„Cele două Comisii s-au întrunit în comun în data de 23 mai în Palatul Sinodal și au decis împreună să propună Sinodului permanent (Ierarhiei) recunoașterea Bisericii schismatice a Ucrainei.” Motivația acestui verdict pare a fi una de natură strict politică, după cum au spus-o chiar membrii Comisiilor.
Autor: Ierom. Lavrentie
Mitropolitul Ierotheos insistă pe existența primatului în Ortodoxie
Într-un articol recent, intitulat Forma de guvernare a Bisericii Ortodoxe, IPS Ierotheos își reafirmă punctul de vedere că Biserica are un primat, adică un Episcop/Patriarh care este conducătorul ei administrativ general. De data aceasta, viziunea sa este mai clar exprimată în contradicție cu cea expusă de Sinodul Bisericii Rusiei din 2008.
Vizita Papei Francisc – observații preliminare
Personal, apreciez atitudinea bună a Patriarhului, dar ca gest de etapă ce ar trebui confirmat pe viitor. Altfel, nu rămâne decât o păcăleală ieftină. Nu în ultimul rând pasivitatea BOR este evidentă față de parcursul religios al Papei în România, deși a fost invitat doar ca șef de stat.
update – Un nou stadiu al declarațiilor tăioase: Antiohia ia în considerare caterisirea Patriarhului Bartolomeu
După deciziile Sinodului rus, care a declarat că Patriarhia Ecumenică nu este în stare să rezolve conflictul bisericesc din Ucraina, un ierarh reprezentant al Patriarhiei de Antiohia, Episcopul Quais de Erzurum, vicarul Patriarhului Ioan, a declarat că este posibilă întrunirea unui Sinod pan-ortodox fără participarea Constantinopolului.
Ruptura dintre ortodocși și catolici/papistași vindecată temporar de Sf. Fotie
Acțiunile Sfântului Fotie (810-893) sunt relevante asupra modului cum a apărut scindarea Apus-Răsărit, de aceea este instructivă o incursiune în evenimentele acelei vremi. Diferențele principale scoase atunci în față au fost dogma eretică Filioque și primatul papal, dar și unele practici necanonice, cum ar fi postirea de sâmbăta, slujirea cu azime și celibatul preoților.
Declarații oficiale și acțiuni tăioase pe marginea conflictului bisericesc din Ucraina, dar soluționarea încă trenează
De asemenea, a menționat că „Biserica Rusă a exprimat în mod repetat dorința și necesitatea unei soluționări panortodoxe a subiectului pentru că această chestiune nu poate fi soluționată unilateral”. La final, Vladimir Legoida s-a referit la complexitatea subiectului care s-a deteriorat „după deciziile anticanonice” ale Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice, după cum le-a caracterizat el.
Rugăciune laolaltă, dar nu împreună a Patriarhului Daniel cu Papa Francisc
Atitudinea aceasta echivocă, de a respecta formal și tras de păr cerințele canoanelor, dar a fi și pe placul ereticilor, este perdantă și duce și poporul în mare rătăcire. Bineînțeles, până să înțeleagă asta arhiereii, ar trebui să conștientizăm noi, fiecare, acest lucru prin neparticipare și dezicere de primirea cu ospitalitate a Papei în România.
Ecumenismul – denunțat de un Episcop grec ca mișcare mondialistă, inspirat de duhuri necurate
Noul fruct care-i stăpânește pe toți în epoca noastră, atât în domeniul bisericesc, cât și în cel politic, este UNIFICAREA POPOARELOR ȘI A RELIGIILOR! «Am primit răspusul, care este că Ecumenismul are duhuri rele și este stăpânit de duhuri necurate».Și l-am întrebat cum s-a încredințat precis de aceasta. Mi-a răspuns că după rugăciune s-a umplut chilia de duhoare insuportabilă, care mi-a adus o asfixiere în suflet, nu puteam să respir duhovnicește».
Sinodul permanent al Bisericii Greciei rezistă la presiuni și evită recunoașterea „autocefaliei” din Ucraina/ Fanarul persistă în proiectul său și este izolat tot mai mult bisericește
Vizita Patriarhului Bartolomeu la Atena de zilele acestea a vizat și subiectul recunoașterii autocefaliei acordate de Constantinopol schismaticilor din Ucraina. De altfel, multe evenimente se desfășoară în această săptămână în jurul acestei probleme, atât în Grecia, cât și în Ucraina.
Ortodoxia inimii asaltată de duhul vremii
O provocare deosebită pentru orice creștin este cum să trăiască în lume fără a fi din lume, cum să fie un mădular viu al Bisericii. Aceasta mai ales în contextul în care mediul bisericesc nu mai dă importanța cuvenită dreptei credințe și este tot mai secătuit moral și secularizat, iar cel dinafară este intruziv și nociv asupra curăției sufletului.