Moartea lui Ion Iliescu este prilejul constatării continuității de lungă durată a acestui Război anti-românesc, ce provoacă incă martiri și deținuți politici cu filiație ideologică și biologică explicită în multiple generații.
Încălcarea acestor îndatoriri reprezintă un fapt ilicit internaţional iar evaluarea delictuală se face în raport de standardul „cea mai înaltă ambiţie” (highest ambition) în protejarea mediului şi în asigurarea unui mediu înconjurător „intact”.
Acest studiu oferă o diagnoză rece și metodică a modului în care România a fost deposedată, în doar trei decenii, de capacitatea sa de a-și controla și valorifica suveran energia. Sub pretextul liberalizării și al integrării în „piața comună energetică europeană”, sistemul românesc a fost restructurat în favoarea unor interese externe și a unei rețele de intermediere internă, care extrage valoare din resursele publice fără să ofere nimic în schimb.
Criteriile de departajare între Deţinuţii Politici şi Deţinuţii de drept comun sunt următoarele:
1. Natura faptei incriminate;
2. Atitudinea faţă de regimul politic;
3. Motivaţia represiunii;
4. Caracterul strategic al represiunii;
5. Distorsionarea procedurilor judiciare;
6. Regim de detenţie şi comportament de detenţie;
7. Recunoaşterea publică naţională şi internaţională.
Una dintre cele mai perfide iluzii ale vremii noastre este încrederea, repetată ca o mantră, că adevărul ne va face liberi – ca și cum simpla expunere a crimelor, conspirațiilor și manipulărilor ne-ar absolvi automat de robia în care ne aflăm.
Formulăm un avertisment răspicat: această credință este o capcană, una pe care însăși Stuctura Ocultă o întreține și o alimentează cu cinism.
Să nu acceptăm ideea că „doar argumentele seculare au voie în spațiul public.” Aceasta este discriminare mascată. Dacă un liberal poate invoca „autonomia individului”, un creștin are dreptul să invoce voia lui Dumnezeu. Dacă un progresist poate cita filozofi, un credincios poate cita Sfânta Scriptura.
Prin seria de articole despre RoExit şi Europa am urmărit şi să combat aceste convingeri-parazit, nu pentru că nu ar exista fanatici religioşi sau persoane cu convingeri retrograde, ci pentru că sunt tipologii politice cultivate şi confecţionate anume pentru a împiedica evoluţiile civice şi politice care se revendică în mod direct de la afirmarea publică a credinţei.
Războaiele religioase au fost aşa etichetate ca să se ascundă imensa lor complexitate cauzală şi, mai ales, faptul că religia nu a reprezentat decât o mască pentru mize politice, economice, culturale care se menţin actuale chiar şi în acest moment.
Europa nu trebuie distrusă ci dezagregată. Trebuie dezvelită de schela artificială care o sufocă. Trebuie să respire din nou prin limbile ei, prin credințele ei, prin popoarele ei. Europa nu este o colonie internă. Nu este o piață. Nu este un ONG cu stele galbene. Europa este continentul luptelor pentru neatârnare, pentru lege dreaptă, pentru apărarea familiei și a gliei.
Restaurarea autonomiei și suveranității naționale nu este o opțiune ideologică, ci o necesitate morală, politică și economică absolută. Ea este singura cale reală către o Românie prosperă, liberă și demnă în secolul XXI. Nu cerem nimic imposibil sau radical, cerem doar dreptul firesc și fundamental al unui popor de a fi stăpân în propria țară.