Textul de mai jos prezintă doar actele care au marcat despărțirea formală, sub aspect politic, nu și pe cea duhovnicească. Totuși este cel mai complet tablou pe care l-am întâlnit și merită făcut cunoscut mai departe. Ruptura își are rădăcinile în vremea Sf. Fotie (sec. IX) și s-a accentuat și după anatemele reciproce din 1054, care nu au fost reconsiderate, ci acceptate și adâncite.
Biserica Rusă a reacționat prin purtătorul ei de cuvânt, Vladimir Legoida. Acesta acuză presiunea care se pune pe această chestiune, într-o declarație pe canalul Telegram. Și în Grecia sunt exprimate indignări: Spiridon Zorbalas, membru al Comisiei antieretice al Mitropoliei din Patra și Licurgos Nanis punctează aspectele discutabile.
Ajungem în situaţia în care pedepsele penale efectiv executate sporesc cinismul infractorilor şi constituie o suferinţă în plus pentru persoanele vătămate care, de multe ori, ajung să constate că persoana condamnată pentru infracţiuni deosebit de grave este pusă în libertate la foarte scurt timp după rămânerea definitivă a hotărârii.
Astăzi, a treia zi de dezbateri a Sinodului permanent (lunar), a fost aprobată doar pe jumătate autocefalia acordată schismaticilor ucraineni, adică dreptul Patriarhului Ecumenic de a întemeia noi Biserici autocefale. Totuși recunoașterea autocefaliei ucrainenilor a fost amânată, se pare, pentru Sinodul mare (Ierarhia) din toamnă.
Mitropolitul Ierotheos a scris un articol în care acuză Moscova că susține o teorie filetistă, anume „a treia Romă”, care în esența ei este definită ca pan-slavism. Prin aceasta justifică acțiunile Patriarhului Ecumenic. Folosim prilejul pentru a prezenta un studiu realizat de prof. Teodor M. Popescu referitor la modul cum a devenit Moscova autocefală în 1448.
Mitropolitul Ierotheos de Nafpaktos face o prezentare a modului cum au fost tratate hirotoniile celor din afara Bisericii. Bineînțeles că ne așteptăm să găsească o metodă de a valida atitudinea Constantinopolului și a dezvinovăți acțiunile necanonice întreprinse. Pericolul schismei este văzut de la Moscova, care a întrerupt comuniunea cu Patriarhia Ecumenică.
În esenţă însă, doamna judecător nu a admis pentru altceva decât pentru crezul pe care îl profesează din prima clipă în care a păşit în spaţiul public şi ar fi greşit din partea noastră să cădem victime discursurilor neguroase care atribuie acestui profesionist curajos alte semnificaţii decât cele direct asumate.
Sfântul Sinod este probabil să ia în colimator și cele ce le-a lăsat în urma sa agitația cu referirile publice ale Mitropolitului de Morfu despre homosexualitate și homosexuali. În ce măsură vor pune pe tapet subiectul în cauză va depinde de evoluția întregului subiect, public, a spus o sursă din Sfântul Sinod lui «Κ». Membrii Sfântului Sinod vor dezbate eventual tot subiectul și va exista o poziționare publică a ierarhilor.
Au apărut în mediul grecesc multe reacții de apărare a Mitropolitului Neofit de Morfu, care a exprimat unele opinii ce au stârnit acuzații de „discurs al urii”. Ca o modalitate de sprijinire din partea noastră, redăm traducerea unei scrisori deschise relevantă pe subiect. Înclinațiile părinților se transmit copiilor zămisliți în pântece?
Efortul principal al celor ce urmăresc distrugerea spiritului colectiv vizează insinuarea unor noi duşmani, mai relevanţi, mai agresivi, mai de neignorat, în mintea participanţilor la grevă, la protest, la orice altă acţiune colectivă care nu este bine-primită de cei puternici, nici măcar atunci când este esenţialmente pozitivă pentru toate părţile implicate.