Dreapta credință nu este doar o sumă de idei care trebuie să fie corect exprimate, ci o putere care se naște din adevărul dumnezeiesc, o stare sufletească sănătoasă și o gândire netulburată, limpede. De aceea sunt elocvente și ziditoare exemplele date de Părinții și Sfinții Bisericii, prin care se arată limpede valoarea dogmelor ortodoxe. Încercăm să găsim diferite întâmplări elocvente din viețile Sfinților prin care să fie scoasă în evidență importanța dreptei credințe.
Toate episoadele pot fi urmărite în categoria Buna credință.
O grupare de monahi răspândise zvonul că bătrânul Grigorie nu mai este ortodox.
Nu erau de ajuns atâtea amărăciuni, venise și aceasta. Era adevărat că bătrânul Grigorie (tatăl Sf. Grigorie Teologul, n.n.) și bătrânul Dianios al Cezareii, pe la sfârșitul lui 361 sau începutul lui 362, semnaseră un act – o mărturisire – care nu era pe de-a-ntregul ortodoxă. Nu se zicea, adică, limpede, că Fiul este de-o-ființă (omousios) cu Tatăl după fire. Formularea aceasta o tâlcuiau în chip eretic. Una este să aibă Fiul fire asemănătoare și alta să aibă întocmai aceeași fire. Bătrânul Grigorie a semnat fără să priceapă această subtilă deosebire, crezând, desigur, că astfel ajută la împăcarea Bisericii.
A ieșit pe dos. A luat naștere la Nazianz o tulburare, o mică schismă. Manifestări, proteste, amenințări cu o nouă Biserică. Din fericire, când lucrurile au ajuns la punctul critic, a acționat Grigorie (Teologul). A alergat pretutindeni, a vorbit și a explicat în toate părțile, stăruind că bătrânul episcop a fost și este deplin ortodox, însă a fost pur și simplu păcălit de simplitatea sa și a semnat. A arătat limpede, în toate părțile, care este credința cea adevărată.
De altfel, pentru nazienzieni, Grigorie explicase care este credința ortodoxă în Cuvântarea a 2-a (Despre preoție). Nu le spusese doar despre aceeași fire a Fiului și a Tatălui, ci le zugrăvise încă și de ce Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt trei Ipostasuri deosebite, Care, totuși, alcătuiesc Dumnezeirea.
Acest punct al teologiei este de mare însemnătate. Pentru prima oară în viața Bisericii se vorbește atât de limpede despre trei Ipostasuri, ce au o unică dumnezeire. Este întâia dintre marile străfulgerări teologice ale lui Grigorie, care a vorbit despre Sfânta Treime luminat fiind de Duhul Sfânt. Puțin după aceea, Vasile va dezvolta și mai mult acest adevăr sfânt, care va deveni fundamentul întregii noastre teologii.
Schisma fusese înlăturată. Credincioșii se liniștiseră. Înaintea tuturor, Grigorie rostise o cuvântare minunată (De pace 3, n.n.) și prăznuiră Învierea cu bucurie și împăcare.
Din cartea Vulturul rănit. Viața Sfântului Grigorie Teologul, scrisă de Stelianos Papadopulos.
Iarasi un caz de parere personala, din prea multa simplitate si in mare parte inofensiv. Daca batranul Grigorie ar fi fost tare la cerbice cautand voit sa invete gresit norodul, abia atunci putea fi judecat la un sinod sa aleaga pe ce cale vrea sa mearga. Deci nu cazut automat din har. Ar fi urmat ori condamnarea ori indreptarea. Odata ce la un sinod pan-ortodox, considerat mare si sfant, din convingere semnezi public invataturi si hotarari eretice, nu mai poti face parte din cler si sa fii slujitor drept credincios al Lui Hristos. Esti ca un lemn uscat fara viata, iar un eventual sinod doar te va inlatura din zona respectiva. Asta nu inseamna ca pana atunci mai poti odrasli frunze verzi si infrumuseta padurea !
În seria aceasta am pus doar fapte concrete, situații pe care le consider elocvente fără alte comentarii, dar sunt bine-venite orice remarci tocmai pt că sunt deschise interpretărilor.
Eu am vrut să evidențiez că și ierarhii noștri ar fi putut proceda ca tatăl Sf. Grigorie, adică să retracteze cele semnate. Asta se înțelege că a făcut, ajutat și de fiu.
Situația de atunci a fost destul de tensionată, mai ales că și Sf. Vasile a întrerupt comuniunea cu episcopul Dianie. O mărturisire semnată în Sinod nu e lucru mărunt, ci angajează întreaga Biserică.
Prin forța împrejurărilor, s-a mai strecurat o idee valoroasă pt că așa e textul, anume că, deși dogma fusese stabilită la Niceea, un rol important l-au avut dezbaterile și contribuțiile teologice deosebite ale Sf. Grigorie (și Vasile) pentru a fi acceptată și înțeleasă învățătura corectă. Deci și în vremea de acum ar fi mult mai benefice dezvoltările teologice decât certurile pe comuniune și întreruperea pomenirii, care sunt și ele importante.