În ziua de pomenire a Sf. Cuv. Paisie Aghioritul, a avut loc o Conferință organizată de un grup de Părinți nepomenitori cu tema: „Ortodoxia în contextul marii resetări”. Au fost prezentate puncte de vedere divergente și au existat discuții contradictorii pe marginea subiectului fără o concluzie finală definitivă și absolut clară. Acest fapt este îmbucurător pentru că o poziție de dialog și deschisă este preferabilă uneia care emite sentințe autoritariste.
Așa-zisa dezbatere despre dreptul la avort a fost împinsă și în spațiul nostru mediatic. Din nefericire, Biserica a intrat în logica profană prin mesajul purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, în loc să-și expună învățătura prin gura ierarhilor sau clericilor săi într-un mod cât se poate de cuviincios.
Botezul unui cuplu LGBT în condiții discutabile a fost săvârșit tocmai pentru a stârni simpatie față de ei, dar și animozități și tulburare în rândul creștinilor ortodocși. „Familia” copiilor botezați a mediatizat evenimentul în sensul unui progresism bine-venit în cadrul Bisericii Ortodoxe, după cum relatează presa.
Dar dacă am fi trăit după Sfinţii Părinţi, am fi dobândit toată sănătatea duhovnicească, pe care ar fi invidiat-o toţi eterodocșii și astfel și-ar fi lăsat înşelăciunile lor bolnăvicioase şi s-ar fi mântuit fără de piedică. Aceasta deoarece ei acum nu se mai mişcă de tradiţia noastră patristică, ci vor să vadă şi continuitatea noastră patristică.
Impunerea unei pedepse ortodoxului care protestează împotriva ereziei, mai ales când protestul ia forma întreruperii comuniunii și a pomenirii celui ce răspândește erezia adeverește și demonstrează particularitatea eretică a superiorului.
Discursul pe care l-a ținut dl. Dulcan este unul rezervat, ar putea fi etichetat drept ortodox, dar ascunde unele momeli ezoteriste. Ele au fost devoalate într-un articol pe care-l semnalăm și-l recomandăm spre citire. Din păcate, Biserica nu doar că nu mai găsește și nu mai crește intelectuali care să promoveze autentic valorile ei, dar aproape că și-a pierdut această vocație.
Patriarhul Ecumenic: „Precupările monahilor cu evenimente bisericești distincte sunt condamnabile”. Totuși ruperea dogmelor de spiritualitate sau viceversa nu duce decât la dezmembrarea adevăratei nevoințe a călugărilor.
Problema statutului și autocefaliei macedonenilor stârnește sau chiar a fost revigorată de cea similară din Ucraina. Există două puncte foarte aprinse, de un deosebit interes la ora actuală în Ortodoxie, anume 1) cine acordă autocefalia, doar Patriarhia Ecumenică sau orice Biserică din care se desprinde viitoarea structură și 2) etnofiletismul.
În cadrul Sfintei Liturghii săvârșite la Belgrad, Patriarhul Porfirie al Bisericii Sârbe a acordat Tomosul de autocefalie Arhiepiscoplui Ștefan al Macedoniei. Acesta urmează să slujească împreună cu Patriarhul Ecumenic de Cincizecime, iar ulterior sunt așteptate și celelalte Biserici Locale să-l primească în comuniune bisericească.
Legea interzice actorilor civici să urmărească schimbarea graniţelor moralităţii prin instrumentul adunărilor publice (art.9 lit.c din Legea nr. 60/1991). Acceptarea resemnată a unui demers nelegal şi imoral, dar îngăduit de incompetenţa instituţiilor statului român şi protejat de forţele militare ale autorităţii de stat, reprezintă pentru unii credincioşi, cărora mă alătur, un moment de grea încercare.
