Liniile de forță ale materialului video de mai jos sunt următoarele:
– Întreruperea pomenirii are o tradiție în Sfântul Munte în secolul trecut și Mănăstirea Esfigmenu a adoptat o schimbare față de linia obișnuită în anul 1972, anume încetarea comuniunii cu cei care încă îl pomeneau pe Patr. Atenagora. Este foarte posibil ca aceasta să fi fost făcută la influența Monahului Teodorit, ulterior Ieromonah hirotonit probabil de facțiunile stiliste din Grecia.
– Canonul 15 observă că oprirea pomenirii în caz de erezie este o sancționare sau combatere a episcopului și nu produce o rupere a „unirii Bisericii”. Tradus, aceasta înseamnă că în mod normal întreruperea pomenirii coexistă cu pomenirea pentru că una exprimă mustrare și nu se opune sau nu anulează manifestarea comuniunii generale sau a unirii Bisericii prin pomenirea ierarhului. Deci, transpus simplu, întreruperea pomenirii trebuie realizată în interiorul pomenirii ierarhului pentru a fi în granițele descrise de canon. Altfel exprimă altceva, o schismă/ruptură/scindare nedorită și nefolositoare.
– Sf. Nicodim Aghioritul explică pe baza canoanelor limpede că doar un Sinod poate caterisi, excomunica sau anatematiza pe cineva și până la luarea unei decizii în acest sens cei vinovați sunt deplin lucrători sacramental.
– Sf. Grigorie Palama exprimă în termeni antagonici paradoxul unui episcop ce propovăduiește o erezie (în persoana Patriarhului Caleca). Unul ca acesta este decăzut din Biserică, fals slujitor și totuși învățător al adevărului și episcop valid.
– Teoria conform căreia este necesară întreruperea pomenirii când un episcop propovăduiește o erezie este o reîncălzire contemporană a ideii părtășiei la erezie prin comuniunea directă exprimată în sec. VIII-IX de Sf. Teodor Studitul, dar pe care Biserica a respins-o și chiar a condamnat-o.
– Astăzi este oportună întreruperea pomenirii pentru a combate eficient noua fază a ecumenismului în sânul Ortodoxiei, anume proclamarea lui sinodală la Creta în 2016. Doar o opoziție fățișă și puternică poate respinge acest atac asupra dreptei credințe, însă fără a aluneca în poziționări schismatice, fapt ce ar duce la provocarea unei noi răni în loc de vindecarea celei deja existente.
Părinte, nu credeți totuși ca e un nonsens pentru mine , ca mirean, ca într-o duminică să particip la slujbele unde nu se pomenește ierarhul iar în duminica următoare să particip unde se pomenește? Eu așa înțeleg ca spuneți dvs. din toate materialele dvs. Acest lucru e o nebunie… întreruperea pomenirii. U msi are nici un sens. Chiar nu înțeleg ce vreți să spuneți.