Cu toate că, potrivit portalului Jurnaliștilor Ortodocși din Ucraina, programul vizitei Patriarhului Bartolomeu în Bulgaria prevedea și conslujirea cu Patriarhul Daniil al Bulgariei duminică și aceasta nu s-a petrecut, astăzi cei doi au oficiat Sfânta Liturghie împreună la Mănăstirea Rila.
Cel puțin diaconul a făcut pomenirea dipticelor după Axion pe larg, incluzând pe schismaticul Mitropolit Epifanie din Ucraina. Deși nu am avut ocazia să vizionez momentul pomenirii de la Vohodul Mare, în mod sigur a fost pomenit acesta și de însuși Patr. Bartolomeu.
O sursă care relatează evenimentul este OrthodoxTimes. În articolul dedicat conslujirii de astăzi sunt oferite mai multe detali despre declarațiile făcute de cei doi Întâistătători. Pe de o parte, gazda, Patr. Daniil, a spus că este nevoie de dialog întru smerenie, pocăință și fidelitate față de cele primite de la Sfinții Apostoli și de la Părinți. De cealaltă parte, Patriarhul Ecumenic s-a referit la rolul de slujire al Fanarului față de Bisericile Autocefale. El a descris întâlnirea din aceste zile ca un nou capitol în relațiile dintre cele două Biserici, o nouă eră.
Din păcate, dacă avem în vedere că bulgarii au avut o delegație la Conferința dedicată acum câteva zile omagierii Sinodului din Creta, se pare că se diluează foarte tare mărturisirea și statornicia de până acum a lor pe temele fierbinți dogmatice și bisericești, care sunt ecumenismul și schisma ucraineană.
A existat un protest al credincioșilor bulgari față de venirea și slujirea Patriarhului Bartolomeu (este avută în vedere îndeosebi pomenirea lui Epifanie la Liturghie), însă fără efectul scontat.
Nu este prima oară când Patriarhul Daniil al Bulgariei a participat la o slujbă unde este pomenit Epifanie. Tot în acest an a fost prezent alături chiar de Patr. Daniel al României la Imvros pentru omagierea Întâistătătorului din Constantinopol în iunie anul acesta.
Chiar dacă această conslujire nu echivalează cu recunoașterea de drept și nici de fapt a lui Epifanie, așteptările ortodocșilor erau să există o mărturisire și o poziționare mai intransigentă pe temele care dor. Prin aceasta, era de dorit să fie manifestată o opoziție clară și fățișă. În schimb, asistăm la politica „recunoașterii insidioase” (creeping recognition), adică a băga mortul în casă cu așteptarea ca toți să se obișnuiască și să se adapteze la noua situație și, într-un final, să se ajungă la recunoașterea canonică deplină în timp, așa cum s-a procedat și în alte cazuri în istoria recentă.
Desigur că există mai multe întâlniri și tatonări la nivel de politică bisericească inter-ortodoxă, însă este de semnalat cu îngrijorare acest moment al primirii Patriarhului fanariot în Bulgaria.
