În această țară, prin concursul Occidentului colectiv, regimul Zelensky s-a transformat într-o dictatură autoritară, care este un obstacol important în sine pentru pace. Recent, persecuția dizidenților și a liderilor din opoziție a fost suplimentată cu dorința de distrugere a singurei Biserici canonice din Ucraina – Biserica Ortodoxă Ucraineană” relatează RIA-Novosti că a spus Nebeznia.
„Credem că această situație merită atenția deosebită a membrilor Consiliului de Securitate”, a spus reprexentantul Rusiei, avertizând asupra consecințelor serioase pentru pacea și securitatea regionale.
Nebenzia a mai spus despre Consiliul de Securitate că plănuiește să vorbească despre cum au supraviețuit civilii din Donbas sub bombardament din 2014 și care sunt speranțele și țelurile lor.
În orice caz, Biserica Ortodoxă Ucraineană, care s-a separat de Patriarhia Moscovei în mai, este nemulțumită de un asemenea apel care vine din partea Rusiei.
Departmentul pentru Relații Externe Bisericești al BOU a declarat ieri:
„A ajuns cunoscut din mass-media că reprezentantul permanent al Federației Ruse la NU, V. A. Nebenzia, a făcut un apel la o întâlnire separată a Consiliului de Securitate al NU pentru 17 ianuarie 2023 pentru aituația din jurul Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
În această privință, vă informăm că Biserica Ortodoxă Ucraineană nu a trimis nici unui stat vreo cerere de asistență pentru protejarea drepturilor ei și, mai mult, unui stat care a comis un atac armat perfid asupra țării noastre. De asemenea, nu am autorizat pe nimeni din BORu-PM să vorbească din partea noastră la NU. Suntem îngrijorați că subiectul Bisericii Ortodoxe Ucrainene este ridicat de structuri care nu au nimic de-a face cu noi. Facem apel la autoritățile rusești să nu vorbească pe seama Bisericii noastre pe platforme internaționale și să nu folosească factorul religios pentru scopurile lor politice.
În același timp, cerem autoritătilor noastre ucrainene să ducă o politică religioasă echilibrată, să asigure drepturi egale penteu toate organizațiile religioase, așa încât să nu dea statului agresor vreun motiv să folosească politica religioasă a statului nostru în propriile lor interese.
Instituțiile sinodale ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene, în limita competenței și capacităților lor disponibile, desfășoară activități în mod sistematic care urmăresc protejarea drepturilor și libertăților credincioșilor și organizațiilor religioase ale BOU, atât la nivel național, cât și internațional.”
Nota noastră: Biserica Ortodoxă Ucraineană are nevoie de atenția și protecția forurilor internaționale pentru că, la nivel intern, este discriminată și persecutată de autoritățile naționale. Dar ajutorul trebuie să fie în termenii respectării libertății religioase, fără conotații politice. Cu atât mai mult conotațiile pro-rusești, ale țării agresoare față de Ucraina, sunt străine de intențiile sale. Litigiul este de natura religioasă, nu politică, și așa trebuie asumat.
Credincioșii sunt ucraineni, chiar dacă fac parte din Patriarhia Rusă prin istoria comună bisericească. Pacea urmărită nu este una de factură politică, ci de bună rânduială duhovnicească. În acest sens, se pare că, cel puțin la momentul acesta, BOU se desprinde tot mai tare de Biserica Rusă și se afirmă tot mai mult ca fiind autocefală sau cu o autonomie lărgită, mai mare decât cea acordată de principiile actuale bisericești. Un exemplu de depășire a acestor delimitări este faptul că Mitropolitul Onufrie nu-l mai pomenește doar pe Patriarhul rus, ci pe toți ceilalți Întâistătători de Biserici. S-ar putea adăuga și alte aspecte, cum ar fi acela că Mitr. Onufrie cel mai probabil nu va mai participa la Sinodul patriarhal.
Foarte probabil atitudinea Patriarhului Rusiei a contribuit mult la această distanțare a Bisericii Ucrainene de o Moscovă care își vede doar interesele sale politice și pe front, nu și suferințele fraților lor din Ucraina. Greșeala implicării Întâistătătorului rus în politică nu trebuie repetată și de ucraineni.
Mare lucru este să fie dusă și păstrată mărturisirea de credință la nivel bisericesc, ferită de influența lumească a politicului de orice fel.
Privită ca o entitate străină în interiorul Ucrainei, prin care își exercită rușii influența, Biserica Ortodoxă din această țară a devenit ținta unei prigoane tot mai fățișe. Mai întâi a venit înființarea unei structuri bisericești de către Patriarhia Ecumenică la directivele SUA, compusă din schismaticii deja existenți. Deoarece nu au făcut o concurență reală și nu au reușit să atragă pe credincioși de partea lor nici cu forța, se trece la măsuri de exterminare a Bisericii canonice.
Dacă din ianuarie 2019, de la înființarea așa-zisei Biserici autocefale de către Fanar, nu s-a găsit suficientă susținere politică pentru proiectele de lege de desființare a Bisericii canonice, după declanșarea conflictului militar de anul trecut aceasta a devenit tot mai vulnerabilă. Măsurile prin care este lovită Biserica sunt luate de acum nu doar de către diferite autorități locale, ci tot mai mult de la centru.
Deposedarea Lavrei Peșterilor
La trecerea spre 2023, după ce președintele Zelenski a dat undă verde pentru demararea procesului de elaborare a unei legi de „redenumire” a BOU, prima lovitură a venit la cumpăna dintre ani, când Lavra Pecerska a fost luată la 1 ianuarie de către stat, care nu a mai prelungit contractul de concesionare.
Clădirile ei principale, partea de sus, se găsesc în administrarea statului, ca moștenire de la sovieticii care le-au confiscat în anii trecuți. Până acum, ele au fost date în folosință Bisericii, iar Lavra de jos, unde se găsesc peșterile, a fost cedată ei definitiv deja. Folosindu-se de această conjunctură și de contextul dat de război, autoritățile practic au luat Lavra.
Mai mult decât atât, schismaticii au anunțat prin conducătorul lor, Epifanie Dumenko, că vor sluji pe 7 ianuarie în biserica principală, de Nașterea Domnului pe stil vechi, cu toate că deja făcuse aceasta pe stil nou. Deși se părea că nu vor primi aprobare din partea statului, aceasta a venit în penultima zi, pe 5 ianuarie.
În mod evident, această slujire a schismaticilor este una simbolică, o victorie și acaparare a unui loc important, reședința Mitropolitului Onufrie. Deși oficialii statului vorbesc de o slujire prin rotație de acum încolo, monopolul Bisericii canonice să fie împărțit cu cea „ucraineană/națională”, este greu de crezut că va fi acceptabilă această variantă sau de găsit o soluție convenabilă după profanarea altarului de către schismatici (în mod repetat). Spre deosebire de locașurile din Țara Sfântă, unde slujesc în unele biserici alternativ ortodocșii cu ereticii, aici s-ar petrece acest lucru chiar pe același altar.
Mesajul președintelui din Ajunul Crăciunului
Într-un video postat pe Youtube pe 6 ianuarie, președintele Zelenski i-a felicitat pe ucraineni în Seara de Ajun și de Nașterea Domnului. Mesajul transmis este acela de unitate a familiei poporului ucrainean spre o victorie unică. Tradițiile cazacilor trebuie păstrate în ciuda condițiilor grele de luptă cu ocupanții. De aceea, urmând credința strămoșilor că în această zi se deschid cerurile și rugăciunea în acest moment către „puterile superioare” ajută la îndeplinirea visului de armonie, prosperitate, victorie și pace milenară.
Deși nu a participat la slujba din Lavra Pecerska, președintele și-a manifestat bucuria pentru prezența ucrainenilor la slujbă, „mulți oameni și mulți dintre soldați”. În plus, apreciază că a fost și va fi auzită o rugăciune sinceră pentru Ucraina în Lavră astăzi și că „nimeni nu-i va mai înstrăina pe ucraineni în Lavră”. Această afirmație împreună cu referința la realizarea unei dreptăți istorice duce cu gândul la eliminarea pe viitor a Bisericii canonice din Lavra Peșterilor cel puțin, deși schismaticii nu au personal bisericesc suficient care să o deservească.
Explulzarea unor înalți clerici din Ucraina
O altă măsură importantă împotriva Bisericii a fost retragerea cetățeniei mai multor clerici importanți, foarte mulți ierarhi.
A fost făcută publică pe surse o listă de 13 clerici, marea majoritate ierarhi, cărora li s-a luat cetățenia ucraineană prin decretul președintelui nr. 898 din 28 dec. 2022. Este de la sine înțeles că aceștia nu vor mai putea activa în funcțiile lor:
Anatoly Yeletskikh – Mitropolit Ionatan de Tulcin și Bratslav;
Sergiy Anitsoy – Vicar al Eparhiei de Tulcin, Episcop Serghie de Ladyzhyn;
Volodymyr Vinichenko – Arhiepiscopul Varsanufie de Novoazovsk (eparhia Donețk);
Viktor Hradomsky – Protoiereu Viktor, paroh al Bisericii Alexander Nevsky (Eparhia Odesa);
Mykolai Donenko – Episcop Vicar, Episcopul Nestor de Yalta;
Valentyn Yehorenko – Mitropolitul Meletie de Cernăuți și Bucovina;
Oleksiy Maslennikov – Mitropolit Iosif de Romny și Buryn (eparhia Romny);
Ivan Seredny – Mitropolit Irineu de Dnipropetrovsk și Pavlohrad;
Andriy Skobiola – Arhiepiscop Ambrozie de Volnovaha, vicar al eparhiei Donețk;
Oleksandr Taranov – Arhiepiscop Arcadie de Rovenky și Sverdlovsk;
Rostyslav Shvets – Mitropolit Lazăr de Simferopol și Crimeea;
Viktor Shinkarev – Arhiepiscop Paisie de Konstantynivka;
Ihor Yakovenko – Mitropolit Arsenie de Sviatogorsk, vicar al eparhiei Donețk, vicar al Lavrei Adormirea Maicii Domnului Sviatogorsk.
În funcție de evoluția războiului, deocamdată clericii din zonele cucerite de ruși nu sunt afectați, dar Mitropolitul Meletie de Cernăuți este cel mai lovit și, bineînțeles, credincioșii din această episcopie. În plus, se așteaptă să fie dispusă aceeași măsură pentru alți 6 clerici.
IPS Longhin – un critic curajos al schismaticilor, luat și el în vizor de autorități
Nici o Biserică Locală nu este până acum public alături de credincioșii ucraineni prigoniți
Deși această persecuție ar fi trebuit resimțită de toți ortodocșii de pretutindeni și ar fi trebuit să stârnească reacții și declarații de susținere din partea Bisericilor Locale, așa cum remarcă Episcopul Teodosie din Patriarhia Ierusalimului, acest lucru nu s-a petrecut până acum. Bineînțeles că nu este de așteptat să fie alături cei care i-au recunosct pe schismatici și practic validează prigonirea, dar nici pentru celelalte Patriarhii nu cântărește mai mult Hristos decât îngrădirile și interesele lumești politice.
Informăm pliroma bine-credincioasă a Bisericii Ciprului că IPS Mitropolit Neofit de Morfu ar fi vrut să fie prezent la slujba întronizării Preafericitului Arhiepiscop Gheorghe al Ciprului duminică, 08.01.2023, totuși preferă să rămână în chilia sa smerită, rugându-se atât pentru Preafericitul Arhiepiscop al Ciprului, cât și pentru Preafericitul Mitropolit aflat în încercare Onufrie al Kievului și a toată Ucraina.
Semnalăm pentru cei care nu cunosc că Egumenul Lavrei Peșterilor din Kiev, Mitropolitul Pavel de Visgorod și Ceenobâl, precum și sinodia sa sunt încercați în mod deosebit în aceste zile, sunt amenințați și persecutați de oștile Președintelui hazar Zelenski al Ucrainei. Deja a fost înjunghiat un preot ortodox al Bisericii canonice de Kiev.
După cum a făcut referire concret Mitropolitul menționat Pavel, din seara se 31 decembrie 2022 i s-a interzis Bisericii Ortodoxe canonice Ucrainene să săvârșească sfinte slujbe în Lavra «de sus», în biserică, în trapeza Mănăstirii și în biserica Adormirii Maicii Domnului, cu rezultat că este amenințată funcționarea faimoasei Lavre Pecerska din Kiev, care are un parcurs istoric sfințit de mai bine de un mileniu.
Să ne rugăm toți pentru buna întărire a Preafericitului Gheorghe al Ciprului, pentru luminare de sus și pentru vigoare în îndatoririle sale patorale multiple și pentru ajutor de la Dumnezeu Bisericii Ortodoxe Ucrainene zbuciumate în multe feluri.
Episcopia Mitropoliei de Morfu din Evrihu, 06.01.2023.
Nota noastră: Este foarte curajoasă această decizie a Mitropolitului Neofit de a nu fi prezent la întronizarea noului Arhiepiscop. Manifestă astfel o sfidare fățișă din solidaritate cu ortodocșii ucraineni încercați și persecutați de autoritățile locale și de schismaticii recunoscuți de Constantinopol.
Legătura directă dintre Arhiepiscopul Ciprului și problema ucraineană este aceea că acesta îl recunoaște și îl pomenește pe schismaticul Epifanie Dumenko în diptice. Chiar dacă această decizie a fost luată la nivel sinodal printr-un vot ciudat cu mult timp în urmă, actualul Arhiepiscop proaspăt ales este un continuator al politicii bisericești a precedentului Întâistătător. Mai mult, această absență induce ideea că însăși alegerea ca Arhiepiscop a Mitropolitului Gheorghe de Pafos, fost Secretar al Sinodului, a fost influențată de factori politici și de interese străine Ortodoxia autentică, adică de către Fanar și de diplomația americană în principal.
De notat că procedura de alegere a Ahiepiscopului în Cipru este diferită de a altor Biserici. Votul decisiv este al sinodalilor, dar cei trei candidații sunt desemnați de poporul credincios. Având în vedere popularitatea uriașă a Mitropolitului Atanasie de Limassol, acesta a obținut 33% din preferințele ortodocșilor ciprioți față de 18% cât au avut următorii doi, Gheorghe de Pafos și Isaia de Tamassos. Aceasta face ca alegerea Mitr. Gheorghe să fie o răsturnare flagrantă a votului popular zdobitor de partea Mitropolitului Atanasie. În plus, chiar și clasarea între primii trei a Mitropolitului Gheorghe este surprinzătoare, nu doar alegerea sa ca Întâistătător.
Cât privește situația Bisericii Ucrainene canonice, ea suportă un atac puternic în ultimul timp din partea statului și care se pare că se va intensifica în viitorul foarte apropiat. Pe lângă expulzarea ei din Lavra Pecerska începând din 1 ianuarie, se preconizează adoptarea unor legi de scoatere a în afara legii și de schimbare a denumirii pe motiv că ar fi subordonată Rusiei, care este stat agresor. Deja Președintele și-a dat avizul pentru redactarea legilor menționate.
Acțiunile schismaticilor sunt de o violență și nedreptate deosebite. Au acaparat numeroase locașuri de cult (care rămân goale din cauza lipsei de credincioși fideli structurii lui Epifanie Dumenko), au comis multe acte de violență asupra clericilor și credincioșilor (ultimul fiind înjunghierea unui preot din Vinnița, fapt menționat și în comunicatul Mitr. Neofit) și pretind să facă slujba de Nașterea Domnului (pe vechi, 7 ianuarie) în incinta Lavrei Peșterilor, din care a fost scoasă Biserica Ortodoxă canonică. Deși cel mai probabil autoritățile statului nu-și vor da acordul, oricum statutul Lavrei este deja în pericol și o împărțire a ei „echitabilă” este exclusă și inacceptabilă din cauza lipsei de comuniune euharistică dintre cele două entități. Disputa bisericească nu poate fi tranșată în termeni politici profani. Deja a fost exprimată dezaprobarea și indignarea din partea Bisericii canonice, care privește o astfel de slujire drept o „rușine națională”.
Revenind la gestul Mitr. Neofit, cred că este printre singurele opțiuni de manifestare a credinței curate în mijlocul unei Biserici Ortodoxe tot mai acaparate și controlate prin pârghii politice și subordonată intereselor lumești în locul celor veșnice trasate de Hristos. Fără acțiuni categorice și clare mai ales din partea episcopilor și preoților, oricât de bizare ar părea, deraierea se va instaura insurmontabil. Deja este foarte târziu.
Patriarhia Bulgariei a luat hotărârea să recunoască autocefalia noii Biserici a Macedoniei de Nord printr-o decizie sinodală din data de 13 decembrie a.c.
După cum era de așteptat, ierarhia din Sofia și-a exprimat indirect dezacordul cu privire la atribuirea titulaturii „de Ahrida”, cetate a cărei istorie și-o revendică bulgarii. De aceea îl vor introduce provizoriu pe Arhiepiscopul Ștefan în diptice fără referire la Ahrida (Ohrida). Soluția este așteptată la nivel panortodox.
Un alt fapt interesant este că recunosc decizia sârbilor de acordare a autocefaliei, nu a Constantinopolului de restaurare a comuniunii. Prin aceasta înfruntă pretențiile de primat ale Fanarului.
De asemenea, este notabil faptul că Patriarhia noastră (Română) nu a luat nici o poziție în ședința sinodală din toamna acestui an.
Decizia integrală a bulgarilor a fost redată de portalul grecesc Ακτίνες:
„Sfântul Sinod a decis în consens că primește în comuniune euharistică Tomosul de autocefalie pe care l-a dat Patriarhia Serbiei Bisericii Republicii Macedonia de Nord. Până la emiterea unei decizii panortodoxe pe tema denumirii Bisericii Ortodoxe din Republica Macedoniei de Nord.
Sfântul Sinod adaugă următoarea formulă la dipticele Bisericii Ortodoxe din Bulgaria cu privire la menționarea ArhiepiscopuluiȘtefan drept „Arhiepiscop al Bisericii Republicii Macedonia de Nord.”
Amintim că grecii (Patriarhia de Constantinopol și Biserica Greciei) nu acceptă termenul de „Macedonia” sau un derivat al lui în denumirea noii Biserici Locale.
„A fost informat despre Gramata Sanctității Sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu cu privire la Deciziile Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice despre tămăduirea schismei care dăinuie din anul 1967 și a restabilirii comuniunii bisericești cu unitatea bisericească din țara vecină cu capitala la Skopje, sub Arhiepiscopul Ștefan.
Asupra acestora, Sfântul Sinod își declară satisfacția referitor la Gramata Patriarhului Ecumnenic Bartolomeu pe temă pentru că consideră „odihnește” sfântul cler și poporul bine-credincios deoarece răspunde la așteptările atât despre denumirea unității bisericești a țării vecine fără folosirea numelui scump al „Macedoniei” ca element component sau derivat, cât și despre delimitarea granițelor ei numai în hotarele țării.
Sfântul Sinod, cu sensibilitate pe subiect, a decis să trimită Comisiilor Sinodale a) pe chestiuni dogmatice și nomocanonice și b) pe relații inter-ortodoxe și inter-creștine ca să studieze științific chestiunea și să facă un raport Sfântului Sinod despre modul abordării mai departe.
De asemenea, și cu prilejul Gramatei de mai sus a Patriarhiei Serbiei își exprimă contestațiile serioase și rezervele: a) despre folosirea termenului de „Biserică Ortodoxă Macedoneană” acordat de Biserica Serbiei Bisericii de Ahrida, b) despre menționarea „diasporei” Bisericii de Ahrida și c) despre acordarea întâmplătoare a autocefaliei de către Patriarhia Serbiei, câtă vreme singurul organ competent pentru acordarea autocefaliei este cinstita Patriarhie Ecumenică.
În final, Sfântul Sinod urează ca Ierarhia de sub Arhiepiscopul Ștefan a Sfintei Arhiepiscopii de Ahrida să valorifice constructiv readucerea ei în comuniune bisericească și ridicarea schismei, evitând revendicările mai vechi etnofiletiste, care au fost condamnate mai ales la nivel pan-ortodox ca erezie de către Sfântul și Marele Sinod din Constantinopol din 1872.”
Nota noastră: După cum era de așteptat, problema statutului și autocefaliei macedonenilor stârnește sau chiar a fost revigorată de cea similară din Ucraina. Există două puncte foarte aprinse, de un deosebit interes la ora actuală în Ortodoxie, anume 1) cine acordă autocefalia, doar Patriarhia Ecumenică sau orice Biserică din care se desprinde viitoarea structură. Cu alte cuvinte, Fanarul este centrul primordial sau doar egala celorlalte Biserici Locale? Și 2) etnofiletismul, care este strâns legat de primul aspect.
Se știe că Bisericile elinofone (Grecia, Cipru, Alexandria) au făcut front comun cu Patriarhia Ecumenică în chestiunea ucraineană și susțin primatul ei, care nu are baze canonice de fapt. Fanarul a fost centrul bizantin care a dominat și celelalte Patriarhii (Antiohia, Alexandria și Ierusalim) pe filieră politică și socială, nu bisericească. Revendicările grecilor țin tocmai de etnofiletismul pe care-l impută celorlalți, nu de norme ecleziastice. De altfel, una din cauzele decăderii Bizanțului a fost tocmai apariția naționalismului grecesc, care a avut tendința să înlocuiască dreapta-credință (ortodoxia) ca centru de unificare a cetățenilor imperiului. În loc să adune toate națiile din cuprinsul lui pe baza religiei comune, a marginalizat și îndepărtat celelalte popoare. A se vedea în acest sens filmul realizat de Arhim. rus Tihon, viziunea căruia este confirmată și de alte izvoare istorice.
Pe lângă aceasta, nemulțumirile exprimate despre denumirea noii structuri bisericești macedonene sunt nefondate pentru că decizia sârbilor a lăsat la latitudinea unei înțelegeri pan-ortodoxe acest subiect, adică nu au impus nimic, ci recunosc sensibilitățile grecești, dar nu interferează pe acest subiect. Atâta vreme cât numele politic al țării este Macedonia de Nord, nu constituie un afront să se facă referire la acest lucru până la o viitoare hotărâre definitivă.
