Portalul guvernamental de transparenţă decizională anunţă punerea în procedura consultării publice a proiectului de Hotărâre de Guvern pentru reglementarea procedurilor de colectare a datelor biometrice pentru emiterea cărţii electronice de identitate, precum şi de ştergere a datelor stocate în bazele de date de producţie şi a imaginilor impresiunilor papilare colectate pentru eliberarea cărţii electronice de identitate, stocate în Sistemul naţional informatic de evidenţă a persoanelor.
Titlul lung al proiectului are scopul de a sublinia faptul că datele biometrice se şi şterg, prin procedură automată, ireversibilă. Trebuie însă adăugat că se şterg doar din Sistemul naţional informatic de evidenţă a persoanelor şi că, aşa cum se întâmplă cu sistemul Dosarului Electronic de Sănătate, aceste baze de date sunt dublate şi gestionate separat de serviciile de informaţii. Întrucât m-am împotrivit în urmă cu mulţi ani implementării Dosarului Electronic de Sănătate, îmi amintesc bine că mi s-a cerut să fac dovada faptului că serviciile secrete au acces la datele personale cu caracter medical, chestiune despre care s-a discutat relativ recent, cu ocazia dezvăluirilor fostului preşedinte al C.N.A.S. Prin urmare, consider că este rezonabil să presupunem că cele câteva paragrafe propuse în proiectul pus în discuţie nu sunt nici pe de parte suficiente pentru a garanta justa şi exclusiva utilizare a respectivelor date în scopul emiterii şi funcţionării cărţii electronice de identitate.
Având în vedere obiectul de reglementare, opinez că actul normativ adecvat pentru a oferi garanţiile necesare este legea organică, prin care să fie indicate şi sancţiunile penale aferente încălcării respectivelor proceduri ce sunt apte să aducă atingere, în modul cel mai substanţial cu putinţă, drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Încălcarea dispoziţiilor unei Hotărâri de Guvern, în reglementarea actuală, poate aduce cel mult o sancţiune de dreptul muncii, una disciplinară în cazul în care vorbim despre serviciile de informaţii.
Atrag atenţia că se impune ca prin legea adoptată să fie precizate şi condiţiile în care se realizează auditarea şi controlul extern al sistemului informatizat, inclusiv a infrastructurilor asociate, care nu sunt în gestiunea D.E.P.A.B.D., aspect care nu este avut în vedere de proiectul de H.G.de mai sus.
Am în vedere dispoziţiile echivalente cuprinse în art. 53 al Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară:
Articolul 53
(1) Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat.
(2) Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condițiile prevăzute de lege.
(3) Sistemul de repartizare aleatorie a cauzelor pe completuri de judecată se auditează extern, la fiecare 2 ani, sub conducerea Ministerului Justiției și cu implicarea societății civile și a organizațiilor profesionale ale magistraților. Concluziile auditului sunt publice.
Dacă pentru o chestiune aparent minoră ce ţine de bucătăria sistemului de justiţie – repartizarea aleatorie a cauzelor în sistem informatizat, legiuitorul a considerat necesară o reglementare de gradul legilor organice, este de neînţeles de ce pentru o infrastructură semnificativ mai sensibilă şi care prezintă un risc substanţial mai crescut să fie folosită necorespunzător, s-a ales varianta unei Hotărâri de Guvern şi aceea vădit lapidară.
În sistemul de justiţie efectuarea auditului prevăzut de lege are loc doar cu titlu de excepţie, fără o metodologie validată şi supusă analizei publice open-source, după cum s-a observat în cazul verificărilor dispuse în cazul condamnării avocatului Robert Roşu. Însă chiar şi aşa, simplul fapt că auditul a fost reglementat prin lege impune o anumită rigoare birocratică şi o răspundere personală a funcţionarului delegat, inclusiv de natură penală. Verificarea şi controlul public al sistemului informatizat există măcar sub forma vocaţiei de supraveghere civilă a sistemului de justiţie, care contează măcar ca principiu, chiar dacă în practică nu aduce mai nimic.
Faptul că infrastructura informatică asociată emiterii şi funcţionării cărţilor electronice de identitate nu doar că nu prevede un instrument de control extern la nivel de lege ordinară, dar nici măcar nu lasă deschisă posibilitatea de principiu a auditului din partea societăţii civile reprezintă o altă ameninţare urgentă la adresa regimului democratic pentru care milităm a fi reinstaurat.
Aceste chestiuni sunt, bineînţeles abstracte, dată fiind conjunctura politică actuală şi regimul totalitar din România, care exercită nemijlocit puterea publică, paralel principiilor constituţionale. Cu toate acestea, nu trebuie scăpate din vedere instrumentele concrete pe care statul le utilizează în sprijinul edificării Noii Normalităţi a controlului electronic nemijlocit asupra cetăţenilor.
Mai trebuie să constatăm că reforma ce vizează digitalitarea serviciilor publice din România este implementată de Autoritatea pentru Digitalizarea României, pe lângă care funcţionează Consiliul Naţional pentru Transformare Digitală — CNTD, Comitetul Tehnico-Economic pentru Societatea Informațională (CTE) şi Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale (OIPSI), organe în care ar trebui să se regăsească inclusiv reprezentanţi ai credincioşilor ortodocşi care refuză înregimentarea în sistemele informatice de gestiune a serviciilor publice ale statului român. În lipsa formulării explicite, în termeni tehnici, a intereselor noastre cu referire la transformarea digitală a României, cetăţenii români aflaţi de partea „greşită” a reformei se vor regăsi/ne vom regăsi într-o situaţie de ghetou social fără precedent în istorie.
Chiar şi aşa, până când va îngădui Domnul să apară şi credincioşi dispuşi să se implice şi în această activitate civică, reiterez public hotărârea de a nu solicita sau primi acte electronice de identitate, de tipul card de sănătate/buletin sau card de identitate electronic/paşaport electronic, pentru motivele explicate în articolele:
Biometria: problemă spirituală, socială sau doar de birocrație?
Problema noilor acte de identitate electronice din perspectivă creștină
În legătură cu subiectul acestui articol, vă îndemn să solicitaţi Ministerului Afacerilor Interne şi partidelor politice să retragă proiectul de Hotărâre de Guvern şi să elaboreze un proiect de lege care să parcurgă procedura obişnuită de legiferare. Subiectul pare unul minor faţă de temele zilei, dar va avea un impact însemnat pentru viitorul fiecăruia dintre noi.
deşi la noi proiectul de HG vorbeşte despre ştergere automată şi ireversibilă dintr-un sistem, UE alocă 300 milioane de euro pentru interoperabilitatea bazelor de date vizând recunoaşterea facială şi amprentarea.
[wpd_audio]501361547a60e4717[/wpd_audio]
https://www.activenews.ro/stiri/IMNUL-GOLANILOR-din-Piata-Victoriei-Mai-bine-mort-decat-vaccinist-Au-inceput-protestele-Anti-Restrictii-aberante-si-Anti-Vaccinare-obligatorie-in-Romania.-VIDEO-169749
Propunerile de modificare a HG sint excelent fundamentate si trebuie avute in vedere intr-o viitoare lege pe aceasta tema sensibila si deloc minora pentru viitorul crestinilor ortodocsi.NU PRIN ACEST HG LAPIDAR SE RGLEMENTEAZA ACEASTA COLECTARE DE DATE BIOMETRICE CI PRINTR-O LEGE, CU MECANISME DE CONTROL SERIOASE ! PARINTELE IUSTIN PIRVU SPUNEA DEMULT SA NU LUAM ACTELE ELECTRONICE DE IDENTITATE!
Lecția de drept nr. 4 – Decizia CCR nr. 498/2018 ref. la dosarul electronic de sănătate al pacientului:
„49. Raportat la cauza de față, Curtea constată că, deși ingerința legală în dreptul prevăzut la art. 26 din Constituție poate avea un scop legitim (ocrotirea sănătății persoanei prin ordonarea istoricului său medical și ținerea acestuia de către o autoritate de stat), este adecvată și necesară scopului propus, ea nu păstrează un just echilibru între interesele concurente, anume: interesul statului în legătură cu sănătatea publică, interesul persoanei de a-i fi ocrotită sănătatea, dar și interesul persoanei de a-i fi protejată viața intimă, familială și privată.
50. Nu este îndeajuns ca protejarea datelor medicale să fie realizată printr-o legislație infralegală, Curtea, în numeroase cazuri, avertizând că actele de reglementare secundară, exempli gratia, hotărâri ale Guvernului, sunt oricum caracterizate printr-un grad sporit de instabilitate sau inaccesibilitate [a se vedea în acest sens Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015, paragrafele 67 și 94, Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, paragraful 47, sau Decizia nr. 61 din 7 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 30 martie 2017, paragraful 42]. ̆ ̆ ̦ ̦ ̆ . ̂- ̆̂ , ̂̆ ̆ ̆, ̂, ̂ , ̦ ̦̆ ̦ , ̦ . , ̆ ̂ ̦ , , ̦̆/ ̦̆ . Or, o protecție adecvată a acestui drept este cea stabilită printr-o lege, ceea ce nu este cazul în speța de față. În consecință, textele criticate încalcă art. 26 din Constituție.
51. , , ̆ ̦ ̆ ̦ ̂ ̦̆, ̆ ̆̆ , ̆ ̂ . ̦, ̆ ̆ ̆ – ̆̂ , ̆ ̆ . ̦. ̂- / , , . ̆ ̦ ̆ – , ̂ , ̂̆ . .() ̦.
52. Prin urmare, revine legiuitorului obligația de a reglementa garanțiile asociate dreptului la viață intimă, familială și privată. Această obligație trebuie să se materializeze prin lege, în sens de instrumentum. ̂ ̦ ̆ ̆̆ ̦̆̂ . ̦ ̦̆, ., ̆ ̦ ̂ ̂ ̂ ̆̆, ̂ ̦̆ ̆ ̂ . , ̦̆̂ ̆ , ̆ ̆ (), ̆, ̂ , – ̆ . – ̦ ̂ , ̆ ̦ ̆, ̦̆ [a se vedea mutatis mutandis și Decizia Tribunalului Constituțional Federal german 2 BVerfGE 45, 187, în care Curtea a impus formula obiect-subiect în analiza încălcării demnității umane]. , ̆ ̆̆ , ̦̆ ̦ ̆ ̆ , ̦ ̦, ̆ ̦ ̂ , ̆̆ ̆ ̂ ̦̆̆̆ ̦ ̦̆ ̆, ̆ ̦ ̆. , ̂ ̆ ̂ ̆ ̂- ̆/̦̆ ̂ ̆ ̂ ̦̆̂ ̆. , ̆ ̦ ̆ ̂- ̂ ̦ ̦ ̆̆ ̦/ ( ̆̆ ̆ ̦̆̆̆ ). Aceleași considerații se impun și în privința modului în care este tratată persoana care nu își dă consimțământul pentru prelucrarea datelor sale medicale în cadrului dosarului electronic de sănătate.”
Apud av. Silvia Uscov