▏ Iată însă că răul cel rău nu s-a (mai?) produs în forma sa cea cumplit de amenințătoare și că Domnul a mai îngăduit răgaz de întremare în străduințele și luptele noastre. ▏ Printr-o completare a O.U.G. nr.68/2021 nu doar că se ocoleşte dezbaterea parlamentară a subiectului, dar se decuplează folosirea certificatului Covid19 de existenţa stării de alertă/urgenţă, de existenţa unui cadru pandemic şi de orice reper de timp sau împrejurare de fapt.
Precizările făcute de Sinodul Patriarhiei Ruse cu privire la formarea Exarhatului din Africa sunt bine-venite și corecte, lămuresc caracterul temporar al structurii, lipsa unor revendicări jurisdicționale și erezia papistă care dezbină. Însă nu a făcut referire la canoane și norme patristice concrete.
S-a încheiat săptămâna numită de rugăciune pentru unitatea creștinilor, care este de fapt opusul a ceea ce se declară, adică un prilej de zdruncinare a credinței în loc de consolidare. Nu există relatări prin mijloacele oficiale de informare ale Bisericii Ortodoxe, însă a existat participare la rugăciunile în comun organizate cu diferite culte eretice.
În esenţă, propun ca Unirea cu Republica Moldova să pornească nu de la Bucureşti ci dinspre Iaşi către Chişnău, prin a)formularea, b)afirmarea şi c)promovarea unui moldovenism românesc ca proiect naţional al tuturor românilor.
Este posibil ca Patriarhul Bartolomeu să nu se mulțumească doar să primească scrisori irenice, ci să aibă pretenția de a i se face o vizită în acest sens, prin care să i se confere un statut deosebit. În aceste împrejurări, refuzul Patriarhului Porfirie să meargă la Fanar nu este o simplă dezmințire a știrilor, ci ceva mult mai important.
Nu există niciun proces de împreună-învăţare care să producă înţelepciune colectivă şi să valideze relaţii de încredere. Abordarea mediatică exclusiv prescriptivă a condus la tribalism intelectual care nu se raportează la adevăr ci la poziţii relative de putere şi dominare a agendei publice.
Reprezentantul tradițional al Patriarhiei la rugăciunile ecumeniste în dreapta (Foto: ARCB.ro) Chiar dacă nu mai este mediatizată de ceva ani la nivel central și este diminuată, săptămâna ecumenistă...
Până ce va fi restabilită ordinea canonică în comunitatea ortodoxă mondială, Bisericile Ortodoxe sunt nevoite să continue să ia decizii neobișnuite. O sugestie ar fi ca Sinodul Bisericii Ruse să fi indicat motivele, condițiile și limitele acțiunii sale în Africa.
Era foarte târziu, de aceea oficialii epocii au evitat să le mai menţioneze drept „compensaţii”. Dintr-o problemă politică, compensaţiile deveneau rapid o chestiune contabilă. Iaşul pierduse o generaţie, traversase trei decenii de stagnare şi se afundase într-o stare de depresie colectivă şi atmosferă provincială.
Intervenția Patriarhiei Ruse în Africa pare justificată, dar nu bine argumentată. Astfel că apar confuzii și chiar motivări greșite, cu caracter schismatic. Ar fi trebuit menționate canoanele care permit această mișcare. Principalul argument ar trebui să fie acela că toată polemica pornește de la pretențiile papiste ale Constantinopolului, care sunt de factură eretică.
