Discuție pe marginea situației din Biserica noastră Ortodoxă, care este invadată de erezia ecumenismului. Aceasta a fost găzduită pe un canal de Telegram de un preot care nu a întrerupt pomenirea și are căutări și întrebări sincere. Fără a fi o dezbatere care epuizează subiectul, ea are o maniera corectă de abordare.
Ortodoxia trebuie să fie capabilă să-și țină rândurile strânse. Unitatea adevărată nu este una politică și apostaziată cu Occidentul, ci în Hristos și în dreapta credință. Mai degrabă un calendar strâmb cu harul lui Dumnezeu decât unul drept în brațele ereticilor.
Sfârșitul anului trecut și începutul anului acesta au marcat și debutul persecuției fățișe a Bisericii Ucrainene de către stat. Acum se trece la o nouă etapă intermediară spre scoaterea definitivă în afara legii a Bisericii canonice; este vorba de expulzarea definitivă din Lavra Peșterilor.
Prin gestul recent de a repune în treaptă cinci clerici caterisiți de Biserica Lituaniană, Patriarhia Ecumenică revendică în mod clar dreptul de primat de putere în întreaga lume ortodoxă. În mod limpede avem de-a face cu o răsturnare a ordinii canonice prin anularea sobornicității și înlocuirea ei cu o dominație de tip papist.
Deși este recomandată și așteptată coordonarea procesului de acordare a autocefaliei de către Constantinopol, având primatul de onoare, acesta poate merge înainte în spirit sobornicesc și fără implicarea Istanbulului.
Familia noastră este Trupul lui Hristos și frații de credință, nu cluburile secrete și saloanele politicienilor. Nu există poziție neutră: ori de partea credincioșilor ortodocși, ori cu dictatele politruce.
Se poate spune că toată această criză pornește de la atitudinea sfidătoare a Fanarului, care a blocat orice discuție pe subiect și insistă asupra pretențiilor sale papiste. Întreruperea comuniunii de către ruși cu cei care au recunoscut pe schismaticii ucraineni (Fanar, Alexandria, Grecia și Cipru) face ca situația actuală de ansamblu a Bisericii Ortodoxe să fie una de schismă internă oficială.
Numai religia lui Hristos unește și toți trebuie să ne rugăm să venim la ea. Astfel se va face unirea, nu prin a crede că toți suntem la fel și toate religiile sunt același lucru. Mă rog ca Dumnezeu să vă dea luminare să înțelegeți că nu are legătură Ortodoxia noastră cu celelalte religii.
Deși nu e ușor de găsit ierarhi și preoți de încredere, totuși este nevoie de o mai sârguincioasă căutare după răspunsuri, sfaturi și îndrumători potriviți. Pe lângă marea răspundere a povățuitorilor, dau socoteală și cei povățuiți pe cine ascultă pentru că sunt ființe cuvântătoare.
Sfântul Nectarie vede principalul motiv al despărțirii, adică al separării creștinismului apusean de creștinismul răsăritean, în dorința mândră și iubitoare de stăpânire a Papei de la Roma după putere și dominație asupra Bisericii lui Dumnezeu. Nici un Apostol nu a avut o astfel de autoritate după cum pretinde Papa pentru sine asupra întregii Biserici, nici măcar Sf. Apostol Petru însuși pe care îl invocă Papa în zadar.