Prin seria de articole despre RoExit şi Europa am urmărit şi să combat aceste convingeri-parazit, nu pentru că nu ar exista fanatici religioşi sau persoane cu convingeri retrograde, ci pentru că sunt tipologii politice cultivate şi confecţionate anume pentru a împiedica evoluţiile civice şi politice care se revendică în mod direct de la afirmarea publică a credinţei.
Războaiele religioase au fost aşa etichetate ca să se ascundă imensa lor complexitate cauzală şi, mai ales, faptul că religia nu a reprezentat decât o mască pentru mize politice, economice, culturale care se menţin actuale chiar şi în acest moment.
Europa nu trebuie distrusă ci dezagregată. Trebuie dezvelită de schela artificială care o sufocă. Trebuie să respire din nou prin limbile ei, prin credințele ei, prin popoarele ei. Europa nu este o colonie internă. Nu este o piață. Nu este un ONG cu stele galbene. Europa este continentul luptelor pentru neatârnare, pentru lege dreaptă, pentru apărarea familiei și a gliei.
Restaurarea autonomiei și suveranității naționale nu este o opțiune ideologică, ci o necesitate morală, politică și economică absolută. Ea este singura cale reală către o Românie prosperă, liberă și demnă în secolul XXI. Nu cerem nimic imposibil sau radical, cerem doar dreptul firesc și fundamental al unui popor de a fi stăpân în propria țară.
Cu privire la categoria credincioşilor ortodocşi care nu recunosc ortodoxia deciziilor adoptate de sinodul din Creta, tema modificării legii cultelor este de importanţă crucială pentru că mărturisirea convingerilor antiecumeniste şi sprijinirea clericilor mărturisitori îi poate trimite în malaxorul instrucţiei penale şi în închisoare.
Platformele încurajează exprimarea, activismul, opinia – dar în mod calculat. Actul de protest este absorbit, administrat, monetizat. Hashtagurile devin tendințe, dar nu duc la schimbare reală. Algoritmii amplifică doar ce nu amenință sistemul.
În loc de rezistență, avem spectacolul criticii fără impact. Vocea indignată este clasificată, arhivată și vândută către agenți de publicitate. Se creează impresia de participare – dar este de fapt o simulare care consolidează structura de dominare.
Oficial, riscul politic este un efect. Neoficial, este o armă. Este justificarea modernă a intervenției. Pretextul prin care investitorii se retrag strategic, statele sunt forțate să „reformeze”, iar guvernele care nu se conformează devin „probleme geopolitice”.
Propaganda acționează asupra acestui spațiu ca un operator de frecvență: modulând ce se aude, ce se repetă, ce dispare în tăcere. Ea nu introduce doar idei. Introduce raporturi de forță între idei. Decide ce e central și ce e marginal. Ce e „evident” și ce e „dubios”. Ce e „responsabil” și ce e „extremist”.
Mai degrabă se cuvine a înţelege problematica de ansamblu, motiv pentru care propun un clip mai dens care parcurge o carte care discută temele esenţiale şi pe baza căreia putem înainta cu discuţia fără a ne înmlăştini în discuţiile despre evrei şi ocultă.
Proiectul propus de USR reia ideea occidentală a anulării și a deplatformării vocilor incomode, a protejării paternaliste a cetățenilor prezumați incapabili, obligând Disidența la eforturi disproporționate pentru a se menține în atenția publică.
