Nota Theodosie.ro: Memoriul de față este bine alcătuit și reprezintă o luare de poziție sănătoasă, un reper bun și un punct de plecare și inspirație remarcabil și pentru creștinii români.
Conține multe idei bune, un echilibru în poziționare, documentare semnificativă. Doar o singură concepție mi se pare că ar trebui dezvoltată și expusă mai clar și mai elocvent, care pe mine nu m-a convins. Este vorba de liberul arbitru și extirparea lui. Nici o tiranie nu-l poate anula, ci doar păcăli cel mult. Sistemul de supraveghere polițienesc distopic nu afectează libertatea oamenilor, dar o nesocotește, o încalcă din principiu, îi tratează pe cetățeni ca incapabili de a lua decizii corecte.Într-un astfel de regim nu există loc pentru creștini, nu se pot încadra cu credința ortodoxă.
Cinste mănăstirilor care au luat această poziție publică și Dumnezeu să-i întărească și să-i lumineze pe mai departe!
«Nu vă bucurați de aceasta, că duhurile se supun vouă; bucurați-vă că numele voastre au fost scrise în cerurui.» (Lc. 10: 20)
Ι. INTRODUCERE
Numele ucenicilor au fost scrise în ceruri, nu numerele lor; numele, și nu „reușitele” lor personale, pentru că pentru reușitele devin realizabile prin puterea lui Hristos, pentru care nu există motiv de laudă. Dimpotrivă, scrierea numelui oricărui credincios în ceruri, cu alte cuvinte atingerea sfințirii și a părtășiei veșnice dorite cu Hristos, se face datorită dispoziției bune a credinciosului, care răspunde la voia dumnezeiască.
Atunci am scris: „Totuși, în cazul nefericit că în Hotărârea prezidențială pozițiile noastre vor fi ignorate, vom reveni cu o nouă Comunicare-poziționare, în care vom descrie poziția noastră pe mai departe, poziție întemeiată pe drepturile pe care le conferă Constituția patriei noastre pentru orice cetățean grec”.
Hotărârea prezidențiaă este deja un fapt (HP 40, ΦΕΚ Α΄ 67 / 05-5-2025), nu este prevăzută posibilitatea facultativă de luare a numărului personal (în continuare: NP), deci este obligatorie pentru toți.
ΙΙ. REVIZUIRE CONCISĂ A FAPTELOR
De la început, să reluăm faptul că nu există nici o obligație a cetățeanului grec față de Uniunea Europeană pentru orice fel de impunere a uneltelor digitale pentru tranzacțiile zilnice ale cetățenilor. Chiar și în cazul că – narațiunea guvernului – folosirea NP ușurează tranzacțiile cetățenilor cu statul, chiar și în acest caz, nu se cere obligativitatea, de vreme ce în legiuiri asemănătoare care se ivesc spre ușurarea vieții cotidiene a cetățeanului european prin introducerea în viața lui a unor instrumente digitale, precum numitul „portofoliul european de identitate digitală”, Uniunea Europeană impune guvernelor neobligativitatea[2][3][4].
Mai departe, referitor la avizul Legii de autorizare 4727/2020, împotrivirile Autorității Independente pentru Protecția Datelor Personale (mai departe: ΑΑΠΠΔ) au fost ignorate și evitate[5]. Mai mult, a fost dat foarte puțin timp ΑΑΠΠΔ ca să se poziționeze pe Hotărârea Prezidențială iminentă despre NP.
În ciuda declarațiilor contrare, cele patru registre de numere individuale (ΑΦΜ, ΑΜΚΑ, ΑΔΤ, Primărie) rămân neatinse și se adaugă pur și simplu numărul personal, care nu le substituie pe cele anterioare[6][7].
Este mai evident pentru cei ce locuiesc în Ierusalim că problema nu este „facilitarea cetățenilor în tranzacțiile lor cu statul”, ci „facilitarea tranzacțiilor statului cu cetățenii”[8].
Deja ΑΑΠΠΔ a impus din 23 septembrie 2024 prin decizia ei nr. 32 (nr. prot. 2576/23-9-2025 Atena) amenda administrativă de 150.000€ pe seama Ministerului de Protejare a Cetățeanului pentru informarea eluzivă a cerățenilor cu privire la prelucrarea datelor noilor acte de identitate[9], care constituie precursorul introducerii numărului personal în viața noastră. Efortul de editare a actelor de identitate electronice a fost o cerere insistentă a guvernului american (a celui precedent, de sub Președintele Biden), și nu o nevoie a statului grec[10].
Guvernul grec se pare că urmează pașii și evident îndrumările celui american[11]. La 20 martie 2025 a fost emis ordinul Președintelui Trump, care permite societății Palantir să administreze datele cetățenilor americani. Palantir nu este necunoscută guvernului grec, pentru că se pare că a primit acces extins la date sensibile ale bolnavilor (greci) în perioada pandemiei, prin acceptul guvernului grec[12][13].
«Înregistrarea mișcărilor guvernamentale pentru legiferarea NP în opoziție cu recomandările și indicațiile Autorității Independente pentru Protecția Datelor Personale, demonstrează că guvernul a trecut la decretarea NP nu pentru facilitarea cetățeanului, nici pentru facilitarea oficiilor guvernamentale (care funcțioknează minunat și fără el), ci pentru legiferarea prin consimțirea cetățenilor – sau și fără ea – a posibilității conexiunii mișcărilor cetățenilor (profiling), care nesocotește libertatea lor personală și principiul minimizării expunerii elementelor personale ale cetățenilor pentru fiecare serviciu necesar, precum a observa însăți Autoritatea Independentă.
Este cutremurătoare și indubitabilă concluzia că Numărul Personal nu este necesar pentru îndreptarea elementelor greșite ale cetățenilor în diferitele Registre publice, după cum este probat vădit din procedurile emiterii lui, deoarece procedurile de corectare a elementelor nu sunt condiționate deloc de existența lui.
Pe de altă parte, cât timp deja există ΑΦΜ (număr fiscal) unic și contul echivalent ale cetățeanului pe taxisnet al ΑΑΔΕ, prin care cetățeanul poate deja să se identifice la toate serviciile, și, cât timmp deja există Registrul de comunicare al cetățeanului, care este motivul pentru introducerera încă unui număr și încă a unui portal de elemente personale (myinfo)?»[14]
Cărțile de identitate pe care le avem până astăzi sunt absolut valabile, nu este necesar să fie schimbate, a mărturisit public – și mai ales fără voie – Secretarul General al Sistemelor de Informații competent în materie pe subiect[15]. Chiar și participarea cetățeanului la planificarea NP constituie pentru stat o mărturisire a cetățeanului că el este număr personal care singur a ales să-l aibă și astfel dă mărturie și este sustras consimțământul formal indispensabil consituțional al cetățeanului pentru luarea lui[16].
Avem, de asemenea, ca stat pașapoarte absolut valabile, admite ministrul de resort în materie ΠΡΟ.ΠΟ. Μιχάλης Χρυσοχοΐδης[17] într-o clipă de sinceritate. Emiterea forțată a noilor acte de identitate constituie nu o necesitate a statului, ci o cerere insistentă a guvernului american «ca să putem să călătorim în America».
Totuși nu uităm «scandalul interceptărilor guvernului, cunoscut și ca „Predatorgate”[18][19] sau altfel „Watergate grecesc”, care constituie încoronarea atacurilor guvernamentale. Acesta privea urmărirea unor reporteri, politicieni, ofițeri, administratori, judecători și funcționari statali greci ș.a. prin sistemul ΕΥΠ prin folosirea programului de urmărire Predator din 2020 și după aceea. Recenta (lămurire) ridică semne de întrebare și pentru intențiile practice ale guvernului cu privire la impunerea NP[20]»[21]. În esență, ținta urmăririi se lărgește de la un cerc îngust la poporul unei întregi țări…
Un guvern care a închis bisericile ortodoxe în cele mai sfinte zile din an, Paștile și duminicile[22][23][24], care a batjocorit ce avem mai sfânt, Trupul și Sângele lui Hristos[25], care a impus dictatorial ca unică soluție lockdown-ul, vaccinurile scumpe și catastrofale cu pretextul coronavirusului, care în veme de criză sanitară teribilă a trimis acasă pe cei 6.412[26][27] sanitari combatanți și destoinici pentru motive nedrepte științific, după cum admit astăzi toți[28], un guvern care este târât din scandal în scandal (Tempi 2023, ΟΠΕΚΕΠΕ 2025 ș.a.), care se dezice arogant și ironic de orice răspundere, desigur nu poate să ne convingă, mai apoi și după toate cele prezentate mai sus și câte altele s-au scris și s-au spus în răstimp, că NP este… pentru binele nostru.
Trebuie pomenit faptul că recent au fost tipărite de concetățeni luptători de-ai noștri propuneri valoroase pe baza articolelor din Constituție (strângere de semnături, referendum[29]), ca să fie constatată voința populară.
ΙΙΙ. POZIȚIA FACTORILOR BISERICEȘTI
Poziția constantă exprimată de Sinodul Ierarhiei Bisericii Greciei a fost vădit împotriva totalitarismului digital și a dosarului cetățenilor prin felurite figuri prin care s-au ivit/au fost prezentate la diferite acte legislative întreprinse de-a lungul vremii de Statul Grec, poziție care a fost expusă limpede în primul nostru text (23-12-2023, cap. 9. «Reacțiile cinstitului Sinod»). Mai ales decizia din 2010 a fost sub președinția Arhiepiscopului de acum[30]. Și, deși așteptam convocarea Sinodului mare pentru o problemă atât de mare și exprimarea unui cuvânt proorocesc în concordanță cu deciziile anterioare, decizia aferentă a Sinodului permanent – unde printre multe alte subiecte de rutină și „fără primejdie” – superficial și cu ușurătate aproape că a „depășit” acest subiect arzător și ne-a lăsat amuțiți.
Concret, Biserica Greciei, prin Enciclica ei nr. 3235/1511/30-6-2025 a Sinodului permanent cu titlul: «Despre numărul personal», prin avizul juristului Teodor D. Papagheorghiu, ne-a decepționat, exprimându-se că nu există piedică pentru luarea numărului personal, care nu constituie subiect teologic sau anticonstituțional. Avizul legal scrie că NP substituie numerele sectoriale, lucru pe care-l neagă însuși ministrul de resort[31]. Este revizuită ca cel puțin ca tărăgănare până la neadevărată referința laconică din avizul nr. 1/2024 al Autorității Independente pentru Protecția Datelor Personale ca «pozitivă»[32], dar și referința cu singur înțeles din decizia cu nr. 60/2024 a Secției 5 a ΣτΕ ca fiind de același fel. În final, avizul juristului Papagheorghiu întrece intențiile când se pronunță incompetent chiar și despre inexistența neconstituționalității. Ședința respectivă a Sinodului permanent din 12 și 13/6/2025[33]. Anumiți ierarhi, spre cinstea lor, au reacționat energic, cerând convocarea Sinodului Ierarhiei[34].
Iar Asociația Clericilor din Grecia (ΙΣΚΕ) și-a exprimat mai devreme și ea rezervele ei[35].
Sfântul Munte a trimis scrisori sub nr. prot. Φ. 2/42/1719 / 1-14/8/2024 și Φ. 2/42/893 / 1-14/4/2025[36] către Ministrul Administrației Digitale, dl. Dimitrie Papasterghiu, punând întrebări critice despre obligativitatea numărului personal, dat fiind că, după cum bine este punctat, „nu există obligativitate similară pe baza îndrumărilor europene”. Sfânta Chinotită a primit un răspuns valoros că nu există problemă, fără explicații sau lămuriri aprofundate.
ΙV. SISTEME PREMERGĂTOARE ALE LUI ANTIHRIST. VALOAREA MĂRTURISIRII
Desigur, după cum spunea Sfântul Porfirie Kavsokalivitul, trebuie să ne preocupăm de Hristos, și nu de Antihrist. Dar Însuși Domnul ne-a spus: „Vedeți să nu fiți amăgiți” și a spus dinainte că și Antihrist va amăgi, „de va fi cu putință, și pe cei aleși”[37]. Ceea ce trebuie înțeles este că, precum în Vechiul Testament au existat preînchipuiri ale lui Hristos, astfel și în fiecare epocă există o preînchipuire a celor de pe urmă care se exprimă rpintr-un sistem antihristic premergător și printr-o prefigurare a Antihristului de la final. Astfel, de exemplu, în primii ani de creștinism, cât au activat și împărații Imperiului Roman sub întunericul idolatriei (Neron, Dioclețian, Deciu șamd), stăpânirea romană a fost o prefigurare a sistemului antihristic și împăratul roman o preînchipuire lui Antihrist însuși. Pe de altă parte, creștinul care mărturisea și murea înaintea împăratului nu aștepta alt Antihrist și alte sfârșituri de vremi, pentru că-l avea pe Antihrist înaintea lui (în persoana împăratului roman), iar vremurile de pe urmă le trăia mucenicind și jertfindu-și viața pentru Hristos. Mai devreme, prefigurare a lui Antihrist a fost Iulian Paravatul, împărații iconomahi Leon III Isaurul, Teofil ș.a.; Mahomed și islamul[38]; papismul și fiecare papă (de după Schismă); Iluminismul și reprezentanții lui; nazismul și Hitler; comunismul (bolșevismul) și conducătorii bolșevici din USSR șamd
Astăzi avem oare un sistem antihristic premergător? Răspunsul, după opinia noastră smerită, este afirmativ. Este Noua Ordine Mondială cu semnele ei de recunoaștere[39], dar și cei nearătați din capul ei.
Și Guvernul Grec? Guvernul Grec de astăzi în frunte cu prim-ministrul, când legiferează căsătoria homosexualilor și înfierea de copii, când închide bisericile ortodoxe sub pretextul coronavirusului, în ceasul în care poporul credincios cere să sprijine durerea și lupta lui pentru Dumnezeu, când Galeria Națională ia în râs Persoana lui Hristos și a Maicii domnului[40], da, desigur pe drept a ales singur conștiincios să se înroleze în sistemul premergător al lui Antihrist.
În fiecare epocă credincioșii au fost chemați să mărturisească numele lui Hristos înaintea oricărui sistem antihristic premergător. Și adesea au fost chemați să pecetluiască mărturia lor cu mucenicie, pe care a dovedit-o adevărată și autentică mărturie. Mărturisirea numelui lui Hristos nu numai că este necesară pentru mântuire, ci este încununată de Hristos. Hristos spune acest cuvânt înfricoșător: „Oricine mărturisește pentru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi și Eu pentru înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri” (Mt. 10: 32-33). Cei care au mărturisit pe Hristos vor avea cinstea ca Însuși Hristos să mărturisească despre ei că sunt ai Lui înaintea Tatălui Său ceresc. Iar cei care Îl reneagă pe Hristos vor pieri veșnic.
V. Apocalipsa (Descoperirea) și Sfinții previn
Α. Apocalipsa Sfântului Ioan
«Și îi face pe toți, pe cei mici și pe cei mari, pe cei bogați și pe cei săraci, pe cei liberi și pe robi, să le dea însemn pe mâna lor dreaptă sau pe fruntea lor și să nu poată cumpăra sau vinde decât cel ce are însemnul, numele fiarei sau numărul numelui ei. Aici este înțelepciunea: cine are minte să socotească numărul fiarei: căci este număr de om; și numărul ei este 666.» (Apoc 13: 16-18).
Nu se potrivește această proorocie cu situația ce vine peste puțin? Dacă nu avem numărul personal, pe care vor să-l acceptăm obligatoriu sau măcar să ni-l dea, vom fi excluși de la toate compartimentele vieții noastre. Prematur – și din păcate realizabil – experimentul s-a petrecut cu adeverința de vaccinare în măsurile severe de la covid[41]. Cine avea certificat putea să se miște liber. Cine nu avea era izolat de la multe manifestări ale vieții sociale și economice. Până și ale celei duhovnicești-religioase, după regiune. Toate acestea au fost o pregustare a distopiei care va urma prin aplicarea NP în viața noastră.
Β. Sfântul Efrem Sirul, sfântul lacrimilor
Să ne amintim ce a proorocit Sfântul Efrem Sirul[42][43]:
Text: «Fiind luptător cu Dumnezeu, vrea să-i piardă pe toți. Căci tiranul alcătuiește un astfel de mod, ca toți să poarte pecetea fiarei când vine să-i amăgească pe toți, la vremea lui, prin semne, la plinirea vremurilor; și fie să cumpere astfel mâncărurile și orice fel; și pune conducători locali să împlinească porunca». (Este atașat la nota următoare fragmentul respectiv[44]).
Înțeleptul și învățatul Areta, episcopul Cezareei, menționează:
Text: «Și însemnul poartă numele fiarei. Iar cunoașterea acestuia este îndoită, fie prin deturnarea numelui ei, fie printr-o tăbliță/pietricică. Și se încetățeni răspândirea peste tot a tăbliței cu numele fiarei, la cumpărături și vânzări, ca cel ce nu-l poartă să se sfârșească de lipsurile celor necesare. Iar numele este număr de om în loc a ceva străin și neobișnuit și ascuns și având ceva dublat, ci tăbliță bătătorită (familiară) și cunoscută oamenilor. Iar numărul numelui tăbliței este șase sute șaizeci și șase. Căci nu a fost predat explicit acest nume pentru că nu este vrednic de scrierea în carte».
Ce este „tăblița bătătorită”? Să ne amintim că în Atena străveche scriau numele candidatului la exila pe o scoică (scoică: fărâmă de oală de lut din care și cuvântul „ostracizare”=exilare). În epoca episcopului Areta, la fel, oamenii alegeau scriind numele candidatului pe o plăcuță care avea o carte mare cu alternative=„vot” (de la care cuvântul „mozaic”=imagine, lucru artistic desenat din plăci mici) pe care apoi îl aruncau în urnă. Epitetul „bătătorit” înseamnă ceva care este de uz zilnic, ceva foarte obișnuit.
Prin urmare, combinând cele de mai sus în absolută potrivire cu Apocalipsa, ambele de mai sus ne informează că mai întâi se va arăta Antihrist să amăgească popoarele, numele lui (=însemnul) va fi impus de guvernatorii locale să existe pe toate tranzacțiile, ca să fie validate. Numai cu acesta vor putea să cumpere și să vândă mâncare și mărfuri. Oamenii se vor obișnui să aibă scris pe o mică plăcuță-cartelă de schimburi obiect de uz curent pe care-l vor purta în mână (pentru epoca noastră acesta se potrivește să fie și telefonul mobil). Oricine nu va avea/utiliza în tranzacțiile sale numele Antihristului va muri de lipsa celor necesare.
Când se arată Atnihrist, va merge un pas mai departe: va sili pe oameni să încrusteze numele lui pe mâna lor dreaptă sau pe fruntea lor (în loc să poarte o plăcuță care scrie numele lui, cum au făcut până atunci), ca numai așa să continue să aibă destoinicia să cumpere mâncare și mărfuri[46].
Înlăturând orice critică rău-voitoare, declarăm că NU susținem că numărul personal iminent este însemnul din Apocalipsă. De altă parte, ar fi fără rost să nu recunoaștem că venirea numărului personal și închisoarea digitală în care el va întemnița viața noastră ne introduce într-un mediu distopic, din care ușor poate să izvorască împrejurarea apostaziei finale, care este proorocită de Apocalipsă și de Sfinți. Este răsunătoare intervenția cinstitului și încărunțitului Stareț al Sfintei Mănăstiri Sf. Pavel din Sfântul Munte, Preacuviosul Arhimandrit Partenie[47].
De pe această poziție, să ni se îngăduie să facem menționăm că credinciosul se botează în numele Sfintei Treimi și este uns mai întâi de toate la frunte cu semnul crucii. De atunci are semnul și lumina lui Hristospe fruntea lui, care-i luminează toată existența lui. Dimpotrivă, Antihristul dorește din pizmă să șteargă botezul și mirungerea Domnului și să pună pe fruntea oamenilor pecetea lui, numele lui, însemnul lui, ca să batjocorească și să-L amărască pe Hristos că oamenii de voie se vor fi lepădat de semnul lui hristos ca să primească pecetea Antihristului. Deci, precum prin Botez[48] și prin mirungere devenim robi ai lui Hristos, la fel și prin însemnul lui Antihrist; cel ce-l va lua devine rob al diavolului.
D. Sfântul Paisie Aghioritul
Să ne amintim însemnarea manuscrisă a Sfântului Paisie, iubitor al poporului, „Semnele vremurilor”[49]. Prezentăm fragmente:
«Deci în spatele sistemului final al computerului de asigurare al „cartelei de servire” se ascunde dictatura mondială, sclavia lui Antihrist…//… Deci după cartelă și cardul de identitate, „dosarul” ca să meargă înainte cu vicleșug spre însemnare, vor spune în continuare la televizor că a luat cutare cartela lui cutare și i-a luat banii din bancă. Pe de altă parte, vor lăuda „sistemul final”; însemnarea pe mână sau pe frunte cu raze laser, care nu se vor distinge în exterior, cu 666, numele Antihristului. Din păcate, iarăși „unii cunoscători” vor înfășa pe fiii lor duhovnicești ca pe prunci, cică să nu se strâmtoreze; „nu conteză asta, nu este nimic, e suficient să credeți lăuntric!”. …//… Prin urmare diavolul, Antihristul, când este în cartea noastră de identitate sau pe mână sau pe caupl nostru prin simbolul lui, nu se sfințește prin a pune chiar și o cruce. Avem puterea cinstitei Cruci a Sfântului Simbol, harul dumnezeiesc al lui Hristos, numai când ne mulțumim cu Sfânta Pecete a Botezului, când negăm pe satana și ne înrolăm cu Hristos și primim Sfânta Pecete; „pecetea darului Duhului Sfânt”. – Hristos să ne dea luminare bună! Amin. Cu multă durere și dragoste a lui Hristos, Monahul Paisie».
VΙ. LIBERUL ARBITRU: CEL MAI MARE DAR AL LUI DUMNEZEU OMULUI, CARE FACE DIN NUMĂRUL PERSONAL O PROBLEMĂ TEOLOGIĂ
După cum am scris în primul nostru text (23-12-2023), după toate acestea, cum poate, oare, un creștin să consimtă indiferent la o măsură care atacă vădit bunul dat de Dumnezeu al libertății personale și îl transformă în rob de la început al statului și îl predă potențial în continuare Antihristului?
Omul a fost plăsmuit „după chipul” lui Dumnezeu și „după asemănare”[50], ceea ce arată, conform Sf. Vasile cel Mare, arhetipul chipului, forma și imaginrea fizică a lui Dumnezeu Tatăl, care nu există „în chip trupesc, ci în proprietatea dumnezeirii”[51]. Proprietatea dumnezeirii și chipul firesc al Tatălui este, desigur, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, prin Care și pentru slava Căruia este creată toată lumea[52]. Aceasta înseamnă că omul este, în esență, chipul Cuvântului lui Dumnezeu, de aceea are împreună cu rațiunea ca chip al Cuvântului și liberul arbitru ca chip al Îngerului de Mare Sfat, Fiul lui Dumnezeu. Astfel devine de la sine înțeles de ce omul păstrează, după Sfântul Ioan Damaschin, nu numai modul treimic de existență a lui Dumnezeu cel Unul după ființă, având minte, cuvânt și duh, ci și libertatea de voință, preucm și stăpânirea suverană peste toată realitatea necuvântătoare/irațională creată[53].
Libertatea omului poate să fie limitată numai prin forță, confiscând libertatea cetățenilor prin mijloace legale sau armate, fie răpind-o și încălcând-o prin denaturarea cuprinsului ei. Și, deoarece scopul primului caz forțat este învederat și ușor provoacă la reacție, este ales de obicei fie a doua versiune a libertății răstălmăcite prin oferirea nimerită de bunuri și servicii, ca să modifice nevoile și pofta de satisfacere a lor după bunul-plac, fie aleg adaptabilitatea[54][55]. Exemplu concludent de dominare strategică a alegerilor guvenului, care se întemeiază pe principiul adaptabilității sunt declarațiile de puțini ani ale membrului guvernamental, care, la întrebarea reporterului despre abordarea crizei energetice și despre imposibilitatea economică a cetățenilor de a se întoarce la condițiile anterioare de încălzire, a răspuns: «Lucrul de bază cerut în aceste cazuri este să arătăm adaptare. Oricine refuză să se adapteze, din păcate, moare». Prin acest răspuns este întemeiată învederat folosirea „adaptării” la consfințirea opțiunilor guvernamentale și a stăpânirii peste cei guvernați. Adaptabilitatea înseamnă acceptarea oarbă a deciziilor guvernanților într-o situație de criză la care ei înșiși au contribuit. Se poziționează în dualitatea viață-moarte, după cum s-a petrecut în urmă cu ceva vreme prin politica vaccinării[56]. Se cere de la cetățeni adaptarea la noile condiții ca singură soluție pentru continuarea vieții.
Deci așa este cu obligativitatea numărului personal ca și cum ne spun: „Totuși noi suntem «democratici» și vă lăsăm liberi să alegeți între sclavie și moarte. Luați numărul personal și actele de identitate electronice și continuați să trăiți. Totuși mreu sclavi. Nu v-ați definit singuri atâtea veacuri robi ai lui Dumnezeu? Ce contează dacă deveniți de acum robi ai lui Antihrist?”[57]. Totuși care este consecința acestei adaptări? Vasalitatea și eliminarea liberă (!) a propriei libertăți. Însă această eliminare este cu adevărat sclavie reală, pe care fiecare sistem se silește să o îmbrace în haina libertății pentru ca omul să trăiască simțirea falsă a libertății și să nu reacționeze.
Deci această libertate pe care o dă Dumnezeu ființelor zidite cuvântătoare/raționale imediat de la început prin creație, această libertate pe care o asigură Însuși Dumnezeu la înomenirea Lui și această libertatea prin care este împărtășit binele de la om cât timp „virtutea este un bun nestăpânit și de voie, iar virtutea nu poate să fie silită și forțată”[58], această libertate este periclitată astăzi de cei care vor avea acces la datele personale și vor putea oricând să acționeze dominant ca să controleze opțiunile și deciziile cetățenilor.
Într-un interviu recent al Ministrului Administrației Digitale despre Numărul Personal, ca să scape (chipurile) de „urzeala birocrației”, se semnalează că prin „Numărul Personal fiecare din noi va avea o „mască” față de stat și va tranzacționa toate forurile publice cu un număr”[59].
Masca/fața reală a omului, pe care a dobândit-o el însuși la crearea lui în rai, este ascunsă prin număru personal, care schimbă sufletul lui după chip dumnezeiesc ca o mască schimonosită. Prin urmare subiectul atribuirii obligatorii a unui număr pentru oameni este extrem de teologic pentru că răstoarnă antopologia creștină și se opune învățăturii mântuitoare a Bisericii, pentru care libertatea omului este divină[60]. Liberul arbitru al omului, care constituie un element al sufletului lui creat după chipul lui Dumnezeu, este ceea ce-i dă posibilitatea să se întoarcă la comuniunea cu Dumnezeu[61].
Prin urmare noile acte de identitate cu Numărul Personal nu constituie un element simplu de identificare, ci un mijloc de prejudiciere și de manipulare libertății omului, pe care a dăruit-o Însuși Dumnezeu. Răstoarnă rânduiala și inversează poziția omului. Din liber, după asemănarea Creatorului său, și având stăpânire de sine în propria lui fire, ca un împărat al celor de sub el, ca să se realizeze ”amestecarea și contragerea” între ființa înțelegătoare și cea simțită, „ca să nu fie nimic lepădat din zidire, după cum zice Apostolul, nici dezmoștenit de dumnezeiasca împărtășire”[62], se transformă în rob al celor guvernați, al zidirii și al bunăstării societății contemporane.
VΙI. EPILOG
Biserica, din motive pedagogice, nu înmormântează pe sinucigaș, pe ce care și-a luat viața trupului, ca să nu cuteze ceilalți la acest gest disperat. Sinucigașu prima dată își ia viața sufletului prin deznădejde. Deci, precum există sinucidere a trupului, există și sinucidere a sufletului. Prin urmare consimțind la luarea NP și la dosarul electronic, ne vindem de voie libertatea noastr, ne sinucidem duhovnicește și, în felul acesta, se îndepărtează posibilitatea mântuirii noastre. Intrăm fără întoarcere într-un mediu distopic. Libertatea este dar de la Dumnezeu, arată descendența noastră dumnezeiască. Omul singur ca persoană se mântuiește, persoana este cea care are posibilitatea comuniunii și părtășiei cu Dumnezeu. Numărul nu are astfel de putere. Numere au avut cei ținuți în lagărele naziste, în gulagul sovietic, în „amele tamburu” neo-turcești. Numărul anulează omul nu numai sufletește, ci în principal și mai întâi existențial.
Legile unui stat devin atât mai bune, cât sunt și luminate de legile lui Dumnezeu. În cazul că vine în opoziție o lege a statului cu legea lui Dumnezeu, atunci credinciosul este dator să aplice zicala: „trebuie să ne supunem mai degrabă lui Dumnezeu decât oamenilor”[63]. Trebuie continuu să cultivăm cugetul mucenicesc și mărturisitor, să iubim și să ne încredințăm lui Dumnezeu și să avem încredere că orice vine în viața noastră este fie după bună-voința, fie după îngăduința lui Dumnezeu. Și să nu uităm spusa sfântă: „toți cei ce vor să trăiască bine-credincios în Hristos Iisus vor fi prigoniți”[64]. La fel, după cum nu trebuie să uităm despre Biserică: „porțile iadului nu o vor doborî”[65]. Un stareț încărunțit spunea: „Jocurile nebunilor acestei lumi ne pun la încercare. Am avut vreme să vedem mucenicii, persecuții. Poate Dumnezeu îngăduie să vină și acestea. Orice război ar veni, la final va fi al lui Dumnezeu. Și să nu ne temem!”.
Din această perspectivă, suntem chemați – pentru comoara pe care am primit-o ca mădulare ale Trupului lui Hristos și pentru răspunderea sufletelor pentru care vom da seama în fața Domnului – să refuzăm modul concret de identificare a persoanei și a tranzacției cu statul, care vine să înlocuiască pe cel anterior, care respecta libertatea omului prin notificarea liberă a elementelor personale și a dreptului de a secretiza datele personale și care deja a fost desființat indirect prin parada și comunicarea faptelor medicale pe parcursul pandemiei de coronavirus. Neluarea în masă a numărului personal și a cărților de identitate electronice este cea care va determina la final – omenește – și rezultatul acestui subiect. În paralel, sunt valabile și cele pe care le-am propus fraților noștri creștini ortodocși care se luptă în lume[66][67][68].
Putere bună nouă, tuturor, Hristos și Maica Domnului să fie împreună cu noi!
[2] Ne referim la Regulamentul (ΕΕ) 910/2014 care privește decretarea mediului european pentru identitate digitală. A fost modificat în aprilie 2024 prin Regulamentul (ΕΕ) 2024/1183 al Parlamentului și Consiliului European din 11 aprilie 2024: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2024/1183/oj?locale=el.
Paragraful 15 din articolul 5a al Regulamentului 1183 din 2024 stabilește: «15. Folosirea portofoliilor de identitate digitală este voluntară. În nici un fel nu este limitat, nici descurajat accesul la servicii publice sau particulare, accesul la achiziția de servicii și libertatea de afaceri pentru persoanele fizice sau juridice care nu utilizează portofoliile europene de identitate digitală. Rămâne posibil accesul la servicii publice sau particulare prin celelalte mijloace de identificare existente și prin cărțile de identitate de confirmare.» Același lucru este reluat mai dezvoltat în paragrafele 15, 34 și 57 din Preambul. (vezi și nota 4, Γ. Ἀποστολάκη…)
Regulamentul european protejează pe toți cetățenii europeni (deci și pe greci) care nu vor să participe la digitalizarea Comunității Europene!
Concret, Regulamentul European elDAS 2.0 spune următoarele:
Până în 2026, cele 27 de guverne ale statelor-membre ale Uniunii Europene sunt obligate să ofere soluții alternative (la toate serviciile: bănci, sănătate ș.a.m.d.) pentru toți cetățenii europeni (deci și greci), care nu doresc să utilizeze cărți de identitate digitală prin numărul personal.
Mai mult, Protecția Europeană a datelor personale GDPR impune ca datele personale trebuie să fie culese (centralizate) și prelucrate prin consimțământul cetățenilor europeni.
Din acest punct de vedere, grecii care nu doresc să ia identitate digitală prin numărul personal în lunile iunie, iulie august, să nu intre pe platforma my info (pagina: numărul personal). Îi protejează Regulamentul European elDAS 2.0 și Protecția Europeană a datelor personale GDPR și nu e cazul să li se impună NICI O sancțiune.
Γ. Αποστολάκης, fost vice-președinte al AreoPagului, fost deputat din partidul «ΝΙΚΗ».
[5]«Este semnalat faptul că legea a fost depusă și votată fără să fie cercetată sau să fie emis Avizul din partea Oficiului și în timp ce au fost suspendate precizările la întrebările care au fost puse”.
Vezi: Η «μεγάλη τομή» του Προσωπικού Αριθμού: Ο στραγγαλισμός της ελευθερίας μας, Αντωνίας Στ. Σφακιανάκη, Καθηγήτριας Πληροφορικής Τρίτη 17 Ιουνίου 2025
[8] Vezi nota 5, articolul Prof. Ἀντωνίας Σφακιανάκη. «Îndeosebi, în stadiul votului final de ajustare, adică la articolul 5 al modificării/adăugirii la draftul legii ΥΨΔ (Ministerului administrației digitale) despre publicarea obligatorie a Numărului Personal în Buletinele de Identitate se anulează total orice facilitare a cetățenilor la tranzacțiile lor pentru simplul motiv că nu este sigur, de aceea și este omis, deși în paralel, sunt upgradate calitativ serviciile de gestionare digitală. Faptul adevărat care se referă la facilitarea Statului, și nu a cetățenilor la tranzacții trece în final în Ν. 4727/2020 (Α΄ 184) despre administrarea digitală și despre serviciile electronice cu adăugirea articolului 11Α.» (Sublinierea noastră).
[9] Amenda de 150.000 euro pentru noile acte de identitate de la Oficiul de Protecție a Datelor 25 septembrie 2024
[11] Vezi nota 5, articolul Prof. Ἁντ. Σφακιανάκη «2.4. Grecia și SUA la darea NP
Înțelesul lui TOȚI PENTRU UNUL prin NP singular, care l-a pus în aplicare guvernul grec pare să fie de aceeași filozofie cu decizia emisă la 20 martie 2025 de președintele Trump, care permite societății Palantir să administreze datele cetățenilor americani, care se găsesc distribuite în diferite oficii ….
Toate lucrurile mari care se întâmplă în SUA și rolul controversat al Palantir se vede că au asemănări cu motivul practic pentru care este impus atât de forțat și perfid, după cum am analizat mai sus, Numărul Personal în Grecia, care nu este altceva decât supraveghere și control.
Faptul că Numărul Unic leagă toate datele personale ale cetățeanului (Registrul Cetățenilor (Registrul demografic), Regitsrul Fiscal (ΑΦΜ), Registrul Asiguraților (ΑΜΚΑ), Registrul Buletinelor Polițienești de Identitate (ΑΔΤ), arată că deschide larg drumul totalitarismului. Pentru că posibilitatea administrării centralizate a informațiilor prin Numărul Personal seamănă cu sistemul de «credit social», ca cel din China, deși poate fi aplicat și pentru scopuri de supraveghere, precum «Wolf Pack» din Israel în raport cu palestinienii, pentru localizare, urmărire până și țintire prin dronă.»
[12] Vezi nota 5 articolul Prof. Ἀντ. Σφακιανάκη. «Ceea ce se opromovează prin Numărul Personal eventual să fie plănuit și cu Palantir, care nu este necunoscută guvernului grec, de vreme ce în perioada pandemiei a fost acea care a oferit programul care ar fi ajutat la limitarea bolii.
Ca schimb pentru acest serviciu, Palantir se pare că a primit acces extins la date sensibile ale bolnavilor (greci) prin acceptul guvernului grec, ultimul refuzând orice comunicare a elementelor către companie. Între timp, a fost oprită orice conlucrare, au fost șterse toate datele care au fost culese, iar ΑΑΠΠΔ a demarat o cercetare pe subiect.» (sublinierea noastră)
[13] Pe aceeași lungime de undă, guvernul grec se pare că a consimțit mai departe la cedarea datelor sensibile personale ale cetățenilor greci, îndeosebi cu cedarea conexiunii ADN-ului 100.000 de prunci, în lipsa consimțământului părinților lor.
«În final, ceva și mai serios: Înregistrarea NP în noul biletin de identitate și încorporarea (chiar și posibilă) a elementelor personale în buletimul de identitate nu oferă absolut nimic cetățeanului dincolo de faptul că nu există nici o astfel de cerință europeană, dimpotrivă mai degrabă {σ.σ.:bexi notele 2, 3 și 4 din prezenta comunicare}, în timp ce expune la un pericol serios siguranța lui, după cum este cunoscut că toate tehnicile de securitate care protejează elementele separate sunt de eficacitate limitată.
După cum a fost arătat și ΣτΕ, buletinul de identitate nu trebuie să fie confundat cu zisa „carte a cetățeanului”, care ar trebui să fie strict facultativă.» (sublinierea noastră)
6:28–6:46 reporterul Φ.Μ.: Cine a scos o nouă carte de identitate trebuie să scoată iarăși una nouă ca să cuprindă și numărul personal?
Γ.Γ. Δ. Α.: În cărțile de identitate care vor fi emise de la un punct, adică atunci când va fi emis numărul personal va putea fi înscris și în cartea de identitate precum am consimțit cu Autoritatea de Protecție. Orice altă identitate, după cum a spus și Autoritatea, este valabilă, nu există nici un motiv să fie înlocuită.» (sublinierea noastră).
[16] Ibidem 7:00-7:25 Γ.Γ.: «Ascultați să vă spun. Este o idee foarte bună. Este ΑΦΜ (nr fiscal) și cifre alături. Ambele de alături, ambele acestea le alege utilizatorul. Așadar este practic numărul tău personal pentru că l-ai ales tu. Nu poate să-ți spună nimeni că noi l-am dat și prin acest mod te obligăm să iei numărul. Εste al tău propriu.» (sublinierea noastră).
[17] Pe 21-10-2024 la postul de televiziune ΣΚΑΪ dimineață la emisiunea «Nepotriviți» cu Χ. Κούτρα și Γ. Ντσοῦνο pe parcursul emisiunii au găzduit pe dl. Μιχάλη Χρυσοχοΐδη, Ministru al Protecției Cetățeanului. Între altele, a menționat că îl presează americanii (ambasada americană și ministerul american de externe) să scoatem cărți de identitate. În particular:
Înregistrare 15.34 -16.32:
Reporterul Χ. Κούτρας: Întrebare bonus separată: subiectul cu numărul personal a fost soluționat și cărțile de identitate noi au fost soluționate?
Ministrul: Mulțumesc mult că întrebați. Nu există nici un subiect cu cărțile de identitate. Trebuie să mergem să scoatem cărțile de identiate. Pentru că ne presează, vreau să vă zic, americanii. Primesc mesaje zilnic de la ambasada americană și de la ministerul american de externe să scoatem toți grecii cărți de identitate ca să putem să călătorim în Statele Unite și în lume fără nici o problemă de siguranță de înscriere.
Avem un pașaport foarte bun, trebuie să dobândim și o carte de identitate bună.
Subiectul numărului, al numărului personal, este o altă chestiune, este o chestiune insituțională, chestiune legală. Dar nu influențează validitatea actelor de identiate.
Reporterul Χ. Κούτρας: Așadar, scuze, îndată ce scot eu un act nou de identitate, acum, că am întâlnire săptămâna viitoare, (se poate să) fie folosit iarăși pașaportul acesta?
Ministrul: Nu, acest act de identitate pentru Statele Unite constituie în esență unul, este visa waver. Adică programul, mai explicit, ai posibilitatea să iei viză.
[25] Ce cugetă sfântul Nicodim Aghioritul despre Sfânta Împărtășanie? Sâmbătă 20 iunie 2020 ΑΠΟ ΤΗΝ «ΟΜΟΛΟΓΙΑ ΠΙΣΤΕΩΣ» ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ ΝΙΚΟΔΗΜΟΥ ΤΟΥ ΑΓΙΟΡΕΙΤΟΥ «ΠΕΡΙ ΤΟΥ ΜΥΣΤΗΡΙΟΥ ΤΗΣ ΘΕΙΑΣ ΕΥΧΑΡΙΣΤΙΑΣ»
https://imahealth.org/protocol/i-prevent-vaccine-injury/ Independent Medical Alliance (Ἀνεξάρτητη Συμμαχία Ἰατρῶν, πρώην Front Line COVID-19 Critical Care Alliance) I-PREVENT Vaccine Injury (Πρωτόκολλο ἀντιμετώπισης βλαβῶν ἀπό ἐμβόλια)
Τα διαχρονικά μηνύματα του αξέχαστου Γάλλου νομπελίστα ιολόγου Λ. Μοντανιέ, που πρωτος μίλησε για τα πειραματικά εμβόλια των θανατηφόρων παρενεργειών 28 Οκτωβρίου 2024
Καταγγελία κόλαφος εν ενεργεία ιατροδικαστή κατά της Υπηρεσιακής Γραμματέως του Υπουργείου Δικαιοσύνης 23.08.2025 | 18:42 UPD:25.08.2025, 14:57
Η Αποστολία Ακριβούση απευθύνεται στον Πρωθυπουργό και ζητά κάθαρση – Αποκαλύπτει παράνομους χειρισμούς στην υπόθεση των Τεμπών και σε υποθέσεις θανάτων από Covid έπειτα από εμβολιασμούς
a) Ridicarea unei inițiative pentru strângerea de semnături la nivelul ordonanței constituționale pentru inițiativă legislativă populară (vezi nota 4 din documentul prezent, Γ. Ἀποστολάκης): «Concret, articolul 73, par. 6 [din Constituție] stabilește: «Prin semnătura a 500.000 de cetățeni… sunt exceptați de al obligativitatea acestor măsuri.»
b) Referendum, conform cu par. 44, alineat b al Constituției în vigoare dacă poporul grec dorește sau nu «dosarul» datelor personale (vezi Δημήτρης Κων. Σέργιος, Avocat ΑΠ-ΣτΕ ἐ.τ., autor: Epistolă deschisă către membrii Sfântului Sinod al Bisericii 26 iul 2025 https://aktines.blogspot.com/2025/07/blog-post_100.html?m=1 ).
[30] În final, în 2010 în Comunicatul aferent al Sinodului permanent (sub președinția Preafericitului Arhiepiscop Ieronim al Atenei) se accentuează: Biserica este obligată să păzească libertatea persoanei și să apere neprihănirea credinței. De aceea a) Cartea cetățeanului nu trebuie să cuprindă în nici un fel, fățiș sau nu, numărul 666. b) de asemenea, în nici un chip să nu fie forțate libertățile personale prin ea”.
[32] (Din articolul Prof. Sofia Sfakianaki, vezi nota 5) Autoritatea și în avizu ei nr. 1/2024 despre NP, și mai înainte expunerea ei anuală despre anul 2020, referindu-se la Ν. 4727/2020 Administrația Digitală (Încorporarea în Legislația grecească a Recomandării (ΕΕ) 2016/2102 și a Recomandării (ΕΕ) 2019/1024) – Comunicațiile electronice (Încorporarea în Dreptul Grecesc a Recomandării (ΕΕ) 2018/1972) și alte ordonanțe (care a fost votată în 23/09/2020, dar au trecut neobservate cu privire la importanța ei critică, de vreme ce interesul în perioada aceea îl monopoliza virusul) exprimă mute rezerve, dată fiind și introducerea forțată a acestor avize în votare, care nu i-a fost dat (evident că deliberat) timp să studieze și să se poziționeze sufficient.
«Modificarea/adăugirea care privea înscrierea NP în buletinele de identitate ale cetățenilor a fost depusă de guvern în seara precedentă (23:20) votării Legii 5188/2025. Aceasta înseamnă că Aceasta înseamnă că era expirată, ba chiar și irelevantă, deoarece cuprindea dispoziții care nu aveau legătură directă cu chestiunile pe care le ajusta deja proiectul de lege de la votare prin încălcarea regulilor unei legiferări corecte.
Ambele caracterizări semnifică faptul că dispoziția de o însemnătate care cântărea atât de mult pentru viitorul cetățeanului nu a fost dezbătută niciodată [în Parlament] cu privire la cuprinsul ei. Pe lângă acestea, s-a făcut lege a statului care validează disciplina cetățeanului cu toate că a fost pusă sub încălcarea legiferării.» (sublinierea noastră).
[35]https://enromiosini.gr/arthrografia/o-ieros-syndesmos-klirikon/ Ο Ιερός Σύνδεσμος Κληρικών Ελλάδος για τον Προσωπικό Αριθμό 02-6-2025 «Ca Asociație a Clericilor din Grecia, vrem să ne exprimăm și problematizările noastre, dar și neliniștile noastre despre un subiect atât de serios care a fost apărut în zilele noastre».
Scrisoare a Sfântului Munte despre numărul personal 15-4-2025.
[37] «Căci se vor ridica hristoși mincinoși și prooroci mincinoși și vor da semne mari și minuni, încât să amăgească, dacă e cu putință, și pe cei aleși. Iată, v-am spus dinainte » (Mt. 24: 24-25).
«Iar El a spus: Vedeți să nu fiți amăgiți! Căci mulți vor veni în numele Meu, spunând că Eu sunt și s-a apropiat vremea. Să nu mergeți după ei!» (Lc. 21: 8).
[38] Mahomed și islamul (care este în realitate un sistem politic, de vreme ce se înrijește mai mult de trăirea pământească a partizanilor lui în locul celor „de dincolo”) au acționat ca un sistem antihristic premergător și ca o preînchipuire a lui Antihrist. Papismul și fiecare papă (după Schismă) sunt pentru noi, ortodocșii, un sistem diacronic al lui Antihrist cu stăpânire politică, economică, armată dincolo de cea duhovnicească etalată/mimată. Avem și Iluminismul și reprezentanții lui filozofi: Voltaire, Nitsche, Corais șamd. Mai apoi nazismul se arată ca sistem și pe Hitler ca preînchipuire a Antihristului. Aproape similar s-a ivit comunismul (bolșevismul) și conducătorii bolșevici ai URSS ca preînchipuire a Antihristului: Lenin, Stalin) șamd (Marx și Trotski drept teoreticieni ai comunismului pot și ei să fie luați drept prototipuri ale lui Antihrist).
[39] Bill Gates, Klauss Schwabb (care se revendică oficial de la Forumul Economic Mondial), istoricul filozof evreu Yuval Harrari, evreul-ungur George Soros ș.a. De asemenea, sunt căpeteniile organelor instituționale ale Uniunii Europene când acționează, vorbesc, lucrează și decid toate câte contribuie la descreștinarea Europei. De asemenea, capii statelor membre ale spațiului european (prim-miniștri, președinți) care vor vădit să târască Uniunea Europeană într-o harababură de descreștinare continuă și opoziție cu orice este ortodox.
(Vezi relevant: deschiderea hulitaore a Jocurilor Olimpice de la Paris 27-7-2024)
Sfântul Iustin Popovici deja propovăduia că Europa atee și antihristică s-a suit de voie în carul lui Antihrist. Scria: „Antihrist înseamnă în loc de Hristos, împotriva lui Hristos, opus lui Hristos. Da, pofta de căpătâi și esența existenței lui este să substituie pe Hristos, să ocupe locul Lui. Și se silește să îndeplinească aceasta prin orice mijloc.» (Arhim. Iustin Popovici, CELE TREI EPISTOLE SOBORNICEȘTI ALE LUI IOAN, (ed. Serbia 1982).
Propaganda oarbă pentru vaccinuri… se prăbușește – 10 adevăruri pe care le-am învățat, certificatele de vaccinare în aer marți 31/08/2021 – 05:53 https://www.bankingnews.gr/index.php?id=584540
Το Ισραήλ ετοιμάζεται για 4η δόση εμβολιασμού – Απαξιώθηκαν τα πιστοποιητικά εμβολίου… ακόμη αψηφούν την φυσική ανοσία Δευτέρα 06/09/2021 – 14:46 https://www.bankingnews.gr/index.php?id=585930
Γέροντας Ευθύμιος: Ο υποχρεωτικός εμβολιασμός 25-6-2021
[42] Cuviosul Efrem Sirul, Opere, Volumul IV, Cuvânt la venirea domnnului și pentru sfârșit, ediția I 1992 Κων. Φ. Φραντζολᾶς, Ἐκδόσεις ΤΟ ΠΕΡΙΒΟΛΙ ΤΗΣ ΠΑΝΑΓΙΑΣ, σελ. 116 καί ἑξῆς.
[44] Text: Luați aminte, frații mei, covârșirea fiarei; căci sunt măiestrii ale răutății. Cum pornește de la pântece, ca să fie forțat cineva, când este strâmtorat, fiind lipsit de mâncăruri, să ia pecetea aceleia, nu ca la întâmplare, pe orice mădular al trupului, ci pe mâna dreaptă, la fel și pe frunte, drept semn rău-credincios, ca să nu aibă omul stăpânire să se pecetluiască prin semnul crucii cu mâna dreaptă, nici iarăși să se însemneze pe frunte deloc cu sfântul nume al Domnului, nici cu slăvita și cinstita Cruce a lui Hristos și Mântuitorul nostru. Căci cunoaște ticălosul că Crucea Domnului, dacă este închipuită, dezleagă orice putere a lui și de aceea pecetluiește dreapta omului. Căci aceasta este cea care pecetluiește toate mădularele noastre. De asemenea, și fruntea, ca un sfeșnic, poartă făclia luminii, semnul Mântuitorului nostru întru înălțime.
Text: Atunci se tânguiește cumplit orice suflet și suspină. Atunci toți vor vedea necazul nemângâiat care-i cuprinde noapte și zi și nu găsesc nicidecum să se sature de mâncăruri. Căci conducătorii de cetăți vor sta din loc în loc deciși; și, dacă va avea cineva cu sine pecetea tiranului pe frunte sau pe dreaptă, va cumpăra repede mâncăruri din cele ce se găsesc.
Text: Toți cei convinși de cumplita fiară și care au primit pecetea aceleia, semnul rău-credincios al celui întinat, alergând la el laolată, vor spune cu durere: dă-ne să mâncăm și să bem, că toți pierim, fiind sugrumați de foamete; și depărtează de la noi fiarele veninoase”.
Text: Celor care au cunoștință venirea aceluia le va fi cunoscută ușor.
ΑΡΕΘΑ ΕΠΙΣΚΟΠΟΥ ΚΑΙΣΑΡΕΙΑΣ ΚΑΠΠΑΔΟΚΙΑΣ (+910μ.Χ.) ΣΥΛΛΟΓΗ ΕΞΗΓΗΣΕΩΝ ΕΚ ΔΙΑΦΟΡΩΝ ΑΓΙΩΝ ΑΝΔΡΩΝ ΕΙΣ ΤΗΝ ΙΩΑΝΝΟΥ ΤΟΥ ΗΓΑΠΗΜΕΝΟΥ ΚΑΙ ΕΥΑΓΓΕΛΙΣΤΟΥ ΑΠΟΚΑΛΥΨΙΝ (σ. 487-488)
ΕΚ ΤΩΝ ΑΝΔΡΕΑ ΤΩ ΜΑΚΑΡΙΩΤΑΤΩ ΕΠΣΚΟΠΩ ΚΑΙΣΑΡΕΙΑΣ ΚΑΠΠΑΔΟΚΙΑΣ (ἤκμασε περί τά τέλη τοῦ ε΄αἰῶνος) ΕΙΣ ΤΗΝ ΑΠΟΚΑΛΥΨΙΝ ΠΕΠΟΝΗΜΕΝΩΝ ΘΕΑΡΕΣΤΩΣ ΣΥΝΟΨΙΣ ΣΧΟΛΙΚΗ ΠΑΡΑΤΕΘΕΙΣΑ ΥΠΟ ΑΡΕΘΑ ΕΠΙΣΚΟΠΟΥ ΚΑΙΣΑΡΕΙΑΣ ΚΑΠΠΑΔΟΚΙΑΣ (σ. 493-494)
(σσ.: Areta, Arhiepiscopul Capadociei, analizează explicația Apocalipsei pe care a făcut-o înaintașul său, Andrei, Arhiepiscopul Cezareei, care a înflorit la finele secolului al V-lea, patru veacuri mai înainte). p. 679-680 Cap. 38 Despre numele fiarei.
[46] În Apocalipsă Evanghelistul nu a vrut să înscrie – poate din respect pentru cartea sfântă – numele lui Antihrist, ci a scris numai numărul care se ivește din adăugirea literelor numelui, dacă acestea sunt luate ca numere, conform cu sistemul vechi de măsurare grecesc. (de ex. α΄ =1 , ι΄=10, ρ΄=100 κλπ. Acestea compun χξς΄. χ΄=600, ξ΄=60, ς΄=6 integral: 666). Sfinții Apostoli au evitat să spună numele celui care l-a trădat pe Învățătorul.
[47] Starețul Partenie: „Luați aminte să nu luați numărul personal”’ 27-8-2025
[48] «Diavolul urăște Sfântul Botez și numele pe care-l ia orice creștin. Prin Sfântul Botez este detronat diavolul, care foiește în inima omului și intră și se așează Sfântul Duh și în același timp orice creștin dobândește înger păzitor personal și împreună-călător. Cu numele creștin, numele Maicii Domnului sau al Sfinților, orice creștin dobândește un Sfânt protector care se roagă și mijlocește pentru viața și mântuirea lui.» Arhim. Atanasie Anastasiu, fost stareț al Mareii Meteora, NUMĂRUL PERSONAL ȘI IDENTITATEA ELECTRONICĂ: ÎNSEMNĂRI TEOLOGICE ȘI DUHOVNICEȘTI, Ἅγια Μετέωρα, 17 iunie 2025, p. 9.
Pomparea datelor, care se face până astăzi prin posibilitatea consimțământului cetățeanului, va deveni și prin etalarea Numărului Personal în diferitele relații statale și inter-statale ale lui, precum și prin identificarea persoanei lui la deplasarea în și în afara țării. Prin urmare persoana și subzistența ipostaza politică a fiecărui om vor fi substituite de identitatea electronică și de Numărul Personal fără posibilitate de alegere.
[60] Grigorie de Nyssa, Către cei ce plâng, PG 46, 524BC.
[61] Vezi nota 47 (Arhim. Atanasie Anastasiu, … p. 3)
Noima liberului arbitru, după cum este el formulat în teologia ortodoxă, este un fundament al libertății omenești. Liberul arbitru este realmente darul unic și măreț al Dumnezeului nostru Treimic cel Preasfânt Treimic către om…
…Prin harisma aceasta ar putea să se miște spre o schimbare bună a lui spre cel „după asemănare”, adică îndumnezeirea lui după har, valorificând harul dumnezeiesc însămânțat în firea lui. Totuși ar putea prin mișcarea lui liber-stăpânitoare să aleagă și întreruperea comuniunii cu Dumnezeu și, prin urmare, îndepărtarea sa de scopul creării lui.
… Trebuie de unul singur omul, liber și de voie, să vrea să iubească pe Dumnezeu, să vrea să se mântuiască. De aceea și Sfinții Părinți ai Bisericii noastre caracterizeaxă liberul arbitru al omului și ca divin, firește după har. „Căci liberul arbitru este divin” ne spune Sfântul Grigorie de Nyssa. {Sf. Grigorie de Nyssa, Pentru cei adormiți, G.N.O. IX.1, σ. 54.1-10, ΕΠΕ 10, σελ. 182-183.
Traducere: Adică deoarece omul a devenit asemănător cu Dumnezeu și fericit, cinstit cu liber arbitru (pentru că stăpânirea de sine și libertatea sunt proprietăți ale dumnezeieștii fericiri)… Adică dacă despărțea firea omenească prin forță și prin silnicie de orice-i plăcea, când s-a pornit conform mișcării liber determinate a ei spre lucruri nepermise, faptul ar fi fost o deprivare de binele excepțional și lipsire de cinstea divină (pentru că liberul arbitru este divin).
[62] Sf. Grigorie de Nyssa, Cuvântul mare catehetic, 5, PG 45, 25B-D, Dialog despre suflet și înviere, PG 46, 101B, Despre alcătuirea omului 4, PG 44, 136B. Πρβλ. Α’ Τιμ. 4, 4.
[66] Recomandăm fraților noștri credincioși care se luptă în lume să nu fie forțați să ia noile acte de identitate și Numărul Personal, ci să epuizeze toate disponibilitățile temporare marginale. În paralel, să protesteze prin orice mijloc convenabil și legal, prin mișcări și intervenții coordonate, ca recepționarea lor să fie facultativă. Mai mult, cât privește dovedirea identității lor, să folosească mijloace convenționale de identificare, evitând echivalentele digitale (de ex. aplicații de tip inteligent Gov.gr Wallet), cunoscând că sunt valabile și următoarele:
1) Conform cu dispozițiile legii 3731/2008 (art. 25) serviciile, pentru înregistrarea procedurilor administrative au nevoie să fie acceptate ca mijloc de identificare și pașaportul sau permisul de conducere.
2) Conform cu decizia Consiliului de Stat (1602/2021, Secțiunea 4), chiar și dacă trec 15 ani de la emiterea vechiului act de identitate, acesta este considerat un înscris valabil și oficiile aferente sunt datoare să-l primească, cât timp nu concură vreun dubiu fundamental cu privire la autenticitatea lui.
Completul format din trei membri ai Tribunalului din Patra a decis unanim achitarea Pr. Anastasios Gotsopoulos pentru Sfânta Liturghie pe care a săvârșit-o pe 25 martie 2020, în ziua prăznuirii Bunei Vestiri în biserica Sf. Nicolae din Patra.
Demn de remarcat este faptul că Procurorul a fost de acord cu susținerile avocaților G. Iatrou și I. Hatzinantoniou cu privire la neconstituționalitatea legii care interzicea săvârșirea oricărei slujbe timp de 20 de zile în perioada coronavirusului. Judecătorii au fost de acord total cu propunerea procurorului, totuși s-au bazat și pe conflictul de îndatoriri. La comunicarea deciziei, audiența a izbucnit în aplauze prelungite.
La Tribunalul din Patra s-a aflat o mulțime de credincioși, clerici, monahi și mireni ca să-și exprime susținerea lor față de clericul Mitropoliei de Patra.
În apărarea sa, Pr. Anastasie a accentuat că nu poate să accepte interzicerea deplină a săvârșirii Sfintei Liturghii ca creștin ortodox, ca cleric ortodox și ca cetățean grec, după cum fusese decis pentru aproape 20 de zile în pandemie. Concret, a semnalat: „Nu poate fi acceptată în nici un fel și din nici un motiv interzicerea săvârșirii Sfintei Liturghii chiar și pentru o zi. Anularea Sfintei Liturghii chiar și temporară, chiar și pentru o zi, înseamnă anularea Bisericii înseși. O dispoziție legală asemănătoare de interzicere completă a sfintelor slujbe, adică de penalizare a săvârșirii Sfintei Liturghii a fost implementată în Europa până în 311 d.H. (moartea lui Dioclețian) și în Albania lui Enver Hodja (1967-1990)! Nici Mahomed Cuceritorul, nici Lenin, nici Stalin nu au cutezat un astfel de sacrilegiu împotriva nucleului cel mai intim al Bisericii, împotriva Tainei Sfintei Euharistii, cum a cutezat Republica Greacă!”. Și-a încheiat apărarea cu următoarele cuvinte: „Dacă aceasta este vina, îmi asum răspunderea. Dacă conștiința și percepția dumneavoastră despre drept mă consideră vinovat, condamnați-mă! Accept această cinste, mare cinste a condamnării deoarece am săvârșit îndatorirea mea de preot ortodox”.
Mai înainte, preotul și doctorul Evanghelos Papanicolau, care s-a înfățișat ca martor, a menționat că preotul care nu slujește la praznicul Bunei Vestiri nu este preot. A adăugat că și în Camerun, unde activează ca cleric, niciodată nu a fost anulată Sfânta Liturghie în ciuda faptului că acolo sunt multe epidemii în toi.
Astăzi Justiția Greacă m-a lipsit de cea mai înaltă cinste care poate fi acordată unui preot: să fie condamnat deoarece a săvârșit îndatorirea lui preoțească și parohială ca să fie consecvent la nivel elementar cu conștiința lui față de parohieni și față de Dumnezeu.
Totuși, în același timp, Justiția Greacă și-a păstrat prestigiul și a apărat Republica și societatea grecească de ocara și rușinea de a condamna un părinte grec deoarece a „cutezat” să slujească în ziua Bunei Vestiri.
Justiția Greacă, prin decizia de achitare a persoanei mele, a refuzat să aplice legea (2867/Υ1/16.3.20) inutilă, irațională, ineficientă, neconstituțională și, în principal, necredincioasă și antihristică ce interzicea nu adunarea poporului în biserici în toată țara, ci chiar și săvârșirea Sfintei Liturghii (chiar și în Mănăstiri și în Sfântul Munte!), în perioada critică din perspectivă liturgică a Postului Mare din 2020! A refuzat să aplice dispoziția legală de interzicere completă a Sfintei Liturghii, care a fost în vigoare în Europa până în 311 d.H. (moartea lui Dioclețian) și în Albania lui Ever Hodja (1967-1990)! Nici Mahomed Cuceritorul, nici Lenin, nici Stalin nu au cutezat o asemenea necuviință împotriva nucleului cel mai intim al Bisericii, Taina Sfintei Liturghii, cum a cutezat Guvernul Grec în anul 2020!
Sunt dator să clarific deplin că:
– ca credincios ortodox, nu voi putea să accept interzicerea săvârșirii Sfintei Liturghii de către puterea statală,
– ca cleric ortodox, am fost îndatorat, cu harul și mila lui Dumnezeu, să slujesc, făcând ascultare de Capul Bisericii, care poruncește: «aceasta să fie făcută întru pomenirea Mea», fără să cer voie de la Cezar,
– în final, ca cetățean grec, am fost și sunt îndatorat după măsura posibilităților mele să apăr Constituția Greacă și nu numai să nu permit cuiva să o dizolve, ci nici să nu sufere aceasta.
Interzicerea săvârșirii Sfintei Liturghii constituie dizolvare a articolelor fundamentale 3 (relațiile Biserică-stat) și 13 (libertatea religioasă) a Constituției Greciei, precum și a Convenției Europene a Drepturilor Omului (art. 9.2), care protejează dreptul la cultul religios.
Prim-Procurorul a acceptat cu deosebită emfază susținerile independente ale acuzatului despre neconstituționalitatea decretelor ministeriale. Justiția Greacă s-a arătat în final că nu face nici o infracțiune preotul care, acționând conform conștiinței, nu respectă deciziile de guvern care vin în contradicție cu tradiția noastră bisericească și liturgică. Cu alte cuvinte, îndatorirea preotului de a lucra conform cu rânduiala bisericească precumpănește în fața trebuinței de conformare cu hotărârile de guvern, mai ales când acestea se află în afara limitelor legalității constituționale.
Datorez mulțumiri avocaților mei, dl. G. Iatrou și dl. I. Hagiantoniou, pentru că au pulverizat cu argumentație legală neclintită acuzația și au demonstrat că legea care interzicea Sfânta Liturghie nu era posibil să fie aplicată de clericii ortodocși.
Mulțumiri speciale adresez Protoprezbiterului și doctorului poporului pr. Evanghelos Papanicolau, care s-a înfățișat ca martor pentru că prin depoziția lui dovedită științific a arătat că nu s-a ivit din săvârșirea Sfintei Liturghii și a Sfintei Împărtășanii a credincioșilor, nici nu este posibil să se ivească nici cel mai mic pericol pentru sănătatea publică și, în consecință, afirmațiile martorului acuzării, ziaristul K. Flamis, sunt lipsite de seriozitate.
Mulțumesc mult și clericilor, monahilor și mirenilor care s-au aflat astăzi la Tribunal din diferite părți ale Greciei pentru a-și exprima susținerea față de persoana mea, dar și zecilor oameni din toată țara sau mai degrabă din întreaga lume, care mi-au fost alături.
În final, sunt dator să-mi exprim mulțumirile și singurului meu acuzator, ziaristul K. Flami, folosind cuvintele din Lysias: «Nu puțină bucurie trebuie să am, senatule, pentru acuzator, pentru că mi-a pregătit această luptă». Totuși aceasta, care pentru mine, ca preot, este cea mai mare cinste, nu știu cum poate să fie evaluată pentru un jurnalist… Totuși aceasta este problema d-lui Flami…
Zilele acestea (5-7 martie a.c.) se întrunește Sinodul permanent al Bisericii Greciei pe luna în curs. Se așteaptă un mare răspuns la întrebarea dacă vor trebui excomunicați parlamentarii care au votat căsătoriile homosexuale sau nu. Unii Episcopi deja i-au scos din comuniune, alții, precum Ierotheos Vlachos, consideră că nu este binevenit un asemenea gest.
Unii Mitropoliți au excomunicat deja pe parlamentari
În așteptarea deciziilor Sinodului de a impune sancțiuni, sunt dați ca exemplu în acest sens într-un articol câțiva Mitropoliți, cum ar fi Serafim de Pireu, care a dat startul în această direcție, și Serafim de Kithire. Mitropolia de Pireu a oprit comuniunea cu senatorii care au votat pentru egalitatea tuturor spre căsătorie, care permite cuplurilor homosexuale să se căsătorească civil. În anunțul oficial se arată că nu vor fi chemați la nici o manifestare a parohiilor lor nici unul din cei 175 de parlamentari care au votat pentru legea în cauză, fiind avuți în vedere îndeosebi cei din suburbia de Pireu. Aceștia sunt numiți „conlucrători ai șarpelui” și au căzut din identitatea lor de creștini. Li se pune în vedere o răzgândire practică dovedită prin anularea legii în Parlamentul național pentru a fi reprimiți în comuniune.
Mitropolitul Serafim de Kithire a procedat în același fel, a numit legea votată ca fiind anticreștină, anticonstituțională și o necuviință. El a numit această chestiune ca fiind una de nivel pan-elenic și că este necesară o hotărâre a Sinodului mare al Ierarhiei, printr-o majoritate de 2/3, să-i afurisească pe parlamentarii care au votat da.
Mitropoliții Hrisostom de Patra și Αmfilohie de Kisamou au răspuns guvernului că preoții sunt în același timp părinți și soți și au chemat lumea să ia atitudine contra a tot ce le vatămă sufletul.
Lista clericilor care au luat atitudine este, de fapt, lungă, incluzând episcopi, preoți și diaconi și se pune problema unei sciziuni în Sinod pe această temă.
Însă este de mirare intervenția Mitr. Ierotheos, care este cunoscut ca un bun teolog și apărător al tradiției patristice ortodoxe. Din păcate, în ultima vreme, exprimă concepții foarte ciudate, care nu doar că nu sunt patristice, ci chiar necanonice. După ce a validat teoria primatului Patriarhului Ecumenic (papism ortodox) și a încurajat la vaccinarea anti-covid, acum îndeamnă la „cumpătare” față de cei care greșesc prin validarea păcatului homosexualității.
În textul său pledează pentru o atitudine validată sinodal, care să evite atât secularismul, cât și legalismul rigid. Cu alte cuvinte, dorește o dezicere de homosexualitate, dar și o evitare a condamnării și excomunicării celor care au votat legea în Parlamentul grec. În propriile sale cuvinte, „Nu avem în fața noastră dușmani, ci membri (ai Bisericii) cu propriile lor opinii și mai ales «în interiorul porților», adică pot fi clerici și teologi”. „Adevărul nu este învins niciodată, este pus la îndoială în prezent, dar rămâne nestricăcios în veci.” „Cei care au războit sau au pus la îndoială Biserica au trecut în anonimat, totuși Biserica rămâne și va rămâne în veci și ca instituție.”
Desigur că este de dorit o decizie sinodală pe această temă, însă nu una care să fie în consonanță cu cele propuse de Mitropolitul Ierotheos. Păcatul validării homosexualității prin legalizarea căsătoriei nu doar că poate fi, ci chiar se impune a fi pedepsit prin excomunicare. Adevărul Bisericii a rămas în picioare atâtea veacuri tocmai pentru că Părinții Sfinți dintotdeauna au stat împotriva minciunilor și fărădelegilor, nu pentru că ar fi fost indiferenți. Exemplul Apostolului Pavel este elocvent, când cere corintenilor să fie pedepsit cel care săvârșea păcatul desfrânării în mod sfidător și îi mustră pe aceștia că „s-au semețit” în loc mai degrabă să se fi întristat „ca să fie scos din mijlocul lor cel ce a săvârșit această faptă” (1 Cor. 5: 2).
Concesiile față de păcat produc strâmtorarea zilelor noastre
Amintim că o atitudine similară a avut Mitropolitul și față de Sinodul din Creta și ecumenismul legalizat acolo îndemnând la indiferență față de cele întâmplate pentru că chipurile Biserica tămăduiește prin asumare toate greșelile care apar în sânul ei. A mai dat atunci, la Iași, exemplul unor Sinoade din sec. al IV-lea, care s-ar fi succedat unul după altul și ar fi discutat tema formulării dogmatice corecte asupra credinței în Sfânta Treime până la Sinodul II Ecumenic, când s-a ajuns la o concluzie finală. Însă aceea era o manipulare, pentru că acele peste 40 de Sinoade s-au anatematizat reciproc, ortodocșii și ereticii arieni între ei, nu au conlucrat.
Concesiile acestea de a înghiți „cu semeție” toate fărădelegile sunt, de fapt, trădări ale credinței și vom da seama de această apostazie gravă. „Smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala” (Mt. 18: 7).
Desigur că există atitudini extreme, de toleranță față de păcat sau răutate față de păcătoși, dar calea de mijloc nu înseamnă lipsă de atitudine și de intransigență, ci și frică de a nu ne rușina de Hristos în fața acestei lumi păcătoase.
Interesul adevărat pentru unitatea Bisericii preocupă și pe unii mireni. Este cazul unui text scris cu năduf de cineva din Grecia despre situația specială și amăgitoare în care se găsește Biserica astăzi, îndeosebi ierarhia din țara sa, dar nu numai de acolo.
În ultimul timp, îndeosebi în ultima perioadă a așa-zisei „crize sanitare”, unii, în principal episcopi la început, și părinți-duhovnici de un cuget și imitatori ai lor în continuare, referă totul la unitatea corpului bisericesc. În clipa în care sfâșie prin faptele lor această unitate precisă, vorbesc continuu și „se neliniștesc” de unitate.
Unitatea corpului bisericesc firește că nu este o „reglementare administrativă, o realizare omenească”, deoarece nici Biserica nu este o grupare de oameni care conlucrează și sunt de un cuget pur și simplu de dragul unui scop pământesc bun. Biserica nu este religie (ritual), dar cu mult mai mult nu este organism, adunare, partid, pentru ca unitatea ei să depindă pur și simplu de înrolare, acceptarea pozițiilor, ascultare de superiori și aplicarea celor convenite. (Acestea sunt cunoscute tuturor și îmi cer iertare că le menționez, dar amintesc unele elemente ca să continuăm cu cele ce se petrec). Unitatea Bisericii este o taină înfricoșătoare care depășește și mintea, și rațiunea noastră („Taina aceea înfricoșătoare se împlinește mai presus de minte și de rațiune”Sf. MAXIM MĂRTURISITORUL, MISTAGOGIA, PG 91, 681 ) Din această perspectivă, nu are sens să ne spunem propriile noastre gânduri și opinii despre unitatea bisericească. Vom puncta puține de la Sfinții noștri (de asemenea cunoscute tuturor, după cum am spus mai sus) ca să putem înțelege cumva cam ce urmăresc urmașii de astăzi ai scaunelor bisericești și ai preoției lui Hristos când vorbesc despre unitate.
Nu poate exista cunoaștere a lui Dumnezeu și unitatea credinței fără ortodoxia în dogme și dragoste practică.
„Căci atunci este adevărata unitate a credinței, atunci cunoaștem pe Fiul lui Dumnezeu, când suntem ortodocși și în dogme și ținem legătura dragostei. Căci Hristos este dragoste”. SF. TEOFILACT AL BULGARIEI, PG124, 1088
Este un lucru misterios și cum duc acum lucrurile la bun sfârșit conducătorii Bisericii noastre (înțeleg pe ecumeniștii care controlează deja administrația Bisericii) în timp ce de mai bine de 100 de ani desconsideră și răstălmăcesc dogmele credinței și arată o lipsă totală de dragoste față de ortodocși și eretici – în timp ce vorbesc și invocă în continuu dragostea și spun că lucrează pentru unitatea tuturor.
Oriunde se găsesc și stau, îi auzi că invocă vorba „ca să fie una” și înțeleg o sudură între ortodocși, eretici și orice altă credință, mod, alegere și deosebire (mă gândesc la diferențele religioase, nu că lipsesc și în celelalte și sexuale, după cum ne amintesc în continuu prin fapte și cuvinte) care va restabili unirea și unitatea tuturor, după cum spun ei.
Spun că astfel împlinesc porunca Domnului despre unitate. Numai că se pare că uită că aceasta nu este o poruncă pentru oameni. Este o rugăciune a lui Hristos către Dumnezeu Tatăl. Și cel mai important este faptul că această grijă nu se referă la lume, nici la modul, „cum”-ul, lumii, pentru că cele ale lui Dumnezeu nu se compară cu cele ale lumii. „Pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu” (In. 14, 27). Acest „cum” este esențial și „înfricoșător” și „mai presus de minte și de rațiune”. „Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, în Mine și Eu în Tine” (In. 17, 21). Aici este esențialul. Nu este pur și simplu unitate, o unitate vădită exterior, un acord, o supunere și ascultare frumoase, absolute și netulburate față de un centru văzut al deciziilor. Are importanță „cum”, care depășește orice minte și rațiune pentru că este un cum al Treimii. Pentru noi acesta nu poate fi țintă, plan, valoare, realizare exclusiv din lucrările noastre și din metodele noastre, din cauza firii lui. Deoarece este o condiție ca să propășim în dragoste, dar și sete a oricărui suflet, neaccesibil omenește, de aceea este un subiect de rugăciune și ajutor dumnezeiesc. Nu spune continuu preotul: „Unitatea credinței și împărtășirea Sfântului Duh cerând, pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”? Cerem unitatea credinței. Nu o restabilim când impunem o supunere de tip stalinist față de un centru administrativ independent de ce spune și face acest centru. Fie preotul de parohie, fie episcopul, fie Sinodul unei Biserici, fie Patriarhul, fie chiar și Sinodul pragmatic al episcopilor (în contrapondere cu Pseudo-Sinodul Întâistătătorilor care a fost în Colimbari), dacă nu există cum-ul rugăciunii lui Iisus, fie și ca sete și luptă, din cauza nevredniciei noastre, toate sunt zadarnice, pe jumătate și extrem de primejdioase.
Aceleași lucruri și mai rele le constatăm când auzim că vorbesc despre unitatea pan-creștină și pregătesc cu tehnici iubiriste o monstruozitate ca un puzzle și colaj unde fiecare nucă din nucul (religios) este amestecată în sac cu Biserica una și singură a lui Hristos, sfânta ortodoxie a Părinților noștri și toate acestea constituie, pentru ei, unitate…
Propriul lor „cum” îl vedem toți ce calitate are. Vedeți „unitatea” pe care au adus-o în Ucraina și nu va trebui să vă gândiți mult la calitatea ei și la relația care poate să o aibă cu „cum”-ul unității lui Dumnezeu. Violența, măcelurile, dezbinările, scopurile și metodele politice, confuzia, schismele și desconsiderarea tuturor cu indiferență patriarhală. Vedeți „unitatea” care au provocat-o în corpul bisericesc prin abordările lor în criza de coronavirus și prin utilizarea lui de către creatorii ei.
Unitatea nu se impune stalinist și cu sila, nici nu se dobândește magic. Fac ce-mi spun, spun da la toate, fac toți asta și – bravo nouă! – am realizat unitatea. Ei spun asta, vor să impună asta. Mergi spre unitate pe cât mergi în sfințenia lui Hristos și în cunoașterea slavei neapropiate a lui Dumnezeu, dacă te lupți pentru ea cum trebuie și condiția indispensabilă pentru asta este conștiința protecției, ocrotirii și călăuzirii lui Dumnezeu prin sfinții Săi îngeri, nu simplu ascultarea față de ordinele oricărei papare (una spunem, alta facem; una învață Sfinții, alta învățăm noi) fără legătură dacă a fost cinstit cu vrednicia preoțească de Biserică. Dar nu spunem acestea în fiecare zi la Pavecerniță?
„Ocrotește-ne pe noi cu sfinții Tăi îngeri ca prin mijlocirea lor fiind păziți, să ajungem la unitatea credinței și la cunoașterea slavei Tale neapropiate.”
Aceleași lucruri le spune toți Sfinții Bisericii noastre. (Nu vreau să devin obositor, dar nu văd alt mod de a ne trezi puțin din moleșeala și pervertirea la care ne-au condus păstorii noștri și propria noastră lâncezeală (akedie). De aceea citez unele cuvinte patristice ca să vedem că cele pe care le spunem nu sunt opinii samavolnice ale unor neascultători pulverizați. Dimpotrivă, cele pe care le spun și le fac ei sunt opinii samavolnice ale religiozității după voia lor, pe care vor să o impună în Biserică).
Spune Sf. Grigorie de Nissa: „Unitatea credinței condiționează lupta și efortul omului de a se desăvârși în Hristos ca să ajungă la unitatea credinței și să nu rămână ca un prunc bătut de vântul oricărei învățături care se face prin vicleșugul și prin uneltirile amăgirii”.
«Trebuie pururea să te aduci la măsura bărbatului desăvârșit, după Apostol: Până vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la bărbatul desăvârșit, la măsura vârstei plinătății lui Hristos, ca să nu mai fim prunci, înviforați și purtați de orice vânt al învățăturii prin vicleșug spre uneltirea amăgirii” (PG 46 289 și TLG 8,1, 45).
Adică nu este o simplă așezare bună exterioară și conformare cu deciziile înainte-stătătorilor sau organelor ca să se arate o unitate exterioară, după cum se întâmplă în grupările de oameni pe care îi leagă o ideologie sau un scop comun. Este o creștere în Hristos, nu o înfășare și îngrijire de prunci religioși care refuză să confrunte realitatea și responsabilitățile lor, după cum spune Sfântul Paisie. La fel, este o regulă indispensabilă ca să nu fim bătuți de orice învățătură mincinoasă care se face prin răutate și suntem călăuziți spre amăgire, după cum se întâmplă astăzi, când mergem oriunde suflă (învață) cutare vlădică sau cutare propagandist new-age-ist neo-patristic…
Dar și unitatea este un subiect de alegere a omului, nu impunere de către alții sau de supunere față de alții.
„Om cu om devin una când se desăvârșesc în una prin alegere, după cum a zis Domnul, legătura firească cuprinzând unitatea cea din alegere” (Sf. Grigorie de Nyssa PG 45, 405).
Nu se face cu zorire și cu amenințări și pedepse și persecuții. Pentru că elementul de legătură care unește pe oameni este Însuși Sfântul Duh și numai Sfântul Duh.
„Ca toți să fie una, precum Tu, Părinte, în Mine și Eu în tine; ca și ei să fie una. Legătura acestei unități este slava; iar slavă este numit Duhul Sfânt” (Sf. Grigorie de Nyssa, PG 44, 1117). Fără El nu există unitate, nici nu sunt creștini (ai lui Hristos) cei care consideră astfel, chiar dacă sunt Patriarhi sau vlădici sau orice altceva.
„Căci nu se pot uni altfel cei separați unii de alții dacă nu sunt altoiți prin unitatea Duhului; căci, dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, nu este al Lui” (Sf. Grigorie de Nyssa, PG 44, 1320).
Și, deși spun asta Sfinții – nu o spune numai Sf. Grigorie de Nyssa, o spun toți, însă pe acestea le-am avut la îndemână și le-am prezentat – am ajuns astăzi în punctul ca vlădicii să spună public că „piatra de încercare a unității” este o persoană, un Patriarh sau Arhiepiscop. Și că cel care nu este plăcut lor și faptelor lor este în afara Bisericii și să se ridice să plece pentru că tulbură unitatea celorlalți!!!
Pot părea de necrezut toate acestea, dar ele sunt spuse public întocmai. Există o astfel de conștiință, o astfel de trăire a Bisericii, o astfel de relație cu Sfinții și cu învățătura lor. Desigur, și noi nu suntem deloc oameni și creștini buni, dar să nu facem și această discreditare și mizerie a noastră – ca să nu spun altceva – drapel și ideologie și să vrem să o impunem tuturor. Acest lucru l-a început diavolul și continuă temerar, fără schimbare și nepocăit și urmează cei ai lui. Cu adevărat, aici există unitate, dar demonică.
Să nu continuăm pentru această rușine și decădere se va spăla greu de pe noi, mădularele de astăzi ale Bisericii noastre. Din nefericire.
Să aterizăm în realitatea nenorocită în care trăim. Deci să ne silim să dibuim unitatea despre care vorbesc păstorii noștri și să vedem unde duce.
Ca să nu pierdem timpul, să sesizăm de la început că unitatea despre care vorbesc și se interesează nu are nici o legătură cu unitatea credinței, după cum este definită de Scripturi și de Părinți. Foarte simplu, conform cu locul de mai sus de la Sf. Teofilact al Bulgariei, oamenii care nu sunt ortodocși nici în dogme, nici nu au dragostea elementară pentru credincioși sau necredincioși nu au legătură cu adevărata unitate a credinței. Ei îi consideră pe ereticii cunoscuți de orice natură (papistași, protestanți, monofiziți șamd) de ani buni drept Biserici cu preoția lui Hristos, cu Taine și posibilitatea împărtășirii (după caz, desigur, îndeosebi cu infinitele „confesiuni” protestante). În ultimul timp au făcut și Pseudo-Sinodul din Colimbari ca să dea și validare sinodală acțiunilor și amăgirilor lor. Se roagă împreună, au legături, zidesc biserici de rugăciune comună cu orice eretic (Sf. Nicolae în New York) și orice nu corespunde cu credința Părinților și cu tradiția bisericească. Consider că latura „suntem ortodocși în dogme” este ușor de sesizat că nu există. Există cealaltă latură, „să ținem legătura dragostei”? Dragoste? Dragoste în Hristos? „După cum Tu, Părinte, în Mine și Eu în Tine”? Când nu numai că nu stau alături de frații episcopi, preoți și mireni prigoniți de statul satanist, ci și ei înșiși îi prigonesc. Când îi silesc pe oameni și în afara vieții lor să-și piardă sufletul. Când nu numai sunt indiferenți față de persecuție și pedepsele ilegale și iraționale la care sunt supuși grupuri de oameni, după cum fac sanitarii, ba îi și înjură de sus (declarații ale unor arhierei impozanți de tipul celui de Dodoni), trebuie să mai căutăm dacă există dragoste precum cea pe care o menționează Hristos și Sfinții?
Când sunt interesați de altceva și folosesc cuvântul „unitate”.
Vă amintiți că, în timp ce au trecut la demolarea credinței prin acțiunile lor un an, au început brusc să vorbească despre unitate. Cu cât a trecut vremea, s-a mărit presiunea din partea statului și cedarea din partea ierarhiei, problemele care totul promitea că se vor termina în scurt s-au mărit, atunci au început să se neliniștească de unitate. Spuneau că se temeau de schisme. Sunau logic pentru mulți. Era adevărat acest lucru? Este un lucru dat că nu-i interesează nici unitatea, nici vreo schismă. Faptele din Ucraina și poziția pe care au luat-o demonstrează asta. Chestiunea vechi-calendaristă și schisma din final, pe care ei înșiși au creat-o cu corespondență în acțiunile lor de astăzi și de care nu au fost niciodată interesați să o tămăduiască arată același lucru. Totuși o reacție generalizată a poporului credincios,, care probabil îi va trezi într-un anumit grad pe cei indiferenți sau confuzi ar fi fost o problemă nu pentru unitate, ci pentru imaginea lor, pentru autoritatea lor, pentru ceea ce vând patronilor lor. Deci au utilizat termenul „unitate” (să rămânem uniți, să nu primejduim unitatea) ca să înfricoșeze și să amăgească pe oamenii deja înfricoșați și amăgiți. Să-i învinuiască și de aceasta. Că sunt responsabili și de scindarea unității bisericești. Ei, care deja au dizolvat unitatea bisericească și conduc corpul credincioșilor spre apostazie indică primejdia scindării ca să țină poporul supus și fără reacție în planurile de astăzi și de mâine – și ele vor fi mai rele – pe care slujesc.
Greutatea pe care o dau termenului unitate este absoluta supunere și ascultare față de orice face și spune ierarhia. Oricine în orice mod nu ascultă de ceea ce stabilesc ei, chiar dacă este contrar cu ochiul liber față de fundamentele credinței pune în pericol „unitatea”, după ei. Nu o pun cei care lucrează cele străine și noi și interzise. Astfel ajungem la paranoia de a considera că unitatea credinței nu o rup cei care aduc în țară pe pseudo-episcopul Epifanie Dumenko și conslujesc și au legături cu el, ci cei care protestează pe drept.
Deoarece oricine poate să considere că toate acestea sunt teorii și idei și păreri neîntemeiate, în următorul articol (pentru că multa vorbire a făcut dezordonat acest text), cu Dumnezeu pe primul loc, voi prezenta exemple concrete din cele multe care se petrec în jurul nostru și sunt publicate de înșiși cei care le fac și le spun.
Gheorghios Tzanakis, Akrotiri Xania, 28 septembrie 2022
Thasos, frumoasa insulă din Egeea de Nord, insulă verde la propriu vorbind, va primi la începutul lui septembrie pe Patriarhul „verde” între ghilimele Bartolomeu, care este unul dintre protagoniștii de pe mapamond ai Noii Ordini Mondiale alături de elita celor puternici ai pământului, pentru a idolatriza protejarea mediului înconjurător prin mișcarea ecologică foarte renumită. Au uitat sau au pus pe planul doi «atotputernicii» neputincioși pe Creatorul și Proniatorul a toate, Care poate El Singur într-o fracțiune de secundă să mântuiască sau să întoarcă la planul Său mântuitor creația.
De aceea, ar fi fost un lucru de așteptat lumește, nu duhovnicește, dacă Mitropolitul Ștefan de Filipi l-ar fi chemat pe Patriarhul „verde” în insula verde pentru a-l cinsti pentru cele pe care le spune și le face pentru protejarea mediului natural. Totuși am scris și am spus de multe ori[1] că lucrul principal al tuturor clericilor, dar și al credincioșilor este întâi protejarea mediului duhovnicesc de murdărie și de întinarea răului și a păcatului în toate manifestările lor: de la ateism și idolatrie, de la erezii și schisme până la devierile trupești și restul păcatelor trupești și sufletești, de la ceea ce constituie abaterea de la dogma ortodoxă și morala ortodoxă.
Lumea, zidirea nu are existență și valoare independente. A fost creată de Dumnezeu ca să slujească pe om în feluritele lui nevoi. Mântuirea omului, și nu a lumii este scopul final al iconomiei divine. Atribuirea unei valori lumii fără legătură cu Dumnezeu, Care a creat-o „bună foarte”, și cu omul, pentru care a fost creată, conduce la un nou fel de idolatrie. Prin urmare, cei care se îngrijesc de mântuirea lumii în aceeași clipă în care Dumnezeu Creatorul și nevoile duhovnicești ale omului sunt marginalizate sau ignorate total, vin în contradicție flagrantă cu învățătura lui Hristos potrivit căreia omul nu se folosește deloc „dacă va câștiga lumea toată și-și va păgubi sufletul” (Mc. 8, 36) și cad sub judecata Apostolului Pavel față de idolatri, care „au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună și au cinstit și au slujit zidirii în locul Ziditorului» (Rom. 1, 25).
Există o legătură directă între starea duhovnicească a omului și starea lumii. Lumea este influențată de comportamentul omului, pe care îl urmează pe urmele lui, adaptându-se la alegerile lui. Supusă și ascultătoare în fața oamenilor virtuoși și sfinți, se opune oamenilor atei, pătimași și răi, care au pierdut starea bună duhovnicească și echilibrul. Problema ecologică este o problemă duhovnicească. Dezastrul mediului natural se datorează dezastrului sufletului omului, depărtării de Dumnezeu și încălcării poruncilor Lui. Deteriorarea și întinarea sunt consecințe ale întinării și deteriorării duhovnicești.
2. Ce aduc cu ei în Kavala și Thasos Patriarhul și cei împreună cu el? – O altă Evanghelie
Această întinare și deteriorare duhovnicească o iau și o duc cu ei în Kavala și Thasos Patriarhul Bartolomeu, Arhiepiscopul Ieronim și, întâi de toate, mitropolitul schismatico-eretic Epifanie al Kievului, evident chemați de păstorul regiunii, Mitropolitul Ștefan de Filipi, Neapole și Thasos, provocând indignarea îndreptățită și sminteala părții sănătoase a turmei ortodoxe, care cere să fie anulate aceste manifestări, având susținere aghiorită și panelenă. Păstorii, în loc să păstorească turma, o expun la primejdii pe care ei înșiși le provoacă. Și, deoarece credincioșii rămân nepăstoriți, se păstoresc singuri ca oi cuvântătoare și se străduiesc în mod lăudabil să-i trezească pe păstori prin scrisori, proteste și semnături. Mai mult îi păstorește turma pe păstori, lucru desigur greu realizabil, dar cel puțin se salvează de uneltirile pastorale. Păstorii sunt nepăstoriți.
Ce aduc cu ei Patriarhul Bartolomeu și suita lui în locurile sfințite din Filipi, a primei Biserici creștine din Europa, pe care a întemeiat-o Apostolul Pavel, și în Thasos a celor șase Sfinți? Dacă m-aș fi apucat să compar cele spuse și făcute de vizitatori cu învățătura, ostenelile și mucenicia Apostolului Pavel, aș fi scris o carte întreagă. Urmașii de astăzi doar cu numele ai Apostolului Pavel nu au lăsat nimic vertical din cele pe care le-au predat Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți. S-ar potrivi absolut pentru filipenii, kavalioții și thasioții de astăzi și în principal pentru conducerea lor duhovnicească ceea ce scrie Apostolul Pavel către galateni. Le scrie: „Mă minunez cât de repede ați trecut de la Evanghelia lui Hristos la o altă Evanghelie, urmând pe unii care denaturează Evanghelia. Dar, chiar dacă eu însumi sau un înger din cer vă propovăduiește altă Evanghelie, diferită de ceea ce v-am propovăduit, să ie anatema. Și consideră atât de primejdioasă această schimbare a învățăturii evanghelice, încât reia anatematizarea a doua oară[2].
a) Au dat ereziilor caracter bisericesc
Este nevoie de mult timp și spațiu pentru a prezenta această altă Evanghelie pe care o propovăduiesc astăzi cei cu panerezia ecumenismului cu fruntașul Patriarh Ecumenic. Vom menționa revelator cele mai importante inovații. Evanghelia și predania patristică condamnă ereziile și schismele și Biserica Ortodoxă a făcut aceasta de veacuri, cuprinzând în erezii și papismul și protestantismul. Pseudo-Sinodul din Colimbari, Creta (2016), cu care se fălește și se autoadmiră Patriarhul Bartolomeu, fiind de acord și Arhiepiscopul Ieronim, a numit și a făcut ereziile biserici[3]. Nici măcar o dată în textele pretinsului «Sfânt și Mare Sinod» nu există cuvântul erezie. Biserica cea una, sfântă, catolică/sobornicească și apostolească a Simbolului de credință nu mai este delimitată în granițele Bisericii Ortodoxe, ci cuprinde și ereziile. Cei care au primit botezul creștin, de oricine ar aparține, sunt membri ai Bisericii, potrivit teologiei baptismale a Mitropolitului Ioannis Ziziulas de Pergam. De aceea au anulat și anatemele pe care le citeam în Duminica Ortodoxiei împotriva ereticilor.
b) Vor să consolideze schisma ucraineană
Deși nădăjduiam că la Pseudo-Sinod va fi tămăduită schisma vechiului calendar, care împarte, dezbină și rănește până astăzi unitatea credincioșilor, provocată și aceasta de Fanar prin Patriarhul mason Meletie Metaxakis, a fost tăiată neașteptat dintre temele Sinodului și a rămas netămăduită ca să urmeze imediat după aceea schisma a doua mai rea, cea ucraineană, iarăși cu răspunderea Fanarului și a promotorului Patriarh Bartolomeu. Constantinopolul a intervenit, fără să aibă dreptul și competența canonică, în granițele altei jurisdicții bisericești, a săvârșit fapta grea canonică și nepermisă de a pătrunde într-un teritoriu străin, în teritoriul bisericesc al Bisericii Rusiei, a ignorat pe Mitropolitul canonic cuviincios Onufrie al Kievului și a acordat autocefalie Pseudo-Mitropolitului Epifanie Dumenko, schismatic condamnat de Biserica Rusiei și pentru mulți nehirotonit, cel pe care aduce cu sine Bartolomeu, pe care l-a invitat în Kavala și Thasos Mitropolitul Ștefan cel supus Patriarhului.
Nu ne vom lungi mult cu schisma ucraineană pentru că am scris o carte aparte[4], care este ascunsă bibliografic de trestiile patriarhale aranjate, precum și cartea excelentă a părintelui Anastasios Gotsopulos[5], care face un tablou istoric și canonic foarte precis despre cui aparține bisericește Ucraina, precum și despre proveniența schismaticilor lui Epifanie, care brusc apare drept Întâistătător al unei Biserici Locale, unde există alt Întâistătător pentru că astfel voia papa Răsăritului, Patriarhul Bartolomeu, care nu mai este «primul între egali» (primus inter pares) cu care trebuie să decidă sinodal potrivit tradiției evanghelice și patristice de veacuri, ci «primul fără egal» (primus sine paribus), după noua ecleziologie a Fanarului, după cum a exprimat-o Arhiepiscopul din Americii Elpidofor din Bursa (oraș turcesc, n.n.). El însuși a trecut și mai departe de papa în consolidarea primatului Patriarhului, pentru că, în timp ce papistașii îndreptățesc primatul sprijinindu-se pe faptul că este urmaș al lui Petru, primul dintre Apostoli, Elpidofor ridică primatul la Sfânta Treime, la monarhia Tatălui[6], lucru care i-a uimit chiar și pe papistași prin obrăznicia lui teologică.
c) Au lărgit schisma ucraineană. Din locală la devenit panortodoxă
Recunoașterea și înălțarea lui Epifanie necanonice ilicite, antisinodale și neortodoxe ca Întâistătător al Bisericii Ucrainei în loc să tămăduiască schisma, după cum socotea Patriarhul Bartolomeu, a întărit-o cu persecuțiile pe care le exercită Epifanie împotriva Bisericii canonice a lui Onufrie prin concursul conducătorilor statali[7]. Dar a și lărgit-o și lățit-o pentru că a făcut-o panortodoxă din locală. Deja Biserica Rusă a întrerupt comuniunea cu patru Biserici din paisprezece, care au recunoscut pe Epifanie, cu Constantinopol, Alexandria, Cipru, Grecia, care sunt, din păcate, toate grecofone. Ca să susțină pe Patriarhul grec, pe Patriarhul neamului, au căzut în erezia condamnată în 1872 a etnofiletismului și au devenit stâlpi ai schismei ucrainene din stâlpi ai ortodoxiei. De ce se plânge Patriarhul Alexandriei de intruziunea Moscovei în Africa, de vreme ce el însuși a îndreptățit intruziunea Constantinopolului în Ucraina și a recunoscut pe Epifanie în ciuda jurămintelor cu lacrimi și a asigurărilor de iubire pe care le făcuse puțin înainte către Onufrie? Totuși majoritatea covârșitoare a ortodocșilor ca populație și ca număr de Biserici, nu au recunoscut pe Epifanie și se întreabă în final cum să fie reglementată noua schismă pe care a provocat-o Fanarul la instigarea americanilor pe motive geopolitice. Nici una din cele zece Biserici Ortodoxe nu va chema pe schismaticul Epifanie Întâistătător de Biserică la rugăciunile și la slujbele în comun, nici Antiohia, nici Ierusalimul, nici Rusia, nici Serbia, nici România, nici Bulgaria, nici Georgia, nici Polonia, nici Albania lui Anastasie, care a scăpat de etnofiletismul celorlalți grecofoni, nici Cehia și Slovacia. Și desigur că nici nu vor trimite nici un reprezentant la manifestările festive din Kavala și Thasos ca să slujească împreună cu Epifanie. Acesta este și motivul pentru care nu au fost chemați reprezentanți ai altor Biserici Ortodoxe. Dacă Filipi voia cu adevărat să cinstească pe Apostolul Pavel și pe cei șase Sfinți din Thasos, a căror adunare este prăznuită pentru prima dată, după cum scrie în program, de ce nu au chemat reprezentanți cel puțin dintre Bisericile Ortodoxe vecine, Serbia, Bulgaria, România, Albania, ci numai pe schismaticul Epifanie din îndepărtata Ucraină? Pentru că a cunoscut că pur și simplu nu vor veni dacă participă Epifanie, deoarece nu-i cinstește, ci-i necinstește pe Sfinți prin participarea schismaticilor.
d) Pentru care motive a fost chemat schismaticul Epifanie în Kavala și Thasos
Și oare de ce a fost chemat Epifanie la aceste manifestări festive, și nu alți reprezentanți ortodocși? Deja am expus primul motiv, care ar fi trebuit să fie valabil și pentru Mitropolitul de Filipi. Pentru că pur și simplu ceilalți ortodocși ar respinge în față chemarea deoarece comuniunea cu schismaticii și excomunicații îl face, potrivit sfintelor canoane, excomunicat și pe cel care are comuniune cu schismaticii. Nu știe asta Patriarhul, Arhiepiscopul și Mitropolitul local? Desigur că știu, dar nu mai iau în calcul sfintele canoane, care au fost valabile, potrivit lor, în alte epoci, după cum socotește din primii săi ani de arhierie Patriarhul Bartolomeu și după cum se străduiește de ceva ani să ne convingă «Academia de Studii Teologice» din Sfânta Mitropolie a Dimitriadei, iubită de Patriarh și de Arhiepiscop, prin dezvoltarea «teologiei post-patristice» hulitoare. Al doilea motiv constă în faptul că împlinesc o misiune stabilită de dinainte, pe care nu știm din ce motive s-au legat să o ducă la final, uitând că mai presus de toate este Dumnezeu cel atoatevăzător, Care zdrobește pe cei puternici cu braț puternic. Cu îndrumarea mai concludentă a Ministerului de Externe al Americii[8], acești noi cruciați ai Occidentului plănuiesc și împlinesc nu numai desprinderea politică a Ucrainei de Rusia, ci și pe cea bisericească pentru ca Biserica puternică a Rusiei să fie slăbită prin autocefalia ucrainenilor de sub Epifanie, lucru care slujește și Fanarului, care înfruntă rău și fără motiv antagonic Moscova, fiind influențat de calomniile apusene, care urmăresc în final prin dezbinări și schisme dintre ortodocși să slăbească Ortodoxia, adică adevărata Biserică a lui Hristos, care constituie singurul scop al Satanei și al organelor lui. Deci, deoarece ai noștri au acceptat acest plan occidental, care nu merge cum au vrut pentru că majoritatea zdrobitoare a Bisericilor Locale autocefale, zece din paisprezece, după cum am menționat mai sus, nu au recunoscut pe Epifanie, caută să găsească prilejuri să evidențieze și să legalizeze schisma ucraineană și un astfel de prilej l-au plăsmuit și pregătit prin manifestările din Kavala și Thasos, ca liderii politici neinformați și indiferenți față de cele bisericești și poporul neinstruit, sub pretextul cinstirii Sfinților din Thasos, să-l cinstească pe schismaticul «Mitropolit» Epifanie al Kievului, excomunicat pentru aproape toți ortodocșii. Și al treilea motiv, la fel de important, care l-a îmboldit pe Patriarhul Bartolomeu spre crearea și promovarea «autocefalului» Epifanie este aplicarea și acceptarea în practică nu a primatului de onoare, pe care toți îl recunosc, ci al primatului inacceptabil de putere, după modelul papal, pe baza căruia și contrar sfintelor canoane și tradiției sinodale neîntrerupte, nu poate intervină ca un monarh absolut în afara granițelor jurisdicției lui în jurisdicții străine și ale altora, ca să restabilească pe schismaticii pe care i-au condamnat alții și să repartizeze autocefalii în mod arbitrar și tiranic. Cunosc acestea conducătorii noștri politici și președintele Republicii, care vor încadra manifestările festive nu ca să-i cinstească pe Apostolul Pavel și pe cei șase Sfinți din Thasos, ci pe schismaticul Epifanie, rod al acțiunilor antisinodale, monarhice, dictatoriale ale Patriarhului Bartolomeu? Regimul sinodal al Bisericii Ortodoxe, întemeiat de la Dumnezeu, a completat regimul democratic al străvechii Atene.
e) Acceptarea vădită și izbitoare a altei Evanghelii. Anulează pe Apostolul Pavel, pe care chipurile îl cinstesc
Acceptarea cea mai izbitoare și foarte nimerită a altei Evanghelii, pe care o vom dezvolta mai pe larg într-un viitor articol, este abordarea tăcută și resemnată din partea celor doi Întâistătători, Bartolomeu și Ieronim, ceea ce înseamnă concesie, a lucrurilor nemaiauzite și hulitoare pe care le-au spus și le-au săvârșit doi colaboratori ai lor apropiați despre homosexualitate, păcatul extrem și cel mai degradant după Sfânta Scriptură și Părinții Bisericii. Ne referim la Arhiepiscopul Elpidofor al Americii, care a trâmbițat festiv căsătoria a doi homosexuali, „familia a doi bărbați lumești, pe ai căror copii înfiați de la o mamă surogat i-a botezat în Sfânta Mitropolie de Vulas și Vuliagmeni, ca să ne aducă din America «civilizată» în Grecia subdezvoltată gunoaiele duhovnicești pe care papistașii și protestanții nu doar că nu le-au curățat, ci le-au și băgat în curtea lor. Nu ignorăm faptul că aceasta se petrece acum și în curtea noastră. Patriarhul Bartolomeu nu numai că nu a făcut un tribunal sinodal, cum ar fi trebuit să fi făcut sau cel puțin să ceară explicații și iertare din partea lui Elpidofor, ci l-a admirat ca membru al suitei patriarhale la conslujirea patriarhală din Sfânta Mănăstire istorică a Maicii Domnului Sumela, pe 15 august, în Pontul martiric de neuitat. Aceleași lucruri sunt valabile și pentru cele făptuite de colaboratorul apropiat al Arhiepiscopului Ieronim, Mitropolitul Gavriil de Nea Ionia, care au provocat o mulțime de proteste și reacții, parte din care le-am publicat în penultimul număr din «Theodromia»[9].
[…]
Deoarece este vorba despre Apostolul Pavel, pe care chipurile îl cinstesc în Kavala, deși îi anulează învățătura sau nu o apără, vom prezenta numai cele pe care le spune în primul capitol din epistola Către Romani ca să arate limpede printre altele și faptul că într-adevăr Întâistătătorii aduc cu ei în Kavala o altă Evanghelie. Întemeietorul Bisericii din Filipi, cerescul Apostol, apreciază că propagarea homosexualității printre idolatri se datorează faptului că, deși susțineau că sunt înțelepți, s-au întunecat și au devenit fără de minte. Pentru că, în timp ce Dumnezeu Și-a făcut simțită prezența și era cunoscut din minunile creației, ei au schimbat slava lui Dumnezeu cu slujirea oamenilor morți, a păsărilor, patrupedelor și târâtoarelor. De aceea a și permis Dumnezeu să fie robiți de poftele lor și de patimile necurate ca să-și necinstească prin ele trupurile. Femeile au înlocuit legătura naturală cu cea împotriva firii. Același lucru și bărbații, au lăsat legătura naturală cu femeia și s-au aprins de o patimă violentă unul față de altul. Bărbați cu bărbați săvârșesc necuviința și astfel, din cauza acestei amăgiri, primesc răsplata potrivită, necinstindu-și trupurile lor: «De aceea i-a dat Dumnezeu patimilor inimilor lor spre necurăție ca să-și necinstească trupurile între ei. Unii au schimbat adevărul lui Dumnezeu cu minciuna și au venerat și au slujit zidirii în locul Ziditorului, Care este binecuvântat în veci, amin. De aceea i-a dat Dumnezeu patimilor de necinste, căci femeile au schimbat trebuința firească în cea peste fire, la fel și bărbații, lăsând trebuința firească a părții femeiești, s-au aprins de poftele lor între ei, bărbat cu bărbat săvârșind necuviința și primindu-și răsplata cuvenită în ei pentru amăgirea lor» (Rom. 1, 18-27).
Epilog
Printre cei șase Sfinți din Thasos este cuprins și Sfântul Nou Mucenic Ioan, care a mucenicit în Constantinopol pe 20 decembrie în anul 1652. Provenea din Maries, Thasos. A mers în Cetate în vârstă de paisprezece ani ca să învețe croitoria la un meșteșugar creștin și a primit mucenicia anul următor, tânăr copil, în vârstă de cincisprezece ani. De ce a mucenicit și și-a dat viața la o vârstă așa de tânără? Pentru că a refuzat să devină musulman, deoarece credea drept și astfel credem toți drept că numai Hristos mântuiește, în timp ce în celelalte religii, erezii și schisme nu există mântuire. Acum au schimbat și această Evanghelie. A schimbat-o Patriarhul Atenagora, a validat-o Patriarhul Bartolomeu în multe cazuri, împărțind «sfântul» Coran ca dar și recomandând copiilor evrei să rămână în credința lor pentru că chipurile cele trei religii monoteiste, creștinismul, iudaismul și islamul credem în Același Dumnezeu. A pregătit mai ales în anul 2000 Patriarhia Ecumenică pentru începerea mileniului trei ca o perioadă de pan-religie, ecumenism inter-creștin și inter-religios, un timbru pe cheltuiala statului grec pe care sunt înfățișați șezând în jurul unei mese, după modelul Sfintei Treimi la găzduirea lui Avraam, un cleric creștin, un evreu și un hoge musulman, având în mâini cele trei cărți «sfinte», Biblia ebraică, Evanghelia creștină și Coranul, pe care le etalează la el pe masă inspiratorul timbrului de hulire a Treimii[10].
Prin urmare, au fost fără de minte și fanatici toți Sfinții Noi Mucenici, care s-au exprimat de cele mai multe ori foarte depreciator față de Mohamed și învățătura lui pentru că credeau că numai Hristos mântuiește? Ne-a amintit toate acestea pentru că sunt fără de minte cei care cred în exclusivitatea mântuirii prin Hristos și iarăși Arhiepiscopul Elpidofor al Americii, continuator al noii teologii a noului Fanar, care nu are nici o legătură cu Marea cu adevărat Biserică a Constantinopolului, care a mărit Ortodoxia până în secolul al XIX-lea. A zis Elpidofor: «Cnd înalți o religie peste toate celelalte, este ca și cum ai decide că există numai o cărare care conduce spre vârful muntelui. Dar adevărul este că nu poți să vezi miile de cărări care conduc în aceeași direcție pentru că te înconjori de stânci de prejudecată care îți împiedică vederea»…!!![11]
Cum să nu pună cineva multe semne de mirare când citește această poziție a unui creștin și mai ales ierarh «ortodox»? Minte Hristos, Care învață că El Singur este lumina lumii, adevărul și viața[12], «lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul ce vine în lume», după Evanghelistul Ioan (1, 9)? Minte Biserica atunci când cântă la fiecare Liturghie: «am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credința cea adevărată, nedespărțitei Treimi închinându-ne»? Au avut preconcepții cei doi Apostoli iudei, Petru și Ioan, printr-o vedere duhovnicească problematică când, în fața liderilor care îi prigoneau, de o altă religie, iudaică, când au răspuns cu îndrăzneală că nu există alte cărări care conduc la Adevăr și la mântuire decât numai calea lui Hristos? «Și nu este mântuirea în altcineva; căci nu este alt nume sub cer dat oamenilor prin care trebuie să ne mântuim» (Fapte 4, 12). Să recitească minunata cuvântare a Întâiului Mucenic Ștefan, al cărui nume îl poartă Mitropolitul de Filipi, toți cei ce țin la ecumenismul inter-religios ca să perceapă faptul că Sfântul Ștefan a fost omorât cu pietre pentru că nu a urmat cărarea iudaismului și a mustrat cu minunată cutezanță preoțimea iudaică, la fel ca și toți Sfinții Mucenici și Noi Mucenici ai Bisericii și tot corul Sfinților și, printre alții, și cei șase Sfinți din Thasos și, înainte de toate, Apostolul Pavel, pe care chipurile îi cinstește Sfânta Mitropolie de Filipi prin prezența Patriarhului Bartolomeu, ocrotitorul și patronul Arhiepiscopului Elpidofor și al schismaticului Epifanie, precum și prin prezența Arhiepiscopului Ieronim, ocrotitorul și patronul Mitropolitului Gavriile de N. Ionia.
Totuși, chiar dacă va permite Dumnezeu să aibă loc sărbătorile antiortodoxe, cu prezențe ecumeniste, neoidolatre, schismatice, inter-religioase și de alt fel, bogăția Apostolului Pavel și a celor șase Sfinți din Thasos va rămâne neatinsă. Pe noi toți, care reacționăm, următori ai Sfinților Părinți, ne definește absolut versul din sinaxarul scurt al Noului Mucenic Ioan din Thasos:
Devine solemn acum Thasosul, patria dragă, îmbogățindu-se cu un mucenic; o, bogăție străină![13]
Manifestările festive nu îmbogățesc nici Kavala, nici Thasosul pentru că sunt opuse vieții și învățăturii Apostolului Pavel, celor șase Sfinți din Thasos, dar și tuturor Sfinților. Au fost organizate cu pretext pentru a promova pe Mitropolitul schismatic Epifanie, pe care nu-l recunoaște majoritatea covârșitoare a ortodocșilor, ca să pregătească prin el și prin uniții din Ucraina unirea noastră cu papa. Trebuie să-l vedem ca să ne obișnuim cu el.
[1]Vezi de ex.: Protoprezbiter Teodor Zisis, Ortodoxie și Ecologie, Θεσσαλονίκη 1994, Σειρά «Καιρός». Același lucru și în cartea noastră, Capete morale, Θεσσαλονίκη 20142, Ἐκδόσεις «Τό Παλίμψηστον», pag. 25-37. În aceeași carte studiile noastre: «Răul natural și moral în legătură cu problema ecologică», pag. 13-23 și «Oligarhia simplă. Răspuns grec-ortodox la criza socială și ecologică», pag. 39-57.
[2] Gal. 1, 6-9: „Mă minunez că așa degrab ați trecut de la Cel Care v-a chemat pe voi prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie, care nu este alta decât că sunt unii care vă tulbură și vor să răstălmăcească Evanghelia lui Hristos. Dar, chiar dacă eu sau înger din cer vă bine-vestește altceva decât v-am bine-vestit, să fie anatema. După cum v-am zis înainte, vă spun iarăși: dacă vă bine-vestește cineva altceva decât ați primit, să fie anatema”.
[3] Despre mulțimea reacțiilor și a problemelor pe care le-a provocat Pseudo-Sinodul am publicat o mulțime de studii ale clericilor, monahilor și mirenilor în două numere duble ale periodicului Theodromia din 1-2 (ianuarie-iunie 2016), p. 1-352 și 3-4 (iulie-decembrie 2016), p. 353-704. Studiile noastre corespondente le-am publicat în cărțile: Sfântul și Marele Sinod. Trebuie să nădăjduim sau să deznădăjduim?, Tesalonic, 2016, Editura «Τό Παλίμψηστον», și După «sinodul» din Creta. Întreruperea pomenirii și prigonirea mea judiciară, Tesalonic 2017, Editura «Τό Παλίμψηστον».
[4]Πρωτοπρεσβύτερος Θόδωρος Ζήσης, Τό Οὐκρανικό Αὐτοκέφαλο. Ἀντικανονική καί διαιρετική εἰσπήδηση τῆς Κωνσταντινούπολης, Θεσσαλονίκη 2018, Ἐκδόσεις «Τό Παλίμψηστον». A fost tradusă în rusește și bulgărește (și urmează să fie publicată și în românește).
[6] Vezi mai mult la: Μοναχός Σεραφείμ Ζήσης, «Ἡ ἐνδοτριακή μοναρχία τοῦ Πατρός καί ὁ καινοφανής μονάρχης τῆς φαναριωτικῆς ἐκκλησιολογίας», Θεοδρομία 21 (2019) 313-368. În acest număr dublu sunt publicate referatele Simpozionului care a avut loc la Tesalonic (sâmbătă, 22 iunie 2019) cu tema generală «Autocefalia ucraineană și noua ecleziologie a Fanarului».
[8] Vezi: Haralambos Minaoglu, «Fanarul ca pion al politicii americane: Consecințe geopolitice ale schismei ucrainene», Referat la Simpozionul de la nota 8, Θεοδρομία 21 (2019) 369-377. În același număr al nostru este textul nostru mic (p. 165-167) cu titlul: «Δυτικοί Σταυροφόροι ἐναντίον τῆς Ὀρθόδοξης Ρωσίας. Μέ συμμάχους Ὀρθοδόξους». Un text mai nou și mai extins ne-a fost publicat recent pe internet cu titlul: «„Cruciații” occidentali împotriva Rusiei ortodoxe. Aceiași au dizolvat și Bizanțul ortodox. Scopul este Biserica Ortodoxă» și în Θεοδρομία 24 (2022) 5-17. A se vedea, de asemenea: Monahul Serafim Zisis, «Patriarhul Atenagora I, politica SUA și Ucraina de astăzi», Θεοδρομία 20 (2018) 454-499. De asemenea:Pavel Serafim, Patriarhia Ecumenică în vâltoarea războiului rece. Alegerea Patriarhului Atenagora (1948), Editura Μπαρμπουνάκη, Θεσσαλονίκη 2017.
[10] A se vedea mai multe la: Protoprezbiter Teodor Zisis, Întâlniri inter-religioase. Tăgăduirea Evangheliei și atacarea Sfinților Mucenici, Θεσσαλονίκη 2003, Ἐκδόσεις «Τό Παλίμψηστον».
[11] A se vedea paginile de internet ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ (26-7-2022) și ΑΚΤΙΝΕΣ (28-7-2022).
[12] In. 8, 12: «Eu sunt lumina lumii; cine Mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții». In. 14, 6: «Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine».
[13] A se vedea Sinaxarul Noilor Mucenici, Ἐκδόσεις «Ὀρθόδοξος Κυψέλη», Θεσσαλονίκη 1989, p. 193-194 șiCuv. Nicodim Aghioritul, Noul Martirologiu, Editura Οἶκος «Ἀστήρ», Ἀλ. καί Ε. Παπαδημητρίου, Ἀθῆναι 1961, p. 71-72.
Numeroși monahi din Sfântul Munte își exprimă, printr-o scrisoare deschisă, dezaprobarea față de venirea în Grecia a „Mitropolitului” schismatic Epifanie de Kiev. Mai trebuie scos în evidență faptul că zilele trecute a mai apărut o scrisoare din partea unor monahi atoniți, care nu și-au dat numele, în care este înfierată implicarea Muntelui Athos și validarea vizitei lui Epifanie Dumenko prin trimiterea icoanei „Axion Estin” la manifestările bisericești care vor avea loc în Kavala. Din păcate, decizia trimiterii acestei icoane sfinte a fost luată doar de Sf. Epistasie, dar fără încuviințarea Sf. Chinotite, care este organismul de conducere suprem.
Arhiep. Ieronim al Atenei, Patr. Ec. Bartolomeu și „Mitropolitul” Epifanie (Foto: Ακτινες)
Am citit cu mare uimire, adânc necaz și cu o sfântă indignare comunicatul Sf. Mitropolii de Filipi, Neapole și Tassos, care vestește patru zile de «manifestări bisericești și politice» («de pe 3 până pe 6 septembrie 2022»), la care va domina împreună-slujirea Patriarhului Bartolomeu și a Arhiepiscopului Ieronim al Atenei cu schismatico-ereticul «Mitropolit» Epifanie de Kiev! Sunt chemați toți fără de rușine – Mitropoliți, Președintele statului și conducătorii locali, cler și popor – așa-zicând pentru a cinsti pe Apostolul Pavel, întemeietorul Bisericii Locale, și pe Sfinții locali!
În textul nostru mai vechi[1] am arătat minuțios, pe baza sfintelor canoane, caracterul schismatic al «mitropolitului» de Kiev și al «bisericii» lui, dar și consecințele soteriologice serioase pentru cei care au comuniune sacramentală cu ei. În continuare, cei ce participă la asemenea slujbe comune lipsite de sfințenie își primejduiesc mântuirea lor și nu cinstesc, ci necăjesc și necinstesc pe Sfinți și pe Apostolul Pavel, a cărui învățătură cu privire la erezii și schisme este foarte severă.
Un bătrân respectabil a avertizat cu o instrucțiune dumnezeiască despre neamul nostru (în cazul că nu este anulată conslujirea în cauză), făcând o paralelă cu slujba cu latinii din Sfânta Sofia cu puțin înainte de căderea Constantinopolului (12 decembrie 1452), pe care a decretat-o drept cauza principală a abandonării alianței de mai sus și a căderii Cetății.
În plus, considerăm că onorurile nedrepte și vrednice de râs care sunt acordate schismatico-ereticului Epifanie [în program există și proclamarea lui ca cetățean de onoare al statului grec], premiază delictele lui și recomandă trădarea Bisericii canonice a Ucrainei sacrificate și a majorității zdrobitoare a poporului ucrainean, care aparține ei și ne expune iremediabil în ochii lor și ca Biserică grecească, și ca stat grec: cu mult mai mult înaintea lui Dumnezeu.
De aceea,
1. Chemăm la mobilizare spre rugăciune pentru intervenția dumnezeiască și zădărnicirea celor rău programate spre evitarea consecințelor-intereselor lor duhovnicești și naționale.
2. Dacă îngăduie Dumnezeu, să nu fie!, să nu fie zădărnicite, chemăm pe toți cu rugăminte (Mitropoliți și restul clerului și poporului) să se abțină, ba și mai potrivit să-și manifeste dezacordul și distanțarea[2]; de asemenea, și neparticiparea la conslujirea lor în viitor cu cei care vor lua parte la această conslujire lipsită de sfințenie spre vădirea protestului.
Exprimându-ne durerea, indignarea sfântă și agonia tuturor Părinților aghioriți bine-credincioși,
SEMNATARII:
– Bătrânul Gavriil Monahul, Sf. Chilie cutlumușianită a Sfântului Hristodul;
– Bătrânul Arsenie Ieromonahul și sinodia lui, Sf. Chilie cutlumușianită «Panaguda»;
– Bătrânul Pantelimon Ieromonahul, Sihăstria Sf. Ioan Teologul, Katunakia;
– Bătrânul Cosma Ieromonahul, Sf. Colibă a Sf. Atanasie, Schitul de la Cutlumuș;
– Bătrânul Teofil Ierodiaconul și sinodia lui, Sf. Chilie grigoriată a Sfinților fără de arginți (Pahomei);
– Bătrânul Nicolae Monahul, Sf. Chhilie hilandarită a Sf. Dimitrie;
– Bătrânul Damian Monahul, Sf. Chilie cutlumușianită a Intrării în Biserică a Maicii Domnului;
– Bătrânul Nicodim Monahul, Sf. Chilie stavronichitită a Sf. Nectarie;
– Bătrânul Eufrosin Monahul și sinodia lui, Sf. Chilie cutlumușianită a Cinstitului Înaintemergător;
– Bătrânul Paisie Monahul și sinodia lui, Sf. Chilie hilandarită a Sfinților Arhangheli;
– Bătrânul Ioan Monahul, Sf. Chilie a Intrării Maicii Domnului în Biserică, Vigla;
– Bătrânul Mihail Monahul, Sf. Chilie filoteită a Sf. Gheorghe;
– Dositei Monahul, Sf. Chilie cutlumușianită a Sf. Hristodul (a lui Nicandru);
– Vlasie Monahul, Xirocalivia, Vigla;
– Paisie Monahul, Sf. Chilie a Sf. Arhangheli (Savei);
– Agathon Monahul, Sf. Chilie a Sf. Arhangheli (Savei);
– Ilarion Monahul, Careia;
………………………………………………………………………
[1] «Epistolă către Sfânta Chinotită despre autoceafalia ucraineană» (17-3-2019). A se vedea, de asemenea, și textile aferente, mult mai amănunțite ale Arhiepiscopului Atanasie al Albaniei, Mitropolitului Serafim de Pireu, Mitropolitului Nichior de Kikkos, Protoprezbiterului Teodor Zisis, Protoprezbiterului Anastasie Gotsopulos, Profesorului Dimitrie Tselenghidis ș.a.
[2] Această manifestație oportună se va săvârși spre degradarea manifestărilor și, foarte probabil, spre suspendarea lor.
Astăzi, 22 noiembrie 2021, s-a întrunit în regim de teleconferință, Sfântul Sinod Permanent al Bisericii Greciei…
În ședința de astăzi Sfântul Sinod Permanent a cercetat datele care se formează prin noile măsuri care intră în vigoare în locurile de închinare la săvârșirea slujbelor religioase. După referatul Preafericitului Președinte și poziționarea tuturor Preasfințiților Ierarhi, a decis în unanimitate cele de mai jos:
Sfântul Sinod Permanent este alături cu toată inima de marele efort al guvernului grec de a nu se răspândi mai mult pandemia. Dar amintește că Biserica a fost ca un asistent al guvernului în acest efort prin cuvânt aprobativ și prin cuvânt de răspundere.
De asemenea, ia parte la marele efort din partea doctorilor și al cadrelor noastre medicale ca să înfrunte pandemia și stă alături atât practic, cât și moral, îndemnând pe toți să se vaccineze conform cu indicațiile comunității medicale, liber și neforțat.
Poziția statornică a Bisericii noastre este că alegerea vaccinului nu constituie o chestiune de dreaptă credință sau mărturisire, ci obiect de știință medicală și practică individuală și răspundere comunitară. Orice concepție contrară, chiar și a clericilor, nu reprezintă Biserica Greciei, care este administrată și se exprimă oficial numai prin Sfântul Sinod.
Cu referire la decizia guvernamentală din 72486/19.11.2021 (Β’ 5401), conform căreia credincioșii, când intră în sfintele biserici ca să participe la sfintele slujbe și să venereze pe adevăratul Dumnezeu, sunt datori să aibă certificatele prevăzute, consideră că nu este posibil să fie verificată conformarea credincioșilor cu decizia guvernamentală de către personalul angajat (paraclisieri) sau voluntar al sfintelor biserici, după cum nu are nici puterile, nici atribuțiile păzirii, nici autoritate publică (de ex. polițienească).
Rămâne statornic Notei sale circulare cu nr. 4766/2205/4.11.2021, prin care adresează din nou un apel clerului și poporului credincios să păzească precis măsurile de prevenție pentru evitarea răspândirii coronavirusului și îndeamnă părintește la înfăptuirea vaccinului indicat de comunitatea medicală ca măsură esențială de apărare împotriva pandemiei, în special conjunctura curentă pentru cei care sunt mai mari de 65 de ani, după cum și efectuarea controalelor de diagnosticare de către cei ce nu s-au vaccinat.
Se adresează simțului de răspundere și generozității sfințitului cler și al poporului credincios și îndeamnă:
1) să rămână indestructibil uniți sub acoperământul Bisericii mamă prin ascultarea de Sfântul Sinod și de Preasfințiții Păstori, evitând orice fel de separare și dihonie, pe care o urmăresc «sub pretext de bună-cinstire» persoanele care slujesc unor scopuri străine de firea Bisericii.
2) să urmeze neabătut indicațiile specialiștilor pentru înfruntarea răspândirii coronavirusului, purtând neapărat masca de protecție pe tot parcursul rămânerii lor în sfânta biserică și respectând distanțările prevăzute.
3) să înalțe rugăciune și cereri către Dumnezeu cel atotîndurat să întoarcă, să risipească și să îndepărteze boala coronavirusului pentru că pentru noi, creștinii, are valoare cuvântul adevărat și nedezmințit al Psalmistului David (Ps. 126,1): «Dacă nu va păzi Domnul cetatea, în zadar priveghează cel ce o păzește».
Începând cu lunea viitoare (22 nov.), vor intra în vigoare noi restricții în Grecia, după cum a anunțat ieri seară Primul Ministru Kiriakos Mitsotakis. Printre acestea, se numără și obligarea credincioșilor care vin la slujbele bisericești să prezinte dovada vaccinării sau a efectuării unui test rapid.
După cum am mai scris pe această temă, Sinodul Bisericii Greciei a impus celor ce deservesc bisericile să fie vaccinați sau să se testeze periodic, pe când credincioșilor care participă la slujbe le-a recomandat doar să prezinte un test ca dovadă că nu sunt infectați în cazul celor nevaccinați. Acest mesaj-notă de informare a fost luat la presiunea presei scrise și audio-vizuale și a unor politicieni.
Însă presiunea aceasta a crescut în aceste zile, când guvernul a impus el însuși credincioșilor aceste măsuri, fără să le mai lase la nivel de instrucțiuni ale forurilor bisericești. Ba chiar Primul Ministru a invocat acea decizie sinodală ca bază a hotărârii guvernului său.
Un purtător de cuvânt al oficialităților, Ianis Iconomu, a făcut unele clarificări: „La biserici merg oameni de vârste care sunt vulnerabili față de coronavirus, fie s-au vaccinat și a trecut perioada în care au imunitate, fie sunt nevaccinați. Acolo, din prima clipă, în cooperare cu Sfântul Sinod, am spus că oamenii care merg înăuntru trebuie să fie pe cât posibil blindați. Deci am zis că se va cere test după indicația Sfântului Sinod și epitropii bisericii vor fi însărcinați să controleze această procedură și organele statului vor face și acolo de probă controale. Credincioșii vor fi datori să înțeleagă faptul că trebuie să se supună”.
Această evoluție a lucrurilor dovedește că a existat mereu o presiune a statului asupra ierarhiei bisericești în Grecia, iar cedările sunt speculate pentru a dărâma orice rezistență. Concesiile nu vor aduce o evadare, ci o slăbire și o înrăutățire a situației. Aceasta duce cu gândul la faptul că ținta finală, miza este una mai mare decât simpla docilizare a populației; urmează îngrădiri și intruziuni tot mai totalitare, o întoarcere la sclavagism sacru.
Presiunea politicului asupra Bisericii face ca aceasta să facă noi concesii. După ce s-a transformat în organ de propagandă vaccinistă, acum Sfântul Sinod Permanent (pe noiembrie) al Bisericii Greciei a hotărât să îndemne pe credincioși să aibă certificat verde la intrarea în biserici sau un test covid.
Arhiepiscopul Ieronim și mesajul „pastoral” de testare (Foto: Βήμα Ορθοδοξιας)
Într-o scurtă Notă enciclicăemisă astăzi, se spune: „…vă facem cunoscut că Sfântul Sinod, în ședința lui menționată, a decis, în plus față de Enciclicele lui aferente, să vă adreseze un apel și prin voi către tot clerul, tagmele monahale și credinciosului popor, ca la venirea la sfintele biserici și la sfintele mănăstiri să fie respectate riguros toate măsurile de protecție pentru evitarea răspândirii virusului corona, îndemnându-vă părintește la facerea vaccinului recomandat de comunitatea medicală drept măsură esențială de protecție împotriva pandemiei, precum și efectuarea unui test de diagnostic (rapid test sau PCR) de către cei care încă nu s-au vaccinat. De asemenea, amintim obligația efectuării pe propria cheltuială a două teste (test rapid sau PCR) săptămânal de către toți cei ce deservesc sfintele biserici (clerici, cântăreți, tineri șamd muncitori) care nu au ajuns la vaccinarea împotriva coronavirusului, precum și depunerea acestor rezultate la conducerea bisericească superioară în contextul respectării măsurilor sanitare prevăzute. În concluzie, vă amintim și obligația Consiliilor și Sinaxelor Bisericești locale de a controla respectarea măsurilor în sfintele biserici și în sfintele mănăstiri.”
Presa greacă de factură bisericească a comentat negativ aceste noi măsuri. Portalul ΒήμαΟρθοδοξιας a descris în următoarele cuvinte situația:
„În același timp în care la SuperMarket și în mijloacele de transport în comun cetățenii intră fără test rapid, de ce să fie necesar să plătească 10 euro din buzunarul lor (test rapid) ca să vină la slujbe în bisericile care sunt nevoia existențială a credincioșilor? De altfel, măsurile de distanțare și măștile sunt respectate cu pioșenie. Credincioșii arată respect absolut și înțelegere față de măsurile contra pandemiei. […] Foarte puținii credincioși care vin la biserică se pare că vor deveni și mai puțini și mai ales prin decizia administrației Bisericii. În care altă pandemie au fost luate măsuri asemănătoare în biserici? Sinodul a funcționat evident spasmodic sub presiunea politicului și al reporterilor TV, care, în interviul de ieri al Primului Ministru la postul MEGA, au încercat să pună presiune asupra bisericilor, care ar fi libere de covid! Credincioșii deja o amărăciune față de poziția competențelor guvernului, acum a venit placa de mormânt!”
Este de menționat că președintele partidului Syriza, Alexis Tsipras, a avut o convorbire cu Arhiepiscopul Ieronim. Sugestia lui de a introduce testul rapid la intrarea în biserici a fost susținută astfel: „În două cuvinte, Biserica propune ceea ce nu cutează să aplice guvernul”.
În contrast, un purtător de cuvânt al Patriarhiei Ruse, Vahtan Kipsitce, a declarat că „bisericile nu cer dovada vaccinării sau codul la intrare” pentru a nu produce dezbinare etnică în popor din această cauză. La fel, Biserica autonomă Ucraineană a spus și mai clar, prin purtătorul său de cuvânt, că este adepta voluntariatului în privința vaccinării.
Este de observat că presiunea înregimentării în noua realitate covidiană este una cu mănuși, dar fără ieșire. Nu e vorba de o obligare cu forța la vaccinare, ci de constrângere, de acceptare, de consimțământ benevol sau forțat de împrejurări. Nu mai este fiecare stăpân și liber să considere ce este mai important și prioritar pentru sine, ci statul (chiar și prin Biserică) îi dictează. Slujbele nu mai sunt de necesitate vitală, ci doar nevoile trupești alimentare. Ilegal, fără logică și argumente, doar ideologic.
Suntem conștienți că lumea de astăzi nu mai are pe Dumnezeu în frunte; cum trăim în ea?
Mitropoliții Cosma de Etolia și Serafim de Kithire (Foto: Δόγμα)
În cadrul ședinței Sfântului Sinod Permanent al Bisericii Greciei pe luna august, au fost luate mai multe hotărâri, printre care cea mai așteptată este cea legată de Mitropoliții Serafim de Kithire și Cosma de Etolia, care au protestat față de devansarea slujbei pascale de anul acesta, dar și față de hotărârile cu privire la recunoașterea schismaticilor ucraineni.
„Luând sub observație referatul Comisiei Sinodale pentru chestiuni dogmatice și canonice cu privire la epistolele și celelalte acțiuni ale Înaltpreasfințiților Mitropoliți Cosma de Etolia și Akarnania și Serafim de Kithire și Antikithire și în urma deciziei ei din 15 iulie a.c., a primit pe Arhiereii în cauză pentru a prezenta explicații verbale cu referire la epistolele și celelalte acțiuni ale lor prin care au manifestat nesupunere și lipsă de respect față de decizia unanimă a organului colectiv de conducere al Bisericii Greciei cu privire la procedura extraordinară de săvârșire a sfintelor slujbe din cauza restricțiilor sanitare.
După ascultarea lor, a considerat insuficiente explicațiile prezentate și a cerut actualizarea din partea lor a făgăduințelor de la hirotonia în episcop și confirmarea lor pentru conformarea lor cu deciziile sinodale dintotdeauna.
După acestea, pentru că Înaltpreasfințiții Mitropoliți au refuzat să accepte propunerea SSP, a desemnat unanim – în baza art. 143 din Legea 5383/1932 «Despre tribunalele bisericești și procedura în fața lor» – drept anchetatori pe Înaltpreasfințitul Mitropolit Ignatie de Dimitriada și Almiros pentru Înaltpreasfințitul Mitropolit Cosma de Etolia și Acarnania și pe Înaltpreasfințitul Mitropolit Antim de Alexandrupoli pentru Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim de Kithire și Antikithire.”
Practic, cei doi Mitropoliți vor fi cercetați mai departe de către alți doi, stabiliți prin decizie sinodală, pentru a fi demarată procedura anchetării lor în cadrul tribunalului bisericesc. Merită menționat faptul că unul dintre investigatori, Mitropolitul Ignatie de Dimitriada a trimis o circulară în eparhia sa, prin care adresează preoților „o chemare părintească și un îndemn ca cei care nu s-au vaccinat să o facă”. Pe de altă parte, deși nu îi obligă spre aceasta, îi pune pe cei nevaccinați să-și facă săptămânal un test rapid, al cărui rezultat să-l trimită vinerea pe mailul Mitropoliei pentru verificare. Așadar în mod vădit cenzorii celor „neascultători” au fost desemnați cei mai înfierbântați vacciniști. Asistăm la o punere la punct a „dezertorilor”, cărora li se amintește că făgăduința de la hirotonia întru arhiereu este de a se supune fără crâcnire deciziilor sinodale. Bineînțeles că nu este menționat faptul că acelea trebuie să fie conforme cu tradiția și învățătura ortodoxă de veacuri. Așadar chiar Sinodul este acaparat de un cerc de putere, care evident că nu poate fi imparțial măcar.
Dacă așa procedează cu cei de sus care ies din rând, ce va fi cu turma de jos? „Rugați, deci, pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său” (Mt. 9: 38), că „toți s-au abătut împreună…” (Ps. 13: 3).
