Autor: Ierom. Lavrentie

Creștinismul social este o utopie și o manifestare a necredinței (Scrisoare a P. Serafim (Eugene) Rose către Thomas Merton)

Am propria mea experienţă că tinerii serioşi sunt „obosiţi” de creştinism tocmai pentru că ei cred că este un „idealism” care în chip făţarnic nu trăieşte pentru „idealurile” sale; bineînţeles, ei nici nu cred în lumea cealaltă – dar tot ce ştiu e că nici „creştinii” nu cred. Să spunem lumii că noi credem „imposibilul”. Evanghelia exterioară a idealismului social este un simptom al acestei pierderi a credinţei.

citește mai mult

Biserica – pusă în fața unei alegeri solomonice în privința slujbelor

Ar trebui să ieșim din situația ridicolă în care suntem împinși. Pentru asta este nevoie de o minimă tărie de caracter și verticalitate. Suntem puși serios la încercare: în Cine și în ce credem? De ce mergem la biserică și de ce ne împărtășim? Totuși ne expune înaintea lui Hristos în primul rând tăcerea asurzitoare, lipsa de reacție pe probleme arzătoare de credință.

citește mai mult

Actul sinodal din 1882 prin care Biserica Ortodoxă Română și-a impus autocefalia

În veacul al treilea, după mărturia lui Tertulian, Dacia era plină de creștini și Episcopii Daciei au participat la primele Sinoade icumenice. De aceea nici unul din scriitorii posteriori, care au scris despre creștinarea diferitelor popoare din orientul Europei, precum despre bulgari și ruși, despre unguri, poloni, lituani, nu amintesc nimic despre creștinarea posterioară a românilor, fiindcă ei erau deja creștini din veacurile primitive ale creștinismului.

citește mai mult

NECAZURILE de pe urmă. Ascuțimea și rostul lor în mijlocul apostaziei

Trăirea vieţii după Dumnezeu va deveni foarte dificilă din cauza apostaziei generalizate. Apostaţii vor creşte numeric prin faptul că vor continua să se numească creştini şi în aparenţă se vor purta ca atare şi vor putea foarte uşor să-i persecute pe adevăraţii creştini; aceşti apostaţi îi vor înconjura pe creştinii adevăraţi cu nenumărate curse şi punând la cale maşinaţii pentru a-i sminti din calea mântuirii.

citește mai mult

Mângâierea plânsului duhovnicesc este partea cea bună, nu distracțiile. Evitarea capcanei râvnei trupești

Dobândiți din vederea propriilor neputințe adâncul și statornicul simțământ al sărăciei cu duhul, care Îi este atât de plăcut lui Dumnezeu, nu descurajare și puținătate de suflet! Și săvârșiți-vă calea vieții pământești umblând înaintea Domnului întru umilința duhului!

citește mai mult

Noutăţi:

Categorii

Arhive

Translate page >>