Etapa a 2-a de stabilizare a regimului hibrid
Mă simt nevoit să fac notă discordantă în blogosfera ortodoxă şi naţionalistă prin aceea că nu cred că scrutinul din 18 mai a fost fraudat substanţial, într-o măsură care să fi alterat rezultatul final.
Eu nu am văzut suficiente elemente probatorii care să-mi producă bănuiala că GS ar fi primit mai multe voturi decât ND, că am fi avut parte de un scrutin substanţial diferit decât cele precedente, iar din percepţia mea directă, atâta câtă e, senzaţia este că ND a fost votat pe bune. Ceea ce nu îl legitimează ca preşedinte, dar asta e o discuţie distinctă.
Sunt convins că scrutinul poate fi fraudat, că sunt procente care pot fi adăugate sau substrase, dar nu am văzut încă nimic cert care să fi putut depăşi semnificativ piedicile procedurale existente.
Este adevărat că alegerile prezidenţiale din 2024 au fost anulate pentru mult mai puţin decât ceea ce am văzut acum şi că, dacă s-ar judeca cu aceeaşi măsură, acest scrutin ar trebui de asemenea anulat. Dar aceasta nu ne-ar aduce niciun beneficiu, nu s-ar constitui într-un gest politic de revenire la standardul democratic minimal ci am continua pe calea minciunii politice generalizate.
Există un criteriu esenţial de folosit în filtrarea propagandei de stat care afirmă că statul român este stat de drept, democratic, unde voinţa cetăţenilor generează voinţă de stat. Mă refer la criteriul pedepsirii efective a celor care au încălcat legea (civilă, penală, constituţională).
Cât timp statul înaintează pe calea minciunii „ingerinţei străine”, sau a combaterii pandemiei, a combaterii extremismului, sau a protejării idealurilor Revoluţiei şamd, lovitura de stat în formă continuată dată împotriva puterii, drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului se va menţine şi îşi va produce efectele.
Pedepsirea reală, efectivă, a celor responsabili nu poate fi contrafăcută. Pedepsirea nu trebuie să fie neapărat judiciară, pentru a fi considerată reală şi efectivă.
Fără pedepsire, nu putem avea o restituire şi o refondare a puterii, drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor români. Fără pedepsire nu poate exista emanciparea cetăţenilor şi reinstituţionalizarea statului.
Acum suntem şi continuăm pe drumul unui regim hibrid, unde puterea cetăţeanului a fost recalibrată la nivelul unor simple prerogative civile sau politice tutelate, acordate, restrânse sau retrase după voinţa neîngrădită (de cetăţeni) a regimului oligarhic de putere.
Pe de altă parte, consider că nu am avut parte de alegeri prezidenţiale, ci de o procedură electorală falsificatoare menită să producă aparenţa de legitimitate pentru regimul hibrid care l-a desemnat pe ND în funcţia de preşedinte al României. Insist asupra acestui aspect: legitimarea regimului hibrid presupune atât legitimarea funcţiei prezidenţiale cât şi (separat) legitimarea opoziţiei.
Am fi avut alegeri prezidenţiale autentice dacă exista libertatea candidaturilor, libertatea campaniei electorale şi libertatea emulaţiei electorale. Dar nu am avut alegeri prezidenţiale ci am primit în schimb o procedură electorală naţională care a falsificat prin preselecţie nelegală, prin cenzură selectivă, prin participarea de masă şi prin spaima incertitudinii politice şi economice, alegerea Preşedintelui României.
Teatrul democratic al statului de drept nu poate funcţiona fără fricţiuni decât atunci când atât puterea, dar (necesar!) şi opoziţia, apar în ochii cetăţenilor ca ocupând un loc legitim, funcţionând corect şi sincer.
Nu am văzut încă nimic substanţial din partea „opoziţiei” sau a frontului naţionalist sau suveranist care să-mi aducă încrederea că suntem angajaţi într-o luptă de recâştigare a drepturilor şi liberăţilor cetăţeneşti (a drepturilor electorale între altele) şi că nu ne aflăm în interiorul unui scenariu de stabilizare politică prin deturnarea şi epuizarea tensiunilor şi nemulţumirilor sociale.
Mie îmi pare că, aşa cum scrutinul din mai a creat aparenţa de legitimitate pentru Nicuşor Dan în funcţia de Preşedinte, demersurile de acum încearcă să creeze aparenţa de legitimitate pentru George Simion în poziţia de şef al opoziţiei. După încheierea scrutinului, pare că am intrat în etapa a 2-a a scenariului de stabilizare a regimului hibrid.
Esenţial de reţinut este că zbuciumul opoziţiei se produce în interiorul regimului hibrid, nu în afara lui, nu îl ameninţă cu nimic notabil.
În acest moment nu avem o luptă autentică a Opoziţiei cu sistemul hibrid ilegal şi ilegitim instalat la putere, ci avem o largă participare la viaţa politică a statului, inclusiv din poziţia ornamentală de Opozant (gălăgios). Gradul de vehemenţă şi de zgomot al Opoziţiei de sistem are puţină relevanţă în lupta efectivă pentru emanciparea cetăţenilor şi pentru recâştigarea statului.
Gălăgia este ieftină când până şi subversivitatea poate fi falsificată.
Există instrumente de acţiune politică prin care Opoziţia Falsă poate fi preschimbată în Opoziţie Capturată, în Opoziţie Aliniată şi, finalmente, în Opoziţie Autentică. Demersul este însă de maximă dificultate.