Deși inițial am dorit să scriu o replică mai scurtă față de criticile pe care mi le aduce Mihai Silviu Chirilă, am decis să o redactez totuși ca un articol cu caracter de comment pentru că s-au adunat mai multe idei importante în ce am a spune. Revin acum pentru că nu am apucat să vizionez și să răspund chiar în duminica dinaintea începerii Postului Mare.
Etnofiletismul a fost condamnat în 1872 sinodal de către Bisericile grecofone, dar nu și de ruși, români și sârbi. Acesta nu accepta împărțirea jurisdicțională pe nații. Harul Duhului Sfânt șterge diferențele etnice în sensul că nu ne dușmănim, ci ne respectăm și ne iubim dincolo de apartenența la un neam sau altul.
Prin această poziţionare, Rusia însăşi blochează orice deschidere viabilă a planului politic românesc pentru curente favorabile relaţiilor bilaterale şi se mulţumeşte fie cu apropieri politice conjuncturale, fie cu aliaţi de joasă speţă care vor să paraziteze puterea Rusiei, dar fără niciun viitor în politica liberă a adevărului.
Ca români, ne este de înțeles acțiunea Patriarhiei noastre de a înființa o structură bisericească pe un teritoriu de tradiție românească și cu o istorie bisericească în spate. Principiul etnic este recunoscut de canoane. Dar abia atunci când harul va face să treacă pe planul secund diferențele lumești, se vor găsi soluțiile cele mai bune pentru a rezolva conflictele acestea.
Fără a nesocoti la propriu decizia recentă a Sinodului nostru și cea din 1992 de înființare a Mitropoliei Basarabiei, Mitr. Vladimir se arată supărat de modul cum sunt primiți preoții din jurisdicția sa și este dispus spre dialog și pace. Rana din Basarabia este una cu multe implicații istorice, canonice, naționale și geopolitice.
Zilele acestea se întrunește Sinodul permanent al Bisericii Greciei pe luna în curs. Se așteaptă un mare răspuns la întrebarea dacă vor trebui excomunicați parlamentarii care au votat căsătoriile homosexuale sau nu. Unii Episcopi deja i-au scos din comuniune, alții, precum Ierotheos Vlachos, consideră că nu este binevenit un asemenea gest.
Chiar dacă presupunem că Patriarhia are dreptate în toate demersurile pe care le întreprinde în Basarabia și Bucovina, nu poate fi convingătoare pentru că în aceste zone se găsesc episcopi mai devotați credinței decât oricare din România. Abaterile ierarhiei noastre de la credință prin ecumenism sau cedările făcute în pandemie sau în general mersul în tonul moralei europene descreștinate nu poate convinge pe nimeni că intențiile sunt pastorale, și nu ambiții de stăpânire.
![Provocare la unitate de mărturisire a dreptei credințe în fața ereziei ecumeniste [VIDEO – Pr. Mihail Deliorga]](https://theodosie.ro/wp-content/uploads/2024/02/Screenshot-2-1080x675.png)
Pr. Mihail Deliorga expune în materialul video de mai sus viziunea și propunerea sa cu privire la unitatea la care ar trebui să ajungă cei care țin la credința ortodoxă. Eu am numit-o provocare pentru că reacția celorlalți va vădi cât de mult țin la învățătura sănătoasă a Ortodoxiei. Exemplul georgienilor de a cere Sinodului lor să iasă din CMB în 1997 este unul de urmat și astăzi în esența sa de a avea o mărturisire comună.
Sfaturile Sf. Varsanufie și Ioan despre înfruntarea învățăturilor eretice sunt potrivite și pentru vremea de acum. Mi se potrivește atât mărturisirea credinței dar mai ales smerenia de a nu judeca pe alții cu dispreț.
Unitatea în cuget este necesară, dar nu se obține prin dispute sterile și răutăcioase. „Dacă învaţă cineva neavând puterea, cuvântul lui nu e convingător, ci neroditor. Deci, dacă nu aduci nici un folos, ce trebuinţă e să vorbeşti?”