Analiza de față se raportează, așadar, la documentul elaborat sub coordonarea dlui Nicușor Dan fără a legitima pretenția acestuia de a fi Președinte în sens constituțional, dar recunoscând nevoia menținerii unui cadru minim de operabilitate administrativă.
Pentru credincioşii ortodocşi raportul este valoros prin faptul că ilustrează modalitatea în care elitele tehno-latre, aflate la vârful revoluţiei digitale, proiectează baza materială a transumanismului.
„A exercită putere asupra lui B atunci când A îl determină pe B să facă ceva care este contrar intereselor lui reale.”
Ea produce un tip de om — omul adaptat, care își ajustează continuu comportamentul în funcție de așteptările sistemului, dar crede sincer că o face în numele propriei alegeri.
Guvernul României urmărește cu vădită rea-intenție să discrimineze și să prejudicieze cetățenii români ale căror convingeri religioase sunt incompatibile cu regimul de utilizare a datelor biometrice ca instrument de securizare a documentelor de călătorie și token de acces la serviciile publice digitalizate.
Moartea lui Ion Iliescu este prilejul constatării continuității de lungă durată a acestui Război anti-românesc, ce provoacă incă martiri și deținuți politici cu filiație ideologică și biologică explicită în multiple generații.
Încălcarea acestor îndatoriri reprezintă un fapt ilicit internaţional iar evaluarea delictuală se face în raport de standardul „cea mai înaltă ambiţie” (highest ambition) în protejarea mediului şi în asigurarea unui mediu înconjurător „intact”.
Acest studiu oferă o diagnoză rece și metodică a modului în care România a fost deposedată, în doar trei decenii, de capacitatea sa de a-și controla și valorifica suveran energia. Sub pretextul liberalizării și al integrării în „piața comună energetică europeană”, sistemul românesc a fost restructurat în favoarea unor interese externe și a unei rețele de intermediere internă, care extrage valoare din resursele publice fără să ofere nimic în schimb.
Criteriile de departajare între Deţinuţii Politici şi Deţinuţii de drept comun sunt următoarele:
1. Natura faptei incriminate;
2. Atitudinea faţă de regimul politic;
3. Motivaţia represiunii;
4. Caracterul strategic al represiunii;
5. Distorsionarea procedurilor judiciare;
6. Regim de detenţie şi comportament de detenţie;
7. Recunoaşterea publică naţională şi internaţională.
Una dintre cele mai perfide iluzii ale vremii noastre este încrederea, repetată ca o mantră, că adevărul ne va face liberi – ca și cum simpla expunere a crimelor, conspirațiilor și manipulărilor ne-ar absolvi automat de robia în care ne aflăm.
Formulăm un avertisment răspicat: această credință este o capcană, una pe care însăși Stuctura Ocultă o întreține și o alimentează cu cinism.
Să nu acceptăm ideea că „doar argumentele seculare au voie în spațiul public.” Aceasta este discriminare mascată. Dacă un liberal poate invoca „autonomia individului”, un creștin are dreptul să invoce voia lui Dumnezeu. Dacă un progresist poate cita filozofi, un credincios poate cita Sfânta Scriptura.