Κατάνιξη: M-rea Cuv. David, minunea și încercarea egumenului Gavriil
S-a întunecat cerul de fum și cenușă, s-a întunecat inima noastră. Incendiile din Evvia, care au ars mii de terenuri, au amenințat și Mănăstirea istorică a Cuviosului David și a Sf. Iacov Tsalikis.
Văzând că a izbucnit incendiu în jurul zonei, egumenul Gavriil s-a străduit să intre în legătură cu jurnaliști și cunoscuții care sunt în comunicarea directă cu conducătorii și miniștrii, ca să trimită ajutor de pompieri, după cum a menționat el însuși. A trimis mesaje chiar și către Hardalia (Ministrul Protecției Civile) fără să primească răspuns.
«Pe șleau, ne-au lăsat la mila lui Dumnezeu», a spus în acest sens și a accentuat că nu a venit ajutor aerian, nici mașină de pompieri. A cerut și jurnaliștilor să mijlocească.
Cuvintele «ne-au lăsat la mila lui Dumnezeu», pe care le-a spus egumenul Gavriil, ca ceva negativ, cu agonia lui din același timp să ajungă ajutor omenesc au vădit lipsurile sale. Această lipsă de credință…
A bătut la toate ușile, dar toate au rămas închise ermetic. Ca și cum ar vrea Domnul să-i spună…
Ne-au răsunat în noi imediat cuvintele fericitului Părinte Nicolae Mannolis, care a spus în acest sens într-o cuvântare: «Există vreun lucru mai mare, mai frumos, mai important decât să te lase la mila lui Dumnezeu?!»
Egumenul Mănăstirii care nu a considerat suficientă mila lui Dumnezeu să apere Mănăstirea, abia ce a înconjurat incendiul Mănăstirea, a părăsit-o împreună cu obștea, luând împreună cu Sfintele Moaște câteva icoane.
Totuși, dacă exista credință! Atunci… ar fi beneficiat de minune!
Mila lui Dumnezeu a trimis minunea și a fost cea care a oprit dintr-o dată incendiul, abia ce se apropia de împrejurimile din afară ale Mănăstirii! Exact în acea clipă s-a schimbat direcția vântului și flăcările s-au întors spre partea opusă față de Mănăstire.
Harul Sfinților Făcători de Minuni ai Mănăstirii, sfintele lor moaște, Sfânta Masă cu vasele, ținutul monahilor sfințiți de odinioară și rugăciunile calde din inimă ale credincioșilor simpli care au tras mila lui Dumnezeu au păzit Mănăstirea.
Astfel, cât ne încredințăm lui Dumnezeu, atât luăm darurile Lui dumnezeiești.
Vom fi fericiți și vom trăi plăcut lui Dumnezeu când ne încredințăm în toate proniei și milei lui Dumnezeu. Și acest lucru este valabil și în zilele noastre, când negăm protecția lui Dumnezeu și primim și ținem măsurile hulitoare în biserici, măștile și toate celelalte. Cele ce se întâmplă sunt clopotele care trebuie să ne trezească din letargia noastră duhovnicească în care ne aflăm.
ΒήμαΟρθοδοξίας: De ce a trecut sub tăcere mass-media minunea din Procopi?
În timp ce flăcările încă se întețesc în diferite zone al țării noastre (Grecia), marile trusturi de media au trecut deplin sub tăcere marea minune care s-a produs în Procopi, Evvia, de către Sf. Ioan Rusul, prin care a fost salvat satul și poate toată zona insulei.
Minunea, după cum a povestit-o preotul paroh al lăcașului Sf. Ioan Rusul, pr. Nicolae, a fost așa:
«Au început să se pregătească femeile și copiii să plece. În clipa când am pus benzină în drujbă, m-a telefonat Mitropolitul. Mi-a spus: Știu că este dificil să scoateți racla Sfântului atâtea ore, dar vă rog să scoateți măcar o mică icoană a Cuviosului Ioan. Am lăsat drujba. Am luat toate moaștele din biserică și toate icoanele și am început la 8.45 p.m. procesiunea în jurul ținutului Procopi.
Am sfârșit la 10.15 seara.
A fost o seară martirică, pentru că toți am fost treji și am așteptat. Flăcările, ni se spunea, se apropiau de sat și toți așteptam cu crengi în mâini, alții cu drujbe în mijlocul nopții. În jurul orei 3 noaptea patrula de Poliție a început să strige iarăși să fie evacuată localitatea. Au început și ultimii locuitori să plece. Și, o, minune!
După o oră, un nor, o negură a acoperit Procopi, era încă noapte. Și noi credeam că era fum de la foc. Totuși a început să plouă. Am auzit picături de ploaie. Și a început să plouă tare, atât cât a trebuit să fie stropită valea Procopi. Ne-am neliniștit pentru muntele Pevkia, care este masiv. Pădure de pini. Ce va fi cu acest munte?
Și a căzut ploaie multă pe acest munte. A fost o mare minune! Și aproape 20 de minute a trecut această ploaie torențială și a dispărut norul. Toți am plâns! Toți am ieșit afară pe drumuri, am slavoslovit pe Dumnezeu și pe Sfântul! Și acum, când vă vorbesc, abia ne-am întors, am făcut priveghere pentru Cuviosul Ioan Rusul, acest mare Sfânt.»
Din păcate, cu cât nu ne pocăim, cu cât nu ne întoarcem la Dumnezeu de la păcatele noastre, cu cât nu scăpăm la El și la Sfinții Săi, vom vedea și alte nenorociri. Dumnezeu, după cum a arătat minunea în Procopi, este lângă noi, este aproape de noi. Dar trebuie să-L căutăm, să ne întoarcem spre El cu pocăință și credință și ne va mântui/salva.
Video cu ploaia:
Spre comparație, au existat și lăcașuri bisericești care au ars, cum este Mănăstirea Axion Estin din Varibobis, care este metoc al Marii Lavre din Sfântul Munte Athos. Flăcările au cuprins-o pe data de 7 august, iar în urma lor au fost distruse sau avariat clădirile:
Stie Domnul pe cine salveaza si pe cine pedepseste. Interesant ca a fost pomenit numele pr. Manolis.
Articolul respectiv este de pe site-ul celor din jurul Pr. Teodor Zisis. Majoritatea probabil erau ucenicii Pr. Nicolae Manolis, care a murit de curând.