Maica Parascheva este întâiul meu sfânt ocrotitor şi îndrumător. Ea m-a ajutat să văd lumina credinţei, pentru că nu credeam în Dumnezeu, eram o atee care îşi bătea joc de cele sfinte.
Aveam 30 de ani, doi copii şi o viaţă de familie îndoielnică din care lipsea Dumnezeu. Nu îmi mergea nimic bine, eram bolnavă, mă certam cu soţul, fiecare îşi făcuse, separat, viaţa lui. Totul era haotic în casă, existau lipsuri şi nu vedeam de ce. Nici nu prea îmi doream să trăiesc, totul era negru şi urât în mintea mea şi în sufletul meu.
Într-o noapte am avut un vis: intrasem de curiozitate în biserica din Roma, auzind că au adus-o pe sfânta Parascheva în baldachin, cu raclă de argint. Ea dormea, iar eu m-am apropiat şi am văzut o tânără frumoasă care îndată şi-a ridicat capul şi mi-a zâmbit. Atât de frumos, cald, blând şi dulce a fost acel zâmbet, că au trecut 30 de ani şi nu îl pot uita. Mi-a schimbat viaţa! O prietenă credincioasă mi-a spus că sunt binecuvântată visând-o pe sfântă.
Am prins curaj şi am mers la un preot, m-am spovedit şi, încet-încet, m-am apropiat de credinţă, iar viaţa mea s-a luminat.
Din păcate nu am avut ce salva din căsnicia mea, am divorţat, însă, după aceea, mi s-a umplut sufletul de bucurie.
Mereu mă rog la Sfânta Parascheva. Mă ajută, îi simt protecţia asupra mea şi a familiei mele. O iubesc şi o slăvesc ca pe o mare binefăcătoare.
Dumnezeu este mare întru sfinţii Săi!
Rodica, pag.62.
Din: Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva. Mărturii ale închinătorilor (3)