„Să ne nevoim întru pocăinţă şi întru mărturisire să petreacem totdeauna şi să avem în mintea noastră iarăși trei porunci: cum va să cearce Dumnezeu credinţa dreaptă dela suflet; şi din limbă adevărul; şi curăţia trupului.”
(Cuvântul Ierom. Anastasie pentru zidirea Sfintei Monastiri Pângărați)
Dintotdeauna dreapta credință a fost un punct esențial la care au ținut Părinții Bisericii, alături de lupta cu patimile. Ea a fost integrată firesc în trăirea creștină. De la apostoli până la ultimul credincios, păzirea corectă a dogmelor a constituit un interes deosebit, primordial.
Un punct deosebit al credinței noastre este învățătura despre Biserică. Aceasta este atacată îndeosebi în ultimul timp de mișcarea ecumenică, ce-și propune o unire soră cu diluarea a tuturor creștinilor și chiar a religiilor de pe pământ. Lucrarea aceasta durează de mai bine de un secol, cel puțin din anul 1902, dar chiar și mai devreme, din veacul al XIX-lea. În sânul Bisericii Ortodoxe ea a adus multe prejudicii, printre care cel mai important este împărțirea în jurul calendarului îndreptat sau iulian. Iar recent, în 2016, această direcție greșită și pierzătoare s-a dorit a fi legalizată prin deciziile sinodale luate în Creta.
Pregătit mai bine de 50 de ani, acest Sinod nu a reușit să strângă laolaltă toate Bisericile Locale, dar nici măcar un consens cu privire la deciziile adoptate. Aceasta s-a petrecut din cauza inovațiilor care s-au dorit a fi introduse, care au provocat multe dispute și neînțelegeri.
Cartea Ortodoxia rănită sinodal. O analiză a deciziilor luate în Creta cuprinde o analiză teologică documentată a textelor semnate acolo, inclusiv a pregătirilor premergătoare, a reacțiilor ulterioare și a mizelor puse în joc. Este o încercare de a pune în discuție controversele lăsate fără rezolvare oficială, dar cu implicații nefaste asupra situației Bisericii.
Deși este importantă problematica întreruperii pomenirii și unul dintre cele mai eficiente mijloace de a contracara apostazia spre care suntem împinși, acest subiect nu l-am abordat decât marginal. Consider că principala temă de dezbatere trebuie să fie discutarea deciziilor cretane, lucru care ar aduce limpezirea apelor tulburi din Biserică. Deocamdată capii bisericești evită o cercetare onestă, încercând să introducă tâlhărește în patrimoniul ortodox hotărârile semnate. Dacă orice Sinod ar trebui să aducă lumină și să fie promovat ca normativ, acesta din Creta este impus doar cu numele, fără clarificări, mai mult cu rușine. Tocmai din cauza caracterului său trădător.
Mulțumiri multe mă simt dator să aduc tuturor celor care au contribuit într-un fel sau altul la realizarea formei finale a materialului tipărit, îndeosebi Editurii Astradrom, care a binevoit să sprijine această mărturisire de credință, dar și tuturor Părinților care m-au inspirat și ajutat.
La urma urmelor, cred că întrebarea cea mai simplă care poate fi pusă este: „Ce bun a adus Sinodul din Creta?”. Răspunsul vine de la sine: nici unul, deși orice Sinod are menirea să aducă lumină și decizii clare. Iar lucrurile care nu zidesc ar trebui să le ținem departe de sufletul, conștiința și credința noastră.
De asemenea, mulțumiri Librăriei „Mihai Eminescu” din București, de unde poate fi achiziționată:
Pentru cei interesați și care nu pot să o achiziționeze în format tipărit, o redăm mai jos și în format digital:
Ortodoxia-ranita-sinodal
Minunata carte! Recomand!
Subscriu 🙂
Unde slujiti, parinte? Putem veni la sfintia voastra la slujba? Asta numai daca intre timp nu ati reluat pomenirea…
Deocamdată la Bănceni merg să slujesc. Puteți veni acolo când aveți posibilitatea.
Nu înțeleg ce vreți să spuneți cu reluatul pomenirii.
Doamne ajuta Maria! Adica vrei sa spui, ca daca parintele ar relua pomenirea, n-ai mai veni la o slujba savarsita de Sfintia Sa? Ar fi eretic?
Andrei, iartați-mă, dar probabil că doamna Maria nu ar fi împăcată sufletește să participe. Eu așa înțeleg că ar sta lucrurile din cele scrise. Nu are rost să ispitim cu întrebări pe mai departe. Iertați!
Imi cer iertare. Voiam sa aflu de ce Maria a spus asta. Eu inteleg ca n-ar fi venit la o slujba daca par Lavrentie ar fi reluat pomenirea. E un duh la o parte din nepomenitori, care considera ca daca un preot pomeneste un ierarh care propovaduieste erezia, se intineaza, sau mai stiu eu ce. Si mai ales in cazul pr Lavrentie, care se straduieste sa le explice crestinilor ortodocsi, cat de vital este sa-si pastreze dreapta credinta neintinata.
Cunosc duhul îndeaproape, l-am purtat și eu vreun an. Doar că, la mine, întrebările frontale de genul celor de mai sus mă puneau într-o defensivă așa.. reflex. Mi se părea că cineva caută ocazia să-mi demonstreze că are dreptate și pur și simplu mă închideam, mă dezangajam, îi lăsam cu dreptatea lor. Probabil de asta m-am și băgat acum ca musca-n lapte, pt că știu cum mă simțeam. 🙂
În fine, trebuie multă grijă și răbdare cu oamenii. Asta cred. Din nou, îmi cer iertare!
Nu e nici un duh la cei îndrăgiți insa sf maxim marturisitorul sa ferit de ,,comuniunea de rugaciune”cu omul eretic dar si de cel care este in comuniune de rugaciune si masa cu ereticul.
Citeste canoanele cu multa atentie cărturarule…
Astăzi merg sa o cumpăr. 🙂
Doamne, ajută tuturor!
Cei din Iași, care doresc să primească această carte mai ușor, sînt rugați să ne contacteze la adresa de e-mail: carmen_badura@yahoo.com
Mulțumim mult.
Doamne ajută!
Am să cumpăr și eu cartea astăzi și mi-aș dori să o promovez pe situl unui ziar ortodox online (re-lansat de curând) unde colaborez. Aș vrea să știu dacă sunteți de acord să preiau articolul dvs. despre carte pentru a-l publica.
N-am să dau aici numele sitului (poate în privat), nu vreau să mă folosesc de situl dvs. pentru a face promovare (socotesc că nu-i etic).
Mulțumesc!
Desigur. Citiți și promovați dacă socotiți de cuviință.
Puteți pune și trimitere direct la site, nu e nimic ne-etic. Cum considerați potrivit.