Vizita Patriarhului Bartolomeu la Atena de zilele acestea a vizat și subiectul recunoașterii autocefaliei acordate de Constantinopol schismaticilor din Ucraina. De altfel, multe evenimente se desfășoară în această săptămână în jurul acestei probleme, atât în Grecia, cât și în Ucraina.
O provocare deosebită pentru orice creștin este cum să trăiască în lume fără a fi din lume, cum să fie un mădular viu al Bisericii. Aceasta mai ales în contextul în care mediul bisericesc nu mai dă importanța cuvenită dreptei credințe și este tot mai secătuit moral și secularizat, iar cel dinafară este intruziv și nociv asupra curăției sufletului.
Oprirea pomenirii este o formă de luare de atitudine împotriva unei probleme foarte grave despre care canoanele sau Sfinții Părinți au atenționat deja. Dar a lua atitudine nu înseamnă a te umfla în pene, a te considera mai perfect sau a desconsidera pe Hristos din Potirul celor care nu au făcut ca tine.
Probabil că analiza documentului din 1686, anul când s-a făcut cedarea, l-a condus pe Patriarhul Bartolomeu la o concluzie mai surâzătoare: este stăpân nu doar peste Ucraina din vechime, ci peste toată Biserica Ortodoxă.
Fără a diminua gravitatea situației din Ucraina, rezolvarea ei ar trebui să vină la pachet cu soluționarea crizei dogmatice de amploare introdusă în Ortodoxie prin deciziile Sinodului din Creta.
Se confirmă în continuare estimările noastre că chestiunea ucraineană are extensii uimitoare ascunse, dincolo de mult trâmbițata «unitate a ortodocșilor» acestei țări mult-pătimitoare. Ucraina a...
Ca răspuns la unele afirmații publice recente, care vorbesc despre refuzul Patriarhului Ecumenic Bartolomeu ca Arhiepiscopul Anastasie al Albaniei să participe la discuții cu restul Întâistătătorilor celorlalte Biserici Ortodoxe în legătură cu subiectul Ucraina, deoarece nu exprimă opiniile Patriarhiei Ecumenice, Arhiepiscopul Hrisostom al Ciprului, care are și inițiativa acestor întâlniri, arată următoarele: