Două materiale audio-video abordează canonicitatea întreruperii pomenirii. Nu putem afirma că ar fi existat mai mult succes dacă erau urmărite riguros prevederile canonice legate de dreptul de a opri pomenirea episcopului eretic, însă cu siguranță Dumnezeu lucrează mai bine prin cei care se încadrează în limitele credinței și conduitei creștine sănătoase. Chiar dacă poporul poate fi atras mai mult de necredință și de interese pământești, o mărturie canonică este valoroasă nu doar pentru cel care o face, ci și pentru restul care o ascultă. Cu atât mai mult se întâmplă aceasta cu cât există pericolul real al alunecării pe pante schismatice, de rupere a comuniunii cu diferiți membri ai Bisericii argumentată teologic, dar în mod greșit. Aceasta creează o a două problemă pe lângă cea mai importantă, aceea a ereziei ecumeniste legalizate în Creta.
Cele două filmulețe de mai jos sunt rodul interacțiunii cu problemele ridicate de diferite concepții teologice aflate la baza întreruperii pomenirii, promovate și foarte probabil preluate involuntar de la tezele vehiculate de monahul Sava Lavriotul la noi în țară.
Aspectul cel mai important este că Părinții din anii ’70 au întrerupt pomenirea Patriarhului Atenagora fără a rupe comuniunea cu ceilalți slujitori (preoți și episcopi aflați în comuniune cu Patriarhul). Aceasta este o trăsătură care face diferența între linia canonică și cea zelotistă și exagerată, care se răsfrânge până în zilele noastre.
Mulțumiri Părintelui Mihail Deliorga pentru inițiativa de a promova aceste detalii pentru o mai bună clarificare a temei întreruperii pomenirii!
Cel mai dureros este faptul că unii Părinți și mireni susțin, foarte probabil din naivitate, ideea contaminării cu erezia unui episcop prin participarea liturgică la slujbele unde este pomenit acesta, care este ierarh valid, nu caterisit și excomunicat, dar aflat într-o erezie nouă. Și fac aceasta prin diferite pretexte prin care încearcă să scape de vina ruperii nejustificate a comuniunii, dar nereușind să aducă argumente serioase, ci încurcându-se în explicații contradictorii. Avem mare nevoie de mărturisire serioasă, fără contradicții interne.
Criticile exprimate față de exagerările întreruperii pomenirii nu vizează defel atacarea acestei acțiuni, ci limpezirea chestiunilor sensibile și dobândirea unei puteri de convingere mai mari prin articularea unei viziuni sănătoase.
Dincolo de aceste aspecte, scopul principal urmărit este de a arăta că întreruperea pomenirii este justificată canonic și oportună față de erezia ecumenismului cretan.
Emisiunea de pe canalul Telegram Isihasmul Carpatin:
Podcastul de pe Theodosie:
Este important ca întreruperea pomenirii să fie făcută sănătos
Două materiale audio-video abordează canonicitatea întreruperii pomenirii. Nu putem afirma că ar fi avut mai mult succes dacă sunt urmărite riguros prevederile canonice legate de dreptul de a opri pomenirea episcopului eretic, însă cu siguranță Dumnezeu lucrează mai bine prin cei care se încadrează în limitele credinței și conduitei creștine sănătoase. Chiar dacă poporul poate fi atras mai mult de necredință și de interese pământești, o mărturie canonică este valoroasă nu doar pentru cel care o face, ci și pentru restul care o ascultă. Cu atât mai mult se întâmplă aceasta cu cât există pericolul real al alunecării pe pante schismatice, de rupere a comuniunii cu diferiți membri ai Bisericii argumentată teologic, dar în mod greșit. Aceasta creează o a două problemă pe lângă cea mai importantă, aceea a ereziei ecumeniste legalizate în Creta.
Cele două filmulețe de mai jos sunt rodul interacțiunii cu problemele ridicate de diferite concepții teologice aflate la baza întreruperii pomenirii, promovate și foarte probabil preluate involuntar de la tezele vehiculate de monahul Sava Lavriotul la noi în țară.
Aspectul cel mai important este că Părinții din anii ’70 au întrerupt pomenirea Patriarhului Atenagora fără a rupe comuniunea cu ceilalți slujitori (preoți și episcopi aflați în comuniune cu Patriarhul). Aceasta este o trăsătură care face diferența între linia canonică și cea zelotistă și exagerată, care se răsfrânge până în zilele noastre.
Mulțumiri Părintelui Mihail Deliorga pentru inițiativa de a promova aceste detalii pentru o mai bună clarificare a temei întreruperii pomenirii!
Cel mai dureros este faptul că unii Părinți și mireni susțin, foarte probabil din naivitate, ideea contaminării cu erezia unui episcop prin participarea liturgică la slujbele unde este pomenit acesta, care este ierarh valid, nu caterisit și excomunicat, dar aflat într-o erezie nouă. Și fac aceasta prin diferite pretexte prin care încearcă să scape de vina ruperii nejustificate a comuniunii, dar nereușind să aducă argumente serioase, ci încurcându-se în explicații contradictorii. Avem nevoie de mărturisire serioasă, fără contradicții interne.
Criticile exprimate față de exagerările întreruperii pomenirii nu vizează defel atacarea acestei acțiuni, ci limpezirea chestiunilor sensibile și dobândirea unei puteri de convingere mai mari prin articularea unei viziuni sănătoase.
Dincolo de aceste aspecte, scopul principal urmărit este de a arăta că întreruperea pomenirii este justificată canonic și oportună față de erezia ecumenismului cretan.
Emisiunea de pe canalul Telegram Isihasmul Carpatin:
Podcastul de pe Theodosie:
