În fața repetatelor încercări ce se fac, mai ales de la un timp, pentru a se ajunge la o apropiere a Bisericilor creştine şi mai ales în fata acţiunii, atât de stăruitoare a Bisericii Romano-Catolice, de a unifica în jurul Romei toată creştinătatea, începând cu cea ortodoxă ca mai apropiată, în numele şi cu puterea pontifului său, este bine să se mai ştie odată ce credea la 1848 Biserica Ortodoxă despre dezbinarea creştinilor şi despre posibilitatea şi mijlocul adunării lor laolaltă, pe care şi ea o doreşte nu mai puţin decât oricare dintre episcopii Romei.
Cea mai slabă verigă se pare că este Biserica Greciei, al cărei Întâistătător tace și nu se manifestă, nici nu există până astăzi o decizie sinodală în afară că unii arhierei resping pseudo-autocefalia schismaticilor din Ucraina, precum și Sfânta Chinotită a Sfântului Munte. Totuși există alții care deschid drumul recunoașterii, fie prin decizii, fie prin acțiuni.
La Vecernia sărbătorii a slujit Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, care își serbează patronul său de nume. Este de remarcat că pe parcursul Vecerniei au fost prezenți în împreună rugăciune Arhiepiscopul Ieronim al Atenei și a toată Grecia și Mitropolitul Epifanie al Bisericii Autocefale a Ucrainei.
„Cele două Comisii s-au întrunit în comun în data de 23 mai în Palatul Sinodal și au decis împreună să propună Sinodului permanent (Ierarhiei) recunoașterea Bisericii schismatice a Ucrainei.” Motivația acestui verdict pare a fi una de natură strict politică, după cum au spus-o chiar membrii Comisiilor.
Într-un articol recent, intitulat Forma de guvernare a Bisericii Ortodoxe, IPS Ierotheos își reafirmă punctul de vedere că Biserica are un primat, adică un Episcop/Patriarh care este conducătorul ei administrativ general. De data aceasta, viziunea sa este mai clar exprimată în contradicție cu cea expusă de Sinodul Bisericii Rusiei din 2008.
Personal, apreciez atitudinea bună a Patriarhului, dar ca gest de etapă ce ar trebui confirmat pe viitor. Altfel, nu rămâne decât o păcăleală ieftină. Nu în ultimul rând pasivitatea BOR este evidentă față de parcursul religios al Papei în România, deși a fost invitat doar ca șef de stat.
După deciziile Sinodului rus, care a declarat că Patriarhia Ecumenică nu este în stare să rezolve conflictul bisericesc din Ucraina, un ierarh reprezentant al Patriarhiei de Antiohia, Episcopul Quais de Erzurum, vicarul Patriarhului Ioan, a declarat că este posibilă întrunirea unui Sinod pan-ortodox fără participarea Constantinopolului.
Acțiunile Sfântului Fotie (810-893) sunt relevante asupra modului cum a apărut scindarea Apus-Răsărit, de aceea este instructivă o incursiune în evenimentele acelei vremi. Diferențele principale scoase atunci în față au fost dogma eretică Filioque și primatul papal, dar și unele practici necanonice, cum ar fi postirea de sâmbăta, slujirea cu azime și celibatul preoților.
De asemenea, a menționat că „Biserica Rusă a exprimat în mod repetat dorința și necesitatea unei soluționări panortodoxe a subiectului pentru că această chestiune nu poate fi soluționată unilateral”. La final, Vladimir Legoida s-a referit la complexitatea subiectului care s-a deteriorat „după deciziile anticanonice” ale Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice, după cum le-a caracterizat el.
Atitudinea aceasta echivocă, de a respecta formal și tras de păr cerințele canoanelor, dar a fi și pe placul ereticilor, este perdantă și duce și poporul în mare rătăcire. Bineînțeles, până să înțeleagă asta arhiereii, ar trebui să conștientizăm noi, fiecare, acest lucru prin neparticipare și dezicere de primirea cu ospitalitate a Papei în România.
